Stimata Doamna ce mi-aati comentat postare.Eu nu am divulgat pacatele mele.Si daca expuneti problema asta la orce preot asa va da raspunsul exact ca duhnicul meu.Din pacate eu nu am un sot cu Dumnezeu.Orcit ma-m straduit nu se poate.Toate le are bune si corecte dar nu si credinta.El judeca numai dupa ideile lui fixe.Si cu toate astea eu am crescut copii in credinta de Dumnezeu si sunt foarte fericita ptr ei.Unul din ei e student ultimul an la teologie.Iii multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ptr tot ajutorul.Eu am facut greseala de al refuza in posturi si in zilele sfinte si sa dus la alta.

Zaharia, nici nu mi-a trecut prin cap sa judec, doar ca m-am gandit ca acele idei postate nu sunt in spiritul Ortodox. Atat! Fiecare are libertatea sa aleaga.Nu pozez in bun crestin, mai am mult pana acolo. Mai mult, pana in ceasul din urma trebuie sa avem constiinta treaza. Doamne ajuta! Nu credeam ca am pus paie pe foc. Nu am avut intentia asta.Totusi, ma repet, postarea nu era in spirit ortodox.

De asta fatuesc pe toate femeile crestine sa nu faca greseala mea.Chiar daca spune el intr-un final ca e de acord cu tine , in mintea lui deja planueste dorinta de ase duce la alta.Mie imi spune in fata.Nu vrei?
ma duc la alta, sunt atitea fara a ma ruga de ele precum de tine.

Ce frumos te scuzi cind este vorba de tine ! Ce eleganta esti si ce scuze tari iti alegi : postarea nu era in spirit... Ce miloasa esti cu tine !
Pacat, aveam alta parere.........
Pt. mine este suficient atit ! Asa fac toti care nu au frontiere pt. nimic, nici chiar pt. ei . A se vedea sensul real al cuvintului frontiere = rigori !

Nu am vrut sa te supar ci doar sa te cert deoarece si tu esti dintre cei care au 2 ocale in acelasi suflet ! Si parca ti-am mai spus-o pe aceasta direct sau indirect .


,,Pina la sfirsitul tuturor lucrurilor putin oameni se dovedesc a fi asa cum trebuie sa fie (drepti si sa marturiseasca numai adevarul !)"- ANONIMUS

de ce postarea sa nu fie in spirit ortodox? combatearea unui pacat nu este in spirit ortodox ? postarea nu ar fi in spirit ortodox pentru ca tot ceea ce nu tine de teoria clasica, desfranarea, este considerat pacat?? tocmai pentru ca este pacat, tocmai pentru asta trebuie spuse lucrurilor pe nume. vreti sa acceptati sau nu, desfranare exista in lumea asta cu carul, ca e in casatorie, ca e in afara, ca tine de orice fel de mod de a face sex. cine nu accepta asta ori e orb ori e naiv. si ce daca este un site crestin ? sa ne dam maicuite si calugari cu totii? sa ne ascundem in spatele unei masti false de "buni crestini" ? de ce sa nu fim noi insine si sa nu spunem exact ceea ce gandim? si de ce subiectul sa nu ma onoreze, ca vorbesc de sex ? sau mai degraba ce crezi ca asta caut eu onoare? :)) eu caut sa zic adevarul pe care altii sigur in gandesc, il stiu, dar nu il spun, si uite de asta urasc falsitatea. exista desfrau in lume si sa incercam sa ii aducem pe calea cea dreapta pe cei apropriati care stim ca pacatuiesc. dar sa nu ii judecam !!!

Imi pare rau ca te-am suparat, dar nu te-am criticat pe tine.
Eu sustin ca fiecare trebuie sa intrebe duhovnicul ca nu exista reteta universala. Mie duhovnicul mi-a spus altceva.

(Parerea mea este ca un sot care inseala nu are nevoie de motive, ci le inventeaza la nevoie :mad:)

Dar nu ma scuz, Zaharia! Atunci, fie precum spui tu- era in spirit crestin, daca sustii. Nu-ti cer sa ai pareri- ne cunoastem putin- deloc, chiar. Pretind ca ma cunosc cei ce m-au crescut, cei ce traiesc langa mine, cu mine, cei pentru care traiesc si in primul rand, Dumnezeu. El le stie pe toate.Ce sunt eu? Un om neinsemnat. Cred ca am gresit prin duritate, dar...ai alta idee cum ar fi trebuit sa reactionez? Poftim, am gresit! Dar am pareri la care tin.Sunt un om direct, nu am calitati, sunt plina de defecte!Si daca am gresit, imi cer iertare si de la Mirela si de la tine.Doamne ajuta! Fie ca Dumnezeu sa ne aiba in paza si sa ne arate Calea.

Mai raminea sa-mi spui : ce te bagi tu, ce , esti mama mea ?
Aceasta apropos de faptul cu cine te cunoaste . Nu fi ridicola gratuit ; desigur ca aceia te cunosc real si desavirsit , eu ma refeream ca te cunosc vis-a-vis de activitatea pe forum . Mai era nevoie sa precizez ?
Prin duritate crezi ca ai gresit ? Hm, ai gresit prin orice dar nu prin judecare, nu ? Si esti inca senina ! Ce pot sa mai zic , frumos, nu ? Sau crezi ca daca ai pareri la care ti judecarea este scuzata ? Pai parca nu asta este optica pe acest forum ?
In sfirsit , constat ca esti asa, moale si gingasa cu tine insuti si ca folosesti bine formulele crestine de salut ! Este doar treba ta ! Chiar asa, eu nu sunt mamica !
Ia sa vedem , mie imi reuseste ? : daca am gresit imi cer iertare ! D.zeu sa te binecuvinteze cu pace si discernamint duhovnicesc !
Poate ca da ...

Doamne Ajuta!
 

...Vorba parintelui Arsenie Boca: "Mai! Nu va mai tot vaitati ca nu aveti preoti cu har, pastori vrednici de misiunea lor sfanta! Vreti preoti sfinti? Nasteti-i si cresteti-i!"
Hai sa facem efortul sa citim(si intelege...) sfaturile(cartile) Parintelui Arsenie Boca si apoi sa sfatuim noi...
... Dupa umila mea parere...Doamne Ajuta!

Sfantul Ioan Damaschinul iata ce scrie la "Dogmatica" (cu mana cea lipita si vindecata de Preasfanta Nasctoare de Dumnezeu dupa ce ii fusese retezata ca scrisese spre a demasca ratacirea iconoclasta):
(din capitolul "Despre credinta si botez")
"Apa izvorâtă din coasta Sa este spre renaştere si inundarea păcatului şi a stricăciunii, iar sângele este băutura pricinuitoare vieţii veşnice. Ne-a dat porunci ca să ne renaştem prin apă si prin Duh, deoarece prin rugăciune
şi invocare Sfântul Duh se pogoară asupra apei. Dar pentru că omul este dublu, din suflet şi corp, ne-a dat dublă si curăţirea, prin apă şi prin Duh. Duhul, pe de o parte, reînnoieşte în noi starea după chipul si asemănarea lui
Dumnezeu; iar apa, pe de altă parte, curăţeste, prin harul Duhului, corpul de păcat, şi-l eliberează de stricăciune."
.
.
.
"Prin botez se dă tuturora în mod egal iertare de păcate; harul Duhului însă, în măsura credinţei şi a curăţirii antecedente. Prin urmare, luăm acum prin botez pârga Sfântului Duh; iar renaşterea este pentru noi începutul unei alte vieţi, pecete, talisman si luminare."
Eu nu prea inteleg de unde zic unii de copii ca ar mosteni pacatul desfranarii de la parinti cat ar fi stat in pantecele mamei lor.
Sau de unde se zice de copil ca mosteneste de la parinti sau bunici nu stiu ce pacate.Normal prin educatie poate sa ii fie date anumite apucaturi pacatoase.
Si sincer ma indoiesc ca ar fi zis asa ceva parintele Arsenie Boca.
Da acum au aparut tot felul de carti de se zice ca le-ar fi scris parintele Arsenie Boca.

Se vede ca a inceput postul Craciunului,caci in posturi crestinii sunt incercati si mai greu decat in restul anului.
Eu zic sa avem grija sa ne pazim,caci diavolii nu fac decat sa se bucure cand vad crestinul ca posteste de mancare,vicii,relatii intime,in schimb nutreste sentimente de manie,trufie si altele asemenea fata de aproapele.

mostenirea copiilor se realizeaza prin adn de la o generatie la alta copii avind de obicei apucaturile bunicilor sau unchilor cei mai apropiati.se mai schimba ceva uneori prin incrucisare de calitate.iar in ce priveste educatia unii copii sunt rebeli la educatie tocmai datorita mostenirii adn,dar toate aceste lipsuri omul si-le poate corecta prin credinta si infrinare,post si rugaciune.

un crestin adevarat nici nu aminteste de gretoseniile ce le-ai postat,sunt destui neintemeiati in credinta si se smintesc de asemenea postari.iti multumesc pentru epitetele adresate acum la inceput de post al nasterii Domnului,poate sunt primele daruri adresate de nastereaDomnului.DOMNUL SI MAICA DOMNULUI sa te binecuvinteze, sa te lumineze si sa aiba mila de tine.esti ca un resort comprimat care isi descatuseaza energia in directia care nu trebuie,lupta-te cu tine insuti si cu cel rau.omul scoate din visteria sufletului sau ceia ce are pus acolo,cum poti sa spui ca nu te cunosc cind arunci un torent de rautate asupra mea si asupra altora,incit acest torent nu poate fi inghitit doar de marea neagra.un crestin nu cauta lucrurile cele lumesti ci se impodobeste cu cele duhovnicesti.daca cineva ti-a gresit cu ceva, dumneata cu cea mai mare blindete duhovniceasca il desfigurezi pur si simplu.si daca e cazul sa ne cerem scuze cred,ca ar fi bine si frateste ca doar suntem frati intru Domnul sa o facem reciproc ca si Domnul sa ne ierte pe noi.te rog iartama daca crezi ca te-am lezat la integritatea ta spirituala,si ti -am pus mintuirea in cumpana.

mai ce va mai dati voi smeriti si "buni crestini" doar pentru ca a inceput postul.... lasa-ma cu vrajeli cu torente de rautate, ca poate nu ai cunoscut cu adevarat oameni rai. un om rau e acela care lasa pe unu sa moara de foame cand el tine ditamai bucata de paine in mana. un om rau e unu care vede un animalut ca sta cuminte in coltul lui si incepe sa il. loveasca sau sa ii arunce cu pietre. un om rau e acela care isi paraseste copilul sau nu ii da de mancare, si il lasa vai si amar de capul lui, doar ca sa cheltuie el banii pe bautura sau alte prostii. un om rau e acela care vede pe cineva ca este in impas si nu il ajuta. a spune lucrurilor pe fata si de a fi sincer si direct nu consider ca face o persoana a fi rea. da, poate intr-adevar tonul meu este mai agresiv si mai dur, dar asta nu inseamna ca arunc torente de rautate. torente de rautate le arunca aia care i-am mentionat mai sus. si asta a spune adevarul in fata si sa fiu directa am invatat de la o dna preoteasa. imediat iti taia macaroana daca faceai ceva sau spuneai ceva rau, si totusi are un suflet de aur. o apreciez foarte mult. ea zicea intotdeauna ca cu ea se face armata, nimeni nu se poate pune cu ea la vorba. e ca un general dur, dar totusi cu foarte mult har si cu un suflet de aur.

si "gretoseiniile" alea postate nu sunt de mine, nu eu am deschid aceste subiect, eu doar l-am dezbatut in ideea sa nu mai judecam pe altii. dar vad ca multi interpreteaza gresit. sunt asa de multi oameni ori naivi, ori pur si simplu falsi. ti-e asa de greu sa recunosti ca exista desfrau in lume ? este asa de tabu subiectul acesta? ai asa de multe prejudecati ?? de ce zici ca e gretosenie daca asta e adevarul ?? hai sa facem ceva sa nu mai existe. daca ne ascundem dupa deget, sau dupa o masca, vai draga ce bun crestin sunt eu, caut mantuire, si sunt numai lapte si miere, sunt foarte smerit, si sunt foarte placut lui Dumnezeu, si cei care pacatuiesc sunt lupii rai din poveste , ei sunt pacatosi, nici nu ma uit la ei, este mai bine ??? tocmai la aia trebuie sa ne uitam pe aia trebuie sa ii ajutam. mai cata falsitate mai este in lume....

eu stiu ca am poate un caracter mai dur, ca zic ceea ce gandesc pe un ton mai agresiv, si cu asta incerc eu sa ma lupt, dar de multe ori ma las dusa de val. mai ales cand sunt acuzata pe nedrept sau inteleasa gresit. nu a zis nimeni ca ma consoder crestina, asta Dumnezeu stie mai bine cum sunt. eu intotdeauna am recunoscut, sunt cea mai mare pacatoasa din lumea asta si merit tot ce e mai rau in lume, dar sper totusi sa aiba Dumnezeu mila de mine. poate am sa incerc sa schimb modul in care spun lucrurile dar niciiodata nu am sa incetez a spune omului adevarul in fata.

eu cred ca de acuma nici nu mai intru pe acest forum pentru ca oricum sunt numai ciondaneli si subiecte contradictorii. nu imi trebuie mie asa ceva. eu am intrat crezand ca pot invata ceva bun, sa citesc cate ceva placut pentru suflet, dar vad ca mai mult mi-l amarasc cand vad atatia oameni falsi si care nu vad decat raul de la altii nu si-l vad pe al lor, care doar judeca pe altii nu pe ei insisi. asa asta este la tot pasul, ma gandeam ca poate aici a fi altfel dar tot o apa si un pamant. cred ca sunt foarte putin inscrisi aici care intr-adevar sunt onesti, cu adevarat smeriti, intelepti si buni crestini in adevaratul sens al cuvantului, fara nici un dram de falsitate.

sa ne deschida Dumnezeu ochii si sa ne lumineze calea si sa se faca doar voia Lui, multa sanatate la toata lumea si ... nu ne mai auzim deloc.....

Nu exista om bun sau rau,deoarece binele si raul se impletesc in fiecare dintre noi.Totul tine de alegerile pe care le facem:

Duhul miau-miau si cel pis-pis !
 

Exista pe forum si se manifesta cu putere la cei mai multi useri un duh fatarnic, o smerenie mindra , cum spun monahii, un duh asa de, miau-miau si pis-pis prin care userii se dau mai cumsecade decit sfintii parinti care au intocmit sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si chiar de catre insusi Hristos cautind , vezi-doamne, sa ierte , sa iubeasca si sa ajute fara discernamint si fara rigori prezentindu-se asa cum am spus, mult mai cumsecade decit parintii bisericii .
Si folosesc din abundenta ton mieros, formule de gratulare si iertare lumesti , citate din indieni ori africani ori bahaisti ori D.zeu mai stie pe unde ii duce ...inspiratia lasindu-se atrasi de toate ,,vorbele de duh" nepatristice (pai nu suntem patrunsi de orotdoxie ?)si se fac numai lapte si miere ... si uite asa pina ce orbi fiind ajung sa dea de fapt in groapa judecarii aproapelui , a neiubirii sale precum si a celorlalte , adica exact acolo unde nu vor in ruptul capului sa ajunga .
Atita timp cit fandoseala lor este fara rigori precise, fara limite clare, fara a avea la baza o lege bine inteleasa si traita nu ramin decit niste miorlaiti , iubitori de poze frumoase si de dosar cumsecade de ,,f. buni crestini" !

Exemplul sorei Mirela este mai mult decit graitor ! Si unde nu pui ca ne si deranjeaza tonul ei realist si puterea marturisirii adevarului atit de franca incit noi astia pudibondistii de serviciu ne suparam tare si ne produce asa o greata, vai doamne, de nu stim ce sa ne mai facem !!!!!!??
Iacata , cit de putin o intelegem pe aceasta sora , interventia ei defapt, atit de aproape suntem de Hristos ! De, noi suntem cei care nu vorbim prostii pe fata ca ne taie popa limba dar suntem cei care le facem , care ducem in sufletul nostru toate pacatele lumii de care nu voim sa ne descugetam si despatimi , precum frumos spunea userul Traditie pe threadul despre ,,iubirea gresit inteleasa"

Este mai mult decit graitor exemplul sorei Mirela mai ales ca acei dintre userii care acum sunt contra ei marturiseau si culmea argumentau acordul lor privind aceleasi desfrinari pe un alt tread , stimulate fiind de corifeii catolici si alte userite.
Ce frumoasa este aceasta intimplare si ce scoate ea la suprafata si cit de repede survine in timp aratind minjeala ,,iubitorilor si nejudecatorilor fara frontiere" Macar de ar lua cineva seama si le-ar fi spre folos toate acestea !
Pfiiiii, la scos citate de prin carti ne pricepem de minune , dar la induhovnicirea noastra ... nu prea !

zaharia fratia ta vezi lucrurile enumerate de doamna
 

spre induhovnicire no sa ma ierteDumnezeu daca cineva poate sa se induhovniceasca cu asa ceva,fao frate 'io no fac.fara sa vrei te faci purtatorul de cuvint al cuiva, purtindu-i trena.eu ce am postat am postat din visteria sufletului si nici-decum din citate stralucite.iti place sa bagi totul in aceias oala unde rezulta un ghiveci ce nu foloseste nici cui.crezi ca daca bajocoresti la nesfirsit ca si manelistii zidesti sufletul tau sau al altcuiva o nici-decum te adincesti incetisor si pe nesimtite in noroiul gilcevitorilor si crede-ma nu ai nevoie de asa ceva.eu am abordat problema intrun mod pasnic si ma trezesc luat de torent de vorbe nepotrivite,neduhovnicesti,si neziditoare de suflet,ca rezultat a indrazneli mele de a scrie ce un crestin nu are voie sa faca.iti spun mai mult un bun crestin nu are voie la o discutie nici sa reproduca injuratura care a auzi-to cindva caci e pacat, dara-mite sa scrie saemenea lucruri care dupa cum bine stim,in vechiul testament Dumnezeu pedepsea cu foc si pucioasa.sa iti dea Dumnezeu inima buna

sa luam aminte pace tuturor -si duhului tau

bine ar fi daca ai vorbi fara vorbe ce nu fac cinste unei doamne:vrajeli,taie macaroana sunt expresii ce nu ar trebuii folosite intre fratii de credinta aici pe forum acestea fiind niste expresii ce se folosesc in cartier.aici se seamana si se culeg cuvintele ce ne intaresc duhovniceste.tonul agresiv nu are ce cauta caci ai ocazia sa-i culegi roadele,de la mine in nici un caz.poti sa ma certi cit vrei ca eu nu ripostez cu raul,dar te indemn frateste moaie-te si duhul tau va zburda de fericire
Domnul si Maica Domnului sa-ti inunde sufletul de fericire,tu ai ceva pe suflet dar nu spui din acea cauza dai fru liber rautatii ce strica pina si la frumusete,eu te iert Dumnezeu sa te ierte si sa te binecuvinteze suflet pribeag.

Vai puiule, te rog sa ma ierti , nu la tine faceam atingere ; ai inteles gresit !
Nu te mihni asa de rau doar dintr-o coincidenta !
Primesc revarsarea visteriei tale sufletesti cu multa apreciere si bunavointa !
Iarta-ma sunt un biet ticalos si pacatos , un incurcat in multe feluri de pacate ! Iarta-ma !

despre dragoste in casnicie
 

Intr-adevar, acum traim niste zile in care se face reclama prin toate revistele la tot felul de perversiuni, si nu e de mirare ca si cei casatoriti le mai aplica.

Dar una din marile probleme ale zilelor noastre (de crestini) este dragostea in casnicie.

Din pacate, de-a lungul timpului, au fost diverse mentalitati legate de alegerea partenerului. Intr-un timp, de asta se ocupau parintii. Aceasta pratica a avut si avantaje (ascultarea, prin care se face - mai mult la calugari, e adevarat - voia lui Dumnezeu), dar si dezavantaje (lipsa iubirii dintre cei doi si suferinta derivata din aceasta).
In timpurile noastre exista insa alta mentalitate, si aceea gresita (eu nu uit ca Iisus Hristos a venit sa lupte si cu mentalitatile), deci reiau si spun: in ziua de azi, cei care urmeaza sa se casatoreasca trebuie sa fie ca doi boi care trag la jug: cum ar fi adica, sa fie "de aceeasi varsta, marime si culoare".... Deci multe cupluri , alegandu-se, se pregatesc mai degraba pentru a trage la jug o viata intreaga decat pentru a se iubi si a da nastere unui om nou, format prin unirea lor intr-un singur trup.

Eu am vazut lucruri care m-au impresionat in mod neplacut, adica doi oameni care se cunosteau si erau parca facuti unul pentru altul (vorbesc de un barbat si de o femeie), credinciosi, doritori sa intemeieze o familie, si care , inainte de a se casatori, au fost despartiti de aparitia unei alte persoane, total nepotrivita cu baiatul respectiv, dar care a reusit sa il "hipnotizeze" si astfel a "pus mana pe el". Am asistat apoi, chiar in biserica, la o scena zguduitoare de plans a celei care a fost parasita, si pe care nici preotul nu reusea sa o consoleze, si nici eu, pe umarul careia a cazut intr-un sfarsit, plangand.

De aceea eu cred ca preotii ar trebui sa tina seama si de astfel de aspecte, si sa stie ce inseamna dragoste adevarata. Aceasta dragoste se bazeaza mai ales pe afinitatea sufleteasca, decat pe atractia trupeasca. De exemplu, femeile se vopsesc in blond,
pentru a-i atrage pe bruneti. In plasa asta au cazut si cad foarte multi barbati.
In ceea ce priveste afinitatea sufleteasca, si aici am observat niste reguli, care se aplica chiar si in cazul simplei prietenii intre doua fete sau doi baieti: si anume, ochii albastri sunt afini cu cei negri, iar ochii caprui sunt afini cu cei verzi. Persoanele cu ochi negri sau albastri sunt persoane pe care le-as numi "active", in timp ce aceia cu ochi caprui sau verzi sunt "contemplative". Dar asta este ca o ultima paranteza.

Eu cred ca trebuie citite niste carti despre dragoste, scrise de mari romancieri, dar si teologi, in care se dau exemple de dragoste adevarata. Eu am vazut pe internet, pe situri ortodoxe destul de serioase, tot felul de sfaturi pentru cei casatoriti: ei bine, este multa vorbaraie, caci daca cei doi nu se potrivesc, tot degeaba, pot ei sa se spovedeasca zilnic si tot nu ajung la nimic. Aici se aplica citatul din Sf. Evanghelie: " nu stiti ca de la inceput au fost facuti barbat si femeie, dar nu tuturor le este dat sa inteleaga asta, ci numai celor ce le este dat" (scuzati-ma, am citat dim memorie si probabil nu este identic cuvant cu cuvant). Ei bine, eu cred ca sunt popoare care pot intelege mai usor aceste cuvinte, pentru ca, d.p.d.v. fizic, sunt "colorati" diferit, la par, la ochi, la piele, si atunci ei pot sa isi gaseasca "complementul". La cei care sunt toti blonzi, sau toti negri, functioneaza alte reguli, in primul rand rugaciunea.

In orice caz, pentru ca cineva sa isi gaseasca perechea, trebuie in primul rand sa isi doreasca acest lucru si sa se roage pentru asta. Aici nu vorbesc despre predestinare, a nu se intelege gresit, ci despre pronia cereasca, care face ca doi oameni sa se intalneasca si sa apara legatura de dragoste intre ei. Acesta legatura de dragoste este simtita ca un fel de cordon ombilical intre cei doi.
Sunt multe feluri de dragoste, aceea cu "fluturi in stomac" este de la cel viclean.
Cei care sunt facuti unul pentru altul se aseamana in ce priveste stilul, preferintele culturale, modul de a se ruga, etc, dar sunt complementari in ce priveste culoarea ochilor.
Am mai observat si alte lucruri, dar acestea nu le spun, pentru ca sunt deja taine. Si asa am spus prea mult.

Zaharie, ce sa fac daca nu ma placi, nu placi modul meu de gandire? Sa te conving de sinceritate? Nu incerc. Judeca-ma, Zaharia, nu ma supar! Fii binecuvantat! Chiar nu ma deranjeaza. Zaharia, daca ai fi mancat painea trudita cu lacrimi, ai fi vazut altfel lucrurile- vis-a-vis de iubirea aproapelui, de judecarea lui. Imi pare bine ca de aici, de pe forum, iti apar ca fiind un om fals si nepasator, ridicol, chiar.Nici asa nu ma doare.M-ar durea cu adevarat daca m-ar uita Dumnezeu.ATAT!SI MA MAI DOARE PENTRU PACATELE PE CARE LE FACI IN NECUNOSTINTA DE CAUZA. VEZI, SUNTEM ATATIA CRESTINI, AVEM ACELASI DUMNEZEU, DAR FIECARE AVEM DARURILE PARTICULARE PRIN CARE NE MANIFESTAM. SPER CA DUMNEZEU SA FIE PRIETENUL MEU, ASA CUM MI-A ARATAT-O CAND AM AVUT NEVOIE...SPER SA NU MA PARASEASCA NICIODATA SI SA-MI ARATE DRUMUL PANA IN CEA DIN URMA ZI A VIETII MELE.Si daca nu ma suporti, te rog, Zaharia, nu citi ineptiile mele, frate!

Pt.Zaharia:sa invatam de la sfintii parinti care si-au insusit dogmele si canoanele!
 

Cum sa intelegem sa ne iubim aproapele ca sa nu mai intelegem gresit!!!
Ca sa nu mai credem ca noi stim mai bine si sa nu mai intelegem gresit iubirea de aproapele iata ce ne invata sfantul....cum sa ne iubim aproapele!

Despre iubirea de aproapele
Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov

Ce poate fi mai minunat, mai desfătător decât iubirea de aproapele?

A iubi este o fericire, a urî este un chin.

Toată Legea şi prooroci, stau în iubirea către Dumnezeu şi către aproapele.
Iubirea către aproapele este calea care duce la iubirea către Dumnezeu. Căci Hristos a binevoit a se îmbrăca tainic în fiecare aproape al nostru, iar în Hristos este Dumnezeu (1 Ioan).

Să nu crezi, preaiubite frate, că porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiată inimii noastre căzute: porunca este duhovnicească, iar pe inima noastră au pus stăpânire trupul şi sângele; porunca este nouă, iar inima noastră -veche.
Iubirea noastră firească a fost vătămată de cădere; ea trebuie omorâtă -Hristos o porunceşte - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfântă către aproapele, iubire în Hristos.

Însuşirile omului nou trebuie să fie toate noi; nici o însuşire veche nu i se potriveşte.

Căderea a supus inima stăpânirii sângelui şi, prin mijlocirea sângelui, stăpânirii stăpânitorului acestui veac. Evanghelia slobozeşte inima din această robie, din această silnicie, şi o aduce sub călăuzirea Sfântului Duh.
Sfântul Duh ne învaţă să iubim pe aproapele în chip sfânt.
.............
Fă pentru cei pe care îi iubesti ceea ce poţi să faci folositor şi ceea ce este legiuit; dar totdeauna să îi încredinţezi lui Dumnezeu - şi iubirea ta oarbă, trupească, nesocotită se va preface, încetul cu încetul, într-o iubire duhovnicească, înţelegătoare, sfântă.
Iar dacă iubirea ta este o împătimire ce se împotriveşte legii, atunci s-o lepezi ca pe o urâciune.
Atunci când inima ta nu este liberă, acesta este un semn al împătimirii. Atunci când inima ta este înrobită, acesta este semnul patimii nebuneşti, păcătoase.
Iubirea sfântă este curată, liberă, întreagă în Dumnezeu. Ea este o lucrare a Sfântului Duh, care lucrează în inimă în măsura curaţirii acesteia.

Dă cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu -cinstire care să fie în sufletul tău, nevăzută pentru ceilalţi, descoperită doar conştiinţei tale. Faptele pe care le săvârseşti să fie, în chip tainic, pe potriva stării tale sufleteşti.
Dă cinstire aproapelui, fără sa iei seama la vârstă, fără să faci deosebire între bărbat şi femeie, fără să te uiti la rangul pe care îl are în lume -şi iubirea sfântă va începe, treptat, să se facă arătată în inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupul şi sângele, nu înrâurirea simţurilor, ci Dumnezeu.

Cei lipsiţi de slava numelui de creştin nu sunt lipsiţi de cealaltă slavă, pe care au primit-o când au fost zidiţi: ei sunt chipul lui Dumnezeu.
Dacă chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afară, în văpaia cea cumplită a iadului, şi acolo sunt dator să îl cinstesc.
Ce treabă am eu cu văpaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecătii lui Dumnezeu: treaba mea este să păzesc cinstirea faţă de chipul lui Dumnezeu, şi prin aceasta să mă păzesc pe mine însumi de iad.

Dă cinstire orbului, şi leprosului şi celui bolnav la minte, şi pruncului de ţâţă, şi răufăcatorului, şi păgânului - cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputinţele şi neajunsurile lor! Ia seama la tine însuţi, ca să nu sufere un neajuns iubirea ta.
În creştin să dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povăţuirea noastră, şi încă va mai spune atunci când se va hotărî soarta noastră în veşnicie: "Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti frati ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut". (Mt. 25, 40).
Atunci când ai de-a face cu aproapele să ai în minte acest cuvânt evanghelic şi te vei face tăinuitor al iubirii de aproapele. Tăinuitorul iubirii de aproapele intră prin ea în iubirea de Dumnezeu.

Dar dacă socoţi că îl iubeşti pe Dumnezeu, iar în inima ta trăieşte un simţământ de neplăcere fie şi faţă de un singur om, să ştii că te afli într-o veşnică amăgire de sine.
"Dacă zice cineva:", grăieşte Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, " - iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este... Această poruncă avem de la El, că cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său". (1 In. 4, 20, 21).
A arăta iubire duhovnicească faţă de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă", grăieşte iarăşi Cuvântatorul de Dumnezeu, "pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte". (1 In. 3, 14).

Desăvârşirea creştină stă în desăvârşita iubire de aproapele. Desavârşita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaşte desavârşire, întru care nu este sfârşit sporirii. Creşterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârşită, pentru că iubirea este Nesfârşitul Dumnezeu. (1 Ioan 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate! Caută să sporeşti în tine iubirea duhovnicească de aproapele: intrând în ea, vei intra în iubirea de Dumnezeu, pe porţile învierii, pe porţile Împărăţiei Cerurilor. Amin.


Iubirea de Dumnezeu se întemeiază pe iubirea de aproapele. Atunci când se va şterge în tine ranchiuna, să ştii că te-ai apropiat de iubire. Atunci când inima ta va fi umbrită de o pace sfânta, plină de har, cu întreaga omenire, să ştii ca eşti chiar la porţile iubirii.

Aceste porţi, însă, nu se deschid decât prin Duhul Sfânt. Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu în omul care s-a pregatit prin curăţia inimii, a minţii şi a trupului pentru primirea acestui dar. Pe măsura treptei pregătirii este şi treapta darului, pentru că Dumnezeu este Drept-Judecător şi în milostivirea Sa.

Osteneala noastră este deşartă, stearpă şi vătămătoare atunci când căutăm a descoperi în noi, mai înainte de vreme, înaltele daruri duhovniceşti: pe acestea le dăruieşte Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, răbdători şi smeriţi ai poruncilor evanghelice. Amin.

Despre Înşelare
Schitul românesc Lacu
Sfântul Munte Athos
1999

Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov
Pomenit pe 13 mai

Am facut aceasta postare cu gandul ca este singur mod in care putem intelege iubirea de aproapele ca sa nu mai intelegem gresit...noi cei mici si pacatosi.
Vi se pare ca este paralela cu subiectul? Sau este musai sa vi se dea intotdeauna dreptate si sa vi se cante ib struna...de cand ne facem exemple pa noi insine...nu cumva ii avem pe sfintii parintii care sa ne invete?!Ei sunt acei care prin exemplul vietii lor au putut sa dea o interpretare corecta dogmelor si canoanelor deoarece ..e f.simplu...si le-au putut insusi, dovada faptul ca sunt trecuti in calendar iar asta nu mai lasa loc la intrerpretari personale.
Zaharia, eu cred ca ai inteles dar daca te prefaci ca nu, fatarniceste-te in continuare cat vrei daca asta iti aduce vreun folos!
Doamne ajuta!

Puterea exemplului face cele mai mari minuni. Cu cat incercam sa tragem de manecuta pe cel care isi da in stamba, cu atat se inversuneaza si crede ca este un misionar neinteles si nici nu vede cat rau isi face doar maniindu-se. Ne trebuie multa rabdare sa intelegem, dar si mai multa sa putem schimba indaradnicia din om. Daca putem iubi neconditionat, trebuie sa schimbam slabiciunea pacatosului prin rugaciunea noastra, si nu sa-i cerem lui sa se roage mai mult. Asta o sa-i arate Dumnezeu, daca iubirea noastra este nefatarnica, iar rugaciunea a ajuns unde trebuie.

Suntem diferiti, slava Domnului, e firesc sa avem manifestari deosebite, unul fata de altul.
Dincolo de aparenta critica izvorata din judecarea aproapelui fara drept de apel, de ce n-ar putea fi dorinta de a abandona carjele cu care ne sprijinim in lumea asta si de a indrepta spatele si a merge doar pe picioarele noastre, cu inima deschisa si cugetul impacat ca de fapt ne-am intors cu totii Acasa?

eu te iert si ma rog Bunului
 

Dumnezeu sa te ierte pentru cuvintele frumoase adresate mie,care nu sunt din suflet ci au duh de hula.pe mine poti a ma huli cit vrei dar sa nu o faci si cu Creatorul tot la fel ca e de rele frate zaharia, ai un nume frumos de preot al Domnului,sfintul lui Dumnezeu, insa daca dragoste nu e, nimic nu e.incearca sa stingi minia din suflet te roade cum roade viermele din mar si cind iti vei da seama sa nu fie prea tirziu.cauta cele duhovnicesti si pe cele lumesti uita-le.incearca sa vezi cind un om e sincer cu tine si nu iti vrea nici un rau,Invatatorul meu spunea:daca ati facut un bine unuia dintre acestia mici,adevarat,adevarat va spun voua, mie mi-ati facut.oare ce va fi cu cel ce face rau aproapelui?.oare nu va arde ca iarba de foc?fereasca Dumnezeu.

Ca un om mare vorbesti frate ! Asta este tare frumos din partea ta ! Ma surprinzi, esti atit de tinar si le sti pe toate ca un om la senectute .
Bravo ! Cinste tie !
In felul acesta nu am nici o recomandare sa-ti fac sau sa mai iti dau vreun sfat ! Mi-ai aratat ca ar fi de prisos !

Trebuie sa admitem faptul ca exista in popor si oameni care nu au prea multa invatatura, nu stapanesc prea bine arta scrierii si exprimarii frumoase. Asta nu inseamna ca nu sunt oameni, cu constiinta. Si ei vad in jurul lor ce se petrece.
ionut12 a lansat aici o problema grava cu care se confrunta societatea de astazi. E drept, nu cu o exprimare tocmai corecta si nici cu o gramatica prea buna. Dar important nu este cat de bine gramatical scrie ionut12 sau corect. Ideea este ca in societate astazi familia, la multi, este compromisa.
Ceea ce e interesant este ce a starnit acest subiect. Cat de multi s-au autosesizat atacandu-l pe omul care a spus ce vede acuzandu-l de multe. Ca judeca, ca arata cu degetul ca e fariseu, si etc.
Daca ar fi sa ne luam dupa pacatul fiecaruia, atunci nimeni nu ar trebui sa scrie aici fara sa fie acuzat ca e fariseu, pentru ca toti avem pacate.
Oare va veni o zi in care Dumnezeu va ridica valul de pe intreaga omenire descoperind astfel in fata tuturor pacatele oamenilor si cele mai ascunse? va dati seama ce ar vedea ochii nostri?
Doar pentru ca nu vorbim despre un pacat sau altul pe care il vedem la altii, asta nu inseamna ca el nu exista.
Ma duc la biserica, respect legile crestine, vorbesc frumos , din carti, si astfel gata, a disparut pacatul. Dar oare totul se rezuma la noi si la universul nostru? pacatul desfranarii in casatorie exista , chiar daca eu nu vorbesc despre el. exista la prea multi oameni.
Chiar daca nu inseala barbatul sau femeia, chiar daca se comporta aparent crestineste, si tot exista pacat. Si stiti de ce? pentru ca sunt atat de rari cei care sunt cinstiti, se iubesc reciproc, nu se mint, si sunt trup si suflet, sunt unul. Sunt atat de rari cei care isi marturisesc totul unul altuia, se sfatuiesc unul pe altul, se sprijina , se iubesc cu adevarat.
Am vazut aici o cearta vehementa despre relatiile dintre soti.
Am o intrebare: ce simte femeia fata de sotul ei, care zice ca e crestina si il refuza pentru ca e zi de post? Ura? iubire? nu zice ea? : uite pacatosul ce face, si ma duce si pe mine in pacat? Acolo unde exista contradictie exista compromis. Acolo unde exista compromis nu mai exista unire adevarata. Si asa apare singuratea in doi , si asa apare pacatul.
Eu zic ca femeia inteleapta care isi iubeste cu adevarat barbatul , intai , usor, ii arata barbatului ce este credinta crestina, il face sa traiasca el insusi asta, si apoi respecta impreuna, constineti amandoi de importanta, regulile crestine.
Multi fac totul pe dos, si sunt vehementi. (cum, asa e bine, asa e crestineste, nu accept in ruptul capului ca asa stiu de la biserica ca asa e corect) dar nu incepe cu inceputul.
Eu zic ca toti ar trebui sa ne gandim in general la pacatul din familia crestina, si sa sesizam unde este gresit si ce, pentru a nu mai vedea violenta in familie, desfranarea, ura, minciuna, iubirea de arginti, si lista poate continua. Si astfel copiii nostri ar primi educatia crestina cuvenita si nu ar mai deveni un viitor ``singur in doi``.

Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e :( ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..

Irina, nu a spus nimeni ca-ti urasti sotul. In mod voalat toate doamnele de aici ti-au mai spus ca esti de-a dreptul penibila cu acest post impus sotului. Nu-i nevoie sa ne asculti pe noi ci intreaba-ti duhovnicul care sunt repercursiunile acestei exagerari si ai sa vezi ce-ti va recomanda.

Off topic
 

Spune-mi Simona, dragule, spune-mi Simona.
:10::4:

Simonico-crestinico!
Asa este mai bine?
Fereste-te de ispite Irino! ! !
Fi principiala si serioasa , nu mai bate cimpii cu tot felul de exagerari si aberatii!..parerea mea!

Nici Anna21 nu are prea multa liniste!
 

Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati > Despre desfranarea intre sot si sotie

Draga mea, eu am intrebat ce simte femeia, ura sau iubire? De ce te-ai oprit la ura? Au fost doua variante. Trebuia sa zici iubire. Atitudinea vehementa poate sa se manifeste prin diverse moduri. Asta nu inseamna ca exista doar prin cearta. Atitudinea vehementa o are si habotnicul care prin gesturi si fapte vrea sa impuna dreptatea lui celor care poate nu il inteleg la momentul acela.
Eu am vorbit la general, in general familia de astazi. Tu te-ai vazut pe tine in postul meu. Inseamna ca exista o problema la voi, la familia voastra. Asa ca ma adresez acum tie draga mea:
Daca cu adevarat iti iubesti sotul, esti trup si suflet cu el si el cu tine atunci calea de rezolvare nu este impunerea ta in fata lui, impunerea dorintelor tale in functie de credinta sau simtitiri. Nu. De aceea am zis ca trebuie pornit cu inceputul. Incearca usor sa iti duci sotul la biserica, totul se face treptat, treapta cu treapta, intai biserica, apoi cititi impreuna din Biblie, cititi impreuna despre pacat in general si consecintele lui, mergeti impreuna la duhovnic, se va spovedi si el si apoi isi va da seama singur, fara impunerea ta, cum e bine.
Dar crede-ma ca sunt pacate care atarna mult mai greu in taler decat nerefuzul tau. Acesta a ramas ultimul de rezolvat? oare nu prin asta iti faci alte pacate mai grele? Nu stiu, eu zic sa te analizezi pe tine si familia ta, dar sa faci asta cu inima plina de iubire. Eu nu cred ca duhovnicul tau ti-a zis : nu faci asta si asta si cu asta basta. ca sa nu faci asta trebuie sa stii cum sa nu faci atunci cand implica si o a a doua persoana. Mai ales cand a doua persoana este jumatatea ta, barbatul tau.
Eu mi-am spus doar o parere, fireste ca duhovnicul e important si primordial in fata altor oameni. Dar important mai e si cum punem in aplicare sfaturile duhovnicului. Daca nu stii cum sa faci si nu vrei sa asculti de alti oameni, intreaba tot duhovnicul. Parinte, nu stiu cum sa fac, cum ma sfatuiti?

Ai intrebat asa: daca insisti, daca nu refuzi sotul acela nu este pacat?
Parerea mea e urmatoarea: daca tu nu refuzi sotul, dar tu lucri deja spre rezolvarea acestei probleme (cititi Biblia, mergeti impreuna la Biserica si duhovnic,) nu , nu este pacat. Pentru ca altfel cazi in pacatul neascultarii de barbat, pentru ca femeia trebuie sa asculte de barbatul ei.

Corinteni cap. 11
7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.

8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.

9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.

Marcu cap. 10
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.


Tu spui ca registrul trairilor intre soti e mult mai larg decat iubire. Dar sotii sunt unul, un trup. Ca sa fii unul , un singur trup trebuie sa existe numai iubire. Acolo nu incape nimic altceva decat iubire. Atunci cand femeia iubeste barbatul ei si barbatul iubeste femeia sa, devin un trup. Atunci cand sunt un trup, atunci sexul nu mai e sex, ci dragoste si iubire. La care participa sufletele lor, prin care se impletesc sufletele lor.
Faceti totul impreuna, in ceea ce priveste sufletele voastre, si veti rezolva si aplicarea legilor crestine.

Eu nu cred ca iti urasti sotul. Eu cred ca tu nu stii cum sa faci sa inteleaga si sotul tau ce vrei de fapt.
Atunci cand spui cuiva sa faca un anumit lucru si nu vrea, inseamna ca nu intelege importanta acelui lucru. Nu e pregatit sa inteleaga. Atunci te inarmezi cu rabdare si incepi lucrarea: acea lucrare prin care il faci sa inteleaga. Analizeaza unde sunteti voi in acest context si vei vedea singura ce ai de facut.
Doamne ajuta tie si tuturor din familia ta.

"trebuia"? Asteptai un raspuns evident ca discutia sa mearga in directia dorita de tine.
Iti recomand sa citesti topicul despre iubirea gresit inteleasa.
cuvinte, cuvinte, cuvinbte...
tu ai folosit "cearta vehementa", am preluat expresia ta.
evident.. sunt singura de pe thread care am sustinut absinenta (desi indirect), spunand sa nu va culcati pe o ureche ca acela nu-i pacat.

Daca nu-i pacat.. il spovediti sau nu?

Ca primiti usor dezlegare sau nu primiti canon.. ca gasiti intelegere, asta este cu totul altceva!

Glumesti, nu?

Citeste despre ce inseamna ascultare in familie.
De ex. sotul poate ca ma vrea fardata, poate ca vrea sa port fuste mini, poate ca vrea sa mergem in club in timpul postului etc.. Aia este ascultare?


Mai multe cuvinte..
Chiar ca ti-ar folosi sa vezi topicul lui Traditie despre iubirea gresit inteleasa.

Chestia cu duhovnicul spui chiar tu ca e cu doua taisuri, deci nu cred ca e un argument bun venind din partea ta: in alta parte spui ca duhovnicul, daca il intrebam, ne spune ce am avea noi chef sa facem. Spuneai asta unei doamne care zicea ca duhovnicul a sfatuit-o sa nu ii impuna sotului post.

In aceasta chestiune delicata, dupa parerea mea, nici duhovnicul nu are prea multe de zis, ci fiecare ar trebui sa hotareasca dupa constiinta proprie.

Am spus trebuia sa te opresti la iubire si nu la ura si nu pentru ca as dori ca discutia sa mearga intr-o directie dorita de mine. Ia sa vedem. Ce directie as fi vrut eu tinand cont ca era vorba de familia ta? Am spus iubire pentru ca asa era firesc si normal. e firesc sa iti iubesti sotul , iar atunci cand il iubesti esti alaturi de el chiar daca nu intelege importanta postului. Atunci ti-am recomandat firesc sa mergeti impreuna la duhovnic, nu doar tu separat, ca si cum ai complota impotriva pacatosului. ti-am recomandat sa cititi impreuna biblia, impreuna sa dezbateti subiectul ``pacat``. Impreuna sa intelegi importanta postului sub toate aspectele. Ca sa realizezi abstinenta, intr-un cuplu, e nevoie de doi, nu doar de unul ca sa existe armonie.

Ce este iubirea, si cand este iubirea prost inteleasa in legatura cu jumatatea noastra?
Atunci cand interesele sotilor nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt identice, mai putem spune ca e iubire? Tu doresti o viata crestina riguroasa el doreste altceva. Ti-ai pus intrebarea de ce? Poate el nu are educatia crestina, poate nu e ceea ce trebuia sa fie, poate nu intelege cum trebuie credinta ? Si lista de ``poate`` poate continua.
Spui ca sotul te vrea cu fusta mini, si vrea sa mergeti la club in zile de post. pai in acest caz nu are educatie crestina. ce ai facut tu in acest sens? Ati fost la biserica impreuna, ati fost la duhovnic impreuna, ati citit impreuna ce inseamna credinta ortodoxa si cum trebuie sa traiesti in credinta? sau te-ai separat oarecum de el, sufleteste vorbind, ai pornit pe calea asta a credintei singura si ai descoperit ce e bine si ai incercat sa impui anumite reguli? In familie nimeni nu impune nimic. In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine. daca tu il iubesti pe el, atunci gasesti si calea sa il faci sa inteleaga ce e bine din pdvr crestin. Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post.

Si eu sustin abstinenta conform religiei. Dar mai sustin ca e nevoie ca aceasta sa fie inteleasa de ambii parteneri daca vrei armonie in familie. Daca nu e inteleasa de unul dintre cei doi (de regula barbatul dar sunt cazuri si invers) atunci celalalt se inarmeaza cu rabdare si il face sa inteleaga. are toate mijloacele la indemana. In tot acest timp continui sa nu il refuzi, sa nu bruschezi relatia, pentru ca, cu siguranta va veni si ziua cand va spune: ai avut dreptate. E important postul. Altfel se ajunge la cearta, la adulter si fara sa vrei apar alte pacate mai grele in familia ta.
Absolut tot ce faci in legatura cu sufletul tau si al sotului tau trebuie spus la duhovnic. El sa va calauzeasca.

Acele mai multe cuvinte ale mele sunt foarte importante in relatiile interumane. Atunci cand spui cuiva sa faca un lucru si nu il face inseamna ca pentru el nu e important ceea ce pentru tine e foarte important. In clipa in care tu alegi calea contrazicerii (in vorbe sau fapte) deja apare o ruptura . Subtila la inceput mai adanca mai tarziu.
Ceea ce e de folos pentru mine, eu stiu prea bine. Am citit topicul cu iubirea, si in legatura cu iubirea eu am pararea mea personala bine conturata. Daca esti curioasa sa o afli spune-mi.

Spre a intelege corect acest aspect al vietii trebuie sa se porneasca de la crearea primilor oameni si de la caderea in pacat.

Starea de din'nainte de pacat este starea naturala si fireasca a omului.
Caderea in pacat a alterat toate aspectele vietii umane.
Adam "a cunoscut'o" pe Eva dupa caderea in pacat.
Apropierea trupeasca este un pogoramant facut omului, din marea iubire a lui Dumnezeu.
Cand toate se folosesc dupa randuiala, in buna'cuviinta si cu masura, atunci nu poate fi vorba de pacat.

Cand unul dintre soti nu intelege rolul si adevarata greutate a trupului, atunci va fi mai greu de cel de'al doilea.
Pentru neputinta celui dintai insa, cel de'al doilea nu are voie sa'l lipseasca de cele dorite.
Dupa casatorie, fiecare devine stapan pe trupul celuilalt.

Cat de minunat este insa atunci cand amandoi simt la fel. Acesta cred ca este un har de la Dumnezeu.
Atunci cand nici unul nu vrea mai mult decat celalalt, iar cand vrea unul, sa se bucure si celalalt.

Adevarat. Frumos spus. Asta este esenta.