[quote=costel;353674]Dupa cum oamenii vor sa se mantuiasca fara efort, daca se poate sa nu faca nimic in acest sens ar fi si mai bine, asa si in cazul lacomiei pantecelui - se doreste ca dintr-o "plesnire din palme" sa iesim biruitori. Indoparea , lacomia in general , te trage spre lenevie ! O burtica plina , isi cere dreptul la odihna prelungita precum la rumegatoare ! Cand vezi ca burtica a crescut exagerat de mult , iti doresti o " vindecare " , dar o vindecare precum spui , fara efort , gen hocus-pocus ! Greu la deal cu boul gras . . . !

cum sa stim cit sa mincam pentru a nu cadea in pacatul mincarii peste masura? Adica cit ne este permis? la ce moment trebuie sa ne oprim?

Niciodata de la masa sa nu te scoli complet satul , si tot timpul sa ai in minte ca nu traiesti ca sa mananci , ci mananci ca sa traiesti ca un om echilibrat si normal ! Drapta socoteala -chibzuinta-echilibru-dioscernamant !

Pai da incerc asa sa fac si am observat ca am inceput a slabi, de felul meu fiind mai inalt am 1 88 cm si m-am cam pus pe ginduri, daca ne sculam de la masa nu prea satuli cu timpul stomacul se face mic si mai mic si mai mic si ajungem sa ne saturam si dintr-o bucata de piine... daca sincer nu as vrea sa ajung piele si oase si atunci care este iesirea?

Să mănânci aproape până te saturi alimente bogate în carbohidraţi şi proteine (le găseşti pe net care sunt). Să mergi la sală şi mişcare în aer liber. Evită grăsimile şi nu mânca puţin şi des, ci trei mese pe zi.

Eu nu ti-am spus a flamanzi !
 

Tot absolut totul se regleaza prin dreapta socoteala ( chibzuinta-echilibru-discernamant ) , si-ti garantez ca nu vei fi piele si os precum spui , caci asta-i extrema , iar de extreme sa ne ferim. . ., nici prea prea , dar nici foarte foarte ! Pe langa toate acestea se impune de la caz la caz , si un consult medical de specialitate ! Dumnezeu ne-a dat creer , sa-l folosim din plin !

"Nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu.
Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte." (I Corinteni 8, 8)

Dumnezeu nu vrea ca noi sa ne lipsim de bunatatile pamantului, ci ca noi sa nu ne multumim numai cu acestea.

Postul se naste din ravna noastra spre cele sfinte.
Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie de el.

Cel dintai rost al postului este dobandirea dragostei si statornicirea in aceasta. Sa nu uitam acest lucru.
Daca, postind, nu ne intarim in dragoste, inseamna ca ceva facem in mod gresit.
Pentru pricina dragostei, care izvoraste din post, diavolul uraste asa mult aceasta nevointa.

Mancarea este de neaparata trebuinta vietii (nu trebuie insa privita ca scop in sine, ci doar ca mijloc de supravietuire).
Numai prin post si rugaciune ajungem sa intelegem cu adevarat viata.
Numai prin post ne vom putea raporta cuviincios la mancare, ajungand sa o luam cu multumire si cu masura.

Subscriu la ce spuse de windorin. Simplu si frumos.