Nu si daca, in loc sa se recasatoreasca si sa aiba o legatura binecuvantata, se apuca fiecare si isi gaseste un concubin.

Chiar nu vad cum ar putea conduce concubinajul la mantuire.

Si totusi ai putea ierta toate cele de mai sus?

Cum se explica ca unii nu au putut?
Au primit mai mult decat puteau duce?

Domnul nostru, acolo, spune clar si fara echivoc acolo ca ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta. Si spune si ca ar fi permisa despartirea din cauza invartosarii inimii, insa nu spune ca ar fi permisa a doua casatorie. Iar Domnul nostru s-a intrupat tocmai ca sa ne scoata din mocirla pacatului si din invartosarea inimii noastre. Inclusiv apostolul Pavel ne spune ca daca sotul necredincios vrea sa se desparta sa-l lasam, dar nu ne indeamna nicaieri la o a doua casatorie.

Sotul neadulter nu primeste aprobarea de a se recasatori in conditiile in care prima casatorie a fost valida In Biblie nu e mentionat ca in caz de adulter te poti desparti si recasatori. Este mentionata numai posibilitatea despartirii ("pentru ca suntem chemati la pace" ); avem si propozitia simpla, rostita de Domnul nostru Isus Hristos, care nu lasa loc de interpretare: "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta". Daca noi credem ca unirea dintre barbat si femeie in cadrul sacramentului Casatoriei este facuta chiar de Dumnezeu, atunci credem si ca nu putem rupe aceasta unire.

Nici nu spune ca ar fi interzisa.
Atunci de ce ar fi?

Poti confirma ca era interzisa la evrei?

Ar trebui sa o faca in mod expres?
Aici se aplica aceeasi logica ca si in cazul primei casatorii: "bine ar fi ca omul.." "dar decat sa arda, mai bine sa se casatoreasca".

Citim Bibilia cu ochelarii de cal ai neoprotestantilor?

Matei 19:9

"Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare"

Este sau nu o exceptie??

Aici vorbim despre o situatie particulara in care ambii soti isi cauta implinirea sexuala in alta parte. Nu cred ca exista multe situatii de acest tip. Iar daca exista, aceste situatii arata ca cei doi soti numai din dragoste pentru Dumnezeu nu s-au casatorit, ci din dorinta de "implinire pe plan sexual". Ca in ziua de azi oamenii trebuie sa fie impliniti profesional, social, sexual, au tot felul de tinte spre care aspira, mai putin implinirea duhovniceasca. Oricum, nu sunt eu in masura sa dau verdicte despre o astfel de situatie. Biserica decide si isi asuma responsabilitatea pentru deciziile pe care le ia.

Biserica Catolica s-a pronuntat mereu impotriva concubinajului si nu stiu unde am lasat sa se inteleaga asta. Insa, din ceea ce ne spune Sfanta Scriptura, cel care convietuieste cu o femeie lasata de barbat comite adulter si invers (Marcu 10; 11-12):
11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.
Din cele de mai sus deducem ca adulterul nu inseamna numai relatia extraconjugala.
Bineinteles ca as putea ierta, asa cum au si putut sfintii. Cu o singura conditie: ca inima si sufletul meu sa apartina in totalitate Domnului nostru. Daca nu pot ierta toate inseamna ca sunt inca robita de pacat.

Intr-adevar, mai bine sa se casatoreasca omul decat sa arda. Ii este suficienta o casatorie pentru implinirea nevoilor trupesti. Daca Biserica Ortodoxa crede altceva e treaba ei si sper ca toti cei care s-au recasatorit dupa un divort (printre care si niste rude) sa se mantuiasca.
Poate citesc Biblia ca neoprotestantii dar nu cred ca despre asta e vorba aici. Un user, inainte, a spus ca nu exista temei biblic pentru care Biserica Catolica nu admite divortul si a doua casatorie. Dupa cum s-a vazut exista destule versete, inclusiv in care se mentioneaza ca a te casatori cu o persoana care a mai fost casatorita inseamna adulter. Solutia Bisericii Catolice, in care divortul nu e acceptat, iar sotii sunt indemnati ca in caz de "nepotrivire de caracter" sa caute sa se lepede de sine si sa-si duca crucea pana la capat este una (poate) dificila, insa nu imposibila si care, cred eu, duce la mantuire.

...crime pasionale, preacurvie...

Si eu sunt impotriva stirilor de la ora 5...

Dar te uiţi la acces direct şi la mămăruţă, nu?

nu, nu.....

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Ba da, uniunea poate fi ruptă, ea nu este absolut indisolubilă. Şi asta este specificat foarte clar de Însuşi Iisus Hristos: "Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter" (Matei 19, 9) de unde se poate vedea că nu este vorba doar de lăsarea soţiei sau despărţirea de soţie, ci şi de unirea în căsătorie cu o alta. Hristos Dumnezeu arată foarte clar că într-o asemenea situaţie separarea de una şi unirea cu o alta, în mod legitim, este posibilă, iar ceea ce nu este interzis de Hristos Iisus nu poate fi interzis de Biserică, decât dacă papa şi papismul sau biserica se consideră deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar în acest caz este evident că despre asta este vorba. În cazul specificat de Hristos nu doar deci că uniunea poate fi ruptă, dar poate fi făcută alta valabilă, validă, legitimă. Se poate vedea că poziţia papistă este greşită.

Şi cine a spus că nu poate fi taină? Sau aveţi impresia că părerile oamenilor sunt mai presus de "părerile" lui Dumnezeu?

În definitiv, Scriptura nu spune nicăieri că unirea în căsătorie dintre bărbat şi femeie este o Sfântă Taină a Bisericii. În pericopa de la Epistola către Efeseni nu se vorbeşte în nici un caz despre "Taina" Căsătoriei dintre bărbat şi femeie, ci despre Taina Căsătoriei dintre Hristos şi Biserică. Aceasta este Marea Taină despre care vorbeşte Sf. Pavel, iar nu unirea dintre bărbat şi femeie. Căsătoria poate fi şi asemenea Marii Taine a Iubirii dintre Hristos şi Biserica Sa, dar atunci când între cei doi este o iubire asemenea celei dintre Hristos şi Biserica Sa cea adevărată. Taină nu este deci dacă e prima, a doua sau a treia, taină sau mister al iubirii este dacă este în Hristos şi dacă între cei doi este o iubire asemenea celei dintre Hristos şi Biserică. Ceea ce aţi enunţat sunt rânduieli omeneşti prevăzute de nişte tradiţii "strămoşeşti" omeneşti.

Aceiasi logica o pot aplica si eu. Daca Domnul nostru a mentionat clar ca unirea dintre soti poate fi desfacuta numai in cazul adulterului, Biserica Ortodoxa desface casatoria pe orice temei. Probabil ca Biserica Ortodoxa are argumente pentru care procedeaza asa, argumente pe care eu, ca si catolic, nu le inteleg sau nu le accept. Si as putea spune si eu ca Biserica Ortodoxa se aseaza deaspura Cuvantului lasat de Domnul nostru Isus Hristos cand accepta alte cauze de desfacere a casatoriei in afara de desfranare.

Pe de alta parte, daca tot mentionati aceasta "carte de despartire" si incercati sa analizati Sfanta Scriptura in litera si spiritul ei, cred ca nici un recasatorit nu a prezentat preotului cartea de despartire de la sotul neadulter. As putea intelege ca acesti oameni, in ciuda binecuvantarii preotului,savarsesc adulter, iar Biserica Ortodoxa e responsabila pentru ca permite aceste pacate.

"Papa si papismul" urmeaza Cuvantul Domnului alegand varianta spusa tot de Domnul nostru, respectiv "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta" fraza care arata destul de clar caracterul indisolubil al casatoriei. Evident ca nu veti accepta asta, dar nu cred ca e o problema. Eu fac bine urmand regulile Bisericii Catolice, dumneavoastra faceti bine urmand regulile Bisericii Ortodoxe. Ce e peste asta nu e treaba noastra, pastorii celor doua Biserici vor da socoteala la judecata despre modul in care au pastorit turma, iar noi vom da socoteala daca doar am avut asteptari si cerinte de la pastorii nostri fara sa le fi oferit ajutorul (prin rugaciuni pentru ei).

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Ba da, uniunea poate fi ruptă, ea nu este absolut indisolubilă. Şi asta este specificat foarte clar de Însuşi Iisus Hristos: "Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter" (Matei 19, 9) de unde se poate vedea că nu este vorba doar de lăsarea soţiei sau despărţirea de soţie, ci şi de unirea în căsătorie cu o alta. Hristos Dumnezeu arată foarte clar că într-o asemenea situaţie separarea de una şi unirea cu o alta, în mod legitim, este posibilă, iar ceea ce nu este interzis de Hristos Iisus nu poate fi interzis de Biserică, decât dacă papa şi papismul sau biserica se consideră deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar în acest caz este evident că despre asta este vorba. În cazul specificat de Hristos nu doar deci că uniunea poate fi ruptă, dar poate fi făcută alta valabilă, validă, legitimă. Se poate vedea că poziţia papistă este greşită.

De observat ca nu este, propriu-zis, "solutia Bisericii Catolice", ci este un comandament al Domnului nostru, peste care Biserica Sa nu poate trece.

Iar a vorbi despre divort si recasatorie cu dl AlinB este precum a vorbi despre funie in casa spanzuratului...

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Ba da, uniunea poate fi ruptă, ea nu este absolut indisolubilă. Şi asta este specificat foarte clar de Însuşi Iisus Hristos: "Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter" (Matei 19, 9) de unde se poate vedea că nu este vorba doar de lăsarea soţiei sau despărţirea de soţie, ci şi de unirea în căsătorie cu o alta. Hristos Dumnezeu arată foarte clar că într-o asemenea situaţie separarea de una şi unirea cu o alta, în mod legitim, este posibilă, iar ceea ce nu este interzis de Hristos Iisus nu poate fi interzis de Biserică, decât dacă papa şi papismul sau biserica se consideră deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar în acest caz este evident că despre asta este vorba. În cazul specificat de Hristos nu doar deci că uniunea poate fi ruptă, dar poate fi făcută alta valabilă, validă, legitimă. Se poate vedea că poziţia papistă este greşită.