La asta mai adaug din Biblia mea urmatoarele:
Matei 16, 27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

Citeste Pilda talantilor si vezi ce patesc cei ce nu lucra cu ce primesc de la D-zeu Matei 25, 14-30;
Cauta sa vezi ce patesc cei care nu fac fapte bune: Matei Matei 25, 31-46;

Geony, asta-mi place mie la tine: ca iti dai seama cand faci boacane.
Si te corectezi. E bine. Acum nu mai zici ca MERITI mantuirea.

Totusi, cam superficial. Ar fi fost de dorit o pocainta mai adanca. De exemplu:

„ - Fratilor, eu Geony, am comis boroboața :102:.
Am spus o prostie cat mine de mare.
Cu emfaza scriam: < NOI, cei care facem ceva ca sa MERITAM MANTUIREA>.
Ma pocaiesc in tarana de mandria mea nemasurata si imi cer iertare daca am smintit pe cineva”

Asa ar fi sunat mult mai bine.
Dar chiar faptul ca nu mai zici nimic despre merite, este un mare pas inainte.
Copacel... :6:

Puisor, s-ar putea sa sufar de alzhaimer, dar pana nu-mi pun diagnosticul singur nu-mi arati unde am scris eu ca "merit mantuirea" pe baza faptelor?

Oh, daca ai facut-o fara sa iti dai seama cu atat mai mult poti fi iertat.
Daca te pocaiesti, desigur.

Uite aici ai scris ca meriti mantuirea pe baza faptelor bune:
Nici macar nu ai vorbit la general despre „ei”, despre „cei care...”.
Te-ai incadrat tu singur in categoria celor care, pe langa ceea ce a facut Hristos, fac fapte bune pentru a MERITA mantuirea.

Dar Geony, daca nu ti-ai dat seama ce spui si daca recunosti ca ai gresit, nu-i nimic. Domnul te iarta.
Toti gresim, spunem prostii, cadem, ne ridicam...

Tu imi citesti postarile asa cum citesc P si NP Biblia...iau din Biblie ce la place...
Si cum e pocainta de care vb, cu o baita rezolvam totul?


Raspunsul era dat unui P sau NP (D-zeu va stie ce soiuri sunteti pe aici).
Ori voi sustineti ca mantuirea se da doar pe baza credintei, iar eu prin postarea facuta am vrut sa adaug ca si prin fapte bune!


D-zeu iarta orice pacat...numai ca hula impotriva Duhului Sfant nu se iarta si stii de ce? - pt ca de acest pacat sunt cuprinsi toti P si NP!
Cand ai spus toti, ai vb doar de voi NP...pt ca nu esti avocatul BO, cred..

Stii ce puisor, te rog ca atunci cand citesti o postare sa fii mai inteligent.
La mine puncte-puncte(...) lasa loc de a mai spune ceva; daca ele sunt puse inaintea unei postari (cum a fost aici :"...noua celor care facem ceva ca sa o meritam!" ) inseamna ca ceea ce am spus sunt o continuare la ideea anterioara - in cazul meu: o continuare ideea ca mantuirea se da pe baza crezdintei+faptele bune...

Si diavolii cred in Hristos si in Jertfa Lui, ca si voi, insa nu merita mantuirea...pt ca nu implinesc!

mantuirea o primiste toata lumea si orisicine?

Da. Orisicine. Chiar asa spune Sfanta Scriptura. "Cãci Dumnezeu asa a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã."(Ioan 3:16)

Dar de ce nu se mantuiesc si diavolii ca si ei CRED in Iisus (inca mai bine ca P si NP)...vezi Luca 8, 26-39.

Ei nu-L recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Domn si Mantuitor.

In acelasi pericol sunt si cei care cred in alti "mantuitori" si se inchina lor.

"si întru nimeni altul nu este mântuirea, cãci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie sã ne mântuim noi." (Fapte 4:12)

Desigur ca mantuirea nu o primeste oricine. O primeste doar cel care crede.
Si desigur ca nu orisice fel de credinta e mantuitoare. Doar aceea care il determina pe om sa faca faptele credintei.

Dupa cum este scris in Evrei 11:
Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă).
Prin credinta...
Prin credinta...
Prin credinta...au savarsit ei fapte
Credinta adevarata genereaza, are drept urmare, faptele credintei.
Acestea sunt faptele bune placute lui Dumnezeu.

Celelalte, facute de om cu gandul sa aibe merite inaintea lui Dumnezeu, sa MERITE el mantuirea, sunt ca „un vesmant intinat” in fata Domnului, ca o carpa murdara.

Oricate fapte ale credintei ar face cineva, el nu are MERITE inaintea lui Dumnezeu.
Aceasta este principala fisura a conceptului mantuire = credinta + fapte: il face pe om sa se ingamfe si sa creada ca el are merite. Si chiar ca este mantuit datorita meritelor lui speciale.

Acum, eu nu spun ca toti ortodocsii cred ca au merite si se mandresc. Stiu ca multi dintre ei sunt smeriti si nu se considera mari merituosi ci dimpotriva nici nu se cred vrednici de rai. Chiar avand o credinta veritabila si fapte pe masura.

Dar uita-te si tu ce se scrie pe aici: „ Noi, cei care facem fapte bune ca sa MERITAM mantuirea”.
Fariseul ingamfat cred ca ar pali de invidie daca ar putea citi.

Ei Il cunosc ca si Fiu al lui D-zeu Celui Preainalt (Luca 8, 28) .
Traind printre oameni si cunoscand lucrarea Lui D-zeu in lume, si Satana Il cunoaste pe Iisus ca Domn si Mantuitor - doar ca nu-L accepta.

Si eu sunt de parere cu tine , puisor.
Dar cine sunt cei care au alti "mantuitori"???...ca noi, ortodocsii avem doar MIJLOCITORI si Rugatori in fata Tronului Sf. Treimi.
Dar ce-i care s-au departat de la Biserica Lui Hristos, ce se vor intampla cu ei?


Vorbesti de parca noi am avea alta viziune...

Puiut, tu esti chiar sectar cu acte in regula?
Vrei sa mai explic odata ?
Eu am continuat ideea mantuirii prin credinta a ereticului respectiv si am spus:" ...noua celor care facem ceva ca sa o meritam!"

Intre afirmatia mea , si redarea ta Noi, cei care facem fapte bune ca sa MERITAM mantuirea”., este o diferenta.
Punctele (............) puse arata ca lipseste ceva.
Am spus noua si nu noi.
Nu am pus virgula
Iar prin a face ceva , o minte care nu e imbaxita de ideile pastorilor, ar intelege in contextul spus - ca trebuie facut fapte bune!

Tu stii ca in limba romana pana si o virgula poate schimba sensul frazei?...nu ai de unde sa stii, ca inca nu ai termitat clasele gimnaziale....http://yoursmiles.org/msmile/fun/m0118.gif

Bine Geony, recunosc, am gresit.

Cand am citit ce a afirmat „ereticul”: „Mantuirea nu vine printr-un merit al nostru. Isus Hristos a platit pentru mantuirea fiecaruia dintre noi!” si apoi replica ta: ...noua celor care facem ceva ca sa o meritam!", eu am inteles ca mesajul tau a fost:

Isus Hristos a platit pentru mantuirea fiecaruia dintre noi, cei care facem fapte bune ca sa o meritam!"

Asta ai vrut sa spui?
Daca nu, ce ai vrut sa zici in legatura cu O MERITAM? (pe ea, mantuirea)

Bine puiut, hai sa terminam!
Daca erai destep, stiai unde bat...!

normal ca nu o primeste orisicine.. o primeste numai cine o merita!

Despre mantuire
 

Dragi frati, daca o repetati cu atata foc, ce sa mai zic, va dau crezare.
Eu doar v-am prezentat opinia mea. Poate ca e gresita.

Eu sunt mantuit prin Har. Merite...ioc.
Dar probabil ca voi veti primi mantuirea pe meritele voastre. Mai vorbim acolo...

Apoi si noi, ortodocsii, suntem mantuiti din cand in cand. Acum de mantuim, acum cadem, dupa care ne ridicam si ne mantuim si tot asa inainte. Ne mantuim cand ne spovedim, cand ne impartasim, cand spunem o rugaciune de calitate, cand facem faptele care urmeaza credintei... Important este ca sa ne prinda moartea intr-o stare de mantuire, nu de cadere.

Problema e ca putini inteleg care este sensul cuvantului "mantuire". Cu toate ca multi rostim zilnic Rugaciunea Domneasca, unde la sfarsit Hristos ne invata ce este mantuirea.

Nu domnule Iosif, nici ortodoxia nu pedaleaza pe merite, aceea e o exprimare care lasa loc de interpretari, in ortodoxie lucrarea de mantuire este o sinergie intre om si Dumnezeu sau impreunalucrare, in care omul face un pas si Dumnezeu alti o mie. Adica, ideea e ca omul nu sta chiar pasiv ci este si el activ in aceasta impreunalucrare, dar...dar partea lui e infima fata de ceea ce pune in lucru Dumnezeu. Noi spunem ca trebuie sa avem credinta LUCRATOARE, dvs spuneti ca trebuie sa aveti credinta ADEVARATA, dar nu cred ca aici sunt diferente de intelegere, ci doar de termeni. Exista, intr-adevar, la o biserica sora ceva de genul acesta cu distribuiri ale unui surplus de merite datorat sfintilor, dar nu si in ortodoxie. Noi suntem mai modesti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Bineinteles ca le revizuiesc. Problema nu este asta ci faptul ca nu spun ca le revizuiesc si dupa cine se "inspira" la revizuirea "dogmelor". O alta problema este ca ei nu recunosc ca s-au inselat. Eu insumi cu ochii mei am vazut alta doctrina a mantuirii intr-un tratat de teologie crestina evanghelica, tratat in care doctrina mantuirii este tot mai apropiata de doctrinele romano-catolica si ortodoxa, chiar daca mai este totusi diferenta intre ele. Problema protestantilor sau poate a neoprotestantilor este ca isi dau tot mai mult seama ca in aceasta doctrina s-au inselat, adica au cazut in erezie, dar multi nu vor pur si simplu sa recunoasca acest lucru public, si mai nou incearca sa concstruiasca o alta doctrina, mai apropiata de adevar, dar pe sub masa pentru a nu isi pierde increderea furnizorilor de zeciuiala si implicit zeciuiala aferenta.

Exact acesta e fenomenul!

Deoarece faceţi trimitere la zecime, bănuiesc că vă referiţi la Biserica Penticostală ori la Biserica Adventistă (ori la ambele). Enumeraţi vă rog aici care doctrine au fost "modificate" în bisericile respective.
Ori aţi vrut doar să vă exprimaţi o părere habarnistă de sfertodoct... Vă felicit, aţi reuşit!

Eu am aprobat parerea luiSavonarola, insa nu am nuantat: NU e vorba, in ce priveste interpretarea mea, de BPenticostala: fenomenul charismatic imi este cunoscut, il apreciez, ca si pe penticostalii insisi, si este recunoscut de Biserica Catolica. Gasesc trairea, in extazul mistic al rugaciunii in scopul perpetuei actualizari a Pentecostului, ceva normal si cu sustinere scripturistica, desi personal nu sunt inclinat spre acest mod de rugaciune. Daca as avea ceva anti-carismatic, as lovi in propria mea credinta in Biserica, as fi ilogic. Vezi si: http://www.reinnoirea-carismatica.ro/
Insa da, ma refream la adventisti. Doctrinele specific adventiste nu sunt neoprotestante, nu sunt apostolice, nu sunt...crestine. Sorry. Penticostalii poate nu imi sunt frati, ci veri, dar cultul dvs si altele similare sunt efectiv straini. Ati inteles figura de stil.

Nu aveţi de ce să vă scuzaţi. Am aceeaşi părere despre unele dogme catolice...:4:

împlinirea poruncilor lui Dumnezeu este o condiţie necesară pentru mântuire
 

Un fragment pe care eu îl consider fundamental pentru înţelegerea mântuirii şi a raportului nostru cu mântuirea este Ioan 15:1-11. Acesta este unul dintre fragmentele biblice nou testamentale care vorbeşte despre necesitatea împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, şi în speţă a poruncii iubirii, pentru mântuirea noastră sau a creştinilor, dar nu ca şi cum mântuirea în Hristos ar avea cauza ultimă în noi sau faptele noastre, pentru că Dumnezeu este mântuitorul nostru iar mântuirea este lucrarea Dumnezeirii, cum spune şi sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru mai buna înţelegere a acestui fragment voi face apel la texte ale sfântului Chiril al Alexandriei, cât şi pentru ca înţelegerea noastră să se aşeze pe piatra interpretării Sfinţilor Părinţi.

Texte biblice fundamentale pentru înţelegerea valorii faptelor creştinilor pentru mântuirea lor sunt astfel:

Acum câteva citate de la sfântul Chiril, ca şi comentarii la versetele evangheliei după Ioan.

Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 923-924

Din acest prim verset şi din acest prim fragment din comentariu de vede că "altoirea" în Hristos, ca mlădiţe ale viţei, se face prin Duhul Sfânt, prin harul lui Dumnezeu, dar şi prin credinţa în El şi voia de a se uni cu Hristos prin credinţă. După cum se va vedea mai departe însă, rămânerea creştinului în Hristos nu este posibilă fără ca acesta să aducă roadele vrednice de înfiat prin Hristos, astfel mântuirea, deşi ne este dată de Dumnezeu şi de Hristos, rămânerea în starea de mântuire, în Hristos, în starea de mlădiţă în viţă, depinde de rodirea sau nu în urma acestei altoiri, în urma îndreptăţirii prin credinţă, prin harul lui Dumnezeu în sfântul botez. După cum se vede din versetele următoare, cine nu aduce roadă potrivit acestei înfieri, este tăiat din viţă, se usucă şi este aruncat în foc, semn că mântuirea în Hristos depinde, chiar şi numai în sensul rămânerii în această mântuire, de rodirea faptelor şi a poruncii iubirii. Deşi fără de Hristos nu se poate face nimic, iar Hristos dă puterea şi harul ca "mlădiţa" sau credinciosul să aducă roadă, totuşi creştinul are această obligaţie, pentru a rămâne în Dumnezeu de a împlini poruncile Lui [1 Ioan 3:24], "şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul" [1 Ioan 3:23]

sursa: idem, pag. 932-933

continuare
 

Sursa: idem, pag. 938-939

sursa: idem, pag. 939

sursa: idem, pag. 940

sursa: idem, pag. 942

Citate ar mai fi însă cred că acestea pe care le-am redat sunt suficiente. Dacă mântuirea vine de la Dumnezeu, creştinul nu poate rămâne şi înainta, prin curăţirea lui Dumnezeu, în starea de mântuire dacă nu va aduce roadele corespunzătoare stării în care se află prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, în speţă sau în mod special vorbindu-se de porunca iubirii. Este evident, şi din aceste citate şi din altele pe care le mai pot da, că chiar şi faptele sau roadele creştinului îşi trag seva şi puterea din Hristos, din Duhul Sfânt, pentru că "fără de Mine nu puteţi face nimic" [Ioan 15:5], dar asta nu este de natură să anuleze necesitatea împlinirii poruncii lui Dumnezeu pentru rodirea credinţei şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, împlinire şi rodire fără de care însăşi mântuirea este pusă în primejdie, iar evanghelia spune clar că acela care nu va aduce roadă va fi pedepsit şi îşi va pierde mântuirea în Hristos. Eu cred că este evidentă necesitatea împlinirii poruncii lui Dumnezeu, a iubirii, a rodirii prin har şi prin credinţă, pentru mântuire, chiar dacă această rodire nu este în sine cauza "altoirii" în Hristos; totuşi având în vedere că fără ea nu se poate rămâne în starea de "mlădiţă în viţa care este Hristos", este evident că este o condiţie necesară pentru mântuire, chiar dacă vorbim doar de rămânerea în starea sau în harul mântuirii care este numai de la Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Harului, credinţei, botezului trebuie să îi urmeze hristificarea sau străduinţa întru asemănarea cu Dumnezeu, întru a deveni un hristos, un purtător de Hristos, un hristofor, schimbat, transformat în raţiunea, inima şi voinţa lui întru o cât mai mare asemănare cu Dumnezeu, pentru că "cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" [1 Ioan 2:17] iar cel care nu face voia Tatălui nu va intra în împărăţia cerurilor [Matei 7:21].

Priviţi însă ce susţin adventiştii despre relaţia dintre învierea Domnului şi mântuire: "Lucrarea prezentă, de slujire a Domnului Hristos, îşi are rădăcina în moartea şi învierea Sa. În timp ce jertfa ispăşitoare de pe Golgota a fost îndestulătoare şi completă, fără înviere nu am avea asigurarea că Domnul Hristos ar fi încheiat cu succes misiunea Sa divină pe pămînt. Faptul că Hristos a înviat confirmă realitatea vieţii de dincolo de mormînt şi demonstrează temeinicia făgăduinţelor vieţii veşnice în El." (sursa: adventist.ro)

Venind vorba despre relaţia dintre învierea Domnului şi mântuire ceea ce de fapt susţin adventiştii este faptul că pentru mântuire jertfa de pe cruce a fost îndestulătoare. Ei nu consideră învierea lui Hristos ca fiind şi ea necesară mântuirii, pentru ei fiind suficientă, îndestulătoare jertfa de pe Gologota. Învierea lui Hristos nu lucrează pentru ei în chip real mântuirea ca şi jertfa ispăşitoare, răscumpărătoare, ori asta mie, din punct de vedere ortodox, mi se pare pur şi simplu neadevărat, ca să nu spun direct eretic. Atât jertfa cât şi învierea Mântuitorului sunt necesare pentru mântuire; sincer chiar nu pot să cred că poziţia acestor protestanţi este adevărată. Şi spun lucrul acesta pentru că cred că naşterea din nou nu cred că este posibilă decât atât prin lucrarea jertfei cât şi prin lucrarea învierii lui Hristos asupra noastră sau în noi.

Mi se pare foarte potrivită şi postarea Deliei:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=3199

Am adus şi o mostră de teologie ortodoxă care lămureşte că nu doar jertfa lui Iisus este cea care a adus mântuirea, ci şi învierea Lui. Cu alte cuvinte, jertfa de pe cruce nu poate fi considerată "îndestulătoare" pentru mântuire, ci şi învierea lui Iisus. Ba mai mult, prin prisma teologiei ortodoxe, această poziţie a sectarilor adventişti este de fapt încă o erezie care se adaugă numărului de erezii ale acestei secte. După cum se poate vedea învierea lui Hristos are valoare fundamentală pentru mântuire, în Sfânta Taină a Botezului acţionând atât puterea jertfei ispăşitoare, răscumpărătoare a lui Mesia cât şi puterea învierii Lui aşa încât creştinul să se nască la o viaţă nouă.

Sursa: Sfântul Nicolae Cabasila – Despre viaţa în Hristos, Editura IBMO, 2009, pag. 67

Domnul Theodor,
cu tot respectul pe care vi-l port si atitudimea nai pozitiva a mea fata de Biserica Catolica,nu pot intelege cum BC(desi o biserica eminamente latina,cu o aplecare fata de ,,inflacararile'' specific latine)recunoaste carismatismul si ceea ce decurge din el.adica fata de bisericile mai traditionale ca ale noastre,mie mi se pare pe partea cealalta a spectrului crestinismului.adica,din ritualismul si faptele bune catolice am ajuns la sola fidaeism extatic,de la Sf.Traditie,la sola scriptura.cum poate recunoaste asa ceva?