![]() |
Dragă Calator prin ploaie, nu pe scoțianul trebuie sa-l compătimești, ci pe moș Socrate.
|
Citat:
Draga Mihailc....nu-l compatimesc pt NU el starneste acest sentiment....ci tocmai starea descrisa , pt este perfect aplicabila acestui timp....hehehe ps. si mos ca Socrate ....ti-ar place sa fii.... |
Citat:
|
Citat:
Deci avem dreptate in legatura cu ideea asta. Si Dumnezeu ne confirma in mod subtil. PS Adica eu am scris ideea la putin timp dupa ce ai scris-o tu. In schimb nu vazusem ce ai scris tu. |
Citat:
Dar trebuie să avem grijă să nu luptăm împotriva gândurilor. Efortul de a elimina gândurile involuntare, așa cum se practică în budism, duce la depersonalizare, este foarte periculos. Noi trebuie doar să renunțăm la raționamentele voluntare și la convingerile preconcepute. Citat:
Citat:
Citat:
Tot arhimandritul spunea că mulțumirea de sine e fie semnul unei căderi duhovnicești fie al împietririi. Prin păcat, inima se împietrește. Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt acele păcate care modifică sufletul de așa natură încât nu mai poate fi vindecat prin pocăință. Trebuie să ne cercetăm, să ne rememorăm întreaga viață și să descoperim în care momente din viață L-am trădat pe Dumnezeu, am călcat vocea conștiinței. Dacă ne pocăim cu adevărat, dacă ne întoarcem din toată inima la Dumnezeu cu dorința de a nu mai trăi pentru noi ci doar pentru El, atunci El ne va lumina cu Duhul Sfânt și ne va aduce în memorie toate păcatele, nu doar în forma lor exterioară, trupească ci în forma mișcării lăuntrice din inimă. Îți repet cuvintele minunate ale arhimandritului: Frica de Dumnezeu este trezirea din somnul de veacuri al păcatului. Păcatul ne face să devenim nepăsători față de Dumnezeu iar o inimă cu adevărat curată tremură de frica Domnului. Frica de Dumnezeu nu este ceva ce trebuie să cultivăm (decât în sensul străduinței de a fi plăcuți Lui). Teama de Dumnezeu e sentimentul de nevrednicie ce apare atunci când ne cunoaștem cu adevărat, în urma luminării Duhului Sfânt. Citat:
Conceptul teoretic de iubire am impresia că acționează ca o capcană pentru mulți. Acest concept se opune conceptului de cunoaștere, oferind o iluzorie superioritate și suficiență. Prin asta oamenii sunt menținuți la un nivel mintal, al credinței, rămân neroditori. |
Deci să renunț să mă călăuzesc după Sfânta Scriptură și să am ca reper sfânta Tradiție (Patericul, Scara etc)? Trăirile mele nu or fi duhovnicești, dar nici de încântare de sine și de mândrie, că nu mă simt important. Pur și simplu îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist. Ar trebui să urăsc că exist? Crede-mă, nu vorbeam din articole scrise la repezeală pe site-uri de psihologie de baltă când am menționat depresia. Am cultivat ura de sine atât de mult, încât doi ani m-am luptat cu o depresie în adevăratul sens al cuvântului. Oi fi înțeles-o (frica) eu prost, nu contest (ba chiar asta și cred că s-a întâmplat), dar nu mai vreau să retrăiesc vreodată clipele în care mă simțeam inutil și lipsit de orice valoare. Îi vedeam pe toți mai buni ca mine, pe cei de la biserică (cum faceau metaniile și câtă smerenie păreau că arată ) mai evlavioși ca mine și mult mai sporiți duhovnicește; consideram că sunt lipsit de orice talent și că orice pot face eu, poate face altul mai bine ca mine. Zici tu că am o părere foarte bună despre mine, dar nu e chiar atât de bună (că cicatrice tot rămân). Am ieșit din această stare tocmai făcându-mi din cunoaștere un scop (de fapt, la profilul meu de pe site, primul dintre interese este cunoașterea). Deci nu suntem chiar pe lungimi de undă diferite.
În fine, 1. De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. 2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; De cunoștere se poate sătura omul la un moment dat (atunci când își pierde, dacă cumva își pierde, interesul pentru domeniul respectiv), dar de răspuns la dragoste, niciodată. Apostolii l-au cunoscut pe Dumnezeu (sau să mă îndoiesc și de asta?) și au ajuns la concluzia că dragostea primează. Lipsit de importanță: în cadrul afectivității, pe lângă afecte, se înscriu și sentimentele, și pasiunile (nu în sensul vulgar). Afectele într-adevăr sunt pornirile pătimașe (furia, extazul, erotismul). Și da, cunoașterea e punctul de plecare în lupta pentru mântuire. Cunoașterea lui Dumnezeu, că altfel nu se mai chinuiau Apostolii să-L propovăduiască atât dacă considerau inutil să-L afle lumea pe Hristos. Dar dacă cunoașterea e punctul de plecare, dragostea e penultima "stație" (până la mântuire). De ce ne oprim la dragoste? Răspunde Sf. Apostol mai sus, în fragmentul din Epistolă. |
Citat:
|
Citat:
Deci concentrarea atentiei si intentiei pe iubire cat mai neconditionata este esentiala pentru oamenii in stadii inferioare ale maturizarii (ca cei de acum 2000 de ani), care cad foarte repede in frici iar ratiunea nu le este suficient de dezvoltata pentru a-i ajuta sa iasa din stadiul inferior, fiind blocata. Toate bune si frumoase pana la un punct, adica cel al zilelor noastre, in care doar impingerea sentimentului de iubire nu mai este suficient, deoarece sufletul nu se poate dezvolta in intreaga sa capacitate cat timp ratiunea ramane in urma. Adica sunt foarte multi oameni buni la suflet, iubitori intr-o masura suficienta pentru nivelul de dezvoltare a sufletului la care au ajuns, pregatiti pentru a face alti pasi spre maturizarea sufletului, dar care refuza sa judece, fiind intr-un impas mental (credinte gresite). Si deci subdezvoltarea ratiunii ii tine pe loc de la completa dezvoltare a sufletului. In alte cuvinte, acum omul nu mai este la nivelul subdezvoltat al sufletului in care doar iubirea fara judecata sa faca fatza elevarii sufletului. Ar face fatza doar iubirea si fara ratiune dupa parerea mea, dar ar trebui sa fie o iubire imensa, total neconditionata. Asa vad eu treaba. Adica, iubirea nu e proasta, e inteligenta de la nivelul actual al omenirii in sus. Fara inteligenta, fara dezvoltarea voluntara a ratiunii, aleluia sfintenie pentru cel lipsit de o iubire neconditionata, ceea ce nu prea exista printre oameni. |
Citat:
In doua cuvinte (desi se poate extinde analiza la sange): Mos Craciun stim cu totii ca este un personaj fantastic, ca el nu exista decat in fantezie, si orice parinte poate confirma asta. Dumnezeu, ne confirma sfintii si ne aduc diferite evidente ca exista pe langa tone de explicatii. |
1 atașament(e)
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Dar dovezile cele mari se descopera pe masura cautarii, deoarece pe masura ce cauti sa intelegi, incepi sa te intelegi pe tine insuti, sa intelegi tot mai corect realitatea din jur si .... de exemplu, eu caut, caut, si cu cat caut si aflu si inteleg mai mult cu atat probabilitatea existentei lui Dumnezeu tinde spre intelegerea si perceptia directa a lui Dumnezeu. Am inceput de exemplu sa percep direct mesaje si indrumari de la Dumnezeu prin intermediul sincronicitatilor (coincidente care sugereaza anumite lucruri sau actiuni de urmat). Si urmandu-le ele m-au condus intotdeauna direct la tinta. Adica nu la tinta la care m-as fi gandit eu, ci la tinta cea mai buna pentru mine. Practic, urmand anumite sincronicitati, am sarit in cautarea lui Dumnezeu cu pasi de elefant direct la tinta peste detalii inutile care m-ar fi facut sa pierd enorm timp. De exemplu, prin sincronicitati, Dumnezeu imi indica exact chiar si carti pe care trebuie sa le citesc. Si cand citesc cartea respectiva, realizez ca era exact cel mai important lucru pe care aveam nevoie sa-l aflu in acel moment. Desi titlul sau ideea cartii nu mi-ar fi sugerat nimic deosebit care sa ma faca sa o citesc daca ar fi fost dupa capul meu. Astea au fost marturii de la un om simplu asa... Imagineaza-ti ce DOVEZI primesti de la sfinti... PS Insasi prezenta mea pe acest forum se datoreaza faptului ca am urmat indicatia unei sincronicitati (indrumare de la Dumnezeu), lucru fara de care nu as fi intrat pe situl asta, eu cautand din alte surse sa inteleg. Acum imi dau seama ca sunt aici oameni de la care am multe lucruri de invatat. Si ei de la mine cate ceva, dealtfel. Uite asa, ma "urmaresc" sincronicitatile, si daca imi deschid atentia sa le observ si daca le urmez, ma poarta pur si simplu spre cea mai corecta si buna destinatie pentru mine (si buna si pentru cei cu care intru in contact). Cele mai bune lucruri din viata mea s-au intamplat in niste imprejurari sincrone. Am fost salvat de mai multe ori din situatii foarte grave datorita sincronicitatilor. Chiar si zilele astea o sincronicitate mi-a pus pe tava un lucru de care aveam neaparat nevoie imediat si pe care in mod normal ar fi trebuit sa-l caut poate luni de zile sa-l gasesc... si PAC s-a rezolvat din "intamplare" (intamplarea nu exista)... si tot asa... |
Citat:
Daca ne-am concentra doar pe una din astea trei, neglijand pe celelalte, am obosi repede. Adica, de exemplu, eu nu reusesc sa fac doar meditatie rationala, sau doar contemplatie, sau doar sa ma dedic perfectionarii iubirii. Fiecare perspectiva din astea 3, fara celelalte, o vad ca limitata. Nu zic ca nu se poate ajunge doar prin una din astea 3, ci spun ca puterea este mult mai mare si ridicarea mai rapida cand sunt toate 3 la un loc, deoarece se mentine astfel un echilibru. Imi dau seama ca daca noi nu ne impingem putin de-aici, putin de colo, riscam sa stam pe loc, sa nu avansam datorita dezechilibrului creat de lipsa perfectionarii unor parti ale noastre. |
Citat:
Har, smerenie si jertfa de sine. |
Am plecat de la aceasta afirmatie a dvs
Citat:
Nu intentionez sa continui o polemica despre soliditatea argumentatiei bazate pe teologie vs stiinta. Pornind insa de la afirmatia citata mai sus, idee pe care am intalnit-o adesea pe acest Forum, cum ca stiintele contemporane (multe din ele) s-au "ratacit" de cararea ce duce catre Adevar, sa intocmim impreuna o lista cu stiinte adevarate respectiv false. Am mai pus intrebarea asta si in trecut dar nimeni nu a indraznit sa raspunda transant; asadar, sunt adevarate chimia, biologia, geologia, astronomia, fizica si "copilul" ultimilor doua, astrofizica? Putina argumentare nu strica, ba chiar din contra; multumesc. |
Citat:
V-am demonstrat logic ca ATEII ABEREAZA cand afirma "Dumnezeu NU EXISTA"? Ce vreti mai stiintific de atat? E clar si e la mintea cocosului ca ATEISMUL (negarea lui Dumnezeu) ESTE O ABERATIE. Observ ca ati pus intrebarile din rea intentie. Fara sinceritate si cautare personala, nimic nu se obtine. Toate cele bune. |
Citat:
In rest, ma abtin de la argumentatie exacta pe detalii mai putin semnificative, deoarece riscam sa ne pierdem in nimicuri. Dealtfel, o sincronicitate (ca sa vezi, tocmai acum...) tocmai mi-a sugerat sa nu va mai raspund, in momentul in care ma pregateam sa argumentez cateva lucruri; dar eul din mine se razvrateste, ar vrea sa va arate toate greselile cat timp puneti intrebari, desi realizez ca este inutil, ba poate chiar rau. Totusi abandonez, neglijez dorinta eului din mine. O sa ascult indicatia de la Dumnezeu primita prin sincronicitate si nu o sa continui argumentatia. |
Citat:
Altfel spus, atat o tabara (cei ce nu cred in d-zeu) cat si cealalta (credinciosii de orice fel) nu detin dovezi certe, materiale pentru credinta lor. Alegerea unei credinte este dictata (dupa parerea subsemnatului) de sentiment. Eu cred, si cazul dvs este ilustrativ pentru asta, ca ati cautat motive pentru a va intari credinta si, dorind sa le gasiti, chiar ati gasit: sincronicitatile despre care vorbeati. Totusi, nu vreau sa continuam polemica pe aceasta tema. Totusi, insist sa primesc raspuns la o intrebare pe care o pun a 3-a sau a 4-a oara aici si mi se pare cat se poate de ontopic: este "adevarata" astronomia? Poate daca ne focalizam pe o stiinta ne va fi mai usor. O sa fac o scurta descriere ca sa fie mai usor sa avem un punct de plecare: Astronomia studiaza corpurile ceresti; nu isi propune sa demonstreze sau sa infirme nimic despre lumea spirituala, Dumnezeu sau alti zei. Instrumentele sale de lucru sunt telescoapele, radiotelescoapele, spectrografele etc. Bazandu-se pe observatiile lor, astronomii au calculat orbitele planetelor, au aflat cum se nasc, traiesc si mor stelele, au identificat o multime de galaxii si corpuri ceresti ciudate, si intre multe altele, au calculat varsta Universului si le-a iesit 13,7 miliarde de ani. Sunt ei, astronomii, cinstiti in actiunea lor sau cauta sa ne insele? Daca sunt cinstiti, sunt ei cumva inselati la randul lor (de draci, eventual) sau sunt "orbi" (au pornit de la premise false) sau prosti (nu-i duce capul) sau - horribile dictu - au cumva dreptate? |
Citat:
PS Cel ce afirma "Dumnezeu exista" fara sa-l perceapa direct, se gaseste aproape in aceeasi eroare ca si ateul. Eroarea ateului este mai mare, deoarece isi taie craca de sub picioare prin negatie. Isi elimina singur posibilitatea de a intelege perspectiva divina. |
Pippo_
PS Cel ce afirma "Dumnezeu exista" fara sa-l perceapa direct, se gaseste aproape in aceeasi eroare ca si ateul. Eroarea ateului este mai mare, deoarece isi taie craca de sub picioare prin negatie. Isi elimina singur posibilitatea de a intelege perspectiva divina.
De-ai stii cat ma luminezi! Iti multumesc din suflet ! |
Citat:
Bineinteles ca astronomii sunt cinstiti in masura in care este un om normal cinstit. Si observatiile lor sunt corecte in masura in care se verifica in practica. Si toata stiinta moderna este corecta in masura in care se verifica in practica. Asa-zisul drac este prostia, minciuna, prostia dusa pana la rautate, si toate "calitatile" negative ale omului. Deci astronomii sunt inselati de "draci" in masura in care ii inseala propriile "calitati" negative. Putem spune ca oricine care nu il percepe direct pe Dumnezeu este inselat de drac atunci cand afirma cu tarie si se bate cu pumnii in piept ca "Dumnezeu exista" sau "Dumnezeu nu exista". Ambii sunt in eroare in raport cu realitatea. Se mint singuri. Una e sa consideri un lucru REAL si alta e sa-l consideri PROBABIL REAL pana la proba contrarie sau pana la proba reala. Daca eu consider acum fara sa pun la indoiala ca "Dumnezeu exista", astfel mintindu-ma pe mine insumi, gata, ma duc de rapa, deoarece ma pierd in ignoranta si nu-l mai caut. Sau traiesc o fantezie, precum traiesc si ateii cand afirma "Dumnezeu nu exista" si nu-si dau nici cea mai mica silinta sa cerceteze daca cumva exista. |
Citat:
Ateii sunt oameni normali ca toata lumea nu mai putin morali decit orice credincios, insa ei nu se lasa manipulati emotional si sentimental(prin vaicareli si ritualuri) si pe parcursul vietii lor stau linistiti in banca lor pragmatica, punind la indoiata ABSOLUT TOTUL asa cum de fapt ne-a si invatat Dumnezeu sa o facem. |
Citat:
Stiu ca ateii vor dovezi palpabile, clare. Dar exista o problema: Dumnezeu nu se dezvaluie decat aceluia care nu asteapta de la altii si il cauta din propria vointa! - altfel nu ar putea exista liber arbitru. De cunoasterea lui Dumnezeu nu te apropii decat atunci cand o cauti tu pe ea, nu vine ea singura la tine. Iar ateul ce face? Te priveste in general cu superioritate si suspiciune, sta cu mainile in san si intreba cu tupeu si cu mandrie: "Unde sunt dovezile?" - de parca lui i s-ar cuveni totul si ar fi centrul universului, iar universul responsabil sa-si demonstreze existenta in fatza maretiei sale stiintifice. Cam asta e tabloul. |
"Iar ateul ce face? Te priveste in general cu superioritate si suspiciune, sta cu mainile in san si intreba cu tupeu si cu mandrie: "Unde sunt dovezile?" - de parca lui i s-ar cuveni totul si ar fi centrul universului, iar universul responsabil sa-si demonstreze existenta in fatza maretiei sale stiintifice."
Am constatat asta...din plin... |
Citat:
Însă la prima parte am unele obiecții. Descrierea pe care ne-ai oferit-o se încadrează foarte bine în epistemologia generală renascentistă și simt o adiere de la Habermas și cei care l-au precedat din teo-filosofiile postprotestante. Din interiorul acestei epistemologii, ai dreptate. Poate că nu ai văzut și celelalte teorii concurente de pe piața gândirii, care vin pe filiera relativismului și a fizicii cuantice. Pe scurt, să nu complicăm prea tare conversația noastră, s-a pus în discuție cu argumente destul de solide, posibilitatea ca subiectul cunoscător să se poziționeze în zona de zero influențe din extradomeniul pe care dorește să-l investigheze: Păi nu numai credința la care ai aderat te va influența, ci și agnosticismul mediului ambiant, ideologia la modă, sau acumulările preculturale din mediul educațional din care provii (acolo unde influențele de acest tip sunt puternice, de ex. India sau societățiile islamice). Însăși metodologia care te împinge spre "golirea minții" de influențe îți va schimba infinitezimal percepția asupra obiectului pe care-l investighezi. Ce spui dumneata e pură utopie științifică, neatinsă de nimeni până în momentul de față. Când Newton afirmă că inspirația l-a condus la aprofundarea mecanicii clasice, nu a pomenit că l-ar fi inspirat Descartes, Kepler sau Leibniz, ci Altcineva. Și mai sunt o mulțime de asemenea mărturii pe care le-au făcut personalități care au schimbat știința radical. Dar discuția e lungă și riscăm să ieșim din specificul unui forum cu un volum enorm de informație, care și așa e deja greu de citit pentru oameni care mai au și alte treburi. Atenție, însă, la lecturile pe care le credităm, pentru că există și draci specializați în epistemologie (concluzie din experiență). |
Citat:
2. Ati putea cumva sa documentati afirmatia citata? Nu este prima oara cand o aud. Fiecare constructie stiintifica se sprijina pe cateva propozitii de temelie, pe care le presupune ca adevarate si nu incearca sa le demonstreze, iar cu ajutorul lor construieste concepte, definitii, teoreme si concluzii. In geometrie si matematica in general aceste propozitii sunt un set de axiome. In mecanica (ramura a fizicii) sunt cateva Principii fundamentale, la fel si in termodinamica, etc. Unde intre aceste concepte, principii, axiome isi are locul Dumnezeu, astfel ca stiinta respectiva sa se aseze pe baze sanatoase, in conceptia dvs? |
Citat:
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_science Citat:
http://abcnews.go.com/GMA/stephen-ha...ry?id=11571150 Citat:
Sincer, nici nu stiu cum sa va explic unde si-ar avea loc Dumnezeu printre axiome, deoarece realitatea este exact invers, adica axiomele isi au loc printre Dumnezeu. Dar cum oare ar putea fi inteles lucrul asta cat timp il scoatem pe Dumnezeu din ecuatie si ii negam orice urma de evidenta?! Stiinta moderna este doar partea exterioara a stiintei (a ceea ce poate fi stiut rational). Este nevoie de o revizuire a punctului de vedere stiintific astfel incat extinderea stiintei moderne sa ajunga dincolo de experimentele de laborator, in laboratorul fiintei umane. Fiinta umana este capabila de mult mai mult, este si greu de imaginat pana unde se poate ajunge. Dar nu se poate face fara conceptul de Dumnezeu in ecuatie. Daca oamenii de stiinta si-ar da silinta sa inteleaga esenta religiilor, ar revolutiona atat stiinta cat si religia, le-ar uni, deoarece stiinta care il include pe Dumnezeu in ecuatie, comparativ cu stiinta care il scoate pe Dumnezeu din ecuatie, este ca un Om pe langa un Schelet. |
S-a supărat cineva de nu mai continuă nimeni dicuția?
|
Citat:
Si nu stiu daca cultura este o conditie necesara , pentru ca suficienta nu este pentru un "standard de viata ridicat". Nici macar inteligenta nu este suficienta. Da, e frumos sa stii despre pictori, curente literare, istorie etc - acestea in primul rand pot da nastere la procupari nobile. Mult mai important mi s-ar parea ca un om sa fie educat sa gandeasca, sa analizeze informatii ( nu sa le ingurgiteze pe daiboj, fara a le trece prin filtrul propriei ratiuni, cum am vazut de multe ori) , sa inoveze. Cat despre ultima afirmatie pe care am citat-o, cultura nu asigura deloc bunastarea la nivelul societatii, la fel cum nu o face nici inteligenta. Nu ati vazut oameni extrem de culti si de inteligenti dar parsivi, misei, lasi, incorecti? Vorba lui Eminescu : " Intre carcater si inteligenta n-ar trebui sa existe alegere ; inteligenta o gasesti prea des, caracter prea putin " |
Citat:
|
elitele intelectuale au murit in puscariile comuniste
|
o buna parte , da.....
|
Citat:
Așa cum noi credem că bogăția nu este un păcat în sine, ci credem că cei bogați sunt expuși la riscuri specifice, tot așa credem că o grijă pentru cultivarea minții nu este păcat în sine, ci predispune la riscuri specifice, tot așa cum ignoranța vine cu riscurile ei. Avem în Sinaxar atâtea exemple de sfinți care le-au îmbinat pe amândouă. Iată-l pe Sf Ioan Gură de Aur, mare cărturar și mare nevoitor. Iată-l pe Sf Ioan Scărarul (Ioannes Climax), ascet și mistic ce poseda o apreciabilă cultură. Și, înaintea tuturor, Apostolul Neamurilor, pregătit ca Învățător la școala celebrului rabin Gamaliel, care putea vorbi oricând în Adunarea Înțelepților din Atena, dar putea vorbi și nevolnicilor, fiecăruia pe limba lui adresându-se. Acestea sunt modelele noastre. Bunul Dumnezeu ne-a dăruit o inimă și o minte în speranța că o să le folosim pentru ca, cercetând minunile Lui ("făcutu-ne-ai cercetători, Doamne!") să crească iubirea noastră pentru El. În Cristos, M.D. |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 15:49:35. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.