Hm.. o hai sa-i zic prietena de-a mea..avea un baiat de 8 ani care se juca tot timpul jocuri "sangeroase". Cand copilul incepa sa sara prin casa, s-o loveasca pe maica-sa ( ca in jocuri) sa zica "va omor" il batea rau de tot.

Uh, de ce juca un copil de 8 ani jocuri sangeroase?Pe ele scrie in cel mai rau caz de la 14 ani in sus (+14) sau in cel mai bun (+21) adica de la 21 de ani.

Nu ma mira, chiar daca "ii omoara" ii va regasi la sesiunea urmatoare de joc. Cam astea se petrec in mintea copiilor.

televizorul si calculatorul ajuta in procesul de educatie, dar nu pot tine locul parintilor. asa ca nu-i prea inteleg pe parintii care isi lasa copiii nesupravegheati in fata calculatorului/televizorului cu orele si apoi se mira de rezultate.

Ca sa fiu sincer, habar n-am... dar nu consider a fi lucru bun...
Cat despre jocuri ortodoxe.... jocurile sunt ca muzica.... atata e diferenta dintre ele si muzica ca jocurile sunt o pierdere de vreme, in timp ce muzica bisericeasca nu.

Asta e unul din felurile de idolatrie... de care vorbesti tu, e unul fin.
Eu vorbeam de cel mai grosolan si mai perfid, care a dus la persecutarea crestinilor in antichitate....

... efectele benefice ale jocurilor pe calculator asupra copiilor...

Ati incercat sa jucati World of Goo ?

Sa-mi spuneti ce probleme din punct de vedere crestin are.

Citeste mai atent si mai sus...

Te referi la pierderea de timp ? Asta e adevarat. Poti face alte lucruri mai bune.

Ma repet: de ce i s-au dat unui copil de 8 ani jocuri din acestea?

Pentru ca se merge pe ideea: "dar ce, copilul meu e mai prost...?"

trist
 

Cata dreptate ai, din pacate!


Sunt foarte multi parinti inconstienti care nu cunosc nimic din psihologia copilului (pe varste). Si nici nu vor sa se informeze. Autosuficienta parintilor este dezarmanta. Sigur ati auzit deseori enuntul gol si searbad "Adica imi spui tu mie?"

Mă, oare nu am formulat bine ideea?
Sau toată lumea citeşte prima jumătate din topic?
Am pus problema idolotriei, ca o ameninţare ce intervine mai mult ca oricând în viaţa noastră...
Oare să fac un nou topic, în care să reiau problema mai... nu ştiu, serios? pe faţă? inteligent?
sau să zică toată lumea cam ce ar fi idolatria (deşi mă tem că ar ajunge toată lumea să se certe...)?

[quote=xanixade;341680]Nu inteleg ce legatura aveau la momentul acela cu primul post, efectiv, explicam dupa stiinta mea ce inseamna : imaginatia- locul de joaca al diavolilor....
______________

de ce trebuie ca imaginatia sa fie terenul diavolilor? Doar si ingerii de lumina vorbesc oamenilor...Ii ajuta in inspiratia lor...Atatea lucruri minunate s-au nascut din ceva ce fusese doar in imaginatia cuiva la inceput...Ca sunt persoane care o iau pe aratura , fie si de la un joc, denota instabilitate psihica...nu ca imaginatia i-ar fi daunat in acel joc...Sunt destui "bolnavi" care se cred perfect sanatosi ...

[quote=calator prin ploaie;345027]Când spui aşa ceva nu ştii cum greşeşte un om, sau de ce... cum gândeşte el, şi cum e împins de cele mai multe ori spre păcat... sau cum intervin diavolii în gândirea lui... poate că de aceea au spus sfinţii părinţi că oamenii sunt influenţaţi de diavoli prin imaginaţie... imaginaţia în sine nu ar fi mare lucru... şi din cauză că omul, care de obicei e păcătos, nu poate comunica, dar de fapt ce comunica... chiar realiza cu cine vorbeşte de fapt în gândul lui ne cere să fim precauţi... că astfel cad cei mândri, şi se cred pe sine mai mult... că au crezut imaginaţiei lor... şi tot astfel majoritatea lucrurilor făcute prin imaginaţie nu sunt folositoare sufletului...
Oare cum se nasc cele din imaginaţie? Oare poţi să crezi că chiar îngerii din ceruri vorbesc omului când el "naşte" ceva din imaginaţie?... cred că omul din cauză că îşi tot adună păcate nu poate să vorbească cu îngerii, ci numai cu diavolii, şi nu cunoaşte îngerii cum sunt... şi se amăgeşte pe sine...
Tu pui problema că sunt foarte multe persoane care o iau pe arătură, dar oare cum o pot lua? Sfinţii Părinţi spun că omul atunci când cade e ajutat de diavol... oare diavolul cum ajută? nu prin gânduri?... sau prin imaginaţie?...
Instabilitate psihică ? Nu mai degrabă slăbiciune sufletească? slăbiciune sufletească toată lumea manifestă... iar dacă o mai luăm prin arătură asta ne face instabili psihic? adică mintea noastră ne înşeală pe noi, şi nu noi ne înşelăm cu ajutorul minţii?
Tocmai că prin imaginaţie începe să cadă omul, când pune problema unui oare cum ar fi...
oare cum ar fi să păcătuiesc? ce aş putea păţi? oare ce s-ar întâmpla dacă? aşa, imaginaţia intervine şi în jocuri, şi nu numai, ci chiar în orice... oare cum ar fi... şi tot gândeşti aşa, până ii crede că poate nu e nimic, găseşti motive, şi... faci cine ştie ce...

citeşte Despre înşelare, de Ignatie Briancianinov... vezi ce spune acela...