Aha, trebuie sa rectific si pauza (spatiul) dinaintea semnului exclamarii .

Ca o conluzie la toate, orice lucru facut lin aduce cu cine un rost si o odihna. Scrisul asezat odihneste, tot asa si un sarut curat. Totul se tulbura atunci cand omul se agita si isi pierde asezarea, orientarea.

Personal, ma straduiesc sa scriu cat pot de ordonat, si se vad imbunatatiri, fata de cum am inceput.

Iar sarutului ii aplic cuvintele Marelui Pavel: "Mintea curata pe toate le vede curate, iar mintea murdara pe toate le vede murdare." Prin urmare, unora le este bine sa nu se sarute, iar altora sa se sarute. Dar daca un sarut sminteste pe fratele, sa nu se mai faca decat in taine.

Plus ca, atat de intim este sarutul, incat mi se pare aproape o inconstienta sa te saruti in fata altora sau pe strada (sarut sarut). Asa, un pupic, merge oriunde. Chiar si in biserica.

Eram intr'o biserica unde mergeau membrii de la Oastea Domnului. Mi'am sarutat prietena pe frunte si am luat'o de mana. Atunci, o doamna cu plinatate de duh vine si imi spune sa nu mai facem asta in biserica. Cu toata firea mea aflata la limita dintre asezare si neasezare, imi venea sa ii zic vreo doua. Din fericire tac mult atunci cand mi'ar placea sa zic multe. Poate am gresit, nu stiu.

Da, mi s-a intamplat sa fiu in locuri publice (sala de lectura sau pietele oraselor) si sa se sarute unele cupluri foarte pasional, ca se si auzeau tot felul de sunete. M-am simtit foarte prost, a trebuit sa plec. E aproape ca si cum ai fi martorul unui act sexual si nu toata lumea are chef de asta.

Da, nici mie nu-mi place si nu mi-a placut niciodata, insa, trec mai departe fara sa ma intereseze acest aspect. Nu sunt genul care sa afisez gesturi de tandrete in public, nici in fata prietenilor sau ale rudelor. Din aceasta cauza sunt perceputa , asa mai rigida. Dar, nu sunt deloc astfel.
Niste rude tinere de-ale sotului obisnuiesc sa se pupe si sa se mangaie in fata noastra, a familiei. Noi nu suntem astfel, de aceia suntem vazuti ca un cuplu mai putin dragastos si intens. Nu este deloc asa, dimpotriva, din cate am inteles, acel cuplu se cearta si impart nereguli, chiar mai mult decat noi.

E frumos sa mearga de mana, sa se mangaie, sa se priveasca, sa se sarute(pupici), chiar n-am treaba cu tandretea, tadretea e intotdeauna frumoasa, dar cand lucrurile devin prea sexuale chiar n-am chef sa fiu martor.

Salut ory!
Da, si eu cand scriu cateodata copilul ma trage de pantaloni asa ca te inteleg!!
Eu fac greseli de tipar din cauza asta, dar poate si din cauza ochilor, imi cer scuze.
Oricum, e stilul tau cum scrii, in rest, fiecare are nota lui personala, nu?
Sarutari si tie. ;-)

Inteleg perfect. Nici eu nu pot face acestea in fata rudelor si prietenilor. Un sarut pe frunte, un pupic scurt sau o imbratisare sunt perfecte si chiar odihnitoare.

Citeam odata: "A'ti saruta prietena in fata altora este totuna cu a o imparti cu aceia." La acel moment nu mi'a placut deloc ideea si mi s'a parut tipic habotnica, insa putin mai tarziu mi s'a parut atat de adevarata. Acum nici nu mai pot privi lucrurile altfel decat asa.

Aseara imi puneam si eu intrebari referitor la sarut: Daca este pacat sau nu
Si citind diverse articole,cugetand,am realizat ca nu este o greseala. Daca un barbat si o femeie nu s-ar saruta inainte de casatorie,este foarte mult probabil ca relatia lor sa se transforme intr-o simpla prietenie. Tocmai prin asta difera o simpla relatie de prietenie de relatia de iubire. Pe iubit simti nevoia sa il ti de mana,sa il imbratisezi sa il saruti,dar cu un simplu prieten nu simti neaparat nevoia asta. Pana sa te casatoresti trebuie sa cunosti foarte bine persoana de langa tine si lucrul acesta ia mult timp,ani de zile. Nu poti cunoaste o persoana atat de bine doar in cateva luni. Iar sa fi impreuna cu o persoana spre exemplu 3 ani de zile inainte sa te casatoresti fara sa te saruti cu iubitul/iubita,pai ganditi-va ca in trei ani de zile tot focul acela ar disparea. Relatia s-ar transforma doar intr-o prietenie.
Inainte de iubire in cele mai multe cazuri exista doar atractia fizica care iti trezeste interesul si doresti sa aflii mai multe despre cealalta persoana.Daca suntem compatibili,exista intelegere,etc incepe sa apara iubirea.Cineva vorbea mai sus despre iubirea aceea care apare intre persoanele de varsta foarte frageda,cand sunt rusinosi...si ca noi ar trebui sa pastram aceasta forma a iubirii insa nu sunt de accord!La 13-14 ani nu se poate vorbi de iubire ci foarte mult de atractia fizica confundata cu iubirea.Nu imi spuneti mie ca tinerii de aceasta varsta stiu cu adevarat ce inseamna sa iubesti o persoana!Sa ii fi alaturi la bine si la greu,sa iti fie inima plina de durere atunci cand cealalta persoana este in necaz,sa doresti sa ii daduiesti totul (in limita poruncilor lui Dumnezeu) pentru ca celalat sa fie fericit.Sarutul e o forma de manifestare a iubirii.Nu poti sa ii spui cuiva "Bine eu te iubesc dar nu te atinge de mine,stai la 2 m distanta".Trebuie sa iti arati dragostea cumva!Daca eu simt nevoia sa imbratisez persoana iubita ce fac un pacat?La o adica si o imbratisare lunga poate duce la altceva,cand esti indragostit.Totul e sa sti sa te infranezi,sa rezisti ispitei.
Mi-a spus mie cineva cum ca nu e bine sa ai o relatie pana nu esti pe picioarele tale si sti ca iti poti intemeia o familie cu persoana respectiva.Dar relatii in vederea casatoriei poti avea si in perioada liceului,nu ai de unde sa sti daca el este sau nu alesul tau.Nu ai nicio siguranta nici la 22 de ani nici la 17 ani ca persoana cu care tu ai inceput o relatie este aleasa ta .Cunosc cupluri a caror relatie de la 15 ani s-a terminat cu o casatorie.Ce ar fi facut ei sa nu se sarute timp de 6 ani?Nu s-ar fi stins toata dragostea treptat treptat,iar iubirea s-ar fi transformat intr-o iubire prieteneasca?

..
 

tot ce face omul cu patima, adica stapanit de dorinta carnala, senzuala , materiala, de a se desfata , de senzatiile materiale, este pacat. Asa ca sarutul, daca il faci cu scopul de a te "hrani" cu acea senzatie ce il insoteste, poate fi facut si dupa casatorie si tot pacat este. La fel si mancatul,. este pacat in momentul in care omul isi indreapta simtirea spre cele materiale (senzatii - gust miros etc) si se hraneste cu ele, le doreste etc. Si totul este pacat atunci cand nu se are in vedere raportarea corecta la lumea inconjuratoare si la Dumneze, constientizarea faptullui ca actul savarsit (oricare ar fi el) este un dar excluziv al lui Dumnezeu, pentru ca cel creat (creatura sa) sa il experimenteze Pe Dumenzeu, adica dragostea si lumina ce o insoteste, adevarul. caci scopul final al creaturilor si creatiei lui Dumnezeu acesta este. Cunoasterea lui Dumnezeu

multi se inseala si cred ca daca se vor cununa , se pot desfata "linistiti " , de "placerile conjugale",adica fara sa incalce voia lui Dumnezeu, insa lucrurile nu stau asa. Desfranare poate face omul inca si mai mare, chiar si dupa ce se cununa, si chiar sa fi fost amandoi , curati trupeste. caci slujba religioasa a cununiei nu pune catuse si lanturi pe vointa libera a sotilor, astfel ca ei sunt liberi in continuare, si nu sunt "absolviti" de pacatul desfranari.si aici nu ma refer la desfranarea in afara casniciei, caci aceea este preadesfranare, ci ma refer la cea in cadrul cuplului casatorit. pe multi vicleanul ii inseala si le aduce gandul ca desfranare ar face numai daca s-ar duce cu altul/a , si astfel ii ajuta sa fie linistiti si sa se desfate in tihna de placerile , senzuale.
Daca omul priveste catre scopul ultim (acela de a-l cunoaste , si iubi pe Dumnezeu mai presus de orice) in orice actiune savarsita , vorba sau gand, si isi supune vointa acestui scop sfant, astfel incat el isi anuleaza propiul eu, atunci actul va fi unul binecuvanta, si nu pacatuieste, . Iar daca nu face asa, nu are cum sa savarseasca binele, caci ce face, face cu de la el vointa si gandire, si nu poate savarsi ceva bun.(caci numai Dumnnezeu poate face binele, singur nu poate face omul ceva bun)

Iubire fără milă
 

Am citit un articol foarte bun ce descrie atat de bine ce se intelege astazi prin sarut si modul in care a fost denaturat adevaratul lui sens.

"Fereastra biroului meu dă spre Autogară.
În fiecare zi, când îmi ridic ochii obosiţi din hârtii, mai ales seara, îi văd pe liceenii navetişti: se strâng, zgomotoşi, cu câteva ore înainte de plecarea curselor. Cei care fumează şi beau bere stau pe treptele unei intrări dezafectate. Rezemate de zid, sunt cuplurile: cu căştile pe urechi, se sărută des şi prelung. Între cele două categorii, un trafic intens. Aşa că un sărut e adesea precedat de expirarea unui fum tras adânc în piept…

Am observat, cu timpul, că gesturile lor de tandreţe au un aer artificial, mimat. Îmbrăţişările şi săruturile, un aer de sălbăticie, de ferocitate abia reţinută. Ori, plictis de siestă. „Un instinct atât de van, ce se-abate şi la păsări de vreo două ori pe an…”, îmi sună în cap ecoul eminescian. Dar tinerii de la autogară nu par actorii instinctului, ci, mai degrabă, ai reclamelor la cartelele de telefonie mobilă.

Privindu-i, încep să înţeleg nestatornicia acestor perechi adolescentine: într-o dragoste atât de fadă, de „xeroxată”, cazi lesne pradă iluziei că un alt partener i-ar putea da gust. Apoi, nevoia de adjuvante: alcoolul, drogurile şi, în primul rând, muzica: toate cu rol de „potenţiator de gust” pentru un sentiment numit, pe nedrept, dragoste.

Acest „sentiment” este începutul tuturor crimelor pe care le produc cuplurile din România: avorturile, divorţurile, violenţa domestică, concubinajul, abandonul infantil şi abuzurile sexuale, pedofilia. Toate au la bază această iubire fără milă.

De aceea, de câte ori îi privesc pe tinerii navetişti, îmi dau lacrimile. Şi îmi amintesc cu durere de odioasa educaţie sexuală (omniprezentă în cultura de consum) a cărei roade se arată în mentalitatea şi comportamentul amoros al acestor cupluri. Pentru că educaţia sexuală este o intenţie de igienizare a iubirii, care duce la sterilizare emoţională. Şi, totodată, o manipulare ideologică a sexualităţii în sprijinul fenomenului de globalizare.

Educaţia sexuală e un Irod care se teme că Iubirea ar putea lua tronul Raţiunii, aşa că a ordonat uciderea inocenţei pruncilor de la 5 ani în sus (conform unei rezoluţii UNESCO, adoptată de ONU din 2009, privind introducerea lecţiilor de educaţie sexuală la nivel preşcolar).

Mă uit pe fereastră, cu durere, la una din secvenţele acestui genocid lăuntric.

Aş vrea ca tinerii de pe peroanele Autogării şi de pretutindeni, să se iubească cu adevărat. Pentru asta nu trebuie să se desprindă unul de altul, să-şi renege sentimentele. Ci doar să facă din sărutările, cuvintele şi mângâierile lor gesturile unei iubiri veşnice. Nu-mi doresc să amâne sau să renunţe la îmbrăţişarea lor: ci, îmbrăţişându-se, s-o facă atât de strâns, cu atâta dragoste, încât să-şi atingă şi să-şi simtă sufletele înfrigurate de singurătate. Aşa încât, mângâindu-se şi sărutându-se, să înseteze să-şi dăruiască, nu o ieftină şi trecătoare plăcere, ci căldură şi lumină.

Să-i elibereze, să reprezinte evadarea din acest model de iubire care îi face să-şi bată joc de propriul sentiment, să-şi bagatelizeze cele mai profunde trăiri: să-şi nege batjocoritor chiar capacitatea de a iubi cu adevărat.

Privindu-i pe adolescenţii de azi şi „dragostea” lor împachetată în ambalajul mijloacelor de contracepţie, ca sandvişurile în pungile de plastic, am început să înţeleg că singura scăpare ar fi o cultură a iubirii, o educaţie a inimii, nu un alt tip, mai decent, de educaţie sexuală. Că, pentru a nu mai ajunge la drame sufleteşti, avorturi şi boli venerice, nu e nevoie să ştim a folosi un prezervativ, ci o …icoană!

Sunt pe deplin convins că băiatul care ştie să vorbească unei icoane şi să o sărute, va şti să-i vorbească şi să-i dea sărutare de dragoste adevărată şi unei fete.

Biserica are tot ceea ce trebuie pentru o autentică educaţie a iubirii. Totul, în afară poate, de suficiente voci care să-i cheme pe tineri la o astfel de abordare a Tradiţiei.

Căci fără Hristos cel Răstignit, dragostea curată şi vie nu are izvor pe pământ. Fără El, oamenii rămân goi lăuntric, predispuşi să se umple, disperaţi, cu orice le poate stinge, măcar o clipă, durerea acestei insuportabile singurătăţi interioare. Infernal de flămânzi de iubire, încercând să se atingă, se vor lovi, încercând să se sărute, se vor muşca: îmbrăţişările vor deveni coliziuni. Apoi, se vor despărţi şi mai nenorociţi şi mai trişti, cu zaţul din suflet mai gros, mai amar şi mai rece.

Cred că numai Ortodoxia poate tămădui dragostea fără milă pe care o văd prin fereastra biroului. Că numai în Sfântul Potir se află hrana cea sănătoasă a iubirii. Acolo, pe peron, e doar mâncare cancerigenă pentru suflet: porţii mari de fast love…

Dacă adolescenţii pe care îi privesc, cu drag, prin fereastra biroului, ar accepta să-şi petreacă măcar un sfert din timpul pe care-l omoară pe treptele Autogării, într-o biserică, poate ar începe să înţeleagă puţin ce am vrut să spun prin aceste rânduri.
Şi poate asta s-ar întâmpla mai curând dacă aş avea şi eu curajul să-i chem… Cu o revistă ORTHOGRAFFITTI în mâini, ca invitaţie scrisă…" (Autor: Marius Iordăchioaia, sursa: OrthoGraffiti)

Ce articol penibil. Sunt tineri, isi exploreaza sexualitatea. Pun pariu ca autorul e vreun frustrat sau vreo frustrata, care nu si-a trait adolescenta cum trebuie.

Cei frustrati cu adevarat sunt cei ce cred ca daca nu se saruta ca in filme, ca in videoclipuri sau reclame, nu stiu sa faca acest lucru. Cumplita depersonalizare, trista si deplorabila traire a sexualitatii.

In privinta jignirii (la adresa autorului), mi-ai last impresia ca nu ai avut rabdare sa citesti tot articolul.

Fereasca Dumnezeu sa se simta bine adolescentii sau sa-si exploreze corpurile cu care s-au nascut si propria sexualitate, Doamne apara si pazeste! Pai nu sunt baieti destepti evreii aia ultrareligiosi, de se imperecheaza ca vitele printr-o gaura in cearceaf? Aia sa ne fie model!

Cat despre impresie, ce sa zic? E doar o impresie.

sa-si exploreze corpurile la timpul potrivit... nu la adolescenta !
Grav este ca , mergand pe principiul "sa-si exploreze sexualitatea" , s-a ajuns ca si fetite si baieti de 12-13 ani sa fie parinti (iar aici nu ma refer doar la tigani).
Este drept ca la varsta adolescentei apare un "boom" de hormoni , dar nu cred ca hormonii atenteaza la ratiunea si bunul simt al individului, determinandu-l sa devina interesat totalmente de sex.

Cred ca despicam prea mult firu'in patru si "teoretizam"" un lucru firesc- sarutul!

Acuma cu inceperea vietii sexuale la varste foarte mici- 11- 12-13 ani, evident ca e o greseala cu consecinte negative in dezvoltarea fizica (sarcini la acele varste fragete) si psihica a copilului!

Sexualitatea are un scop si un rost, nu mai spunem ca ea trebuie traita in alt context decat cel ce ni se propune ca model de urmat.

Trairea sexualitatii asa cum o propui si exemplul pe care l-ai dat cu baietii destepti evrei, sunt doua moduri bolnave de explorare a sexualitatii. Eu sunt pentru traire iubirii intr-un mod cat mai personal (nu cum ne invata televizorul), cat mai autentic, la timpul potrivit si mai ales cu rost si in locul potrivit. Pentru mine toate aceste lucruri sunt importante.

Cat despre impresie consider ca ai raspun aici.

Autorul este Marius Iordachioaia.

In acest moment exista o defazare intre varsta de maturizare sexuala si cea sociala. Ne uitam la o fata de 16 ani si o vedem copil, dar in urma cu nici o suta de ani putea sa fie femeie maritata cu un copil in brate si unul pe drum. Nu comentez faptele in termeni de bine sau de rau, enunt doar o realitate.
Problema tine de faptul ca maturizarea sociala nu implica si responsabilitatea. Adolescentii sunt inoculati cu ideea ca nefiind adulti nu trebuie sa raspunda pentru faptele lor. Apar ca un suvoi o gramada de studii psihologice care ne explica cum adolescentii nu "pot aprecia riscurile" in acelasi fel ca si adultii. Multumim frumos! Era nevoie de studii academice ca sa aflam ca un pusti de 15 ani nu gandeste ca unul de 25!
In loc sa le spunem "controleaza-te, ca nu esti animal", le explicam ca sunt liberi, ca trebuie sa exploreze, sa se manifeste.
Lumea s-a schimbat!
Da, stim asta. Lucrurile evolueaza, nimic nu ramane inghetat in timp. Dar faptul ca azi a azi si ieri a fost ieri, nu face ca ceea ce a fost interzis ieri, sa fie permis azi.
Dar vreau sa va spun ca nu consider ca este in principal vina lor. E vina noastra.
Sa presupunem ca tocmai a aparut un animal la voi acasa, un caine. Primul lucru pe care-l face dimineata este sa-si dea drumul exact in mijlocul camerei, pe covorul pe care inca mai platiti rate. Ce faci? Pui mana pe ziar, atingi animalul de doua ori peste fund si-l bagi cu botul in rahatul propriu, sa inteleaga ca a facut o prostie. Daca-l lasi in pace si la varsta de adult scoti animalul afara si-l impusti, pentru ca si-a facut nevoile pe covor, cine-i nebunul?!
Mediul nostru social nu taxeaza comportamentele deviante ale adolescentilor, pentru ca nu stiu (atunci hai sa le spunem), pentru ca nu sunt responsabili (sa-i responsabilizam atunci), etc. Hai sa presupunem ca putem intelege motivele orbirii societatii, dar sa ne asteptam ca si Biserica sa-i lase in pace...

Si pe mine ma surprinde afirmatia lui Horatiu_Miron...

Am observat,ca in general cand se gaseste cineva mai acatarii ,care poate formula niste principii cat de cat morale sau moralizatoare,cei rebeli ii dau repede in cap cu pancarda:"esti un frustat"/"un inadaptat"/"o fiinta inferioara care crede in superstitii si se inchina zeiilor".

Rebelii nu cred ca exista persoane care isi pot infrana instinctele,pornirile deoarece este alegerea lor personala bazata pe o motivatie profunda; ei cred ca ceilalti sunt frustati daca nu dau curs acestor porniri adica sunt moralizatori doar pe baza zicalei:" strugurii sunt acri".

Oricum,ca off topic ,cultura lumeasca a creat din cele mai vechi timpuri o sexualitate inegala intre genuri:barbatul trebuie sa-si exerseze sexualitatea,sa aiba cat mai multa experienta la activ,iar femeia trebuie sa fie virgina,neatinsa,nefolosita...!?!?!?
Mitocanie in cea mai pura forma :)

Daca tot e vorba de sarut:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=YeIZd8cgaDw

Cand citesc astfel de postari ma amuz gandindu-ma ca ateii au tupeul sa ii considere pe credinciosi obtuzi si inchisi la minte..

Depinde unde... :66:

Vitele se imperecheaza printr-o gaura in cearsaf?

Perfect adevarat. Exista si cupluri care fac sex in timp ce un al treilea personaj priveste, si acolo cel care priveste este considerat participant deplin.

Nu vreau sa credeti ca sunt impotriva invataturii bisericii dar sincer mi se pare o aberatie sa zica cineva ca sarutul poate fi considerat pacat...chiar nu pot sa cred asa cva.
si chestia cu sexul inainte de casatorie, nu vad ce rau as face daca iubesc o persoana ffff tare si o iubesc deplin. daca stau necasatorit 10 ani se poate dar asa 1 an.
nu vrea sa contrazic pe nimeni pur si simplu asta cred eu

Da, Dumnezeu ne-a creat liberi.
Dar ignoranta, e pacat.

Nichita Stănescu

Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.

Nu vrei sa credem ca esti impotriva invataturii bisericesti dar nu esti de acord cu ea! Care ar fi diferenta?
Parerile noastre proprii nu ne duc la sfintenie sau la mantuire,de aceea trebuie sa cautam invatatura bisericii.

Sarutul nu este un pacat in sine,dar este un vehicul care transporta senzatii de ordin sexual;buzele sunt foarte sensibile,inervate cu mai multe terminatii nervoase decat bratul,sa zicem.Plus ca pt a saruta o persoana trebuie sa intri in spatiul ei intim,nu o poti saruta fara atingere trupeasca.
Nu poti sa fii de piatra,sa nu simti nimic cand esti sarutat,sunt implicate senzatii ,modificari ale parametrilor vitali(puls,respiratie).
Ideea este foarte simpla:stai departe de sarut daca doresti sa ramai virgin/a pana la casatorie-asta deoarece multi si-au propus sa stea virgini si au cazut la primul ,la al doilea,al treilea sarut.

Doi tineri se iubesc fara a fi ajuns la nivelul coborat al placerilor
 

Interviu luat părintelui Dumitru Stăniloae de către Sorin Dumitrescu:

"Sorin Dumitrescu – Intr-una din cartile sale, Olivier Clement relateaza episodul unei calatorii cu trenul pe care ati fi facut-o impreuna. In compartiment, zice el, pe banca din fata, se aflau doi tineri care se imbratisau cu mare delicatete, vadit indragostiti unul de celalat. Olivier Clement noteaza ca, in contextul unei discutii duhovnicesti pe care o aveati impreuna, privelistea celor doi tineri indragostiti v-a prilejuit o remarca uimitoare. Se pare ca i-ati fi spus incetisor, la ureche: “Vedeti domnule Clement, si cei din fata noastra se roaga acum in felul lor”!

Parintele Dumitru Staniloae – Ha, ha, ha.

S.D. – Ce va determinat sa faceti aceasta observatie surprinzatoare ?

Pr.D.S. – Nu-mi mai aduc aminte episodul, dar daca as reflecta acum la aceasta afirmatie, cred ca doi tineri se iubesc si se iubesc inca fara a fi ajuns la nivelul coborat al placerilor trupesti vad, fiecare din ei, taina celuilalt. Si cred ca nici unul dintre ei n-ar voi sa-l defineasca pe celalalt.

Celalalt ramane un mister nedefinit, si infinitul se intinde dincolo de marginile lumii acesteia, se intinde pana la Dumnezeu. Atunci, probabil, ca implicit, cei doi tineri, care sunt intr-o iubire curata, traiesc intr-un fel prezenta negraita a lui Dumnezeu intre ei. Si aceasta ii face sa se inalte peste ei, sa se inalte spre acel izvor al iubirii, al apropierii intre oameni, al trebuintei lor unul de altul si, poate ca asta inseamna o neasteptata inaltare a sufletului."

Sa nu uitam de duh, de spirit, in legatura trupeasca
 

"Ortodoxia, desigur ca nu dispretuieste trupul, dar nici nu vrea sa ne coboram la placerile pur trupesti, ci vrea sa ne inaltam la o traire spirituala prin trup; sa inaltam trupul. Sa nu uitam de duh, de spirit, in legatura trupeasca. Aceasta ar insemna coborare la animalitate. Omul nu poate cobora aici, si este o misiune pentru el sa inalte tot mai mult legatura prin trup la o legatura transfigurata spiritual." (Parintele Dumitru Staniloae)

Am mancat o virgula. Vroiam sa spun c-o fac mecanic, e un gest utilitar-necesar, ca atunci cand dau cu lavabila prin casa, de exemplu. Si vitele se imperecheaza mecanic, din instinct si fara pasiune. Gaura din cearceaf reduce toata activitatea la cea mai de baza forma a ei.