Eugen, bine ar fi să foloseşti butonul de vizualizare înainte de a răspunde la mesaj. Abia acum am văzut completările.

Da, cuminecarea deasă ajută mult mai ales să ne lepădăm de greşelile şi de păcatele constante, apoi şi pentru înţelegerea măcar şi parţială a tainelor existenţei. Am încercat să aduc argumente din cîte am citit pentru împărtăşania cît mai deasă, însă m-am lovit de mulţi oameni care mi-au închis gura. Dacă doreşti, aruncă o privire la rubrica despre Sfînta Împărtăşanie.

Mă bucur că ne vizitează forumul şi oameni mai studioşi, dar din nefericire am văzut că pleacă după scurtă vreme. Sper ca dumneata să rămîi mai mult pe aici. Da, sînt de acord că putem face afirmaţii de genul "studiez" sau "mă pricep" fără pic de mîndrie. Numai că oamenii înţeleg greşit afirmaţia ca o laudă de sine, pentru că atît pot ei să înţeleagă. Dea Domnul ca fiecare să înmulţească talantul cît mai mult, cu ajutoul Lui, desigur.


Acum, să revenim la subiect dacă tot te-ai oferit să răspunzi la întrebări: ce spun Sfinţii Părinţi, omul a fost creat în 24 de ore terestre sau a evoluat într-o lungă şi nedefinită perioadă de timp pînă ce a primit suflet viu?

Sunt intrebari dificile care trebuie studiate corespunzator. Pot incerca cu ajutorul lui Dumnezeu doar niste indrumari. Nu doresc sa redechid subiectul evolutionism... prefer sa ramanem strict in domeniul fizicii (mecanica clasica, teoria relativitatii ce implica teoria Big-bang mecanica cuantica... )

Sfintii Parinti spun ca omul este trup si suflet. Trupul este facut din pamant (tarana) asemenea trupului animalelor, avand acelasi principiu de viata biologica ca si animalele.

Toti Sfintii Parinti spun ca atat trupul omului si sufletul omului apare simultan in momentul zamislirii pruncilor si nu pe rand. In cazul lui Adam, Dumnezeu a facut trupul din pamant (care deja continea principiul vietii biologice, caci pamantul deja primise porunca sa dea viata bilogica intr-o mare varietate de specii vegetale si animale) si i-a daruit direct un suflet cugetator si nemuritor.

Toti Sfinii Parinti afirma ca omul este creatura directa a lui Dumnezeu intrucat are un suflet rational si nemuritor primit direct de la Dumnezeu. Toti afirma ca mintea este cea care face diferenta intre sufletul omului si cel al animalelor si ca din punct de vedere fiziologic, trupeste nu exista diferenta intre om si animale.

Parerile despre sufletele animalelor sunt impartite la Sfintii Parinti, dar in general se afirma afirma ca sufletul este principiul vietii biologice, iar in funcite de specie si animalele au emotii (tristete, depresie, bucurie...)


Durata temporala a zielor creatiei nu este nicidecum de 24 de ore. Pentru a putea vorbi de timp trebuie sa precizam un observator (un sistem de referita). Sfantul Ioan Damaschin spre exemplu afirma ca inainte de facerea soarelui nu se putea masura timpul (deci primele 4 zile ale creatiei nu aveau nicidecum o durata temporala de 24 ore).

Biserica Romano-Catolica sustine oficial Teoria Evolutionista pe care o considera parte a planului divin, omul fiind cununa creatiei. Aceasta deoarece viata noastra este intru Hristos si fara Taina Sfantului Botez suntem morti... traim asemenea animalelor, doar biolologic. Hristos Iisus este viata cea adevarata, iar prin Taina Sfantului Botez murim si inviem intru Hristos si ne desavarsim prin Sfanta Taina a Euharistiei cu adevarat trupul si sangele Domnului.

Nu o sa reiau ce se studiaza in cadrul facutatii de tologie ortodoxa. Reamintesc doar ca omul este jumate animal si jumatate inger. Omul este trup si suflet nemuritor si cugetator. Prin trup omul este asemenea animalelor: manaca, doarme se reproduce... iar prin sufletul rational si nemuritor este asemenea ingerilor, poate contempla creatia, poate cunoaste si intelege pe Dumnezeu iar prin Sfanta Taina a Euharistiei poate trai in comuniune deplina cu Hristos Iisus, Domnul Dumnezeul nostru.

Doamne ajuta. Har si pace.

P.S. In masura timpului disponibil voi mai scrie pe forum, daca aceasta este si voia Domnului si daca considerati ca postarile mele va sunt de folos.

1,3 Şi a zis Dumnezeu: Să se facă lumină; şi s-a făcut lumină.
Sfântul Ambrozie scrie:
„Dumnezeu este făcătorul luminii, iar locul şi pricina întunericului este lumea. Insă bunul Făcător a rostit cuvântul «lumină» ca să poată descoperi lumea, pătrunzând-o cu strălucire, şi astfel s-o facă frumoasă la înfăţişare. Deci dintr-o dată văzduhul s-a făcut strălucitor, iar întunericul s-a dat cu spaimă înapoi de la neobişnuita strălucire. Strălucirea luminii ce a pătruns dintr-o dată întregul univers a copleşit întunericul, scufundându-1 parcă în adânc.”
Sfântul Efrem, în acord cu ceilalţi Părinţi, ne spune limpede că lumina nu avea nimic de-a face cu soarele, care a fost creat numai în Ziua a Patra:
„Lumina care a apărut pe pământ era fie ca un nor luminos, fie ca lumina zorilor, ori ca stâlpul ce a luminat norodului iudeu în pustie. Oricum, lumina nu ar fi putut împrăştia întunericul ce învăluia totul, de nu şi-ar fi răspândit pretutindeni fie materia, fie razele, precum soarele la răsărit. Lumina dintru început era răspândită pretutindeni, nefiind închisă într-un singur loc anume; ea împrăştia întunericul fără a avea vreo mişcare; toată mişcarea ei ţinea doar de ivire şi pieire; când ea pierea dintr-o dată, venea domnia nopţii, domnie ce se sfârşea o dată cu ivirea ei. Astfel, lumina a făcut să apară şi cele trei zile următoare… Ea a ajutat la odrăslirea şi răsărirea tuturor celor care urmau a fi scoase de către pământ în ziua a treia; cât despre soare, el a fost aşezat în tăria cerului ca să aducă la împlinire cele care fuseseră făcute să apară mai înainte cu ajutorul luminii dintru început.”
1, 4 Şi a văzut Dumnezeu lumina că este bună.
După învăţătura Sfântului Ambrozie, Dumnezeu numeşte fiecare treaptă a zidirii Sale „bună”, văzându-i firea desăvârşită şi neprihănită şi având în vedere desăvârşirea întregii lucrări:
„Dumnezeu, ca judecător al întregii lucrări, prevăzând cum avea să fie lucrul împlinit, laudă partea lucrării Sale aflată încă pe treptele începătoare, cunoscând de mai înainte felul încheierii ei… El laudă fiecare parte deosebi, ca fiind vrednică de ceea ce avea să urmeze.”
1, 4-5 Şi a despărţit Dumnezeu între lumină şi între întunerec. Şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi întunerecul l-a numit noapte
Sfântul Vasile tâlcuieşte acest loc:
„Şi a despărţit Dumnezeu între lumină şi între întunerec. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta. Le-a despărţit şi le-a separat foarte mult una de alta. Şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi întunerecul l-a numit noapte. Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul e luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele, ascunzându-se, face umbră pământului. Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea potrivit măsurii rânduite de Dumnezeu.”
1, 5 Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, zi una.
Sfântul Vasile urmează astfel:
„Seara este hotarul comun dintre zi şi noapte, iar dimineaţa este vecinătatea nopţii cu ziua. Aşadar, ca să dea zilei cinstea de a fi fost făcută înainte, Scriptura a vorbit mai întâi de sfârşitul zilei, apoi de sfârşitul nopţii, pentru că zilei îi urmează noaptea. Starea în lume înainte de facerea luminii nu era noaptea, ci întunericul; noapte s-a numit atunci când Dumnezeu a despărţit întunericul de zi, şi întunericul a primit numire nouă, ca să se deosebească de zi. [...] Pentru ce nu a spus «ziua întâia», ci «zi una» ? Doar era firesc să o numească «ziua întâia», căci avea să-i adauge ziua a doua, a treia, a patra, pentru că era în fruntea celor care vin după ea. A spus «una» pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii.”
Ziua întâi a facerii (indiferent cât de „lungă” s-ar presupune că este) pune început ciclului de şapte zile (fiecare cu „ziua” şi „noaptea” ei) ce se continuă până în zilele noastre. Comentatorii raţionalişti, care văd în cele „şapte zile” şi în faptul că „seara” precede „dimineaţa” doar o proiecţie retrospectivă a unor obiceiuri iudaice târzii, se arată a fi în total dezacord cu modul patristic de a privi aceste lucruri, fiind deci incapabili să răspundă la întrebarea: de unde şi de ce au luat iudeii aceste obiceiuri ? După concepţia patristică, textul dumnezeieşte descoperit poate să ne arate, şi chiar ne arată, literal obârşia lumii şi pricinile obiceiurilor iudaice (care au devenit acum creştine – căci ziua noastră bisericească începe şi ea cu Vecernia, slujba de seară), lată-ne deci la sfârşitul acelei „Zi Una”, Ziua întâi a facerii. Ea a statornicit măsura timpului pentru toate epocile următoare (fiindcă „înainte” de ea nu exista timp; timpul începe cu ea). Ea este o zi deosebită de cele care urmează şi în altă privinţă, cum explică Sfântul Efrem:
„Deci, după mărturia Scripturii, cerul, pământul, focul, aerul şi apa au fost făcute din nimic; pe când lumina făcută în Ziua întâi şi toate celelalte lucruri făcute după ea s-au făcut din ceea ce exista mai înainte. Căci ori de câte ori Moise vorbeşte despre ceea ce s-a făcut din nimic foloseşte cuvântul „făcut” (evreieşte: bara): a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi, deşi nu se scrie că focul, apa şi aerul au fost făcute, nici nu se spune că ar fi fost alcătuite din ceea ce exista mai înainte. Deci şi acestea sunt din nimic, tot aşa cum cerul şi pământul sunt din nimic. Dar când Dumnezeu începe a face din ceea ce există de mai înainte, Scriptura foloseşte o zicere precum aceasta: Şi a zis Dumnezeu: să se facă lumină, şi celelalte. Iar când se zice: Şi a făcut Dumnezeu chiţii cei mari, se spune înainte: Sa scoată apele vietăţi cu suflete vii. Deci numai cele cinci feluri de zidiri mai sus pomenite au fost făcute din nimic, pe când toate celelalte s-au făcut din cele făcute mai înainte din nimic.”
Cele „cinci zidiri” pomenite de Sfântul Efrem sunt cele „patru stihii” (sau „elemente”) din care, după definiţia ştiinţei antice, se alcătuiesc toate cele de pe pământ, împreună cu „cerul”. Nici măcar nu e nevoie să acceptăm acest mod de analizare a creaţiei spre a vedea că, într-adevăr, Ziua întâi a Facerii are ceva „de temelie”: ea cuprinde începuturile tuturor celor care urmează după ea. Am putea face speculaţii asupra locului de unde a apărut materia concretă a făpturilor vii, a corpurilor cereşti şi a celorlalte zidiri din următoarele cinci zile: a fost ea creată iarăşi din nimic, sau a fost cu adevărat doar o transformare a materiei preexistente ? Nu ar fi însă decât un simplu exerciţiu nefolositor, care nu ar contrazice nicidecum adevărul că structura de temelie a materiei şi creaţiei s-a făcut în Ziua întâi; lucrarea următoarelor cinci zile este mai puţin „radicală” decât cea a Zilei întâi – este mai mult o „tocmire” decât o „facere” în adevăratul înţeles.
Tocmai ideea „zidirii din nimic” sau „din nefiinţă” deosebeşte cu totul istorisirea Facerii de cea a tuturor miturilor păgâne şi a speculaţiilor despre creaţie. în acestea din urmă există un fel de demiurg sau „zeu-făurar” care alcătuieşte lumea dintr-o materie existentă care, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, devine şi ea un fel de „zeu”. Cartea Facerii descrie începutul absolut al întregii lumi, iar nu dezvoltarea ei din ceva ce există deja; cum vom vedea, chiar zidirile următoarelor cinci zile, deşi se ivesc din materia creată mai înainte, sunt totuşi ceva cu totul nou, neputând fi înţelese ca simple dezvoltări ale materiei întâi-create. Speculaţiile gânditorilor moderni care încearcă să descopere originea lumii într-un fel de materie absolut elementară ce se dezvoltă de la sine pot fi privite ca înrudite cu vechile speculaţii păgâne; radicalismul explicaţiei din Cartea Facerii le depăşeşte pe ambele, tocmai fiindcă vine din descoperirea dumnezeiască, iar nu din presupunerile şi extrapolările omeneşti."
(din Cartea Facerii, Crearea Lumii si Omul inceputurilor, Serafim Rose)

 Să fie lumina!

„Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a pus capăt tristeţii, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toţi şi peste toate, privelişte veselă şi plăcută...După ce a fost făcută lumina, a fost şi eterul mai plăcut, iar apele au ajuns mai luminoase; nu primeau numai strălucirea luminii, ci tri¬miteau şi ele în schimb reflexul luminii, sărind din apă, din toate păr¬ţile, strălucirile ei.” (Sf. VASILE, Hexaemeron, p. 93)

Pentru ce a folosit Moise aceste cuvinte?
Acest fericit prooroc le-a folosit pogorându-se la chipul în care oamenii vorbesc şi gândesc de obicei. După cum oamenii, după ce fac un lucru oarecare cu multă luare aminte, când ajung la capătul muncii lor şi pun la probă lucrul făcut, laudă ce au săvârşit, tot aşa şi dumnezeiasca Scriptură pogorându-se la slăbiciunea înţelegerii noastre a spus întâi: Şi a văzut Dumnezeu că lumina este frumoasă, apoi a adăugat: Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric şi a numit Dumnezeu lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. A împărţit fiecăruia locul său propriu, fixându-le de la început unele hotare, pe oare să le păzească mereu neîmpiedicat. Şi orice om cu judecată poate vedea că de atunci şi până acum nici lumina n-a depăşit propriile ei hotare şi nici întune¬ricul n-a călcat rânduiala sa, făcând amestec şi turburare. E îndestulător numai acest lucru ca să-i facă pe cei ce vor să se îndărătnicească să asculte şi să se supună cuvintelor dumnezeieştii Scripturi, să imite şi ei rânduiala acestor stihii, a luminii şi a întunericului, care păzesc neîm-piedicat drumul lor şi nu depăşesc măsurile proprii, ci-şi cunosc propria lor natură.” (Sf. IOAN, p. 49-50)









 Ziua şi noaptea

„Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte, când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea potrivit măsurii rânduite de Dumnezeu... Seara este hotarul comun dintre zi şi noapte, iar dimineaţa este ve¬cinătatea nopţii cu ziua. Aşadar, ca să dea zilei onoarea de a fi fost făcută înainte, Scriptura a vorbit mai întâi de sfârşitul zilei, apoi de sfârşitul nopţii, pentru că zilei îi urmează noaptea. Starea în lume, înainte de facerea luminii, nu era noaptea, ci întunericul; noapte s-a numit atunci când Dumnezeu a despărţit întunericul de zi şi întunericul a pri¬mit numire nouă, ca să se deosebească de zi.” (Sf. VASILE, Hexaemeron, p. 94-95)








 Luminătorii cereşti

„Dumnezeu a creat soarele în ziua a patra, ca să nu socoteşti că datorită lui aveam ziua. Ce am spus despre seminţe, aceea voi spune şi despre zi, că fuseseră trei zile înainte de crearea soa-relui.. Dar a voit Stăpânul să facă cu ajutorul acestei stihii şi mai strălucitoare lumina zilei. Acelaşi lucru putem să-l spunem şi de luminătorul cel mai mic, de lună; fuseseră trei nopţi înainte de facerea ei. Dar şi luna, adusă la fiinţă, ne dă folosul ei, că împrăştie întunericul nopţii; şi aproape că putem spune că, împreună cu soarele, împlineşte acelaşi rost faţă de toate celelalte făpturi.

Soarele a luat în stăpânire ziua, iar luna, noaptea, pentru ca unul, cu razele sale, să facă ziua mai strălucitoare, iar cealaltă, cu lumina ei, să risipească întunericul şi să dea oamenilor putinţa de a se îndeletnici cu uşurinţă cu treburile lor. Atunci călătorul îndrăzneşte să plece în călătorie, corăbierul să dea drumul corăbiei ca să străbată mările. Fiecare din cei ce au o îndeletnicire îşi îndeplineşte atunci în toată tihna lucrul său.” (Sf. IOAN, p. 82-83)

„Cuvintele acestea nu sunt contrare celor ce s-au spus despre lumină. Atunci, la început, s-a adus la existenţă natura luminii acum, corpul acesta ceresc a fost făcut ca să fie vehicul al acelei lumina prim-născute. După cum altceva este focul şi altceva lampa – focul are puterea să lumineze, iar lampa este făcută să lumineze pe cei care au nevoie de lumină – tot aşa şi acum au fost creaţi lumină¬torii, ca să fie vehicule ale acelei lumini prea curate, adevărate şi nema¬teriale. După cum apostolul spune că unii sunt luminători în lume, dar alta este Lumina cea adevărată a lumii, la care participând sfinţii au ajuns luminători ai sufletelor, pe care le-au instruit, izbăvindu-le de întunericul neştiinţei, tot aşa şi acum, Creatorul universului, încărcând soarele acesta cu lumina cea tare strălucitoare, l-a aprins în jurul lumii. Nimănui să nu i se pară de necrezut spusele acestea. Altceva este strălucirea luminii şi altceva corpul încărcat de lumină.” (Sf. VASILE, Hexaemeron, p. 133-134)


„După cum Dumnezeu porunceşte să se facă lumi¬nători spre a despărţi între zi şi noapte în această tărie care tocmai a fost numită cer, astfel se poate face şi în noi, dacă, bineînţeles, ne vom strădui să fim chemaţi şi să devenim cer: vom avea în noi luminători, care să ne lumineze, pe Hristos şi Biserica Sa. Căci El este lumina lumii, care luminează şi cf. In. 8, 12 Biserica cu lumina Sa: după cum se spune că luna îşi primeşte lumina de la soare, ca noaptea să poată li luminată prin ea, tot astfel şi Biserica, primind lumina lui Hristos, luminează pe toţi cei ce se găsesc m noaptea ignoranţei.

După cum aceşti luminători ai cerului, pe care vedem, au fost aşezaţi spre [a da] semne şi spre vremi şi zile şi ani, ca să strălucească din tăria cerului celor ce sunt pe pământ, în acelaşi fel Hristos, luminând Biserica Sa, dă semne prin preceptele Sale pentru ca cineva să ştie, după ce semnul a fost primit, în ce fel să fugă de mânia ce va veni, ca să nu-l surprindă aceea zi ca pe un fur, ci să poată ajunge mai degrabă în anul de primire al Domnului.” (ORIGEN, p. 131).


Pentru asta trebuie un studiu mai aprofundat,Parintele Chirila de la Cluj,are o carte de Vt,pentru anul I de facultate,acolo o sa gasesti raspunsuri.Ce ti-am dat eu aici sunt din cursul dansului.

ce inseamna 'Dumnezeu l-a facut pe Adam(om) din pamant' ?

Probabil se refera la trupul fizic caci altfel este doar o explicatie puerila destinata unor oameni simpli lipsiti de o cunoastere profunda a realitatilor nevazute.
Cam de genul povestii creatiei lumii atit de ...poetica, luata ca pe o litera de lege sau revelatie de netagaduit.
In conditiile in care inca lumea creata nu sta pe loc ci inca evoluaza, inca este creata, incluisiv noi.
Referitor la ce spunea serafom rose in ultimele propozitii cu partinire evidenta la "religiile pagine" -de parca sint toate identice -este o idee falsa atita vreme cit nici o religie nu sustine asta- nici islamul , nici buddhismul si cu atit mai putin hinduismul care face o clara delimitare intre Prakriti si Purusha.
In rest nu pot sa spun nimic referitor la aprecierile lui despre presupusa legatura intre o anume paginitate si cercetarile stiintifice din acea vreme.
Despre el imi facusem alta parere dar probabil ca s-a strecurat o greseala.
Cel mult pot sa spun despre cercetarile din vremea noastra care au ajuns demult la concluiza ca atit creatia cit si evolutia este realitzata de acelasi Dumnezeu -doar ca reprezentantii bisericilor se fac ca nu stiu dupa ce tot ei au interzis introducerea noilor decoperiri spirituale in invatamint.
Si nu din cauza ca nu le considera adevarate ci doar pentru ca "nu este inca timpul".

 Facerea omului din ţărână

„Şi a făcut Dumnezeu pe om luând ţărână din pământ. Uită-mi-te la această deosebire chiar de la cele dintâi cuvinte! Despre felul creaţiei tuturor celorlalte făpturi, fericitul Moise ne-a învă¬ţat aşa: Şi a zis Dumnezeu să se facă lumină, şi s-a făcut lumină; Să se facă tărie, Să se adune apele; Să se facă luminători; Să răsară pământul iarbă verde; Să scoată apele târâtoare cu suflete vii; Să scoată pământul suflet viu. Ai văzut că le-a creat pe toate numai cu cuvântul? Dar să vedem acum ce spune şi de crearea omului. Şi a făcut Dumnezeu pe om. Vezi că prin cuvintele acestea de pogoră¬mânt, de care se foloseşte Scriptura din pricina slăbiciunii noastre, ne arată în acelaşi timp şi felul creării omului şi chipul deosebit în care a fost creat; şi, ca să vorbesc omeneşte, Scriptura aproape că ne arată că omul a fost făcut cu mâinile lui Dumnezeu, precum spune şi un alt profet: Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit. Spune-mi, te rog, dacă Dumnezeu ar fi poruncit doar atât ca omul să se facă din pământ, oare nu s-ar fi făcut ce poruncise? Negreşit că da! Dar pentru ca, prin felul prin care am fost creaţi, să ne statornicească în suflet învăţătura de a nu ne închipui despre noi lucruri mai mari decât ne e firea, de aceea is¬toriseşte pe toate în chip precis şi spune: A făcut Dumnezeu om, luând ţărână din pământ.

Vezi şi în aceste cuvinte cinstea dată omului. N-a luat pământ, ci ţărână – ai putea spune cel mai prost pământ – şi această ţărână, luată din pământ, a prefăcut-o prin porunca Lui în trup. După cum Dumnezeu adusese pământul din nefiinţă, tot aşa şi acum, când a voit, a prefăcut în trup ţărâna, din pământ. Bine este acum să strig cu fericitul David: Cine va grăi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui?. Prin toate îşi arată Dumnezeu iubirea Sa de oameni! Şi că a fă¬cut din ţărână o fiinţă ca aceasta şi că l-a ridicat la atâta cinste şi că l-a încărcat chiar de la început cu atâtea binefaceri!” (Sf. IOAN, p. 148-149).

Si scrie ca Dumnezeu nu la facut pe om,din pamant ci din tarana-Cel mai prost pamant.

Din cate am auzit eu acest pamant ar fi fost lut.De acolo apare si comparatia dintre Dumnezeu si Olar.

Ce a fost creat prima data : Pamantul sau Soarele?

aste sunt nuante. diferentele de termeni pot aparea sin in urma traducerii.

pai in Biblie pamantul a fost facut in ziua a treia si soarele si luna in a patra..

Eu am scris ce am stiut si ce am invatat.La scoala la Vechiul Testament ne-a invatat asa...si din paragrafele ce le-am pus eu,la fel reiese.

din astfel de diferente de nuanta, de-a lungul timpului, s-au nascut multe credinte.
dar la un moment dat nuanta este interpretata altfel.
si stunci se spune ca primii interpreti ba nu cunosteau istorie, ba ca nu aveau cunostinte stiintifice, etc.
desi la inceput pareau sub influenta Duhului Sfant.

A vedea Geneza
 

Zilele pentru Dumnezeu sunt nemarginite, aici e maretia, slava Lui, e de necuprins pentru om cat de mare este o zi a lui Dumnezeu! Ce suntem noi pe pamantul acesta? Reprezentantii de varf ai vietii (vietuitoarelor).Ce este o zi pentru noi (vietuitoarele)? Este perioada de activitate in care facem... apoi ne oprim. Pornind de la aceste premize il putem descoperi pe Dumnezeu, caci El ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui. O zi pentru Dumnezeu este o etapa in care face...iar maretia Lui e ca I-si defineste bine ceea ce face. Deci a facut cerurile si pamantul intr-o zi, iar creatia din acea zi a fost totusi o seara pentru viata, dar o dimineata pentru a doua zi de creatie. ESTE VORBA DESPRE O ZI-NOAPTE A LUI DUMNEZEU! CA NOI (VIETUITOARELE) NU ERAM NUMITI OAMENI INCA, SI NU AVEAM ZILE.
In a doua a fost bine delimitat spatiul in care traim, noi, vietatile.
In a treia zi a fost creata viata ce se vede.
IN A PATRA ZI VIATA (VIETATILE) AU PUTUT PRIVI LA LUMINATORI! caci daca facea luminatorii in prima zi, atunci eram o piatra pe Marte, iar pe o alta de pe PLUTO ar fi scris "Soarele si-a inceput veacul lui inainte de noi". A se intelege ca doar in a cincea zi au fost finalizate fiintele, dar le-au fost date simturi sa vada luminatorii din a patra.
Dumnezeu e Adevarul.
Adevarul fie intre noi ca sa ne ridicam sus, nu intre pietrele stiintei ce ne coboara. Stiinta sa fie ca o scara cu trepte late, ca sa nu cadem in golurile ei. Geneza nu e minciuna, e Cuvantul Lui.
Aproapele crestinului, dragii evolutionisti, sa inteleaga "In a doua zi a fost acolo o amiba si nu am putut vedea stelele, dacat in a patra, in ceasul cand mi-au crescut ochii, sa creada si apoi sa adune toate florile vietii din cartea adevarului, asa cum sunt ele si sa le aseze in inima lor"
Cu drag, Tudor

lumina e mișcare!
 

lumina e mișcare! fotonii sunt purtătorii de forță elementari între toate particulele subatomice și cu ajutorul lor se mișcă materia! a vedea înseamnă schimb de informație între receptor și emițător, adică tot lumină|mișcare!

lumina împreună cu materia sunt create în prima zi și între geneză și fizica modernă nu e nici o contradicție!

lumina e și cuvânt al lui dumnezeu pentru că mișcarea înseamnă și transmitere|transfer de informație! nu poți vedea decât ceea ce se mișcă! chiar și numai în gând, ca să vezi și să îți imaginezi o idee sau o noțiune abstractă sufletul tău trebuie să se miște! cum nu toți avem capacitatea de a ne mișca cum trebuie, ideile nu apar decât cu efort! ceva tot trebuie să se miște!

așa a putut crea întreg universul prin cuvânt, pentru simplul fapt că lumina e mișcare! prima dată creezi materia după aia o miști ... când o miști creezi structuri materiale de la particulele subatomice până la galaxii ... pe lângă materie apare și spațiul gol care e materie negativă ( o lipsă a materiei ) tot cu ajutorul cuvântului|mișcării

și după ce ai creat materia structurată ( atomi molecule șamd ) și materia lipsă ( negativă, adică spațiul gol ) pui o barieră între ele, tăria cerurilor ca atomii să nu se dizolve în spațiul gol ... nu diferă cu nimic față de ce zice fizica modernă doar că sunt spuse în cuvinte mai simple nu păsăreasca fizicii cuantice!

între cele două părți spațiu plin, materie, si spațiu gol e un potențial energetic care cât timp există dă naștere forțelor elementare, gravitațional, electromagnetic, forța tare și forța slabă ...

dacă nu ar exista cuvântul lui dumnezeu, adică mișcarea|lumină, care să le țină separate universul ar dispare, s-ar dizolva ca o apă în afara unui vas care nu ar mai avea nici tensiune superficială de suprafață ... e vorba e acea tărie, energie, care păstrează materia condensată în atomi și molecule până la galaxii ... această separare e permanentă și continuă, dar nu e statică ci dinamică, lucrarea domnului nu sa terminat cu cele 6 zile!

http://en.wikipedia.org/wiki/Contact_force
Everyday objects do not actually touch each other; rather contact forces are the result of the interactions of the electrons at or near the surfaces of the objects
deci toate forțele de contact se pot reduce la forțe non-contact

http://en.wikipedia.org/wiki/Non-contact_force
The four known fundamental interactions are all non-contact forces

http://en.wikipedia.org/wiki/Exchange_force

http://en.wikipedia.org/wiki/Force_carrier
The preferred meaning of exchange force is in particle physics, where it denotes a force produced by the exchange of force carrier particles, such as the electromagnetic force produced by the exchange of photons between electrons and the strong force produced by the exchange of gluons between quarks.[1][2] The idea of an exchange force implies a continuous exchange of particles which accompany the interaction and transmit the force, a process that receives its operational justification through the Heisenberg uncertainty principle

adică când două particule elementare se apropie prea tare una de cealaltă nu apucă să se atingă prin « contact direct » care nu prea mai are sens la acele dimensiuni extrem de mici, de nivelul angstromilor, ci înainte de asta apare din nimic acea tărie, degetul lui dumnezeu, particulă virtuală purtătoare de forță care în fizica cuantică e un foton sau gluon, care intervine din nimic și mișcă particulele elementare împrimându-le viteză și impuls, energie + masă adică moment ... și astfel se mișcă tot universul, cu ajutorul tăriei, separării spațiului gol ( materie negativă, lipsă, de spațiul plin cu materie) și cuvântului lui dumnezeu ( purtătorii virtuali de forță ) ...

nu sunt povești e fizică modernă de secol XXI care nu a putut decât să confirme biblia și geneza ... cu alte cuvinte, cu mult mai multe notiuni moderne, mai exact definite decât în biblie dar în esență e aceeași pictură!

toate create în prima zi! după aceea, restul universului e creat în celelalte zile până la crearea omului + ziua de odihnă care ar trebui prin numele de odihnă să ne sugereze ceva nu? ...

LE: deoarece toate forțele de contact se reduc la forțe non-contact direct înseamnă că atunci când stai pe scaun de fapt ... plutești! levitezi deasupra suprafeței scaunului la o distanță extrem de mică FĂRĂ A ATINGE DIRECT SCAUNUL!

acum să îi văd pe sectari si atei, care e ăla care mai râde ca prostul când biblia pretinde că isus merge pe apă? toți levităm! asta e, nu avem ce face! unii la înălțimi mai mici, alții la înălțimi mai mari, fiecare după putere și credință ...

cine ma poate lamuri si pe mine care este intelesul acestui verset?

Facerea: Capitolul 3,24

Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”

Mai exact ce ai vrea sa intelegi? Ce inseamna "s-a făcut ca unul dintre Noi"? Raspunsul se afla in continuarea versetului " cunoscând binele şi răul". Omul a incalcat porunca Lui Dumnezeu si amancat din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului. Singura "activitate" a omului inainte de cadere era cresterea duhovniceasca. Omul nu cunostea binele si raul. Ca exemplu in Sf Scriptura e data rusinea. Unii ar putea spune ca e goliciune, dar nu acesta este. Ptr ca era gol omului i-a fost rusine. Ajungand la acest sentiment de rusine, s-a ascuns de Dumnezeu. Deci la asta se refera ca "s-a făcut ca unul dintre Noi". De fapt cu asta l-a si amagit diavolul pe om. Doar ca l-a amagit. Cunoasterea nu i-a adus dumnezeirea.

In ceea de priveste pomul vietii interpretarea este mai dificita (cel putin ptr mine). Este clar vorba despre sursa vietii, dar cred ca mai util ar si sa citesti cele specificate aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...lui-68947.html.

păcatul adamic
 

ca unul din noi, adică acum cunoaște si binele și răul DAR consideră cunoașterea răului un lucru bun! ăla e păcatul și din acel păcat, eroare, vin toate celelalte păcate, toate se pot reduce la « e un lucru bun cunoașterea lucrurilor rele »!

dumnezeu ne-a interzis inițial cunoașterea nelimitată, și a lucrurilor bune si a celor rele pentru că nu era pregătiți pentru asta ... nu eram pregătiți nici atunci, nici acum, de nenumărate ori se vede că alegem să facem aceeași eroare, să considerăm cunoașterea lucrurilor rele ca un lucru bun și sfârșim prin a gusta fructele acestor lucruri rele ... a separa binele de rău e un proces pe care îl înveți această cunoaștere nu vine de la sine, din nimic, doar din exercițiul pur al logicii și rațiunii umane ... nu e un proces abstract ci pentru o ființă limitată cum e omul doar prin cunoaștere în sens biblic adică experiență fizică directă ... și până înveți ce e bine și ce e rău de multe ori e prea târziu pentru a evita efectele lucrurilor rele ... intri într-o spirală, într-un cerc vicios al păcatului, cam cum e dependența de droguri sau medicina modernă care tratează efecte urmărind doar evitarea durerii fizice cu orice preț chiar dacă durerea te ajută să găseșți cauza corectă a bolii, evitând doar durerea și nu cauza bolii ceea ce duce la un șir nesfârșit de false soluții pentru că soluția corectă ar fi fost să eviți cunoașterea acelui lucru rău de la început!

să nu cumva să mai aibe acces la pomul vieții înseamnă că dacă ar fi respectat poruncile divine omul, adam si urmașii lui, ar fi fost nemuritor! mâncând din pomul vieții de fiecare dată când ar fi avut nevoie nu ar mai fi cunoscut moartea așa cum o cunoaștem noi ... de aceea în paradisul adamic nu exista moartea ca fenomen fizic de degradare a corpului uman ...

Exista si acesta interpretare, dar nu la Sfinti Parinti. Acestia interpreteaza simbolic pomul vietii. Sursa nemuririi nu putea fi pomul unui fruct.

nu e nici o greșeală
 

nu e nici o greșeală, interpretarea strict literală e cea corectă dacă plecăm de la adevărul că de fiecare dată când mâncăm ne prelungim viața! e vorba de nemurire ca proces desfășurat în timp nu ca stare|proprietate ireversibilă a unei substanțe|obiect ...

nemurire ca proces în timp adică dacă am fi respectat poruncile divine și am fi mâncat doar din pomul vieții ne-am fi prelungit în mod nedefinit viața ...

sfinții părinți sunt prudenți când vorbesc de nemurire pentru că tentația omului căzut în păcat e de a se gândi imediat la nemurire ca o proprietate ireversibilă de tip substanțial ... adică mănânci din mărul vieții o dată și gata, devii nemuritor indiferent ce se întâmplă după aceea, indiferent ce faci, devii ucigaș și tot nemuritor ești, nici dumnezeu nu te mai poate omorî!

fals! greșit! nu e acel tip de nemurire e vorba de nemurire ca proces ciclic desfășurat în timp care în anumite condiții se autosusține pe termen nelimitat! chiar nemuritor, pentru că ai mâncat din pomul vieții și corpul ți s-a regenerat dacă ți se urcă la cap nemurirea și te arunci de pe vârful muntelui în prăpastie ca să verifici dacă ești sau nu nemuritor vei muri, că nu e acel tip de nemurire la care visează cei căzuți în păcat!

la fel ca o mâncare obișnuită, mănânci ca să trăiești și după ce ai mâncat mai ai energie pentru un timp finit dar chiar după ce ai mâncat tot poti muri dacă îți cade drobul de sare în cap ... nemurirea nu te scutește de respectarea celorlalte legi divine dacă vrei ca nemurirea să devină realitate!

nemurire ca posibilitate pentru că trăia în rai, aici pe pământ, chiar dacă respecți toate poruncile divine tot mori pentru că mâncarea nu mai are aceeași putere de vindecare ca pomul vieții din rai și încet dar implacabil și inreversibil corpul, carnea, se degradează și nu mai funcționează corect ... și până la urmă mori sau dacă nu mori îți cauți singur moartea pentru că viața devine un chin fără nici un sens decât acela de a trăi durerea bolilor care te macină încet dar sigur ... cu toate medicamentele și injecțiile și minunile medicale ajungi singur la aceeași concluzie ca și dumnezeu, e timpul să mori, să treci dincolo!

în rai, adam avea capacitatea de a amâna pe termen nelimitat degradarea fizică a corpului mâncând din pomul vieții ceea ce teoretic l-ar fi făcut nemuritor ... dar nemuritorul adam mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului a nesocotit poruncile divine și ca să nu mai aibe acces la pomul vieții a fost alungat din rai ... prin acest gest dumnezeu nu a făcut altceva decât să îi dea posibilitatea lui adam și întregii rase umane de a cunoaște binele și răul limitând în același timp răul produs de gestul său fără a fi obligat să ia măsuri mai radicale de genul ștergerii din cartea vieții a rasei umane ... ar fi putut face asta și să o ia de la capăt cu altă variantă de oameni dar nu a făcut-o pentru că a considerat pedeapsa dată, alungarea din rai și pierderea nemuririi, accesului la pomul vieții, suficient de dură, pentru ca omul să ajungă singur la concluzia că a cunoaște binele și răul nu e un lucru bun și de dorit ...

ceea ce până la urmă e exact ce vrea dumnezeu, ca adam, rasa umană, să recunoască dreptatea poruncii divine date inițial lui adam, că nu e bine să îi nesocotim poruncile!

O simpla parere
 

Noi ne tot chinuim sa deslusim geneza, facerea, dar voi chiar credeti ca aceste cuvinte simple se refera doar la aceste aspecte "vizibile" ale universului inconjurator?... aceasta poveste trebuie sa aiba un inteles mult mai amplu decat ceea ce putem intelege noi cu mintea noastra, este o carte cu un inteles din alta lume, divin, este un mister, cuvintele din biblie pentru dumnezeu au o alta semnificatie, este un limbaj codat care ajunge doar la inimile celor drepti. Cuvintele din Geneza trebuie sa se refere la altceva,de exmplu nu doar la niste simpli luminatori( ca si astri), cuvintele trebuie sa aiba un alt sens, altfel culegem niste explicatii stiintifice ca sa ne explicam si sa ne facem ca intelegem totul pentru ca nu sunt in concordanta aceste "zile"...eu personal cred ca Geneza inca nu este gata si ca noi defapt zidim noua lume ce va sa vina dupa Apocalipsa...

Dacă noi oamenii nu am putea înţelege mesajul din cartea Facerea, oare Dumnezeu ne-ar mai fi trimis-o prin Moise? Iar Hristos Domnul ar mai fi confirmat-o?
Îmi pare că mai degrabă, tocmai pentru că noi oamenii avem nevoie de înţelegere, lumină care ne orientează viaţa ca să nu rătăcim şi să ne pierdem, Domnul ne-a dat Revelaţia sub formă scrisă şi orală.

Celui pe care îl iubeşti (aşa cum Domnul îşi iubeşte cununa Creaţiei - omul) îi vorbeşti deschis şi pe înţeles. Rămâne ca el să te asculte şi să te creadă sau, din păcate, rămâne să te refuze spunînd că ai zis ceva de neînţeles, ceva misterios, abscons...

A zice că nu înţelegi sau pur şi simplu a nu înţelege, constituie adesea o formă de refuz. Un fel de scuză politicoasă pentru o respingere.

Ne este greu sa intelegem Scriptura desi Dumnezeu ne-a trims-o noua ca s-o intelegem si sa stim tot ce trebuie.
Dar in mintea noastra, din ce in ce mai ocupata cu cele lumesti, nu mai este mult loc si pentru cele dumnezeesti. Este vina noastra ca nu intelegem. Tot "balastul" din mintea noastra ne-o trage in jos, n-o lasa sa se inalte.
Si atunci, cum spune si Ioan_Cezar "Domnul ne-a dat Revelaţia sub formă scrisă şi orală" ca nu cumva din ingamfare sa ne ratacim interpretand Scripturile dupa mintea noastra.
Sfintii Parinti sun calauzele noastre in intelegerea Scripturilor.

Mie, din Vechiul Testament, cel mai mult imi place Genesa. Mi se pare unul dintre cele mai frumoase si fascinante capitole din Sfanta Scriptura.
Il citesc de nenumarate ori cu nemasurata placere:6:

"Nedesluşit era şi ne-mplinit pământul.
Întuneric deplin deasupra genunii.
În Duh se purta pe deasupra Cuvântul
Şi porunca „Să fie!” a dat-o luminii."

Nu pot sa spun decat GENIAL!!! Fabulos acest post !!! Sunt total de acord cu aceasta explicatie care mi se pare nu doar plauzibila cat intru totul in adevar.

As dori sa precizez ca Pomul Vietii este Iisus Hristos, si ca la a doua sa venire omenirea (Adam) va avea din nou acces la "impartasirea din Pomul Vietii" fiind astfel mantuiti adica readusi la starea initiala de nemurire.

https://www.youtube.com/watch?v=-IuaeP9Gneo

asculta predica de mai sus. Lumina taborica e acea lumina de dinainte de luminatorii cei mari, stele, soare, luna etc. Necreata. Chiar daca a zis sa fie lumina, sa fie lumina din El, sa izvorasca lumina din EL, sa umple universul de lumina. Citeste mai multe despre schimbarea la fata si lumina necreata(taborica) vei intelege mai bine unele aspecte ale Facerii, eu asa am inteles facerea pe de o parte. Hristos atunci nu a primit lumina de undeva, a aratat-o era in El de la Nastere , din Vesnicie. Mântuitorul, la Schimbarea la Fata nu a primit lumina, ci a arătat-o, a făcut-o văzută Sfintilor Apostoli. El este lumina lumii si lumina dumnezeiască a fost în El de la natere, de-a lungul întregii Sale existene pământeti. Dar ochii nostri trupeti nu pot vedea această lumină decât dacă Dumnezeu ne dăruiete capacitatea acestei vederi. Pe Tabor, transfigurarea au suferit-o apostolii, ei au fost â transformaiâ ca să poată vedea lumina dumnezeiască. Această lumină o primim noi la Botez, Mirungere si prin Sfânta Împărtăsanie. Ea este în noi, în adâncul inimii noastre, dar noi nu o vedem si nu o simtim pentru că simurile noastre sunt trupeti si îndreptate spre cele din afară. Ca să o vedem avem nevoie să ne curatim trupul si sufletul prin lepădarea de patimi si să ne unim cu Domnul prin rugăciune si contemplare.
Am citi unele articole despre primul verset al facerii care ma fascina.. primele 2 cuvinte " La inceput" . Si asa am aflat de hexaimeron si Hronograf. Si am citit ca inainte de acest Intru inceput sau la icneput..era Dumenzeu intru vesnicie, intru eternitate..ceva neinteligibil mintii noastre limitate..dar ceva minunat si mult mai logic decat argumentele ateiste ca asa la intamplare era un cerculet dens si poc big bang si la hazard exista viata..la hazard soarele e la distanta perfecta de noi..la intamplare..totul hazardat..mie mi se pare mult mai LOGIC ca Dumenzeu da mai mult sens acestor lucruri. Nimic intamplator totul proniator.

De unde stim acest lucru? De ce a trecut unda electromagnetica in microunda?
De unde stim ca lumina necreata face parte din energiile necreate ale lui Dumnezeu?
De unde stim ca lumina din prima zi a creatiei se refera fara echivoc la lumina creata? Am impresia ca multa lume (la fel ca mine acu ceva timp) crede ca Dumnezeu e magician, ca lucrurile se intampla cumva intr-un mod magic. Eu cred ca tot ce se intampla la Dumnezeu se face prin legi foarte stricte dpdv al fizicii/chimiei/biologiei etc.