Ba v-am raspuns: ascultarea mea este la nivel de duhovnic.

"În cazul Cârnu – Poiana Mărului nu a fost vorba de o încălcare a autonomiei BOR, ci mai degrabă de manifestarea anomiei vizibilă dealtfel în foarte multe situaţii la nivelul întregii societăţi: un episcop doreşte să îşi facă o reşedinţă de vacanţă într-o mănăstire cu îndelungată tradiţie de vatră monahală, iar această decizie, deoarece a fost luată unilateral, fără consultarea personalului clerical, este contestată prin mijloace necanonice, pentru ca în final să fie amânată sine die." Iata si un raspuns in privinta acestui caz, raspuns gasit chiar in articol. Ascultarea se face doar intru Hristos. Deci NU este un caz de neascultare.

Desigur că sfinţii care au trăit în trup până la Schisma Orientală sunt comuni ambelor Biserici. Aşa sunt Sfinţii Maritiri care au luat cununa muceniciei în vremea împăraţilor păgâni şi tot aşa sunt Sfinţii Părinţi, din Răsărit şi din Apus, precum Sf Ieronim, Sf Vasile cel Mare, Sf Grigore de Nyssa şi toţi ceilalţi.

Tot sfinţi comuni ambelor Biserici sunt şi cei care au trăit în trup după Schismă, dar al căror cult este practicat în ambele Biserici. Cel mai cunoscut exemplu este cel al Sf Grigore Palamitul, dar mai sunt şi altele mai puţin cunoscute, aşa cum este Sf Serghei din Radonez ori chiar un sfânt român: Sf Ieremia Valahul, canonizat relativ recent. Aceştia, şi încă alţii, pot fi socotiţi ca adevăraţi sfinţi catolici, deşi uneori ei nu au avut legătură formală cu Biserica Catolică. Şi dincolo, în Biserica Ortodoxă, găsim un cult aproape generalizat pentru sfinţi ca Francisc din Assisi ori Anton de Padova.
Sfinţenia nu cunoaşte nici graniţe, nici ziduri, nici nu are naţionalitate. Ea se impune tuturor care trăiesc în Cristos, aşa cum se impune lumina soarelui.

De ce atata ura de frate ?!
 

Ecumenismul mi se pare a fi solutia salvatoare intr-o lume fragmentata religios si cultural, si nu ura acerba si necrestineasca la adresa fratilor de alte confesiuni !
Ecumenismul se inscrie in valorile morale universale ale crestinismului,si nu teama de celalalt,spaima de diferit...care denota ,eventual, doar slabiciunea celui care uraste, tremura,neaga cu vehemanta ,dar si putinatatea lui sufleteasca si crestineasca !
Inainte ca idealul cvasi-utopic al ecumenismului sa fie o unire a crestinilor intr-o singura religie, ideal dealtfel discutabil ca si oportunitate, un ecumenism mai bland, propune valori absolut crestine precum :deschiderea,fratietatea,dialogul, intelegerea-reciproca, colaborarea, slujirea-impreuna,frecventarea reciproca !

Insa desigur,ca unii preoti,fiind manipulati de duhul vrajbei,din teama sa nu-si piarda serviciile si situatiile material-pamantesti,se deovedesc a fi nu factori de iubire la adresa aproapelui nostru de alta religie, ci supremi factori propagatori de ura si intoleranta !

De ce a fost posibila condamnarea cu rautate a episcopului Nicolae Corneanu,pentru simplul fapt ca a oficiat in comun impreuna cu mult incercata biserica nationala greco-catolica (fata de care si ortodoxii au a face mea culpa ! ) intr-un gest suprem de impacare si comuniune frateasca ?
pai iudele in sutane negre, sa raspunda la aceasta intrebare...

Condamnarea IPS Corneanu, nu pentru ca a oficiat, ci pentru ca s-a impartasit din potirul greco-catolicilor.

Eu sunt insa convins ca acesta a fost doar pretextul mult asteptat, adevarata "vina" a lui Corneanu, infinit mai grava in ochii "iudelor", cum le spuneti dumneavoastra, fiind aceea ca imediat dupa revolutie a dat greco-catolicilor din Banat toate bisericile inapoi, inclusiv Catedrala din Lugoj, fara scandal si fara procese.

Fiecare a primit un bagaj de dogme (dogma nu in sensul rau) ,in care crede. Indiferent carui cult apartine din cele crestine,si poate nu numai la crestini e asa.
Aceste dogme vin ,la crestini ,sa intareasca mesajul original si nealterat al Evangheliei,sa il explice mai bine,sa arate calea de urmat dupa ce inchidem Evanghelia si o punea deoparte
In Evanghelie nu sunt dogme,ci doar iubire si dreptate .Cu Evanghelia sunt toti de acord,caci nimeni nu poate fi impotriva iubirii .
Dogmele sunt o continuare a Evangheliei.Euharistia este o continuare a Cinei cea de Taina.Preotia o continuare a apostolilor.Botezul e o continuare in veacurile viitoare a celor ce au inceput a se boteza in Iordan .Dogma Trinitara este o continuare a revelatiei aparitiei Fiului lui Dumnezeu intre oameni,si mai departe,a activitatii Duhului Sfant,care urmeaza celei a Fiului.
Nimeni nu poate renunta sau incalca nici cea mai mica dogma,pentru ca si-ar contrazice credinta.Problema este de unde provin aceste dogme? De la Duhul lui Dumnezeu sau de la oameni.Caci unele invataturi sunt lumesti,si sunt strecurate acolo,tocmai pentru a se profita de apetitul de credinta a oamenilor.
Nu cred ca se va putea realiza prea curand vreo impacare sau unire ,pentru ca nimeni nu va renunta la dogmele sale,pentru ca ar simti ca isi tradeaza credinta.
De aceea cred ca problema nu este de a se uni cumva diversele culte.Si nici macar in ce limite se poate purta un dialog . Problema este sa ne intrebam care e de fapt voia lui Dumnezeu.De ce a permis aceasta situatie?Ce ar trebui noi sa facem ,ca,chiar traind in aceasta diversitate sa nu gresim,nici fata de credinta noastra,dar nici fata de cei de alta credinta. Oricum,in aceasta diversitate,ca sa nu ii zic dezbinare,Dumnezeu a lasat o portita,si anume faptele bune.Acestea pot fi facute de oricine,din toata inima,si,pentru unu ca acela,nu va exista nici o judecata.Caci mintea se mai poate insela ,dar sufletul da adevarata masura a omului

Aş observa că ura şi intoleranţa de care vorbiţi nu sunt propagate atât de preoţi, cât de laici. Ca regulă generală, cel puţin. Nu am observat ca episcopii ortodocşi să propage ură sau intoleranţă faţă de alte comunităţi. Nici marea majoritate a preoţilor profesori. Nici preoţii de mir ori ieromonahii "de platformă", cu influenţă atât de mare. Dimpotrivă, părinţi înaintaţi în sfinţenie, precum Arsenie Boca sau urmaşul său, Teofil Părăianu, au numit "surori" celelalte Biserici apostolice.
Ură şi intoleranţă am întâlnit, într-adevăr, dar la nivelul laicilor de rând şi la nivelul unor organizaţii ale laicatului, precum ASCOR.

Cât priveşte pedeapsa acordată IPS Nicolae, a fost foarte blândă şi nu mi s-a părut acordată cu răutate, ci a fost un minimum de pedeapsă acordat în mod just pentru încălcarea unui canon şi a disciplinei ecleziale. La fel ar păţi, probabil, şi un arhiepiscop catolic care ar săvârşi eroarea intercomuniunii cu ortodocşii. În Sinodul BOR, nimeni nu a cerut o pedeapsă mai aspră, cu excepţia mitropolitului Anania. Răutate am întâlnit, într-adevăr, faţă de acest caz, dar am întâlnit la nivel de presă ortodoxistă (găgăuzii aceia doi, al căror nume îmi scapă momentan), la nivel de forumuri, etc. Toţi cereau caterisirea mitropolitului, dacă nu cumva afurisirea lui. Probabil că pretextul găsit era excelent, adevărata vină a arhiereului fiind aceea că a fost singurul care a mărturisit public colaborarea cu Instituţia Neagră şi şi-a cerut iertare tuturor care au avut de suferit din această cauză, în mod deosebit părintelui Calciu Dumitreasa (care l-a iertat).

Deci, spre lauda lor, clericii şi, în mod deosebit cei din înaltul cler ortodox îmi par incomparabil mai aproape de ecumenism decât media laicatului.

Draga Iustin, nu consider ca dupa Schisma provocata de occidentali mai exista sfinti in afara BO. E si normal, BO nerecunoscand ca exista har in BC, nu stim nici macar daca se mai mantuieste cineva din BC, cu atat mai mult sa existe si sfinti.
Dupa cum spun ambele biserici, inainte de venirea Mantuitorului (si, prin lucrarea Sa, venirea apoi a Duhului Sfant in lume) nimeni nu s-a putut mantui. Si erau si oameni care aveau o viata sfanta, faceau si minuni, sfinti cum probabil rar mai intalnim azi.
Si cea mai buna dovada ca nu mai exista sfinti sau minuni in BC este faptul ca, cel mai probabil, nu mai exista sfinte moaste la catolici dupa Schisma. Bucati din sfintele moaste se impart bisericilor, chiar si din sfinte moaste ale unor sfinti care au trait in vest (martiri la Roma sau altii). Nu am auzit de bucati din moaste catolice, aceste moaste arata diferit fata de sfintele moaste crestine, majoritatea sunt ca figurile de ceara. Sfintele moaste, inainte sau dupa Schisma, au aceleasi caracteristici, sunt uscate, au o culoare specifica, miros a mir, etc. Niciuna din aceste caracteristici nu se intalnesc la catolici.

De asemenea, majoritatea minunilor catolice nu sunt la fel cu cele crestine, ci mai degraba par amagiri ale unor oameni de catre vrajmasul, se intalnesc la fel si in alte religii (sau la cei ce se ocupa de paranormal).
Stigmatele nu se intalnesc la sfintii ortodocsi sau cei comuni de dinainte de Schisma. In schimb intalnim rani provocate de vrajmasul, aparute din senin, la persoane care au avut experiente paranormale.
In cartile despre vietile sfintilor sau paterice intalnim nenumarate povestiri de calugari chiar amagiti de vrajmasul, acolo se poate vedea si ce "minuni" poate face vrajmasul. Nemaipunand la socoteala faptul ca minuni precum Lumina de la Ierusalim apar doar la ortodocsi, iar apa sfintita nu se strica tot doar la ortodocsi (vedeti povestirea cu Mihai Viteazu).

Desigur, exista si la catolici oameni care au dus o viata cumpatata, au ajutat semenii, s-au rugat, etc. Dar acestea sunt si mantuitoare daca beneficiezi si de Sfintele Taine. Cititi si viata Sfantului Serafim de Sarov cea mai inalta invatatura, scopul vietii este dobandirea Duhului Sfant (a harului) http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
Toate acestea sunt si pentru catolici, din dragoste pentru ei, ca sa afle adevarul sa se poata mantui, vad ca unii au fost ortodocsi inainte.

scrisoare catre ortodocsi
 

frati crestini adica membrii ai Neamului lui Dumnezeu,


privesc la cartea Apocalipsei si vad cum suntem contemporani cu cea mai mare viclenie, minciuna si cu cel mai mare antihrism din ultimele doua milenii!

Ma uit ca se vorbeste de Fiara, si ma gandesc ca o pot identifica tocmai cu aceasta masonerie, care lucreaza la umra discretiei si a intunericului, tocmai ca sa nu i se vada faptele si proiectele luciferice!

Aceasta fiara, a inceput sa pregateasca intru totul, promovarea celei mai mari tiranii din istoria omenirii dimpreuna cu promovarea stapanului acestui veac, Antihristul, care se prezinta ca invatator, altul decat Invatatorul si Lumina lumii: Hristos-DUMNEZEU.

Vad cum Apocalipsa, vorbeste de o desfranata in care recunosc democratia cu bratele ei minciuna si lacomia .

Balaurul, imi pare a fi Lucifer, cel ce stie ca a pierdut vesnic dar face eforturi mari sa apuce cat mai multi ingeri cu haina-oameni-, pe care sa-i faca mosteni desnadejdii si nefericirii lui.

Proorocul mincinos, pare sa fie Maitreya prin care sa lucreze Lucifer cu toata puterea lui, Maitreya sau un urmator al sau..

In capitolul XIII versetul 11, vad cele doua brate ale fiarei, care sunt statele unite americane si statele unite europene.

Pe tron, sade Dumnezeu-Tatal, care da toata puterea judecatoreasca Mielului, care are 7 coarne si sapte ochii, ele nefiind altceva decat cele 7 Daruri ale Sfantului Duh prin cele 7 Taine ale Bisericii Sfinte.

Ingerul al saselea din capitolul IX, este posibil sa anunte pieirea a o treime din omenire printr-un razboi ce se va vrea declansat cu Iranul, razboi randuit tot de acolitii marelui arhitect Lucifer, care au strambat si nefericit istoria lumii si prin revolutii, prin comunism, prin mincinoasa democratie, prin falsele uniri si uniuni dar si prin sectele pamantului.

In capitolul X, vad bombe atomice in calaretii si armurile lor, de care tocmai va-m amintit. Nu uitati: numai America are zece mii de focoase!

Carticica, pe care Ingerul il pune pe Sfantul Ioan sa o manance, sunt drepturile omului, care dulci au parut dar amare se vor arata a fi!

Capitolul XIII, ne arata ca vor fi zece coarne adica zece sefi, pe cele sapte continente-capete-!

Noi, suntem pacatosi dar nu eretici!

Noi, suntem cei ce trebuie sa marturisim!

Noi, suntem cei pe care Fiul Omului, ne va gasi inscrisi in Cartea Vietii, care nu este altceva decat GANDUL DUMNEZEIRII !

Cu drag, un preot al lui HristosDUMNEZEU

marian tudor

Bergen-NORVEGIA

mariantudor@live.com

Am impresia ca ati incercat sa-i dati dreptate domnului Dragomir, care vorbea mai sus despre intoleranta laicilor ortodocsi.

Mare noroc ca nu sunteti dumneavoastra cel care da verdicte finale asupra sfinteniei si mantuirii.

Intrebat daca e bine sa fie venerati sfintii catolici, Parintele Arsenie Boca a raspuns ca da, cu conditia sa nu fie uitati cei ortodocsi.

Cum impacati sfintenia Parintelui Arsenie cu afirmatia sa ca sfintii catolici pot fi venerati si cu parerile dumneavoastra ?

Cel mai simplu cred ca ar fi de dat exemple .Dati-mi exemple de 2..3 sfinti catolici si daca aveti un link catre viata lor.Nu cred ca putem judeca noi,dar macar pot spune ce imi dicteaza sufletul.Caci sfantul se cunoaste dupa smerenie pocainta si dragoste.Eu cred ca de acieasi raceala vb si catalin cand se refera la minunile catolice.Si eu intr-o catedrala catolica ma simt la fel de rece sufleteste.
Pe cand daca citesc viata unui sfant ortodox,chiar daca pe moment mi se pare inuman de mare exigenta acestuia cu sine ,apoi imi dau seama ca e singura cale.

Dintre cei mai cunoscuti:


Sf. Tereza a Pruncului Isus:
http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=81
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tereza_de_Lisieux



Sf. Francisc de Assisi:

http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=261

Sf. Ioan al Crucii:

http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=112

Mai putin cunoscuti:

Sf. Maria Gorreti, una dintre cele mai tinere persoane canonizate de Biserica:

http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=69

Am citit
Cu Francisc de Assisi a fost si un film .
Normal ca e greu acu sa comentez,caci mi se va reprosa imediat ca cine esti tu sa judeci pe niste oameni care si-au inchinat toata viata si sufletul lor lui Dumnezeu.
Zic doar ca ador si mai mult sfintii ortodoxiei ,mai ales pe cei din vechime.
Caci aceia au depasit parca orice limita umana de infranare si daruire .E drept ca ei sunt sfinti comuni Occidentului si Orientului .Cu atat mai mult ar fi bine ca BC sa se indrepte mai mult catre ei , si s-ar apropia atunci si de BO

As intreba membri catolici,si nu numai, care sunt criteriile de sanctificare sau beatificare ale potentialiilor pretendenti ai acestei stari SFINTENIA.

nu stiu cine or fi propagatorii urii, poate aveti dreptate cand va referiti la inaltii ierarhi,insa eu vorbeam de preotii obisnuiti! Si la cine sa ma refer ca vectori de ura,daca acu cativa ani buni in catedrala Schimbarea la Fata din orasul meu Cluj-Napoca,s-au petrecut scene de busculada,strigate si imbranceli demne de societatea talibanior afghani !
cand greco-catolicii, nu au fost lasati sa intre in biserica lor,istorica,avand in mana decizia definitiva a unui organ judecatoresc al statului !
cine altii or fi fost instigatorii urii de frate,decat acei popi ortodoxi care prin patima si ingustimea mintii lor nu s-au facut demni de haina sfanta a preotiei ?!

observatia dvs e bine punctata, la care as mai aduga si faptul ca a fost printre primii si,dealtfel putinii,daca nu unicul,dintre inaltii ierarhi,care a crezut de cuviinta sa-si faca mea-culpa pentru colaborarea( poate fortata de imprejurari dure!) cu anticristul rosu !

Domnule, problema este până la urmă de ce a colaborat cu "antihristul roşu" ?? Şi dacă atunci a colaborat, ce te face să crezi că acum nu colaborează cu un alt "antihrist de altă culoare" ?? Eu nu am spus că ar colabora, dar cine ştie ?? Pentru că dacă nu ar fi căzut regimul comunist după 1990, cine ştie dacă noi am mai fi aflat vreodată (ce să mai vorbim de nişte scuze ?!?) că ar fi colaborat cu "antihristul roşu" ?? Dumneata îţi faci iluzia că ai fi aflat vreodată aşa ceva, cel puţin în timpul vieţii ierarhului ?? Eu cred hotărât că NU !!

Clujul este un caz absolut excepţional, acolo tronând în scaun mitropolitan singurul arhiereu ortodox care a făcut opinie separată în cazul Corneanu şi în multe alte cazuri, înalt preasfinţia sa numind, la vremea respectivă, Sfânta Împărtăşanie din care s-a împărtăşit mai vârstnicul său coleg de rang: "borş". Din câte am observat, profilul psihologic "Bartolomeu Anania" nu este emblematic pentru sinodul şi clerul ortodox de azi. Din fericire.

Adevărata problemă, deci, în calea ecumenismului nu este orientarea sinodului, nici episcopatul ortodox în ansamblu. Să învăţăm ceva din trecut. Uniri au mai fost. Şi la Lyon, şi la Florenţa. Dar aceste uniri, semnate de întâistătătorii şi episcopii legiuiţi ortodocşi, nu au fost urmate de clerul de rând şi poporul credinicios, din motive cel mai adesea politice şi din duh de dezbinare şi frondă. De aceea, părerea mea este că Unirea, dacă se va mai face vreodată, se va face numai printr-o intervenţie suprnaturală şi în forţă a Spiritului Sfânt, aşa cum ar fi, de exemplu, un şir de minuni mari, asemănătoare celor cu care El a dăruit Biserica în primele veacuri. Până atunci, cum spuneam, să facem ceea ce ţine de noi să facem: să fim alături de ierarhii noştri şi atenţi să nu dărâmăm, aici, jos, punţile care se construiesc la nivel înalt eclezial. Să îl ajutăm pe aproapele, mai ales pe cel aflat în nevoie, de care e plină lumea. Şi mai ales, să avem grijă să ne transformăm noi înşine înăuntrul nostru, înainte de a transforma Biserica şi lumea.

Sau prin intoarcerea BC la adevar si renuntarea la inovatii

Aici perfect de acord.Iata ca exsita totusi o unire de simtire,desi una dogmatica e imposibila.
Orcum puntile de care vorbiti sunt doar de comunicare ,nu de compromisuri.

De multe ori am observat ca cei ce se considera mai liberali, mai ecumenisti, de obicei sunt foarte intoleranti, intelegand toleranta dupa cum vor ei. Acestia ii ataca pe cei ce nu au aceleasi idei cu ei, in schimb nu au niciun filtru al ideilor, nefacand deosebiri.
Intoleranta este fata de oameni, nu fata de conceptii. De exemplu dvs. sunteti intolerant, la randul dvs. fata de ideea ca pamantul e patrat. Dar trebuie sa fim intelegatori cu cineva care sustine ca pamantul e patrat, nu sa-l atacam din start.

Revenind la subiect, probabil unii catolici uita ca Biserica a fost si inainte de Schisma, cunoscand doar perioada BC de dupa Schisma. In primul mileniu de aceea s-au tinut Sinoadele ecumenice, pentru a raspunde la diferite erori, erezii, invataturi gresite aparute. Le condamnau pe acestea, sfintii care participau la Sinod fiind, in conceptia unora, foarte intoleranti.

Nu stiu daca a spus Parintele Arsenie Boca asa ceva, nu am gasit pana acum. La fel cum Fer. Augustin s-a inselat in mai multe randuri (inclusiv in Filioque), si ssfintii pot avea unele greseli. In schimb am gasit alte afirmatii ale parintelui:
Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.

Un mare sfant, Cuviosul Paisie Agioritul spunea:

„Odată, povesteşte Stareţul, au venit la coliba mea doi cato­lici. Unul dintre ei mi-a spus:
- Hai să spunem „Tatăl nostru”!
- Ca să spunem împreună, trebuie mai întâi să avem aceeaşi învăţătură. Dar între noi şi voi este o prăpastie mare.
Apoi mi-a spus:
- Dar ce, numai ortodocşii sunt aproape de Dumnezeu şi nu­mai ei se vor mântui? Dumnezeu este cu toată lumea.
- Bine, dar tu poţi să-mi spui câtă lume este aproape de Dum­nezeu? Aşadar, există diferenţe între noi. Fireşte, suntem copiii legitimi ai unui singur Părinte, dar unii locuiesc în casă, iar alţii rătăcesc pe afară.
- Să arătăm dragoste, mi-a spus după aceea.
- Astăzi dragostea pătimaşă [păcatul] a devenit modă, le-am zis.
- Şi asta este cuprins în dragoste, mi-au spus iarăşi.
- Toţi vorbesc despre dragoste, pace şi armonie, dar toţi aceş­tia sunt dezbinaţi, atât în ei înşişi, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. De aceea pregătesc bombe din ce în ce mai mari.”

Dvs. spuneti ca ati devenit catolic fiind ateu, citind din viata unor sfinti catolici. Practic nu stiati nimic despre ortodoxie, deci nu ati facut o alegere intre cele doua, ati ramas la ceea ce ati vazut de prima data. Iar apoi nu mai puteati oricum sa faceti o alegere, pentru ca trebuia sa respectati citatul din sfantul pe care l-ati dat, chiar daca ortodocsii v-ar fi aratat ceva negreu pe alb trebuia sa credeti doar ce spunea BC.
Eu inainte de a deveni credincios am fost interesat de paranormal si am si studiat cate ceva (de fapt am si practicat o tehnica). Nu am gasit nicio minune in BC, aproape toate sunt asemanatoare cu cele din paranormal si diferite de cele din crestinism.

Cred că vroiai să spui renunţarea la erezii.

Si eu as vrea sa stiu criteriile. As mai vrea sa stiu daca Papa dupa moarte este considerat sfant de vreme ce in timpul vietii este numit:" Sfantul Parinte".

Adica s-a referit, intr-un mod mai plastic, la faptul ca nu exista Sfinte Taine la catolici, deci nici Sfanta Impartasanie. Daca gasiti dvs. un ierarh in afara de IPS Corneanu care sa spuna ca exista Sfinte taine la catolici, si ortodocsii se pot impartasi si acolo la nevoie, atunci inseamna ca aveti dreptate (doar Par. Paraianu a mai afirmat unele lucruri).

Acestea nu au fost urmate pentru ca erau false, acei ierarhi acceptand trecerea la catolicism din motive politice. Asadar isi insusisera niste erori dogmatice (erezii), iar Cel ce are grija de toate, Iisus, a spus ca pana la sfarsitul veacului va avea grija de Biserica Sa, nimeni neputand-o distruge.

Monofizismul era (si este) o erezie care spunea ca Iisus a avut o singura fire, cea divina. Ii apartine unui calugar din Constantinopol, Eutihie.
Sever, Patriarh de Antiohia, a propus un monofizism moderat, o reconciliere intre ortodocsi si monofiziti, dar tot un fel de monofizism sustinea.
Iata o povestire din primul mileniu:



Ne povestea avva Anastasie preotul si paznicul odoareleor sfintei Biserici a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, ca a venit Cosmiana, femeia patricianului Gherman si a voit ca in una din noptile sfintei Duminici sa se inchine singura sfantului si de viata facatorului Mormant al Domnului nostru Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu. Cand a vrut sa se atinga de mormant a intampinat-o Stapana noastra, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, fata catre fata, impreuna cu alte femei si i-a spus:

- Pentru ca nu esti de-a noastra, sa nu intri aici!

Ea apartinea ereziei lui Sever, acefalul. Cosmiana se ruga mult, ca sa-i dea voie sa intre. Sfanta Nascatoare de Dumnezeu insa, i-a raspuns zicandu-i:

- Crede-ma femeie, ca n-ai sa intri aici pana nu te vei impartasi cu noi in aceasta credinta.
Prin aceste cuvinte a cunoscut ca este impiedicata sa intre, pentru ca este eretica si ca daca nu trece la Sfanta sobornica si apostolica Biserica a lui Hristos, Dumnezeul nostru, n-are sa intre. A trimis indata dupa diacon. Cand acesta a venit cu sfantul potir, ea s-a impartasit cu Sfantul Trup si Sange al Marelui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si astfel a fost invrednicita sa se inchine sfantului si de viata facatorului mormant al Domnului nostru Iisus Hristos.

În Biserica Catolică există două trepte diferite şi succesive a ceea ce, în fond, este un singur proces: beatificarea şi sanctificarea.
Prin beatificare, cineva este declarat "fericit" şi, foarte probabil, în rai. Cultul său public este recomandat în Biserica Locală şi permis în Biserica Universală.
Prin canonizare (sanctificare), cineva este declarat "sfânt" şi, în mod sigur, în rai. Cultul său este obligatoriu şi generalizat în Biserica Universală.

Pentru ca cineva să fie beatificat este necesară probarea unui miracol săvârşit de acela după plecarea sa din trup. În cazul canonizării, sunt necesare două miracole. Moartea prin mucenicie, din ură faţă de Cristos şi Biserica Catolică, este considerată ea însăşi un miracol, deci, în principiu, un mucenic poate fi beatificat, dar nu canonizat, fără probarea nici unui (alt) miracol.

O etapă premergătoare beatificării este declararea respectivului "venerabil" prin recunoaşterea virtuţilor eroice ale aceluia.

Concret, procesul de beatificare (ca şi procesul unor miracole, aşa cum ar fi apariţiile) cunoaşte două faze: prima diecezană (eparhială), adică la nivelul Bisericii Particulare. Cineva: credincios sau grup de credincioşi consideră despre altcineva care a murit că sunt semne că a ajuns în rai. Face o petiţie către episcop, care numeşte o persoană: postulatorul cauzei. Acea persoană se deplasează la faţa locului, strânge câteva probe şi întocmeşte un prim dosar. Episcopul citeşte acest prim dosar şi decide dacă procesul continuă, este stopat sau amânat. Dacă procesul continuă, episcopul se implică personal: se deplasează el însuşi la faţa locului, strânge noi probe, decide dacă să se facă anumite analize de laborator, medico-legale, etc. Dacă există probe concludente, se întocmeşte un dosar mai amănunţit şi, cu decizia episcopală de "constat de supernaturalitate" se înaintează dosarul la Vatican. Acolo, în cadrul Curiei, există un dicaster special pentru asta. Practic, se reia dosarul, se face o primă anchetă referitoare nu la miracole, ci la viaţa respectivului şi, eventual, se înaintează papei recomandarea de a declara persoana respectivă "venerabilă". Papa admite (sau nu) decizia Congragaţiei pentru Cauza Sfinţilor, declară pe respectivul venerabil (adică îi recunoaşte virtuţile eroice). Venerabil este cineva care, dacă ar exista semne cereşti, ar putea fi declarat fericit şi ridicat la cinstea altarelor. Cineva declarat venerabil rămâne în această situaţie până se constată o minune. Mai departe, se analizează miracolul (miracolele) în mod independent de persoană, care a fost deja analizată. Dacă şi miracolul trece de probe, are loc faza finală: procesul de beatificare propriu-zis (până acum a fost munca cu dosarele). Până în urmă cu aproximativ 20 de ani era un proces adevărat, cu avocat al lui Dumnezeu, care se străduia să arate că acela merită cinstea altarelor, şi un avocat al diavolului, care se străduia să arate că este nevrednic. La fond judeca un cardinal care se ocupă cu asta, la recurs judeca papa, asistat de Consistoriul Permanent (plenul mic al Sfântului Colegiu). Papa Ioan Paul al II-lea a considerat că această ultimă parte, procesul propriu-zis, întârzie nejustificat drumul lung al beatificării şi a făcut unele modificări de scurtare a procedurii, modificări rămase până acum în vigoare şi sub actualul pontificat. În cazul în care cererea de betificare este admisă, apare decretul de beatificare şi se organizează slujba. Ca regulă generală, o slujbă de beatificare este în cadrul unei Liturghii Arhiereşti şi se face în ţara respectivă, fiind condusă de cardinalul care se ocupă cu sfinţii şi minunile.

În cazul în care se constată al doilea miracol (constatare care e şi ea un proces cu cele două faze: la nivel de Biserică Particulară şi la nivel de Biserică Universală), acelaşi dicaster face papei recomandarea de a-l declara pe respectivul sfânt. De astă dată, implicarea personală a papei este mai accentuată, fiindcă o canonizare angajează infailibilitatea Bisericii, adică arată tuturor creştinilor că acela se află în mod sigur în rai şi îl oferă ca exemplu de viaţă în Cristos. Decretul de canonizare este publicat în monitorul numit Acta Apostolicae Sedis şi se pregăteşte slujba de canonizare, de regulă la Roma, condusă de însuşi Sfântul Părinte.

Referitor la a doua întrebare: toţi papii sunt sfinţiţi, adică sunt consacraţi. Dar numai unii sunt sfinţi. Adică numai despre unii ştim că se află în rai. Dintre papii secolului al XX-lea, sfânt este papa Pius al X-lea şi fericit este papa Ioan al XXIII-lea. Papii Pius al XII-lea şi Ioan Paul al II-lea au cauzele de beatificare deschise, fiind declaraţi venerabili. Se pare că dosarul papei Ioan Paul al II-lea s-a împotmolit, singurul său miracol susţinut de dosar fiind respins la proces. Nu e nimic oficial, astfel de lucruri nu sunt de domeniul public.

Lista completă a papilor, cu menţionarea celor sfinţi (saints) şi celor fericiţi (blessed) este aici: http://www.newadvent.org/cathen/12272b.htm

acest arhiereu ortodox, este in opinia mea o personalitate marcata de puternice lumini si umbre !
l-am apreciat foarte mult pentru atitudinea din anii 50, cand in cazul unei revolte a studentilor de la "caminul universitatii din cluj ",el a fost unul dintre lideri,apoi fiind incarcerat,si supus torturilor si privatiunilor inchisorilor comuniste carora a cedat (si poate fi inteles in aceasta cedare !)
ceea ce m-a dezamagit, este faptul ca dupa revolutia din 89, nu a venit sincer,in fata poporului pentru a marturisi aceasta cadere, foarte scuzabila in acel context carceral !
de ce acest impunator cap al bisericii ortodoxe,care exceleaza cu mult peste altii in ce priveste cultura,retorica si inteligenta,nu a avut puterea de a se smeri,prin spovedanie publica,in fata poporului,in fata cetatii,asa cum a facut singurul, Nicolae Corneanu ?!
M-a dezamagit profund, si nu inteleg absenta acestui gest esential !

draga Radu, mizez pe gandirea ta nuantata si pe faptul ca intelegi ca orice am zice din necunoastere, riscam sa gresim. Iti recomand sa nu treci cu vederea si volumul lui de Memorii aparut la Editura Polirom in 2008 care nu e altceva decat o spovedanie publica de 700 de pagini -daca tot vroiai gesturi esentiale.

poate o scurta recenzie a lui Theodor Baconski o sa te ajute sa nu te grabesti inca cu concluziile si tendinta de a pune o eticheta definitiva pe un personaj complex si prin esenta greu de definit.

Scrise cu remarcabil talent de povestitor, Memoriile lui Valeriu Anania acopera o lunga perioada, din anii ’30 ai epocii interbelice, cind, adolescent fiind, frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti, si pina in 1993, cind este ales arhiepiscop. Avem astfel panorama unor epoci si regimuri politice diverse din istoria Romaniei, odata cu imaginea completa a biografiei autorului, de la adolescenta si tentatiile legionare conjuncturale la rolul jucat in tentativa de retragere din functie a Prea Fericitului Teoctist si alegerea lui Daniel ca mitropolit al Moldovei, in 1990. Memoriile au inserturi de jurnal si sint redactate in doua etape: o prima parte pina la intoarcerea din SUA, in 1976, iar o a doua parte dupa 2001, cind autorul recupereaza mai vechiul manuscris.

„Tragismul vietii sale este refluxul vointei de a reuni contrariile, in pofida unei istorii care absolutizeaza partialitatea si partizanatul. Nu e de mirare ca atitudinea respectiva, ostila oricaror incadrari definitive, a provocat animozitati, acuzatii virulente sau, dupa caz, nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic, invecinat cu spiritul faustic al modernitatii. Altii au vazut in ea proba unor ezitari esentiale. In ce ma priveste, cred ca adevarul se afla aiurea. Parintele Anania este prin excelenta un om liber, un om care a refuzat sa-si sacrifice inzestrarile pe seama modelelor ideologice, a imperativelor previzibile sau a obligatiilor circumstantiale. Vor fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez in ele, dimpotriva, vocatia unei coerente paradoxale, care face din demnitate o suprema valoare si cultiva neatirnarea ca pe un superlativ al smereniei.”

daca vrei, iti recomand si articolul lui Stefan Cazimir din Romania Literara- ,,Ce straniu poate fi destinul unui om,,
http://www.romlit.ro/ce_straniu_poat...stinul_unui_om

Noi credinciosii BOR trebuie sa ne supunem patriarhului BOR atata timp cat el pastreaza invatatura ortodoxa nealterata, cand insa cand acesta incalca invatatura ortodoxa poporul numai este dator sa-i dea ascultare, ba mai mult trebuie sa ia atitudine si sa corecteze deviatiile patriarhului/episcopului.

Draga Radu, iti dau o veste buna, nu mai e nevoie sa fii dezamagit. Nu stiu despre ce cadere scrii, IPS Bartolomeu s-a dezis in inchisoare doar de miscarea legionara. De aceea au parut marturii ale unor legionari mai zelosi (unu sau doi, sau al doilea a preluat de la primul) care au scris niste neadevaruri suparati de aceasat dezicere. Dintr-un articol: "În apărarea sa, mitropolitul Bartolomeu Anania invocă declaraţiile celorlalţi deţinuţi de la Aiud, dintre care mulţi au semnat scrisoarea de susţinere pentru candidatura sa la funcţia de Patriarh.
"Sunt vreo 30 de foşti deţinuţi politici care nu spun acelaşi lucru. Nu-l cunosc pe acest domn Caraza dar ei ar şti mai bine dacă am făcut ceva necuviincios sau nu. Este o minciună ceea ce spune acest domn", a declarat Bartolomeu Anania. "
Sunt date si semnaturile celor 30 de detinuti.
Mitropolitul a declarat ca nu a colaborat cu serviciile secrete „nici in detentie, nici in libertate; nici in tara, nici in strainatate; nici cu angajament, nici fara angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu numele propriu".
De asemenea, un ziar scria de ceva din dosar, dar acelea erau niste declaratii date in inchisoare, deci cu mult inainte de data la care se spuen ca ar fi inceput vreo colaborare. Cel mai probabil au fost luate de un securist si trecut un nume de cod, pentru a dovedi o activitate. Chiar IPS detaliaza intalnirea cu securistul din acea perioada, de dupa iesirea din inchisoare.
Daca nu va este suficienta marturia ierarhului, avem aici spusele unui cunoscut dizident, Parintele Calciu-Dumitreasa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...olomeu-anania/

IPS Corneanu nu poate fi comparat cu alti ierarhi in privinta colaborarii. Daca mai exista cateva cazuri in care 2-3 ierarhi au semant o adeziune sau au dat o declaratie (de exemplu IPS Andreicut, acuzat de luare de mita, a fost constrans sa semneze o adeziune si a dat o declaratie, dar una singura!), IPS Corneanu a colaborat pe aproape toata perioada comunista, luand si sume de bani de la securitate. Puteti citi de pe internet dosarul de securitate.