scuze ...cum Ii facem?

Daniel, cand doresti sa locuiesti intr-o incapere si vezi ca nu ai loc din cauza lucrurilor prezente acolo, ce faci, stiind ca singurul tau loc de odihna e acela?

Incepi sa scoti din lucruri. Daca tu consideri ca ele sunt importante pentru tine, ramai afara. Asa si cu prezenta lui Dumnezeu in noi.

Referitor la prezenta Lui Dumnezeu, spunea un parinte, e asa de delicata. Si eu ma bucur asa mult cand parca il simt mai aproape. Dar, spre neputinta noastra, spunea acel parinte, cand avem impresia ca noi ne-am inaltat spre El, ca noi l-am descoperit, ne inselam...El se coboara spre noi, El se dezvaluie. Si asta e, pana la urma, tot un dar.
Insa, asa cum spuneai, trebuie sa fie si nevointa din partea noastra.

Asa faci tu? Fii mai explicit ,poate invatam si noi din experienta ta...

Nu exista retete pentru aceasta curatenie. Mergi la un duhovnic si iti ca spune ce trebuie sa elimini si cum. Important este sa iti doresti sa faci mai mult loc in tine pentru Dumnezeu.

Asta cu trimisul la duhovnic,deja incepe sa ma plictiseasca.
Eu cred ca multi isi doresc sa faca loc lui Dumnezeu,dar nimeni nu stie.
Am crezut ca poate stii tu,dar tu ai deja reteta universala,toata lumea poate sa fie fericita.
Fuga la duhovnic,nu mai e nevoie sa scrieti pe forum,sa cititi carti,pentru ca exista solutia universala...
Eu cred ca exista retete,insa daca intrebi ,nu prea are cine sa-ti raspunda.
Sau iti raspunde ,si te trimite rapid la duhovnic...
Eu nu ti-am cerut nimic Costel,doar am vrut sa fii mai explicit,sa fiu sigur ca nu arunci cu cuvinte,asa cum se face pe aici...

In acest caz, mai bine ca nu ti-a dat nimeni nicio reteta.

Daca unul sufera de o boala de inima si ia medicamente pentru rinichi, sa fii sigur ca nu se va vindeca. Tu de fapt ce vrei, sa cunosti cate boli sufletesti sunt pe lume si cate medicamente exista? Pai si la ce ti-ar folosi asta de vreme ce tu nu iti cunosti boala. Vei lua toate medicamentele existente? Pai asa vei risca sa mori, nu sa te vindeci.

Orice si oricat i-am oferi lui Dumnezeu, nu o facem decat folosindu-ne de "ale Sale dintru ale Sale". In Sfanta Liturghie exprimam constiinta acestui fapt. Mai mult, se adauga, "de toate si pentru toate".

Lui Dumnezeu putem sa-i inchinam fiecare gand, fiecare pornire a inimii, fiecare gest, fiecare fapta. Aceasta este de altfel calea sfintirii lor si totodata calea sfintirii vietii noastre.

da dar sfintii, de obicei, traiau departe de lume. in manastiri sau in pustie.
iar tu, daca ai ales sa traiesti in lume, trebuie sa te folosesti de ea ca sa ajungi la Dumnezeu.

Nimic nu e al nostru deci trebuie sa ne oferim propriul eu

Imi place raspunsul tau. Eu am raspuns ca sinceritatea, dar e mai frumos raspunsul tau.

E frumos spus...mai greu e de distrus eul,daca ai dragoste fata de Dumnezeu si nu te revolti atunci distrugerea vine din launtru,cand esti in desavarsire atunci nu mai suferi ca eul tau e numai har,si dupa asta vine durerea mantuitoare..ingrozitor de greu

Da, sunt de acord cu tine, mantuirea cere jertfa, ca numai din citate si matanii nu cred sa ne mantuim. E nevoie de cruce...

Dar oare de ce vor unii oamnei sa isi distruga eul?;)
Indirect vorbesc, prin ranirea, distrugerea organismului, hmm?

Si crucea aia cere momente cvasiinfernale.Sufletul iubeste dar este distrus,sufletul golit simte absenta lui Dumnezeu,extrema durere,extrema detasare,accepta moartea...
@ O nestiutoare:Pai iti distrugi eul ca ofranda.Eu sunt tot.Dar „eu” care e tot e de fapt Dumnezeu,nu este un eu,josnicia mea face ca eu sa fiu eu...

Corpul nostru este un dar de la Dumnezeu, n-avem dreptul să-l distrugem, trebuie să-l îngrijim. Altfel ne batem joc de darul Lui. Ca să nu mai spunem că patimile sunt cele care ne distrug, iar patimile nu ne fac mai credincioși.

Fără supărare, dar ce-a zis greșit? Nu zice Biblia că iubirea este cea mai mare virtute, cea mai importantă? :4:

Draga mea,eu vorbeam de EU,tu il confunzi cu trupul,sunt facturi complet diferite,probabil la 15 ani esti prea mica sa iti dai seama de diferente...

Dacă tu nu vorbeai de trup, atunci ai deviat de la ce a zis știutoarea. Și apropo, am 18 ani.

De fapt, devierea imi apartine mie;), el si-a pastrat firul de care vorbea.
Si e NEstiutoarea...

Aaa, eu n-am văzut dincolo de tine, Știutoareo:10:

Ai dat reply la devierea mea.Enfin,nu pun pret pe carne,trupul se transforma in ceea ce este de fapt oricum,pentru o cauza etica mi-as pune trupul pe foc oricand....
@Marilyn: Ahmm...:)
Nu iti poti distruge eul prin distrugerea trupului ci prin desavarsire,prin har

N-am înțeles nimic.

fiecare cu ce poate!

Asta a fost urata:(.

mi-a scapat de pe undeva de prin nerabdarea lumeasca,acum vezi ce poate fi augustin fara etica?
acum sa revenim la a da...

Augustin fara etica nu exista, sunt inseparabili;).
(Ma bucur ca nu vorbesti de Dave).

Plăcerea aristocratică de a displăcea...

Nu te supara pe el:).

Marilyn,nu sunt etica intruchipata
Cat despre fiecare cu ce poate...e post-weekend si e seara,am cam zapacit-o pe onorabila domnisoara Blackswan si imi cer cele mai umile scuze
,,Nu te supara pe el:). ”
Am putina anxietate din cauza unor mici dureri dar asta nu e o scuza.Are tot dreptul sa se supere:)
Sa nu stricam totusi o frumusete de thread.Deci ce mai putem da...

Nici nu știiiii cât sunt de supărată:6:....asta nu înseamnă că sunt fana ermetismului (cu excepția lui I. Barbu)

Pana la urma tu cui i te adresezi cu "Marilyn"?:))

Lui Dumnezeu i-ar plăcea cel mai mult o inimă înfrântă și smerită. :1:

Frumos spus, ca un loc unde sa se salasluiasca, asa cum se spune in Apocalipsa-"iata stau la usa si bat", iar Dumnezeu nu poate locui decat in inimile smerite unde mandria este biruita.

Și totuși inima nu se curăță de mândrie, dacă nu vine Dumnezeu să sălășluiască în ea. Fără El nu putem face nimic.

Asa este, pentru ca atunci cand sunt plin de mandrie Dumnezeu "nu mai are loc". Smerenia autentica este din smerenia lui Dumnezeu.

Chestiunea se bazeaza pe smerenie.Daca odata ce fiinta este distrusa in interior prin harisma si apoi cade si intr-o distrugere exterioara..atunci se realizeaza crucea.Cand il ai pe Dumnezeu in tine ii poti simti absenta,asta e puritatea dar si infernul.Exista riscul de a te simti in sclavie,si atunci viata e un gunoi.E un proces riscant intr-adevar...
Desi se pune problema ca nu putem da decat din ale Lui,trebuie sa ne gandim ca fariseii erau oameni care contau pe propria lor forta .Smerenia consta in a sti ca „eu” nu permite inaltarea,trebuie sa recunosti ca tot ceea ce ai bun nu e de la tine,iar pentru ce am de altundeva tot ce imi insusesc devine dara valoare
In desavarsire nimic,absolut nimic din suflet nu mai spune eu.Asta e o mare fericire...

Marilyn vos Savant..tie:)
Jag förstår inte:)) ete' dovada ca si eu pot mai putin

Ma bucur ca ai inteles. Straduieste-te.
Egoistul `eu` nu exista. Exista doar Iisus Hristos.

N-am citit toate postarile deci nu stiu daca s-a mai spus sau nu. Eu cred ca am putea oferi lui Dumnezeu o inima infranta si smerita. Cu siguranta I-ar place.