Cea ce ai simti tu este un gand bun,o atingere spirituala din partea lui Dumnezeu si ar trebui sa continui.
Daca satana simte ca un om descide ochi inimi inaintea lui Dumnezeu repede isi ia masura de precautie sa indeparteze pe acel om de la Dumnezeu.
Probabil ca numai simti aceasi treaba pentru ca satana incearca sa te indeparteze de dumnezeu,dar incearca cu toata inima ta sa te intorci pe drumul lui Dumnezeu,si Dumnezeu nu te va lasa.

Cere sfatul lui Dumnezeu cu incredere si va fi cel ami bine.

pt ory
sa stii ca si eu am vzt niste lucruri ciudate rau la manastirea agapia,d'aia nici eu nu ma duc la manastire ... pt ca sunt unele maici batrane care vor sa vii acolo cu "zestrea de fata mare "asa s-au exprimat cand s-a dus sora mea acolo ca si ucenica,le-a trimis maica-mea aur ,pachete cu mancare,perne,lenjerii ,etc si tot nu erau multumite......
sora mea scotea ceapa din pamant iarna la minus 20 de grade....si alte lucruri ..etc

eu nu zic,sunt convinsa ca exista si manastiri ok in romania,dar parca tot in manastirile de barbatii e mai ok,asa ca cine e barbat si are kemare i-as recomanda frasinei si apoi athos..

eu asa gandesc
daca cunoasteti manastiri cu maici mai preocupate ca Maria nu ca Marta...as vrea sa stiu

Pai mi se pare destul de rezonabil ca fata care vine la manastire sa se calugareasca sa aduca si zestrea pe care ar fi primit-o daca s-ar fi maritat. Care e diferenta pana la urma -- tot plecare de acasa se cheama.

Nu vreau sa judec, dar cine, gospodar fiind, lasa ceapa in pamant pana in mijlocul iernii cand sunt - 20 de grade?? Ceapa inghetata nu e buna de nimic.

Bine ca nu dau si petrecere cu dar inainte:21: Daca ar fi asa rezonabil sa dai zestrea de fata mare, ar insemna ca o gramada de tineri/tinere nu ar mai avea ce cauta in manastire pentru ca nu au zestre, pur si simplu banii ar fi aceia care ar permite accesul la "starea ingereasca". E o uraciune inaintea Lui Dumnezeu. Si asa multi parinti sufera cand copilul pleaca la manastire si ar face orice sa-l retina, uite ca cu zestrea se rezolva imediat, nu-i dai si ramane in lume... E o aberatie pana la urma.
Zestrea are o alta insemnatate...

Exista si alt fel de manastiri in Romania (de maici sau de calugari).

poate au lasat-o acolo sa incerce rabdarea la novice:24: :35:

Mai sunt si exceptii,dar manastirile sunt locasuri de credinta si curatie.

Pai daca nu are zestre nu da, dar daca are e cinstit sa si primeasca...ca doar nu devii dezmostenit de averea parinteasca daca te duci la manastire...

:21: Mai stii....:21:

Dar nu vad ce e de ras?!? Rabdarea este o calitate de baza atat a calugarilor, cat si a mirenilor.
Cum ne spunea Pr. Cleopa: Rabdare, rabdare, rabdare; si iar Rabdare, rabdare, rabdare...

pt cozia.
 

aceasta este o varianta,,,, in manastire te duci nepoftit(nu ai gazda),,, traiesti neiubit......mori nejelit.....aceasta e viata monahului,,,,pina la poarta manastirii te conduce ingerul cu faclia aprinsa ,,,ia cin sa pasesti ti o stinge si ti porunceste "de acuma sa te lupti sa o aprinzi tu si sa arda necontenit!!!!!!e frumos sa vorbesti de "paradisul monastic"in forma lui divina,,,,e odihnitor,,,,sa poposesti timp in aceste locuri,,,sunt ispite dak viatuiesti,,,si biruiindule traiesti harul,,,,simti cum lucreaza,,,, cum te ajuta,,,, te incearca,,,etc,,,,

Cand intri in manastire devii mort pentru lumea aceasta si faci votul saraciei, pe langa cel al ascultarii si castitatii. Te-ai lepadat deci de toate bunurile lumesti. Din vietile sfintilor vedem ca atunci cand alegeau calugaria, cei care erau bogati imparteau toate bunurile personale saracilor.

Acum daca ti-ai facut singura zestre, cum era pe vremuri cand fetele isi teseau covoare, camasi, lucrau diverse impletituri, lenjerii, perne, etc, da, e ok sa le duci manastirii, desi mai firesc ar fi sa le dai unei familii sau unei fete sarace care urmeaza sa se casatoreasca, acolo ar fi mai mare nevoie, pe cand pentru tine e lux lumesc.

Mi se pare hidos sa se pretinda "zestrea"... mai ales ca in ziele noastre principala zestre a copiilor sunt studiile (sau meseria) pentru care parintii platesc adesea bani grei. Sustinerea copiilor ani multi in scoala devine principala investitie a familiei. Pe vremuri la 6 ani copii deja produceau in gospodarie iar la 14-15 deja contribuiau serios la intretinerea familiei si eventual sporirea averii.

In trecut, daca un copil din familie era dat sa invete meserie sau chiar la studii superioare, era inzestrat mai putin sau chiar deloc la casatorie, iar la mostenire partea lui era mai mica decat a celorlalti frati in ideea ca el a primit deja mai mult decat ceilalti. Calugarul de regula nu mai era partas la mostenirea parintilor daca avea frati.

Personal nu as face zestre copilului care ar merge la manastire. Fireste ca as da acolo diferite lucruri sau bani, pentru ca e manastire si in plus e si casa copilului meu. NU as da considerand ca aceasta e zestrea lui si sunt datoare sa o dau. Daca ar merge la o astfel de manastire care pretinde zestre... m-as opune, ar pleca acolo fara acordul meu si chiar ca nu ar primi nimic, decat cuvenita mostenire la moartea mea, mostenire pe care o prevede legea (lumeasca). Legea lumeasca nu ma obliga insa sa inzestrez copilul nici la casatorie si cu atat ma putin la calugarie. Ideea e ca oricum eu am investit de-a lungul anilor destul de mult in formarea tanarului care pleaca in manastire, nu-l trimit la 3 ani sa mi-l creasca si el se duce acolo sa munceasca pentru manastire toata viata lui.

Mi se mai pare ca s-ar crea si diferente in manstire intre cei care aduc zestre mare si cei parliti care vin cu haina de pe ei...

Iniţial am vrut să deschid un topic dar găsindu-l pe acesta şi considerând că titlul suportă şi întrebarile mele iată care sunt aceasta;
Se ştie că persoanele cu handicap grav (gradul I) au o serie de drepturi.
- Dacă persoana respectivă se află în mănăstire mai poate beneficia de aceste drepturi?(gratuitate la transportul C.F.R, şi altfel de reansport)?
- Dcă este mai în vârstă şi are pensie are dreptul la jumătate din pensie pentru medicamente şi tratamente de recuperare?
- Are dreptul la însoţitor plătit?

Buna seara!
Setea sufleteasca pentru Iubirea Dumnezeuiasca, care, este insotita cu iertare,bunanatate ,milostenie, rabdare, si smerenie pe a carei cale o poti parcurge mai linistit in Manastiri, dar nu numai.
"Calugarul este un inger a lui Dumnezeu."
Deci, o viata mai retrasa de "dulceata" lumii.
Foarte frumos si adevarat ne-a mai spus , si lasat in scris, Ernest Bernea, un mare crestin ortodox. Din cate stiu, are o carte scrisa.
Doamne ajuta!

Da doamna, beneficiaza de toate drepturile prevazute de lege pentru un mirean, chiar daca persoana respectiva se gaseste in manastire. Trebuie sa solicite aceste drepturi iar pentru intocmirea documentelor necesare trebuie sa se adreseze, in scris, centrului eparhial de care apartine manastirea unde este inchinoviata.

interesant, sunt curioasa care ar fi statutul la manastire al acestui "insotitor platit".

Mulţumesc mult pentru răspuns.Va fi de mare ajutor sorei Maria care este în această situaţie şi care are mari dificultăţi atunci când solicită folosirea acestor drepturi pentru a-şi îngriji sănătatea.
Dumnezeu să vă răsplătească.

Nu este asa complicat, cu ajutorul staretului/staretei se poate rezolva si aceasta problema, spre exemplu se poate plati un frate/sora de manastire care sa indeplineasca datoria unui insotitor platit, acest procedeu fiind in sprijinul bugetului manastirii respective si spre folosul celui care se osteneste pt aproapele sau. Sunt multe variante de rezolvare a problemelor, trebuie sa fie numai vointa si dragoste pentru cei care duc crucea unor neputinte trupesti si sunt in manastire.

Sa va intareasca Bunul Dumnezeu s-o puteti ajuta pe sora Maria sa-si dobandeasca drepturile pe care le are spre usurarea situatiei in care se afla!

inteleg ca manastirea ar primi niste bani de la bugetul de stat, ca sa asigure un insotitor ptr pers. respectiva. dar oare acest insotitor (frate/ sora de manastire) nu s-ar simti ciudat sa faca aceasta treaba, care in cazul asta nu prea e dragoste de aproapele, ci un job platit ca oricare altul. :7:

Banii nu ar intra in buzunarul insotitorului, ci in cel al Manastirii, spre folosul intregii comunitati manastiresti...
Iar intr-o Manastire nimeni aflat intr-o astfel de situatie speciala nu ramane izolat. Intreaga comunitate s-ar ocupa de persoana respectiva. Stiu ei cum sa se organizeze.

teoria ca teoria, dar practica ne mananca !!
DECI, pana la urma sora Maria e ingrijorata ca manastirea nu primeste bani de la buget?? sau de faptul ca nimeni nu se ocupa de ea in acest sens, adica manastirea nu-i da insotitor? sau are insotitor, dar se simte prost ca nu-i platit ? unde-i buba, pana la urma ?

Problema e legata de faptul ca foarte probabil sora Maria nu primeste toate drepturile prevazute de lege pt o persoana in situatia dansei.........mai departe rezolvarea tine de centrul eparhial si de manastirea de care apartine, restul e teorie despre cum ar trebui sa fie viata monahala - asa cum sunt multe din discutiile de aici.

ce intrebare?ce determina sa se calugareasca,DRAGOSTEA PT HRISTOS II DETERMINA..da si eu am trecut si inca trec prin momentele acestea.imi doresc nespus d mult sa merg la manastire si mi.e foarte usor sa renunt la filme etc.. :).deoarece am mult timp d cand nu ma mai uit la filme,nu asc muzica.doar netu mai folosesc din cand in cand

Am si eu o nelamurire si nu am gasit unde s-o postez. Am fost la o cununie si slujeau pe langa preotul parohn si cativa parinti de la o manastire. cand a fost la inconjuratul mesei, a mers doar parintele paroh si la sfarsit a zis ceva de genul dar n-am auzit bine ca doar el a putut sa danseze cu mirii ca "parintii" nu mai pot dansa pentru ca viata lor pe pamant s-a sfarsit si auinceput o alta viata (????) . Aveti idee ce-ar fi vrut sa zica cu asta?

Cred că e o referire la faptul că, alegând călugăria, monahul renunţă cu totul la viaţa în lume (cu preocupările şi plăcerile ei mai mult sau mai puţin vinovate), tăindu-şi voia proprie pentru a face voia lui Dumnezeu şi a trăi o altă viaţă - viaţa lui Hristos.
Probabil dansul, fie şi ritual, în jurul mesei, împreună cu mirii, ar fi fost nepotrivit pentru călugări, care s-au dedicat unei cununii mai înalte

Viata lor pe pamant s-a sfarsit in momentul cand, in fata Sfantului Altar, au depus voturile monahale si prin aceasta au renuntat de buna voie la placerile lumesti, incepand o alta viata care are la baza ascultarea, nevointa si taierea voii. De altfel, ei poarta doar haine negre in semn ca au murit pentru lumea aceasta.

alta nelamurire
 

Cand un mirean vrea sa devina monah, mai intai intra in manastire ca frate sau sora, apoi este tuns in monahism si mai departe daca vrea si daca este inzestrat cu calitatile necesare si face studii de specialitate poate ajunge ieromonah sau ierodiacon. Acest lucru pare sa fie mai la indemana celor care sunt mai tineri cand intra in cinul monahal.
Daca insa cel care se tunde in monahism este deja preot sau diacon de mir el poate de la inceput sa slujeasca ca ieromonah/ierodiacon?

Fratii mei! De ceva vreme ma munceste aceasta intrebare: Este gresit daca nu privesc spre viata din manastire a fi o cale mai inalta decat mirenia crestina, ci doar egala cu aceasta, dar cu obligatii diferite?
In mintea mea, ideea de cale inalta imi naste ganduri de mandrie, adica asa : eu voi fi mai slavit, mai apreciat, mai pupat pe mana si mai vorbit de bine decat restul lumii...

Leonte nu prea mă pricep care ar fi strategia potrivită, dar, între noi fie vorba, indiferent de vrednicia unora sau a altora dintre cei care merg pe cele două căi, viața monahală rămâne superioară în sensul că e cea mai directă către Dumnezeu...de aia îi și spune chip îngeresc. Problema cu gândurile de slavă cred că se rezolvă în alt fel....și anume când Duhul ne dă să ne vedem păcatele, când ne dă să le vedem cu adevărat, în esența lor metafizică, putem noi să fim și pustnici, stâlpnici sau zăvorâți că tot ca ultimele gunoaie o să ne simțim...așa să ne ajute Dumnezeu! :)

Tocmai ce am asistat la o cateheză unde se explica că acel dans ritualic care constă în înconjurarea mesei (de fapt nici nu e dans, oamenii au început să dea din mâini în vremurile recente ) simbolizează drumul mirilor spre Împărăția Cerurilor...poate că ieromonahii nu înconjoară pt faptul că drumul lor, deși esențial același, are alt chip (unul îngeresc)...ori pt faptul că nu ar cadra cu recentele mișcări dănțuite ale pravoslavnicilor.

Ce sa fac sa dobandesc si eu aceasta ?

Păi ceea ce ne învață Duhul Sfânt prin părinții Bisericii

Uite aici:

Rafail Noica - despre pocainta (partea "A"): http://www.youtube.com/watch?v=y1Q36jy29wg

B: http://www.youtube.com/watch?v=fwpTw_RZ6r0

C: http://www.youtube.com/watch?v=Wa7jAHUz6c8

D: http://www.youtube.com/watch?v=As2Db8r48k4

Ehe..., frate... Daca ai pus intrebarea asta, cred ca deja ai inceput sa dobandesti!...
O intrebare spune deseori mai mult decat un raspuns.
Domnul sa te ocroteasca si sa te lumineze cu harul Lui!

Am un caz cu care ma confrunt si am nevoie de o povata.

Un frate ravnitor se intalneste cu un preot si dupa cateva cuvinte fiecare marturiseste despre celalalt ca fiind inselat. Fratele se intoarce la chilie si incepe a se ruga pentru acel parinte ca sa-l izbaveasca Dumnezeu de inselaciune, dar adauga in rugaciunea lui ca daca nu parintele ar fi cel inselat atunci sa-l lumineze Dumnezeu pe el (fratele rugator). Facand aceasta rugaciune mai multe zile la rand, fratele trece prin 3 stari, neamestecate una cu cealalta.

La inceput dobandeste lacrimi si plangere pret de cateva ceasuri si harul lui Dumnezeu ii cerceteaza inima, cu acea dantuire subtila pentru care omul ar da toate cele ce are, chiar si lumina ochilor numai sa nu inceteze acea mangaiere nevazuta.
Dupa o vreme acest chip de traire i se rastoarna in tristete, sau in vreun fel de lipsa sau de asuprire si nevoie, sau durere trupeasca sau altele.
Rugaciunea continua si tristetea se intoarce in bucurie pentru scurta vreme, apoi mintea primeste un gand si inima nu mai are stare si doreste cu orice chip sa se duca la popa si sa-i aduca la cunostinta prin ce este inselat(popa) si cum poate scapa.

Deci - lacrimi si har, tristete si asuprire, ravna si aprindere.

1. Cand cel ce se roaga ar simti una dintre aceste, din care sa cunoasca ca el este sau nu inselat???
2. Iar pornirea cea din urma, ravna pentru mustrarea cuiva (popa sau nu) este din inselaciune sau de la Dumnezeu???

înșelați suntem toți spune Ignatie Brancianinov. Iar Isaac Sirul spune că atunci când nu simți pocăință sau smerenie înseamnă că te adâncești în înșelare. Problema ridicată de tine e prea delicată și dificilă ca să îi găsești răspuns aci...Dumnezeu să te lumineze!
în ceea ce privește râvna pt mustrarea cuiva cred că depinde de situație...dacă respectivul simte iubire și durere pt preotul acela poate că nu e o râvnă din înșelare....dar dacă nu simte atunci probabil râvna e din înșelare....cam așa cred eu.

Scurt si clar, ca lumina zilei. Bogdaproste!!!

Raspunsul este viata
 

Viata te impinge la asa o decizie.
Eu, de exemplu, de la anul nu mai imi permit financiar sa stau in Bucuresti.
Implinesc 9 ani de vechime si am salariu ca pt un an vechime. Si culmea nici anul acesta si nici la anul nu pot sa promovez. Conform legii trebuie sa ai 2 ani consecutivi anteriori (2010 si 2011) cu calificativ cel putin "bine".
Pentru ca s-au blocat posturile in administratie m-am suspendat intre noiemb 2010 si feb 2011, timp in care am predat la o scoala. Legislatia s-a modificat ulterior ...si nici la anul (cand trebuie sa am continuitate in 2011 si 2012) nu pot promova. E ca o gluma buna...mereu intervine ceva.
Alta optiune decat manastirea nu am daca nu reusesc sa ma intretin financiar.
A si sa nu-mi spuneti sa caut alt loc de munca ...am avut in 9 ani 8 locuri de munca...nici nu vreau sa mai aud de asa ceva.

Bine, dar la manastire este indicat sa mergi dintr-o dragoste foarte mare fata de Dumnezeu, nu asa, ca un plan de rezerva, ca nu te poti descurca in lume... asa spun toti duhovnicii nostri. Un calugar bun ar fi putut fi si un tata bun si, invers, un tata bun ar fi putut fi si un calugar bun. La fel si pentru femei. Si eu sunt sigura ca par. Teofil, asa, in situatia lui, ar fi fost un bun tata de familie, pentru ca nu a venit in manastire din cauza ca era orb, ci a venit sa ii slujeasca Domnului, chiar asa orb cum era.

Asa este, e viata grea in Bucuresti. Bine, eu stau in casa cu ai mei, dar e crunt pentru cei din provincie, chiriile sunt foarte scumpe, plus facturile, si nu iti permiti sa stai toata viata la camin. Am colegi care de abia pot face fata cheltuielilor zilnice, in conditiile in care nu stau cu chirie si nici nu au rate. Si ma uit si la colegii mai mici, care acum termina facultatea, si au atatea iluzii fara mare acoperire... Sunt foarte multi care vor sa faca o facultate pe bune, cu speranta ca isi vor gasi un serviciu bun si ca vor fi respectati in societate, si nu cu gandul de a-si lucra talantii si de a-i sluji astfel lui Dumnezeu si oamenilor, intr-unul din miile de feluri pe care le ofera cunoasterea, fie si a unei nanometru din cele de pe pamantul acesta.
Nu stiu, eu mereu am iubit viata de familie, mereu mi-au placut bisericile, manastirile si calugarii, dar nu mi-am dorit niciodata sa merg la manastire. De abia ma descurc in lume, de multe ori sunt o incurca-lume. Sansa mea a fost ca mai mereu mi-a scos Domnul in cale oameni care sa ma ajute si sa ma indrume cand am avut nevoie. Cred ca as fi o catastrofa intr-o manastire :D.

Poate te mai gandesti, poate se mai schimba ceva... sa te ajute Domnul!

Nu fii așa sigură ! :) Prin extrapolarea celor de mai sus, ai fi o catastrofă și în căsătorie ?! să sperăm că nu, haha..

Pai nu prea are ce sa se schimbe...de la an la an saracesc.
De la anul nu pot saraci mai mult fara sa fiu o povara pt ai mei. Deja tatal meu decat sa ma ajute financiar mi-a zis sa ma duc la manastire, ca si asa nu vreau familie...
Profesional nu am reusit ...degeaba ma gandesc...la anul trebuie sa trec la fapte si alta solutie nu vad.

Un calugar bun ar fi putut fi si un tata bun si, invers, un tata bun ar fi putut fi si un calugar bun. La fel si pentru femei.

Nu cred ca aceasta afirmatie este adevarata...fiecare isi face alegerile in functie de alegerile anterioare/experienta de viata pe care o are. Daca ai ales sa fii calugar nu mai merge sa fii si tata (nu doar cu numele). A spune ca "ar fi putut fi bun" pentru altceva inseamna sa contesti alegeri anterioare ale unei persoane/experienta de viata, inseamna ai contesta identitatea...e ca si cum ai spune merele puteau fi pere.
Fiecare are o chemare si un rol.

Multumesc pentru raspuns...