Daca ar fi sa analizam putin aceste versuri,m-as gandi de ce ii spune copilului ca in vise viata e eterna? Sa intelegem ca numai in vise e eterna?! Nu ar fi fost mai potrivita invatatura ca viata e eterna in mod normal,cu ochii deschisi?
Apoi nu inteleg de ce i-a promis tatal lumea din vis,si cum poate sa se tina de promisiune sa i-o ofere?Il pune tot timpul la somn?

Apoi afirmatia cu anii din strofa urmatoare e corecta sa spunem,apoi insa vedem ca ii spune copilului ca daca ii va fi greu maine,adica in viitor,sa se duca la nani....!!!

Asta am inteles eu,poate ma insel si nu am simt poetic!!!

Doamna Iore

In afara de poezia sensibila mai exista si poezia militanta, in forta, care iti pune singele in miscare, iti intareste musculatura prin indemnurile sale. Este o poezie foarte fizica, organica care se simte altfel decit mingiiere, Iar Paunescu a avut asemenea vene tari in el pentru a crea ceva revolutionar, militant precum Mayakovsky si mai ales Blok la rusi. Cind citesti poezia lor ti se zbirleste parul de emotie
Cu asemenea poezii s-au cistigat razboie si batalii pentru noi(cei sensibili) s-au mutat munti din loc si s-au construit hidrocentrale si fabrici unde parintii au lucrat si nu AU STAT IN MASA SOMERI SAU BUTICARI la colt de strada.

Da intradevar este un om de un talent desavirsit ,si de o reala valoare . Bunul Dumnezeu sa-i daruiasca darul cel mai de pret pentru om sanatatatea . Daca este sanatos ii face fericiti si pe cei din jurul lui . Dumnezeu si Maicuta Sfinta sa-l ocroteasca ,sa-l intareasca sufleteste si Spiritual si sa poata depasi toate problemele cu care se confrunta . Dumnezeu sa-l Ajute si sa-l intareasca .

Foarte putin din ce povestesti corespunde realitatii. Tu pui la pamint toate cuceririle facute in domeniul social, tot progresul social de la bordee la blocuri, de la opinci si saracie crunta la pantof si haine civilizate, la demnitatea de a fi cetatean al unei tari cu ideologie progresista pentru tine este un jaf si o rusine. E pacat.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca preziecerile tale in legatura cu felul in care ar fi aratat acum Romania fara o perioada de socialism sunt fara suport factual, si de ce? pentru ca tu nu esti obisnuit sa privesti si mai ales SA INVETI din exemplele din afara. Sa lasam Franta si tarile Occidentale deoarece istoria noastra ne arata clar ca am fi ramas tot saraci, subjugati si opincari deci foarte asemanatori Turcie( in cel mai bun caz) sau Greciei care vezi unde au ajuns cu smecheria, frauda si hotia INSTITUTIONALIZATA.

Doar un exemplu:, fara blocurile si suburbiile actuale explozia inerenta a populatiei ne-ar fi adus in situatia tarilor din lumea a treia cu suburbii gigant din cartoane presate si cutii , holera si ciuma, TBC si SIDA, asa cum au majoritatea tarilor unde NU S-A CONSTRUIT NIMIC pentru POPOR, unde iubirea fata de popor este inexistenta.

SINGURII care au iubit poporul ( deci crestini adevarati) au fost in mod paradoxal comunistii! ! ! si nu monarhistii care-i tineau in stare animalica, flaminzi si ignoranti, iar daca nu plateau arenda ii bateau ca pe niste animale.
Incredibil NU?

Ești complet irealist. Fără comunism România ar fi evoluat oricum fiindcă perioada anilor '40-'70 a corespuns maximei dezvoltări și creșteri economice în toate țările Europei.

Nu a existat nici o cucerire socială și economică ci numai regres pe toate planurile.

Industrializarea și urbanizarea forțată a distrus atât satul cât și orașul românesc iar industria creată de ei nu era competitivă fiind o creație artificială de dragul aparențelor, o nebunie ca tot ceea ce au făcut comuniștii.

Comunismul nu e o ideologie progresistă ci retrogradă, vedem cum a ținut pe loc țările din Europa de Est iar în Cuba și Coreea de Nord încă le mai ține și sărăcia acolo se accentuează continuu.

Nu ești la curent cu economia Turciei, este o țară puternică. Iar ca Grecia nu aveam cum să ajungem fiindcă spre deosebire de ei aveam resurse naturale, instituții de învățământ și un spirit mai occidental. Iar economia României interbelice era deasupra Turciei, Greciei și altor țări europene. România era o țară la nivelul celor din Europa Centrală, Cehia, Polonia, care şi ele ar fi ajuns departe şi oricum au ajuns mai departe ca noi fiindcă la ele efectele comunismului au fost considerabil mai reduse.


Minţi când spui că oraşele s-ar fi ghetoizat fiindcă nu se poate să nu ştii că situaţia din România nu era identică cu cea din lumea a treia. Acest fenomen nu s-a manifestat în România interbelică; e drept că erau mahalale muncitoreşti, de pildă Ferentari-ul, dar aveau condiţii de trai decente. Fenomenele sociale care au dus la ghetourile din lumea a treia sau America de Sud nu au existat în România.

Comuniştii au fost nişte nebuni criminali, mincioşi, idioţi şi ţăranii şi muncitorii (cu unele excepţii) îi urau la fel cum îi urau şi intelectualii şi celelalte clase sociale. De aceea au şi luptat împotriva acestei nebunii aduse de tancurile ruseşti, rezistenţa antcicomunistă din munţi (spirijinită de ţărani, ei înşişi fiind parte a ei) fiind anihilată complet abia în anii '70.


Comunismul e o prostie care necesită o doză serioasă de naivitate şi perversitate, o hoţie şi crimă ideologizate care duce la desfigurarea individului şi a societăţii, cum am zis, cea mai mare nenorocire din istoria României.


Iar Păunescu nu are nici un fel de talent, poezia lui nu se remarcă prin nimic, nu are nimic de spus, e o nulitate.

Cu câteva postări în urmă ai spus că nu te pricepi la poezei.Lasă-i pe cei care se pricep să analizeze.Inspireţia poetică e mai mult decât raţiune.
Nici eu nu mă pricep dar, ce îmi place îmi place ce nu,spun că nu îmi place şi merg mai departe.

Este o vorba ,ca gusturile nu se discuta.E adevarat,insa stiu ca la limba romana se puteau face analize pe text,si se evaluau scriitorii dupa valoarea lor.
Nu ma pricep la poezie,adica nu sunt un expert sau cunoscator in asa ceva,insa cateva cunostinte de cultura generala am capatat si eu.
Inspiratia poetica este mai mult decat ratiune ,e adevarat,insa nu inseamna ca e lipsita de ea.
O are inclusa.Poezia lui Paunescu are si ea o ratiune,insa nu are valoare.
Stim ca la baza poeziilor lui Eminescu ,si a oricarui poet valoros ,a stat o cultura vasta ;pe baza acelei culturi s-a facut poezia.
Eu am spus referitor la analiza acelui text(bineinteles ca se pot face analize mai bune),ca mi se pare ca nu are o ratiune crestina,sa spui ca doar in vis viata e eterna.Nu am facut o analiza literara.
Daca iti place Adrian Paunescu e problema ta,nu te impiedica nimeni sa citesti in continuare,insa impunerea lui ca o valoare universala a trebuit sa o amendez.Te rog sa nu te superi....

Am deschis acest topic la Generalităţi şi nu în altă parte fiind un subiect de cultură generală şi nu unul de religie.Aşadar nu cred că este necesară analiza vreunei poezii din această perspectivă.
M-a fascinat personalitatea aceastui poet contemporan pe care îl admir.În poeziile lui regăsesc revolta pe care o simt adeseori vizavi de cele ce se petreceau şi se petrec în jurul nostru.

Sunt fireşti părerile diferite de a mea şi le respect.
Nu mă supăr Daniel orice mi-ai spune.Poate dacă mi-ai spune că sunt o eretică m-aş supăra...

Păunescu este poetul generaţiei mele!
Faptul că unii sunt atât de virulenţi împotriva celor scrise de dumnealui sau a persoanei sale înseamnă că lumea îl cunoaşte şi nu este un oarece poet neânsemnat.

Poezia exprimă pe cel care a creat-o. Dacă e un suflet frumos, este și ea frumoasă. Dacă e un suflet mărunt dar plin de el poezia e o manifestare a orgoliului respectivului.

Poezia nu e ceva spontan, așa cum din păcate e la majoritatea artiștilor. Poezia adevărată este rezultatul a multă muncă și frumusețea ei este direct proporțională cu efortul investit în realizarea ei.


Majoritatea poeților sunt convinși că ei au o personalitate poetică dar este doar imaginația lor, nu există așa ceva. Arta este muncă, rafinare, cultură. Nu există talent ci doar instruire și efort.

Poezia lui Păunescu e comercială, el nu urmărește realizarea unei opere care să dăinuie ci caută, asemenea maneliștilor, foloase imediate: onoruri, succesul comercial, hrănirea propriului ego.

Cei care apreciază poeziile unora alde Păunescu sunt oameni păcăliți de aparențe sau care văd în asemenea specimene pe cineva care și-a atins ambițiile de a deveni celebru, ei înșiși fiind niște poeți amatori. Nu e nimic profund ci doar urletul slavei deșarte.

Dacă ceva îți place poți să și explici de ce, dacă nu poți atunci înseamnă că aprecierea nu e un act matur, rațional ci o zăpăceală.


Păunescu nu e nici poet nici om, e un individ fără coloană cu niște poezii care sună doar din coadă.

Putina analiza personala nu strica, atunci cand avem pareri despre altii.Si totusi, e un mare poet!Un talent autentic.

Extremiştii nu sunt oameni,sunt fiare!

Crezi că toată lumea care scrie poezie are nevoie de aplauze?Sunt mândră să fiu un poet amator şi anonim,dar un poet totuşi.
Aş dori să citesc şi eu măcar o singură carte de-a ta .Poate eşti un supradotat...
"Poate că,între noi,peste traiul de câine
Sunt cei supradotaţi pentru ziua de mâine!"(Orfanii de A.P)


Cele exprimate de tine sunt doar părerea ta pe care cu nonşalanţă şi nepăsare ţi-o etalezi la adăpostul anonimatului,plin de ură şi redical(ca de fiecare dată de altfel).

Doamne ajută
Dorina Stoica

doar o vorba "sat-i" mai spun ...
 

Este foarte usor sa credem ca ne pricepem la toate. Romanii au aceasta manie daunatoare de a-si da cu parerea in toate cele, dar mai ales cred ca au dreptul sa se exprime in orice domeniu. Daca stiintele exacte par a fi apanajul cercetatorilor, umanioarele (cum li se spunea in Iluminism) au ajuns sa fie considerate la indemana tuturor. Grav.

Fiecare se pricepe doar la meseria pe care a invatat-o, iar literatura, oameni buni, este o stiinta (a cuvantului, a stilului, a frazei, a manuirii cu inteligenta a sintaxei si a semanticii). Chiar daca ati facut in scoli ore de limba si literatura, nu este deloc suficient pentru a va exprima si opinii in domeniu. In scoala pitagoreica cei ce vroiau sa se initieze intr-un domeniu, taceau timp de cinci ani si abia apoi primeau dreptul de a se exprima in public (si numai pentru domeniul pentru care se pregatisera minutios timp de cinci ani!).

Cand vom invata ca trebuie sa-i lasam pe fotbalisti sa joace fotbal, pe medici sa trateze, pe profesori sa ne invete, pe cizmar sa repare ce are de reparat, pe mecanic sa mestereasca masina etc., abia atunci va progresa si societatea. Pana atunci ramane (de-ar fi numai atat!) cum este.

Doamna Dorina a dat replici in cunostinta de cauza, este autor de carti si stie pe ce lume se afla cad isi expune o opinie literara. In rest, mila Domnului in toate! Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!

Pe cine punem la colţ ?
 

"Şi totuşi există iubire / Şi totuşi există blestem / Dau lumii, dau lumii de ştire / Iubesc, am curaj să mă tem . . ." Citiţi dragii mei, citiţi-i poezia , şi decideţi :e scrisă aiurea , sau e scrisă de o minte şi-un suflet de OM ce a ştiut să înmulţească talanţii primiţi de la Dumnezeu ? Mai înainte de a arunca cu pietre , atât de uşor, să ne vedem neputinţele şi greşelile noastre , şi să ne punem o simplă întrebare :Şi totuşi există iubire / Şi totuşi există blestem . . . ". Până găsim un răspuns, răspund tot prin vorbele poetului Adrian Păunescu:"Doamne , fă-mă călugăr / Şi cheamă-mă până la tine /Să-ţi spun adevărul /Despre marele dezastru pământesc. /Doamne , fă-mă călugăr . . .". Vă las pe voi să citiţi mai departe , dar vă rog din suflet să o faceţi în clipe de linişte, lăsând necazurile şi mânia , pentru puţin , a se "odihni":http://www.scribd.com/doc/465348/Adrian-PaunescuPoezii

Nu ştiu pe cine punem la colţ, însă am impresia că dumneata cam vrei să pui batista pe ţambal, ceea ce nu ştiu dacă este chiar un aspect al meseriei de trompetist.

Judeca , judeca , judeca mai departe , ca bine faci , si "bine" ai sa primesti intr o anumita zi stiuta numai si numai de El ! Josnic e sufletul doborat de diavol ! Sa ne rugam pentru acest " doctor " !:76:

Adrian Paunescu este un artist.

Iar de la un artist se asteapta sa joace bine pe scena. Nu sa fie un om politic de exceptie.
Adrian Paunescu era, pe vremea lui, un mare Voievod.

Nu va faceti sange rau, el stia ca vine vremea cand rolurile mor si cand destui "doctorasi" il vor "dracui": http://www.esnips.com/doc/0fd66357-4...8-c30bc28801cb

Insa A.P. lasa neamului romanesc valori pe care nu le-au lasat toti detractorii lui. Laolalta.

Pentru smerenia unor astfel de mari pesonalităţi ca AP dau numai câteva legături:
Cu Iisus in celula
http://video.google.com/videoplay?do...6893770987675#
Tudor Gheorghe - Cu Iisus în celulă (integral)
http://www.youtube.com/watch?v=OV5cYmzsfXY

Aveţi aici texte culese şi interpretate muzical de Tudor Gheorghe, texte scrise de adevăraţi poeţi care au suferit în puşcăriile acelui sistem care a atentat atât la Biserica Ortodoxă cât şi la Fiinţa Naţională Românească, însă printre ai cărui slujbaşi credincioşi a fost şi numitul AP. Poate învăţa de aici atât AP cât şi oricine altcineva ce este aceea adevărata poezie; pentru cei cu inima împietrită recomand "Anii noştri schingiuiţi", nu de alta dar ca să se ştie pe schingiuirea cui şi-au construit unii gloria efemeră. Reamintim aşa doar cu titlu de memorie că Arsenie Papacioc a făcut 14 ani de puşcărie comunistă, şi acesta este doar un exemplu. Alţii îşi făceau cariere ale gloriei efemere pe suferinţa acestor oameni care au suferit din cauza terorii comuniste. Cât despre "voievodatul" lui AP, părerea mea este că era cel mult un "paharnic", un "pivnicer" al adevăratului "Voievod", Nicolae Ceauşescu. Aceia care pentru Hristos, pentru Ortodoxie şi pentru Neamul Românesc (inclusiv şi dintre Legionari) au suferit teroarea şi prigoana Fiarei Comuniste, aceia sunt adevăratele valori ale românilor !!! Bine cel puţin că n-am rămas la mila unui asemenea "voievod" ca să ne cunoaştem adevăratele valori, adevăratele repere atât spirituale, morale, cât şi intelectuale şi chiar estetice.

Şi tot aşa pentru aducerea aminte şi pentru a face nişte simple comparaţii între adevăraţi poeţi şi adevărate valori ale Neamului Românesc şi alţi scriitori de versuri fără rost şi plimbători prin politichia românească. Doar un exemplu: IOAN ALEXANDRU. Un adevărat poet, interpretat şi ei de către Tudor Gheorghe:
Lumina lina - Clip realizat pe versurile lui Ioan Alexandru şi muzica lui Tudor Gheorghe
http://www.youtube.com/watch?v=fmhnFb_cIWs
Tudor Gheorghe - Luminã linã (varianta initialã)
http://www.youtube.com/watch?v=p_xmy6IsPxk

Asta ca poet net superior lui Adrian Păunescu. Însă ca şi caracter, poetul Ioan Alexandru a militat activ după 1990 pentru oprirea fenomenului avorturilor pentru că el ca şi creştin ortodox ştia că este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Nu aţi auzit şi nu a auzit nimeni însă de ceva similar din partea lui Adrian Păunescu, deşi a fost în politică, deşi a fost parlamentar al României şi din partea PSD, adică acel partid condus de Ion Iliescu, personajul care a abrogat decretul lui Ceauşescu de interzicere a avorturilor în România. Iată că deşi cu rang în politică, deşi pe lângă personaje la cel mai înalt nivel decizional, AP nu a întreprins nici cel mai mic lucru în favoarea unei idei pentru care alţii ca Ioan Alexandru făceau manifestaţii publice în stradă deşi puţini îl ascultau. Asta este cu profeţii din ţara lor... Putem deci avea o perspectivă mai largă atât artistică precum şi morală şi să vedem cine sunt adevăratele valori ale românilor şi cine sunt doar nişte false glorii cu gura mare.

Evident că e doar părerea mea după cum și ce spui tu e părerea ta. Nu am nimic cu tine, nu știam că ești poetă. Apreciez mesajele tale și nu-mi voi schimba părerea despre tine.

Asta e naivitate și aroganță. A crede că fără o facultate în domeniu nu ai dreptul la opinie este dovadă de obtuzitate, mai ales în zilele noastre când internetul este la îndemâna oricui și oricine poate găsi orice informație.

Eu consider că în domeniul meu de specialitate oricine are dreptul la opinie indiferent de pregătirea lui și de asemeni consider că oricine e bine să se cultive cât mai mult, bineînțeles dacă el/ea dorește aceasta și e în acord cu voința divină. Știința și arta sunt deschise oricui și cu cât un om este mai informat cu atât este mai capabil de a fi o persoană fericită.



Ceea ce facem fiecare facem pentru ceilalți, nu pentru noi înșine. Dacă facem pentru noi înșine sau pentru Dumnezeu atunci nu trebuie să așteptăm nici recunoașterea celorlalți nici cumpărătorii. Cum am zis, naivitate, naivitate dusă la extrem.

su eu sunt de parere ca daca fiecare si-ar vedea de domeniul pe care s-a specializat, bine ar fi, lucrurile ar merge muuult mai bine in tara si lumea asta

cand fiecare isi da cu parerea intr-un domeniu strain de competentele lui, se ivesc probleme mari.

asa se intampla si in teologie, cand fiecare care a citit cate ceva incepe sa formuleze idei care de care mai lipsita de duhul ortodox, si iaca asa se nasc ereziile.....

una e sa iti placa sau sa nu-ti placa un anumit lucru, alta e sa fi "doxa" si sa devi critic.

Îţi respect părerea dar era suficient să o spui răspucat o dată şi mai ales fără ură.Sunt convină că pe măsură ce te vei maturiza (căci eşti deosebit de inteligent) vei înţelege cât de importantă este dragostea şi îngăduinţa între oameni.
În rest...numai bine îţi doresc:6:şi nu mai fi aşa extremist căci din extremism se naşte dictatura!

Asta e o mentalitate regresivă și fixistă, potrivit căreia o facultate e singura modalitate de a deveni autorizat într-un domeniu. Sunt oameni fără studii de specialitate mai avizați decât cei care le au și în general excelența într-un domeniu, mai ales când e vorba de artă, ține de eforturile personale, nu de studiile urmate.

Cei care exagerează rolul studiilor universitare sunt oameni limitați, fără inițiativa cultivării pe căi autodidacte și în general fără inițiativă dar cu un complex de superioritate balcanic, oameni care gândesc prin șabloane și din pricina cărora merg prost lucrurile în România.


Și fiindcă e vorba de "omul" Păunescu, iată poezia Vă mulțumesc:

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.



După părerea mea, sunt foarte puțini poeți adevărați în literatura română, în afară de Eminescu și Bacovia ceilalți mi se par doar niște versificatori, care nu au avut nimic de spus. Dar acest individ cu limba lată face parte din șleahta de nevertebrate cea mai dezagreabilă. De ce Nichita Stănescu nu a scris nici măcar o poezie adulatoare? Faptul că Păunescu a însemnat mult în tinerețea unora dintre noi nu înseamnă că el trebuie apărat. Trebuie să avem puterea să ne desprindem de ce a fost greșit în trecutul nostru, să fim iubitori de adevăr și dreptate.

Și dacă nu e suficient citiți și scrisoarea plină de lingușeli adresată lui ceaușescu după o cuvântare:



Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“

Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzân-du-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

Începusem să cred că adevărul va ajunge greu la dumneavoastră şi boceam cu capu-n pernă, câteodată, pierderea acestei şanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia.

Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment. Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.

Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toată Capitala, îmi spusese tata de cu noapte că v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă stă la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.

Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă. Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.

Că am pierdut funcţii, că am fost terfelit, că mi s-au oprit cărţile şi mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, că nu mi se mai îngăduie să public şi că sunt practic interzis în ţara mea nu înseamnă nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire că Tovarăşul nostru, că Omul nostru, în care ne-am investit speranţele şi tinereţea, ştie adevărul despre ţară şi nu-i lasă pe mincinoşi, pe duri, pe incompetenţi să triumfe. La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, dar există o compensaţie istorică, există o revanşă a adevărului şi sunteţi autorul unui gest pe care mă văd obligat să-l numesc istoric, deşi cuvântul „istoric“ e cam obosit de prea multă întrebuinţare, şi când trebuie, şi când nu trebuie.

Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcată de falsele idei înnoitoare de la răsărit.

Şi ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastră aţi restituit-o ţării, să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucăm o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo.

Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.

Mi s-a putut părea, şi-mi dau seama că am greşit, că adevărul nu va mai ajunge niciodată întreg la dumneavoastră. Dar sufletul dumneavoastră întreg, mintea dumneavoastră pătrunzătoare, caracterul dumneavoastră neînfricat v-au condus spre o analiză de o unică acuitate şi care trebuie să rămână în istoria economică şi socială a României moderne un document definitiv.

Vedeţi dumneavoastră, cuvintele sunt iarăşi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, linguşitorii de toată mâna şi detractorii de toate felurile. Dar cu ce să vă comunic emoţia mea? Acesta este Adevăratul Nicolae Ceauşescu al Istoriei Românilor, marele patriot revoluţionar, necopleşit de rutină şi capabil de gesturi epocale, pe care noi toţi ceilalţi s-ar cuveni să-l transformăm în realitate. În valori, competenţe, beneficiu social.

Acum, poporul român aşteaptă măsurile organizatorice pe care le anunţă cuvântarea şi care să aşeze lângă dumneavoastră oameni competenţi şi credincioşi. Dar acelaşi popor care vă iubeşte aşteaptă şi acele acte revoluţionare prin care sistemul osificat şi nefertil pentru înnoiri să fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninistă, ci amprenta lui Nicolae Ceauşescu, cel mai de seamă gânditor politic al situaţiei României sale.

Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.

Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principal şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.

Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986. Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.

Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.

Iată de ce am considerat că nu e deplasat să vă trimit aceste rânduri. Ar fi, după opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastră şi arătate naţiunii să fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aţi oferit să nu rămână izolată, vremelnică şi să nu pară o terapie momentană, când e vorba de fapt de nişte vicii de fond, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii care vă e atât de scumpă. Aş vrea să cred că noi toţi vom înţelege în spirit critic şi autocritic marele dumneavoastră exemplu de înţelepciune şi curaj.


http://old.cotidianul.ro/adrian_paun...tra-46584.html


Iată cum îl lingea pe cel care ne adusese în cel mai înalt grad de umilire, teroare şi sărăcie, pe duşmanul la a cărui cădere poporul a trăit cea mai mare bucurie din istoria recentă a României.


Mărturisesc că am fost un admirator al lui Vadim, nu ca poet ci ca ziarist şi politician, dar în prezent realizez că a fost o greşeală. Atât timp cât aceşti oameni nu se dezic public de trecutul lor, nu admit că au greşit, ei nu trebuie priviţi altfel decât ca nişte adulatori fără principii morale, nişte lichele.

Îl iubea pe Ceauşesc dragul meu sau doar se prefăcea ca să poată publica dar nu-i plăcea sistemul.Toţi avem slăbiciuni.
Sub vorbe mieroase în acele vrtemuri de cumplită cenzură spunea lucruri pe care nici în intimitatea câminului tău nu îndrăzneai să le spui.
Ti-aş recomanda să-l citeşti pe Păunescu stând cu picoarele într-un lighian cu apă rece.
Avea curaj !
"Dau lumii dau lumii de ştire /iubesc,am curaj şi mă tem!"

Da, "omul" Păunescu l-a apreciat pe Ceausescu pentru unele calitati pe care acesta le avea. A recunoscut-o si o recunoaste si acum. A crezut si in sistemul comunist. Nu de putine ori poetii sunt naivi.

Uneori insa, cand a avut o alta pozitie fata de Ceausescu si de sistem, A.P. a exprimat-o in versuri:

Analfabetilor
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.


Eu nu am cunostinta sa fie scrisa o poezie atat de incisiva nici macar de cei mai invederati opozanti ai sistemului comunist. Daca dumneavoastra stiti una, as fi interesat sa o citesc.

Eu opinez mult mai scurt : este brinza buna in burduf de ciine ! Dar nu este unicul exemplu in literatura romana sau in stinta si tehnica romaneasca . Precum a facut Paunescu au mai facut si multi altii inaintea lui .
Ia sa ne aducem aminte de Macedonski care si-a pus poalele in cap denigrindu-l pe marele Eminescu considerindu-i-se mult superior in creatia literara, si ca el si Calinescu (care s-a crezut culmea criticii si productiei literaturii romane) si tot la fel a facut si Octavian Goga intrind intr-un guvern legionar penibil (probabil ca ducea dorul ridicolului !) si chiar patriarhul Miron Cristea in functia de caimacan umplindu-se si el de ridicol (de ce a acceptat functia aceasta un patriarh , D.zeu stie? cind rostul si folosul unui asemenea om este in cu totul si cu totul alta parte); la fel de prost a dat-o si N. Titulescu cind din ordinul ocultei a cheltuit o parte din bugetul tarii cumparind 3 avioane de vinatoare, armament de artilerie si individual pe care l-a donat comunistilor spanioli in lupta cu generalul Franco sustinind ciuma comunista dinainte de instalarea bolsevismului in Romania. Si exemple mai sunt inca !
Pt. asememenea motive mereu am pus intrebarea : la ce le-a folosit multa lor scoala acestora ? ... la a se umple de rusine si ridicol pe care culmea , nici nu au vrut sa-l recunoasca , sa se smereasca , sa se intoarca si sa fie vii ! Iata cum arata un suflet strain de dumnezeire . Dumnezeirea nu se poarta pe buze ci in inima (precum este exemplul Sf. Ignatie teoforul), dar daca in inima este arid , atunci se vede limpede ca ai trait doar pt. tine si pt. lumea aceasta !
Dar asemenea comportamente si atitudini contradictorii si nemeritorii sunt si aici in nasul nostru cu extraordinar de multi forumisti . Ceea ce ne arata ca :

PINA LA SFIRSITUL TUTUROR LUCRURILOR PUTINI OAMENI SE DOVEDESC A FI CU ADEVARAT BUNI !

Cei mai multi ,,tradeaza" sau cedeaza nepermis de usor si penibil !
Pe linga acest ,,mare poet roman" cum multi frati se bucura a constata, a jubila si a-l apara, iubitor si in prezent a doctrinei socialisto-comuniste , Sfintul Valeriu Gafencu , de exemplu, cum va apare ? Unul a fost martir pe altarul comunismului iar celalalt a facut ,,mariri" pt. acelasi altar !

Este ,,bine" ca va intra cu aceiasi masura in suflet sfintii si lingaii comunismului !
Chiar daca frati sau surori serioase se vor supara pe mine pt. aceasta parere prefer sa fiu sincer si sa spun ca sfintul este sfint iar ,,cintaretul" tortionarilor este cu totul altceva. Nu pot incapea laolata in aceiasi constiinta si suflet sfintul cu tortionarul indirect ! Asa au vrut ei sa-si aleaga drumuri diferite , si pt. asta ii vad mult diferiti ... chiar daca Valeriu Gafencu nu a editat multe volume de poezi ! Niciodata Paunescu nu a dat inapoi sau sa se dezica de doctrina satanica socialist-comunista ci o sustine si la aceasta virsta . Atit l-a ajutat multa lui scoala si genialitate ca sa-l descopere si sa-l inteleaga pe D.zeu !

Nu l-am comparat pe Păunescu cu sfinţii!

Pentru Valeriu Gafencu sunt convinsă că Dumnezeu a pregătit Împărăţia Cerurilor.

Nici nu am spus că ar avea acest poet contemporan vreo tangenţă cu religia deşi..."are şi el credinţa lui" şi nici nu m-am dezis de nimic frate Zaharia!

Părerile contrare mie îmi sunt de ajutor,nu am deschis acest subiect pentru ca lumea să.-mi cânte n strună.
De supărat nu mă supăr nici pe dumneata şi nici pe Andrei.Sunteţi useri pe care vă respect şi vă citesc chiar dacă nu suntem meru pe aceiaşi lungime de undă.

Ştii ce m-a impresionat în cartea "Sfinţii Închisorilor"despre care nu ştiam nimic până acum câţiva ani(spre ruşinea mea)?
În celula unde erau închişi Valeriu Gafencu împreună cu alţii era şi un comunist.Felul cum s-au comportat aceştia cu "fiara de comunist" aşa cum i-aţi spune voi ,a făcut dovada treptei duhovniceşti pe care erau aceşti sfinţi încă din viaţa adică s-au purtat mai frumos decât cu prietenii,acesta făcându-l pe comunist să devină un creştin adevărat.
Câţi dintre noi ar putea să facă ca ei?
Este atâta ură în acest popor nenorocit!

Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie.Poporul roman este cel mai evlavios popor de pe pamant! Este o afirmatie a lui Klaus Kenneth ,la care eu consimt.Asa cred ca este! Ura este de la diavol,si cu atat mai mult este prezenta la popoarele care nu au ortodoxia la baza....
Sunt mandru de poporul roman,insa nu sunt mandru de ortodoxia unor personalitati,printre care si Adrian Paunescu.Nu mai spun si de altii ca sa nu polemizam pe alta tema.

Ai sa-mi spui ca nu vorbeai de ortodoxia lui Paunescu ,ci de valoarea poeziilor lui.Parerea mea este ca nu se poate niciodata desparti omul de opera,asa cum suntem invatati prost la scoala, la limba si literatura romana.
Caracterul omului se releva si in calitatea poeziei sau a operei.

Nu te supara pe mine, Dorina, dar aceasta poezie imi pare mai degraba anticrestina, cum a mai observat cineva. ("În vise viaţa este eternă" sau "visul este lumea ce ti-am promis'). Este ca si um ar incuraja copilul sa scape de realitate in lumea imaginara. Asta fac necredinciosii.
Cei credinciosi stiu ca Domnul Iisus Hristos este intotdeauna aproape, chiar si in durere.

(Exista o intreaga literatura care leaga visul fie de stari alterate ale constiintei, fie de explorarea sinelui, fie de drumuri initiatice... ca Alice in tara minuni/oglinzi, exemplul cel mai cunoscut, incat eu devin alerta de cate ori se promoveaza visul unui copil. Astazi visul cred ca este lucrul cel mai cautat si cel mai vandut. Doar daca stai sa te gandesti la masina media.. ce ofera? Vise si rupere de realitate.)

În vremurile acelea ateist comuniste prin care mi-am trecut tinereţea unele din poeziile lui A.P.se citeau pe sub masă la fel ca şi Marin Preda (Cel mai iubit dintre pământeni necenzurat) sau Alvin Toffler Erau guri de oxigen pentru noi ...de ce nu încercaţi să înţelegeţi aceasta!

Am spus oare că poezia lui Păunescu este creştină?
Nici nu aş îndrăzni să îl raportez pe acest poet la credinţă chiar dacă are şi poezii care vorbesc despre religie, Dumnezeu şi biserică.

Am citat aceste versuri deoarece le-am simţit gingaşe pentru un tată şi mai ales unul de talia lui A.P

Nu mai scriu pe acest topic.Nu pentru că m-ar fi supărat cineva.Vă iubesc prea mult ca să mă supăr.

Îmi place Păunescu şi basta! Are sau nu valoare ca şi poet timpul îl
va judeca.

P S. Mă bucur că starea sănătăţii dumisale s-a mai îmbunătăţit.Poate Dumnezeu îi mai dă răgaz să îşi plângă păcatele!

Nu cred ca de ura este vorba. Suntem crestini de atata amar de ani, putem vorbi despre multe alte pacate, dar nu de ura.

Asa cum bine ai formulat, putem vorbi doar separat despre poetul si omul Adrian Paunescu. Insa, fiecare cu constiinta sa. Ca nimic nu poate fi mai aspru judecator decat propria constiinta.

Ps: nu-mi place ideea copiata de a-si lua ramas bun; prea ... ca-n filmele indiene, mai de folos i-ar fi, in situatia in care se afla, o recunoastere publica a foloaselor obtinute de pe urma comportamentului sau cameleonic.
Nu se stie niciodata, insa pocainta nu doar curata, ci si reinnoieste sufletul ingreunat de pacate.

Uite că nu mă ţin de cuvânt! Când am spus ură m-am gândit la faptul că renegăm trecutul pentru că ne-a adus suferinţă, ,poate de aceia nu putem să ne rupem de el ca de un cordon ombilical care până la urmă ne va sufoca în propriile noaste păcatre(mă refer la noi ca neam).
Şi nenorocit adică mult prea încercat de vremuri!

Am sa continui cu citeva vorbe , citeva pareri nutrind acelasi sentiment de absoluta nebeligeranta cu vreun frate ci doar incercind sa delimitez un model de marturisire crestina . Deci :
Cred ca este imposibil pt. un ortodox induhovnicit sa aibe sufletul dihotomizat , adica in sufletul lui sa existe doua locuri cu doua masuri diferite, pt. lucruri diferite . Nu putem sa acceptam ceea ce este a lui D.zeu , asa-zis cu bucurie ca si ceea ce nu este a lui D.zeu sau de la D.zeu sau pt. D.zeu, cu aceiasi bucurie . Nu putem avea 2 ocale de masura pt. suflet , gindire si intreaga noastra existenta ! Daca am avea asa ceva atunci aproape obligatoriu ne-am numi intr-un anume fel !
D.zeu este taria noastra, este mintea noastra, este ritmul respiratiei noastre , este cadenta inimii noastre , este bucuria sufletului nostru , este repejumea mintii , este izbavirea stramosilor , este lauda patriarhilor si dulceata calugarilor (adica a omului induhovnicit si imbunatatit)... parca asa spune acatistul Mintuitorului, nu !?!? El este totul pt. noi; prin el viem, prin el ne bucuram, pt. el traim si muncim , lui ne inchinam si pe el il iubim ... cu tota taria, cu toata puterea , cu tot cugetul , cu toata inima !
Si asemenea cazul fiind , sufletul avindu-l ocupat cu dumnezeirea, cum mai bagam cu aceiasi masura admirativa in unul si acelasi suflet pe cei care sunt luptatori impotriva lui de o viata intreaga ? Au nu se stie ce este ideologia socialist-comunista si cine sunt adeptii ei , mai ales cei in care abia mai pilpiie putin viata dar tot nu vor sa se pocaiasca ? Sau credeti cum ca Paunescu ar fi in situatia necunostintei de D.zeu... sa nu fi auzit oare de EL ?
Cum putem iubi sau hai sa zicem , sa apreciem admirativ , un luptator impotriva lui D.zeu la fel cu sfintii!?!? Sau ne pacalim pe noi spunind ca de, pe sfinti ii iubim ,,calumea" nu asa, dar de, si pe acesti ilustrii creatori de ,,frumos" (ati auzit cumva ca alesii lui D.zeu ar fi creatori de ,,urit" ? sau se poate aprecia la fel de bine si frumosul celor de D.zeu creatori precum si la fel de ,,frumosul" antidumnezeilor ?) ii iubim altcumva, dar tot frumos !
Nu inteleg cum poate intra in acelasi suflet aceste 2 masuri ale frumosului ! Sau nu mai stim ce este frumosul adevarat ?
Da, poeziile lui Paunescu au ceva in ele , dar ma lasa cu totul rece/indiferent cind ii stiu lupta si directia ei ... se naruie tot acest ,,ceva" pe care fals ti le indoapa in minte de la inceput . Nu il urasc, doamne fereste, nu ma deranjeaza, nu-mi atrage sufletul si nici inima nu mi-o atinge ! Sfintii lui D.zeu , chiar daca nu au scris proza si versuri memorabile ma robesc din prima ! Intelegeti ca orice, dar orice, nu este de la D.zeu , cu D.zeu si pt. D.zeu nu are valoare de luat in seama, ci doar de ,,consumabile" ? Nu oare cumva ar trebui sa il apreciem , ca sa nu zic iubi, si pe tovarasul Ceausesc care ati vazut cite a facut pt. noi poporul sau iubit ? Ne-a dat sandale in picioare, ne-a dat cite un apartament, ne-a dat un loc de munca , unora si cite o masina,locuri la facultate pt. copii, aproape totul, adica mai putin pe D.zeu pe care exact invers, ni l-a furat ... ! Fata de nenorocirea care este in ziua de astazi am risca sa il consideram si pe Ceausescu , ca si pe Paunesc dealtfel, un erou sau un creator si fauritor lluminos de frumos si bunastare ! Pai daca suntem in imina cu biserica lui Hristos si in minte cu antiortodocsii mascati atunci credinta noastra este f. aproape de tip serghianist . Adica nici nu banuim ca deja am schimbat inchinatorul !

Pt. mine, asememenea savanti si literati , straini sau si mai rau , luptatori impotriva lui Hristos ma lasa rece chiar daca vorbele lor ar putea sa-mi dea o falsa stare de bine . Iata ca iar ne lovim de indemnul lui Hristos :

,,OAMENII SE JUDECA DUPA FAPTE (nu uita sora draga!) SI NU DUPA VORBE (sau versuri, in cazul nostru) CA DIN VORBE TOTI SUNTEM ,,DEOSEBITI" DAR DIN FAPTE NICI PE DEPARTE (dupa parerea mea, cazul Paunescu)!
Pe mine unul ma atrag, ma impresioneaza si imi da o stare deosebita de bine sfintii lui D.zeu ... si atit , restul face parte din lumea larga numita ,,lume".
Exista nenumarate exemple , alaturi chiar de Vleriu Gafencu dar nu numai, de savanti, patrioti ,literati , tenicieni, militari , magistrati, tarani simplii si muncitori care atrag si marcheaza gindirea si simtul frumosului , al eticului, al esteticului, al moralului si al credintei nestramutate in D.zeu . Nu neaparat mintea da valoarea sufletului ci taria lui nestramutata intru Hristos !
Cine l-a simtit pe D.zeu o data nu mai poate fi impresionat de cele dinafara lui (a se vedea viata cel putin a parintilor imbunatatit contemporani) !
Orice facem , simtim, vedem, auzim , pipaim si gindim se raporteaza obligatoriu la D.zeu, tine de EL si prin EL . Daca nu facem asa riscam sa fim inafara lui fara a prinde chiar de veste ! Ori asta inseamna MOARTE !

Sunt doar parerile mele , pt care desigur pot fi criticat oricit de vehement . Accept toate acestea !

Chiar in Biblie avem numeroase exemple de lupta cu Dumnezeu, incepind cu izgonirea lui Adam neascultatorul(insa la fel de iubit de Dumnezeu chiar si dupa izgonire), citeodata directa ca in cazul lui Iacov cu "para de foc", dilemele si dubiile lui Iov a lui David si altele de care nu mi-aduc aminte.

In vremurile moderne exemplul lui Stalin care oricit de singeros a fost chiar cu poporul si credinta ortodoxa, Dumnezeu tot l-a iubit, l-a adus la putere si l-a tinut sanatos pentru a cistiga lupta planetara impotriva fiarei dezlantuite din Vest.
La fel si cu Paunescu, oricit de evidente ar fi aparentele unei lupte impotriva lui Dumnezeu, sufletul lui Adrian a continuat sa creasca catre Dumnezeu si chiar si acum dinsul are printre comentariile si recomandarile cele mai pertinente si umane-crestine din media.

poem
 

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

poem
 

Daca tu ai disparea...
~
Daca tu ai disparea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
As pleca nebun pe mare,
~
Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele,
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele,
~
Lucru lung si monoton
Sa te înviez, femeie,
Eu, bolnav Pygmalion:
Hai, si umbla Galatee.
~
Daca tu ai disparea,
Fi-ti-ar moartea numai viata,
Dulcea mea, amara mea,
As pleca în tari de gheata,
~
Sa te fac din turturi reci,
Sa te-mbrac în promoroaca,
Si apoi sa poti sa pleci
Ori si unde o sa-ti placa.
~
De-ai cadea într-adevar
În momentul marii frângeri
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri,
~
Si pe urma voi pleca
Umilit si iluzoriu;
Unde este casa mea?
O mansarda-n purgatoriu.
~
Daca tu ai disparea
Si din râsu-mi si din plânsu-mi
Te-as gasi în sinea mea,
Te-as zidi din mine însumi.
~
Adrian Paunescu

Autocritica este un semn bun!
Felicitari!

Astă noapte inuma poetului s-a oprit.A fost resuscitat iar acum este ţinut în viaţă de aparate.
Încercaţi să nu mai fiţi aşa caustici dragii mei.

"Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,/Eu însumi sunt mai omenos în toate/Dă-mi Doamne viaţă încă nişte ani / Şi ţării mele minimă drptate"