Tocmai aici este problema noastra. Asteptam altii sa le rezolve pe toate. Nu este un ton acuzator, imi cer scuze. Chiar ma intereseaza subiectul, pentru ca au ajuns o mare problema acesti caini. Nu trebuie sa lucrezi la primarie ca sa te implici! Sa inteleg ca nu te-ai gandit niciodata la modul serios- ce masuri ar trebui luate, cum s-a ajuns aici si ce ai putea face tu, ca cetatean, individ, om?

Sunt de acord cu orice masura care poate sa ofere siguranta cetateanului care isi plimba copilul sau bunica linistit pe trotuar..! Iubesc omul in primul rand,apoi animalul.Si daca cineva iubeste mai intai animalul apoi omul,are o mare problema la "mansarda"..

Cinii, alarma ieftina si imposibil de dezamorsat
 

Societatea va solicita si va dori ciini in jurul caselor si mai ales a masinilor lor atita timp cit in Romania nu va dispare hotia si tilharia.

Si eu am fost tentat sa cred ca solutia administrativa ar trebui copiata cu exactitate din occident insa mai tirziu m-am trezit din acest vis frumos realizind imposibilitatea acestui pas inspre civilizatie.

In Romania inca nu iti poti lasa masina linistit in parcarea blocului fara sa stai sa tremuri ca a doua zi o sa o gasesti sprijinindu-se pe patru sticle de bere, asa cum nu poti pleca in nici o vacanta fara usi metalice eventual de inox incuiate cu cite 3-4 yale si cu vecini rugati/platiti sa verifice in fiecare zi integritatea apartamentului.

Stiind care-i situatia din tara...se pare ca ciinii vagabonzi si latrareti -alarme naturale - vor ramine pe pozitii inca pe putin vre-o 200 de ani.

Basescu ca sa scape de ciini trebuie mai intii sa scape de banditism, si asa cum nu exista nici o sansa, tot asa si la ciini nu se poate renunta.
Si pe buna dreptate!

N-ai Melissa cum sa impaci si capra si varza. Chiar cu pretul terorizarii copiiilor si a batrinelor care-si vor sacrifica coltilor de ciine, ocazional, plasele cu parizer, macar stim clar ca gainarii si derbedeii iesiti la ciordeala la 2-3 noaptea in parcare vor fugi tinindu-de de turul pantalonilor :))

Ai dreptate. Dar, din pacate unii oameni sunt mai rai decat animalele, actioneaza impotriva legilor firii sau pur si simplu asista pasivi la nenorocirea altora, fie ei oameni, sau animale, sau altceva. Asta probabil ca a inspirat-o pe initiatoarea acestui topic cand a ales titlul respectiv (care a dus la atatea polemici).

Dragul meu, o sa iti raspund cu toata onestitatea la intrebare, exact la ce m-ai intrebat. Si totodata voi incerca sa caut relevanta teologica a subiectului, asa cum am spus mai inainte ca incerc mereu sa fac (chestiunile care incep cu o problema fierbinte si raman in aceeasi zona dar nu iau inaltime spre Cer, se cheama preocupari lumesti iar eu ma feresc de asa ceva mai ales acum, in timpul Postului; caut sa fiu ancorat in Hristos nu in lumesc).
Mai intai, doresc sa afli ca in copilaria mea doream sa devin medic veterinar. Pana la 14 ani principala mea pasiune a fost cresterea si ingrijirea animalelor. De atunci am ramas cu un obicei: privesc un om in ochi si imi dau seama de sufletul lui inclinat spre bine sau spre rau, deoarece am invatat de la contactul cu animalele sa inteleg privirea unei fiinte. (La om e nitel mai complicat, am intalnit oameni cu ochi inocenti de vitel, mari si umezi, rotunzi si catifelati dar care baga in tine cutitul fara sa ezite.) Tot din copilarie, de la ingrijirea animalelor am deprins mila. Avea sa ma ajute in exersarea pentru dobindirea milei crestine, precum si in plan profesional (lucrez in domeniul de acordare a ajutorului specializat catre oamenii suferinzi psihic).
Ce fac eu concret, iata 2 exemple:
a) mergand la spitalul Fundeni am trecut pe langa un tufis din care se auzeau scancete ca de copil, un vaitat prelungit, tipat; m-am oprit o clipa, pregatit sa intru in postura bunului samaritean, speriat chiar de gandul ca ar putea fi un copil abandonat. Ei bine nu, era doar un catel in varsta de cateva zile, abandonat acolo de stapinii care l-au aruncat la gunoi, probabil pentru ca iesise corcitura din aventurile unei lady de rasa, cu vreun catel vagabond (ca in desenele animate Doamna si vagabondul). M-am apropiat sa il cercetez si am vazut ca nu ii dadusera ochii. Am oftat si am dat sa plec, blestemind in gandul meu rautatea oamenilor si soarta grea a unor fiinte. Dar am observat ceva cumplit: din urechea catelului ieseau... viermi. Asta m-a revoltat: care va sa zica acel mic catzel era mancat de viu de viermi... Mi-am imaginat imediat ca ar putea sa nu ii fi patruns inca la creier, probabil ca se aflau doar la nivelul pielii din urechea externa sau medie. Nu am putut sa plec mai departe (desi imi imaginam ce avea sa patesc acasa): am luat puiul, cu oarecare scarba deoarece mirosea deja, l-am bagat cu grija in geanta unde aveam niste ziare si o punga apoi am fugit acasa si 2 zile am avut o singura grija: cum sa ii acord primul ajutor. I-am scos viermii din ureche cu penseta. Prietene, nu a fost deloc o placere, nici pentru mine si banuiesc nici pentru animal, crede-ma si daca nu crezi exerseaza si tu.
In fine, cainele acela pe care l-am numit Spot (avea pete maronii, era o corcitura de Brac german) afost ingrijit in casa mea ca la carte (am cumparat carti pentru ingrijirea animalelor). Apoi, cand nu a mai fost posibil sa il crestem, dupa aproximativ un an, am plecat cu el la tara si i-am ales cu mare grija un stapan iubitor. Nu l-am aruncat pe strazile Capitalei! A ajuns caine de vaza la o stana din Baragan, ultima data l-am vazut in urma cu niste ani, m-a recunoscut de departe, a venit in salturi mari la mine si nu m-a lasat sa mai plec pana cand nu l-a pus in lant gros ciobanul.
Al doilea lucru practic, concret, cum ceri tu, l-am facut ceva mai recent, am luat de aceasta data 2 caini aflati in aceeasi situatie (abandonati pe gunoaie langa Stadionul National) si i-am hranit cu biberonul. Mai greu era noptile, cand dadeau sa moara, intrau in spasme ale intregului corp si nu mai respirau din cauza deshidratarii si a lipsei laptelui matern cu anticorpi. Salvarea de la urgentele pentru animale nu m-a ajutat, acolo erau doctori plini de importanta care radeau de mine ca ma zbat pentru niste cadavre vii care vor putrezi in curind, ziceau ei plictisiti de telefoanele mele (cateii erau in coma, se zbateau in tremurul mortii).
Acum iata un fapt pentru care iti multumesc ca mi-ai dat prilejul sa scriu aici si sper sa citeasca aceste randuri si alti oameni. E ceva inexplicabil pentru mine, aproape de domeniul miracolului.
Pe cei doi pui i-am botezat Goe (cel strengar si jucaus, facea mereu nazdravenii) si Ursu (solid, greoi, cuminte, pe el te puteai baza!). ei bine, in a doua noapte de ingrijire, Goe a inceput primul sa intre in crizele de spasme ale corpului, spasmele mortii. La cateva minute imi amintesc ca a inceput si Ursu. Neputincios cu totul in fata inevitabilului, am sunat la cateva centre veterinare dar mi s-a spus sa ma resemnez. Nimeni nu mi-a indicat nimic, nici un fel de tratament si m-au luat peste picior. Mesajul era clar: moare, domne, moare! E doar o javra, ce te tot agiti? dar, vai, eu nu puteam accepta fiindca ... ii tineam in bratele mele si imi venea sa pling de neputinta. Nu vroiam sa ii vad murind in bratele mele. Imi era foarte mila de ei... Atunci, nemaistiind ce sa fac, i-am luat si ... i-am bagat sub pulover, la piept, langa inima. I-am strans acolo, pe amindoi micutzii si i-am mangaiat usor ca sa le pun sangele in miscare, apoi, poate crezi ca sunt nebun, le-am cantat un cantecel de leagan si am spus cateva rugaciuni. A durat cateva minute tot procedeul asta si.... minune, spasmele au incetat, cateii s-au linistit iar a doua zi sugeau voiosi din pipeta (abia dupa cateva zile am trecut la biberon).
Dupa cateva saptamini sotia m-a anuntat ca ... a ramas gravida! Primul nostru copil, Petru, a primit viata pe pamantul asta dupa ce noi, parintii lui, i-am salvat de la moarte pe Goe si pe Ursu. Acum cainii sunt la tzara, in zona Calarasi, si am vesti bune despre ei.
Iata, asadar, prietene, ca nu sunt un om care trece dispretuitor pe langa toata faptura lui Dumnezeu. Sper ca ma crezi pe cuvint si ca tot ce am relatat aici e relevant. dar eu unul am facut exact ce ai vazut mai sus. In loc de 3 caini morti sau 3 caini vagabonzi pe strazi, am ales varianta de a-i salva si a-i trimite la tara, intr-un mediu potrivit pentru ei, iar nu pe cimentul oraselor. Nu am putut sa fiu nepasator dar nici sa complic existenta oamenilor de aici doar pentru ca iubesc eu animalele. Iubirea presupune si discernamint, nu doar lacrimioare si sentimentalisme, cred eu.
Sfantul Paisie Aghioritul era mare iubitor de animale. In cartea "Patimi si virtuti" (ti-o recomand din tot sufletul) il poti vedea cu un pitzigoi in palma, hranindu-l cu firimituri de paine. DAR SFANTUL TRAIA SI SCRIA PENTRU OAMENI! Asta e prioritatea unui om.
Celelalte sunt importante, in ordinea lor, secundara desigur.
Dumnezeu sa ne aiba in grija Lui si sa devenim mai buni cu prilejul acestui Post.
Doamne ajuta!

oamenii fara Stapan
 

Cat priveste ce fac eu pentru oamenii fara stapan, precizez mai intai ca inteleg prin stapan ce se intelege din aceasta rugaciune importanta pentru Postul in care ne aflam:

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:
Doamne si Stapanul vietii mele,
Duhul trandaviei, al grijii de multe (deznadejde, "abattement" in fr., n.tr.)
al iubirii de stapanie si al grairii in desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curatiei, al gandului smerit,
al rabdarii si al dragostei,
daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Imparate,
daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele
si sa nu osandesc pe fratele meu,
ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul (306 - 373) marcheaza slujbele Postului Mare. Este repetata de trei ori si insotita de trei metanii mari, inchinaciuni cu fruntea pana la pamant.
Metania (metanoia) desemneaza tocmai pocainta ca eliberare a noastra de sub toata stapanirea acestei lumi.

Am spus in postarea anterioara ca lucrez in domeniul acordarii de sprijin specializat pentru oamenii cu probleme psihice. Si in educatie.
Dincolo de ce am invatat la scoala, incerc sa lucrez cu mine, pentru despatimirea si dezvoltarea mea ca om, ca om al lui Dumnezeu. Cat de rezonabil sunt eu, cata omenitate imi mai pastrez, atat lucru bun pot face in relatia mea cu oamenii care sufera de lipsa unui Stapan iubitor.
Ma rog pentru ei si Il rog pe Bunul Dumnezeu sa imi dea taria sa rezist in meseria mea grea. Sa nu devin o bruta, un cinic, un nesimtit. Exersez grija de aproapele, toleranta, rabdarea. Mi-e greu, mi-e greu (datorita limitelor mele, a pamantului din mine, a egoismului meu nenorocit) si de aceea Il rog pe Hristos si pe Preasfanta Nascatoare si pe Sfinti sa ma ajute sa nu devin din om neom. Asta fac, deocamdata.
Domnul sa ne binecuvinteze!
Post luminat, fratilor si surorilor! NADEJDE in Domnul!

@ioan cezar
 

Acum sa auzim ce ANUME a facut Hermiod pt salvarea cainilor fara stapan si a adoptarii lor!
De obicei nu cei care sunt impotriva lor se implica cu ceva...ci tot cei care-i iubesc...
Personal,ma bucur ca ati integrat 3 sufletele care v-au iesit in cale, fiinte condamnate la moarte !
Felicitari!

Multumesc, multumesc, slava lui Dumnezeu pentru toate!
Acum imi dau seama de ceva, ca ai pus tu cifra 3 sub ochii mei. Pai, dupa faza cu Goe si Ursu, Dumnezeu mi-a mai daruit 2 copii! Acum totalul e de 3 nu doar la puii de caine ci si la copii! O fi o legatura, nu o fi, eu una stiu: are grija Dumnezeu de toate cate ne sunt de folos!

Pentru mine este o sarbatoare cand inalnesc oameni care iau decizii cu sufletul,atat in ce priveste oamenii,cat si animalutzele,copaceii etc,deci ma bucur mult sa te cunosc,chiar si virtual,draga Cezar!
Eu am trait niste lucruri incredibile cand ma implicam in cazuri de a ajuta animale,lucruri care m-au facut sa imi dau seama ca sunt ingeri care le ocrotesc,ca existenta lor are o mare importanta inaintea lui Dumnezeu,dar si un mare rol in evolutia noastra spirituala.

Hihi,clar....parca ii si vad cum fug cu nadragii gauriti cat ii tin picioarele! :))

Ti-am mai pus si cu alta ocazie, sinceritatea ta si modul tau de a darui din tine, m-au cucerit instantaneu.
Subscriu celor de mai sus,asa cum am spus intr-o postare aseara.
Si eu am un caine,pe care l-am cules de la coltul strazii,cand era abandonat si mic cat jumatate de arici.Au trecut 10 ani de atunci si refuz sa-mi imaginez clipa cand nu va mai fi.

Cu toate acestea, in problema cainilor maidanezi,prioritatea o are omul.Atata timp cat exista copii,adulti,batrani, muscati,raniti,desfigurati,traumatizati si chiar si decedati din cauza acestor animale scapate de sub control,cainii maidanezi pentru mine reprezinta doar un pericol public.

Administratia locala este impotenta din acest punct de vedere.Primarul de aici mi-a spus ca NU AU CE SA FACA! Nu au fonduri pentru a face ceva pentru ei,plus de asta, cainii sunt hraniti de populatie,deci nu mor de foame,ca sa mai scada numarul lor.(probabil si din motivul expus de Andrei- alarma naturala!)

Ii aduni apar iara... :1: Iar oamenii nu adopta dintre ei, ci le plac "sursele de incredere" iar cand se trezesc cu o turma de pui ii arunca in strada. Solutia e sa dai inapoi vro 20 de ani de "modernism" (in Romania) si s-o iei de la capat fara obiceiul animalelor de companie.

Pai, putintica rabdare te rog. Uite ce am sesizat in ultima vreme: unii chiar gasesc AVANTAJE in impotenta! Nu doar vanzatorii de Viagra (e peste tot, iti intra in ochi prin anunturi, iti umple urechile in glumele si glumitzele din tot locul), cat mai ales cei care cauta scuze pentru a acoperi nepasarea si cinismul.
Oare unde NU este administratia impotenta?
Dar cum ii salta ei piciorusele cand e vorba de afaceri grase si ce bine isi vand ei ponturile intre ei... Am lucrat pe acolo, stiu "din cercare" ce zic, apoi vuieste presa de ani buni. si? cainii latra, ursul trece... codru vedre, vremuri de haiducie fratilor, pusca si pistolul, mama ei de tara...
Basca ce am auzit prin piata: zice lumea, culmea culmilor, ca taranii aduc caini in oras (eu, mereu contra vantului, am facut invers!), de mici ii lasa prin piete, ca sa le pazeasca tarabele cu marfuri si pentru ca nu au ce sa faca la tara cu ei si le e mila sa ii omoare.
Poftim! mai pricepe cineva ceva? Mie imi pare cu totul dezordine, haos...
Sat fara caini, ce mai tura-vura! fiecare face cam ce-i trasneste mintea ... (nu este asta una din bolile spirituale de care vorbesc Parintii? Mi se pare ca intra in zona Akedia, dar nu individual, ci generalizat!) D'aia ziceam mai sus ca ma intereseaza oamenii fara stapan. Ca asa suntem, ... Vindeca-ne, Doamne, pana nu ne omorim de tot, noi singuri cu mana noastra!
Aliluia, Aliluia, Aliluia!

La tara de exemplu, daca se intampla sa fie o iarna mai grea, animalele salbatice dau iama prin curtile oamenilor.

Daca devine un obicei, se organizeaza o vanatoare. Nimeni nu-si pune problema ca este "inuman" sa nu fii victima animalelor salbatice.

In schimb, se pare ca e foarte "uman" sa fii victima cainilor vagabonzi care nu-ti pun in pericol bunurile ci chiar viata, in mod direct.

As vrea sa stiu si eu cum s-a procedat in Occidentul mult-prea-milostiv cu viata animala (mai putin umana), exista tarcuri unde sute si mii de caini sunt hraniti timp de ani in sir?

Devine din ce in ce mai clar ca o coabitare este imposibila. Cainii isi marcheaza propriile teritorii si daca nu esti "de al casei" ci un trecator oarecare, risti cam mult sa treci prin anumite locuri care in definitiv sunt publice.

Din ce stiu eu, educatia privind animalele de companie este usor diferita in vest. Sumele pentru intretinere sunt destul de mari astfel ca numai cei chiar "impatimiti" accepta totusi sa tina un animal (eu candva voiam o pasare de prada si startul era undeva in jur de 5000 eur pentru documente si pentru amenajarea spatiului, plus vaccinurile si verificarile veterniare anuale in jur de 1200 eur).
Conduita pe strada a celor cu caini este stricta (lesa obligatorie, nu au voie in locurile unde se pot juca copii, etc etc). Sotul unei verisoare in cei 25 de ani de munca ca alectrician a ajuns si la un adapost de caini si a fost usor contrariat de ce a aflat acolo. Nu este departe de cele deja amenajate in Romania - cainii fiecare in cusca lui nu sunt scosi afara decat cand li se face curatenie. Nu sunt tinuti acolo pe perioada nedeterminata. In functie de diversi factori (rasa, cautare, varsta, sanatate, etc) se stabileste un interval de asteptare. Daca este depasit cainele va fi eutanasiat.
Nu am sursa oficiala, dar presupun ca ar trebui sa fie undeva si informataia asta.

In definitiv directia pe Pamant cam asta e: animale disparute,animale pe cale de disparitie si animale care trebuie eutanasiate.Mai raman cele pentru consum. Omul asta care-i fiinta superioara-inteligenta si inteleapta- nu e in stare sa gaseasca o cale crestineasca de a vietui cu animalele lasate de Dumnezeu.Decat sa le omoare.

Sau sa le suie in pat si sa le puna la masa cu el. S-a pierdut calea de mijloc...

asta asa e
 

Si nu numai in ceea ce priveste animalele.

Eu nu sunt de acord cu titlul acestui topic " Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat ajung sa iubesc mai mult animalele" Daca as impartasi aceasta idee, Intruparea Domnului nu s-ar mai fi petrecut.

Sper sa nu ajunga asta singura solutie :consumul..:-))

Cand am fost in Tunisia,nu am vazut NICIUN caine vagabond,timp de 1 luna aproape..Am ramas cu senzatia ca-i mananca..:-))

[quote=ioan cezar;349713]Dragul meu, o sa iti raspund cu toata onestitatea la intrebare, exact la ce m-ai intrebat. Si totodata voi incerca sa caut relevanta teologica a subiectului, asa cum am spus mai inainte ca incerc mereu sa fac (chestiunile care incep cu o problema fierbinte si raman in aceeasi zona dar nu iau inaltime spre Cer, se cheama preocupari lumesti iar eu ma feresc de asa ceva mai ales acum, in timpul Postului; caut sa fiu ancorat in Hristos nu in lumesc).
Mai intai, doresc sa afli ca in copilaria mea doream sa devin medic veterinar. Pana la 14 ani principala mea pasiune a fost cresterea si ingrijirea animalelor......

Acum ma bucur si mai mult. Asta vroiam sa spun. Se poate! se poate sa nu treci nepasator si macar de cateva ori in viata sa faci asemenea gesturi fata de bietele animale. Ii poti invata si pe altii sa faca la fel. De asemenea, le poti explica altora cat de necesar este sa isi sterilizeze cainii (mai ales cei care locuiesc la curte si care au maidanezi) atat in orase cat si in mediul rural. Multi maidanezi provin din zona periurbana. Iar la tara..ii duc si ii lasa prin paduri, pe la marginea raurilor, in saci, etc.
Sunt o ea. Profesoara.

Nu am facut atat cat as fi putut. Am adoptat un maidanez, pe care l-am tratat, operat, etc. Am dus la tara cativa caini, dupa ce au trecut si pe la adapost. Eu i-am dus la adapost, crezand ca le fac un bine, dar este infricosator. Nici nu mai vreau sa imi amintesc. Am salvat pisici, am luat acasa un puiut de caine lasat sa moara chiar in ziua de Pasti. Nici nu ii dadusera ochii...Am scris la diverse institutii si permanet incerc sa le explic oamenilor cat de important este sa isi sterilizeze cainii.
Pentru cei care au prejudecati in privinta cainilor in general le recomand o emisiune, vineri seara tarziu pe National Geographic - "Cezar si cainii"

Bine ai facut, frate! Nadajduiesc, doar, sa ai acelasi curaj si aceeasi bunatate si pentru oameni, cu vremea, daca acum simti cumva ca e mai dificil.
Oricum, faptele tale de blandete sunt semne ca ai incredere in frumusetea acestei lumi, chiar daca ea e ascunsa sub perdele murdare.
Cand ochiul nu mai vede frumusetea, inima blanda o detecteaza usor. Smerenia e, cred, un excelent restaurator de tablouri (vechi de cand lumea) peste care mazgaleste pana neglijenta a istoriei. Acu oamenii in istoria asta imi par, pe ansamblu, ca un copil care se incapatineaza sa ramina mic, la stadiul mazgalitului. Si uite-asa stricam noi Cartea Dumnezeirii. Dar Tata nu se supara si, oh, cata rabdare cu copchilul care strica, mazgaleste, indoaie, rupe, of! Si buf!
Si uite, ca o completare, imi dau seama ca am de furca mai mult cu cainii dinlauntrul meu, astia musca mai tare decat cei de pe maidan. Him!...
Bun serialul de pe N.G., excelent etolog nenea Cezar si e amuzant ca nu trateaza doar cainii ci, in primul rand pe stapinii lor care nu stiu sa se poarte cu animalele.

un prieten
 

Un prieten care a trait cativa ani acolo zicea ca seamana cu Romania acum 40 de ani cu piete bogate in alimente proaspete (nimic ambalat sau semipreparat)inclusiv carne proaspata foarte gustoasa.O fi fost de caine si nu stia el?????

o inima milosriva
 

Cine spune ca "iubeste oamenii, NU animalele" este, in opinia mea - verificata de realitate- UN MARE IPOCRIT!
Nu poti sa spui ca ai mila de o fiinta care, daca-i e sete (de exemplu), poate sa-si ia singura apa, sau sa ceara, daca nu ai mila de o fiinta care Nici nu poate sa-si ia singura apa, NICI sa ceara. Simplu, logic, sincer.
Asa ca... lasati ipocrizia, voi cei ce tot ii dati zor cu...prioritatea omului. Lasati EGOISMUL!
Oeuce fiinta care sufera, SUFERA! PUNCT!
(Inteleg prin "mila" forma cea mai dureroasa a dragostei - pentru orice siinta sensibila, care simte durerea)
Iata cum trebuie sa fie (sa simta si sa gandeasca un ADEVARAT CRESTIN - adica un om "dupa placul lui Dumneseu):
O inima milostivă

---„Ce este o inimă milostivă? Este o inimă care arde de iubire pentru întreaga
creaţie, pentru oameni, păsări, animale, pentru toate creaturile. Cel care are
o astfelde inimă nu poate vedea şi nici nu-şi poate aduce aminte de o vietate fără ca ochii săi să nu fie plini de lacrimi datorită milei nesfârşite care îi pune stapânire pe inimă,
o inimă care este înduioşată şi care nu mai poate suporta să vadă sau să audă de la alţii de vreo suferinţă, chiar şi de cea mai mică durere care a fost pricinuită vreunei
creaturi. De aceea, un astfel de om nu încetează niciodată să se roage pentru
animale, pentru duşmanii adevărului, şi pentru cei ce-i fac rău, pentru ca aceştia să
fie apăraţi şi purificaţi. Unul ca acesta se va ruga chiar şi pentru reptile, mişcat de
nemăsurata milă care domneşte în inimile acelora care au ajuns una cu Dumnezeu”.
(Sf. Isaac al Ninivei, op. Cit., p.238)
.................................................. .................................................. ................
„ O inimă milostivă, scrie înţeleptul Avvă Isaac Sirul, arde de dragoste pentru toată
zidirea, pentru oameni, pentru păsări,pentru dobitoace, pentru draci şi pentru toată
făptura. Iar prin aducere aminte şi vederea lor, ochii celui milostiv varsă o mulţime
de lacrimi din puternica şi neclintita milă care-i strânge inima şi din marea sa
compasiune inima este smerită şi nu poate suferi să audă sau să vadă vreo
vătămare, sau vreo întristare cât de mică, ivită în vreo zidire.” ----
fragmente din cartea „Oamenii şi animalele în lumina sfinţeniei”
de Joanne Stefanatos
.................................................. ......................................

In plus, cine cunoaste BIBLIA, stie ca OMUL estec responsabil pentru tot raul de pe pamant.
Caci, Biblia spune ca, dupa creatie;
"""Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune."""(Geneza 1:31)
Si iata care era situatia DUPA ce OMUL a cazut in pacat - prin NEASCULTARE de Dzeu:

"""Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
Dumnezeu S-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.""" (Geneza 16:11,12)

ASA CA....SA LUAM AMIMTE, la RESPONSABILITATE si VINA, NU la...SUPERIORITATE (asa, pur si simplu):

,,Placerea de a provoca dureri este satanica. Faptul ca “toata firea suspina si sufera durerile nasterii” (Romani, 8,22) se datoreaza pacatelor omului. Prin pacat, suferinta si moartea au venit nu numai asupra neamului omenesc, ci si asupra tuturor animalelor.
De aceea, omul este cel caruia ii revine datoria de a cauta sa usureze, si nu sa mareasca povara suferintei pe care a adus-o prin pacat asupra creaturilor lui Dumnezeu. Acela care se poarta violent cu animalele, pe motivul ca acestea se afla in stapanirea lui, este un LAS si un TIRAN.
Placerea de a provoca dureri asupra altora, indiferent daca este vorba de oameni sau de animale, este satanica. Multi cred ca, deoarece sarmanele animale nu-si pot descrie suferintele indurate din partea lor, acestea nu vor fi niciodata dezvaluite.
Dar daca ochii lor s-ar deschide asemenea ochilor lui Balaam, ei ar vedea ca ingerul lui Dumnezeu este prezent si va depune marturie impotriva lor in curtile cerului. Raportul faptelor lor este trimis in cer si vine ZIUA IN CARE SE VA PRONUNTA O PEDEAPSA IMPOTRIVA TUTUROR CELOR CARE SE POARTA BRUTAL CU CREATURILE LUI DUMNEZEU.,, (Elen G. White – CPP 443).