Scrie asta pe undeva prin dogmatica ortodoxa la Taina Casatoriei si noi nu stim? :D
Crestinii ortodocsi urmeaza invatatura Bisericii... si nu pareile unuia sau ale altuia. (Astfel pentru afirmatia ta te rog sa dai o referinta concreta: carte de dogmatica, canon etc.)

Din nefericire sunt cazuri de parinti care nu traiesc dupa randuiala lui Dumnezeu si isi ideamna si invata copiii lucruri nepotrivite, pacatoase. Ba unii parinti chiar isi bleastema copiii, altii isi urasc copiii, altii ii abandoneaza, altii chiar isi ucid copiii, altii nu stiu cum sa scape mai repede de ei!

Taina Casatoriei se savarseste in Biserica. Preotul oficiasa slujba randuita de Biserica. Nasii trebuie sa fie prezenti dar parintii poti lipsi :)

Copiii sunt liberi nu subjugati parintilor. Copiii trebuie sa isi cinsteasca parintii nu sa asculte (orbeste) de ei. Dupa ce devin majori copiii isi traiesc viata dupa cum doresc.

"De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi un trup".

Asadar sa luam aminte.

"Binecuvantarea parintilor intaresc casele fiilor" iar lipsa acesteia nu poate avea urmari benefice. Mi-a placut mult postarea sincera a userului ioan cezar, din nefericire o experienta trista. Sa luam aminte!

Da, asadar sa luam aminte cum pornim in viata, cu sau fara binecuvantarea parintilor caci de asta poate atarna multe in viitorul casnicie si al copiilor ce vor veni.

Dar un duhovnic bun in zona Clujului nu stiti?Ca inca nu am gasit un duhovnic,care sa ma asculte si sa ma sfatuiasca asa cum as vrea eu.Nu care sa te spovedeasca repede si gata,vreau un duhovnic care sa ma inteleaga si sa ma asculte.

si daca iti zice tot ce vrei sa auzi v-a fi perfect :5:

:):):):).Nu inteleg de ce esti ratutacios...Nu e adevarat,stiu sa imi asum consecintele faptelor mele,si ma caiesc pentru tot ce am facut...doar ca nu am gasit un duhovnic care sa ma asculte...Normal ca m-am mai spovedit,dar nu ma simt impacata si multumita..deoarce peste tot unde m-am spovedit,te intreaba repede(la preotii din parohii),iti da sa citesti un Psalm sau altceva si gata..dar eu vreau un duhovnic care sa ma sfatuiasca si sa ma indrume...O singura data m-am spovedit la o manastire,si acolo m-am simtit foarte bine,dar e foarte departe de casa mea,si nu am cum sa ajung..

Oricare duhovnic este BUN, daca te pregatesti temeinic pt Taina Spovedaniei.

Si eu m-am dus la preoti care spovedeau pe "banda rulanta" in prag de sarbatoare (probabil ca este si greu sa trimiti toate batranele catre citirea indrumarului de spovedanie, facut lista etc...).
Dar daca am anuntat de dinainte ca vreau sa ma spovedesc si m-am dus cand m-au chemat (cand erau m putin aglomerati), daca m-am pregatit din timp dupa indrumare de spovedanie (nu este normal sa astepti sa-ti puna ei intrebare cu intrebare!!!).. mi-au acordat toata atentia si sprijinul necesar..


Sa-ti cauti duhovnic "bun" poate fi o capcana.. Tot cauti si nu mai gasesti. Sau gasesti unul suficient de departe sau de ocupat incat sa nu ajungi sa te spovedesti decat f rar.

Taina Sfintei Cununii se savarseste o singura data in viata si nu ne putem juca asa cu lucrurile sfinte.

Sa cautati pe net conferintele pr Nicolaie Tanase, sunt multe raspunsuri in ele despre casatorie.

Legat de situatia materiala, de fiecare data imi vin in minte cuvintele Sfintei Scripturi de la Matei 6 25-34.

De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei

Cand facem lucrurile cu binecuantarea Bisericii, Il avem pe Dumnezeu sprijin, asa ca mergeti la duhovnic. Si daca vreti ca duhovnicul sa fie bun rugati-va pentru el, ca sa vorbeasca Hristos prin el.

Vin şi eu cu puţin mea experienţă de viaţă. Nu-i ascultaţi pe cei ce vă îndeamnă să vă faceţi întâi un rost în viaţă. Cu minciuna asta am stat şi noi, până ne-am căsătorit la 26 de ani, deşi eram prieteni... din clasa a XI-a. Mda, fireşte, fără vreun "rost" marcant în viaţa. Realitatea e că rosturile se fac împreună, după aceea. Dacă sunteţi hotărâţi s-o faceţi şi ştiţi că faceţi pasul acesta pentru totdeauna, faceţi pasul. Nu-i ascultaţi nici pe cei care vă sperie cu divorţul. Sunt abureli, nu poţi avea nicio garanţie că dacă te căsătoreşti când eşti mai "copt" nu vei divorţa: garanţia adevărată e credinţa. Indiferent cu cine v-aţi căsători, în deceniile de viaţă care urmează vor fi multe ispite. Vă veţi mai îndrăgosti fiecare încă de vreo 3-4 ori, dacă nu şi mai bine, vă veţi certa ca chiorii între voi şi cu părinţii, dar, dacă nu veţi uita de Dumnezeu, dacă nu veţi uita că sunteţi una, dacă nu veţi uita că pe părinţi "i-aţi lăsat" pentru a fi împreună, dacă nu veţi uita că toate sunt ispite şi trec, veţi reuşi. De părinţi să nu vă temeţi, nu vă vor lăsa de izbelişte. Iar după ce vă veţi lua, să nu staţi cu ei :). Mai bine cu chirie, iar dacă nici aşa nu se poate, făceţi-vă camera voastră "tabu". Iar dacă vor interveni între voi şi trebuie să alegi a cui e dreptatea, între părinţi şi soţ întotdeauna are dreptate soţul ! :D Faceţi aşa şi veţi fi fericiţi.

"pmul se cunoaste dupa roade, iar omul dupa fapte" si bineinteles preotii duhovnici la fel.
Mergi pe la mai multe biserici si vezi oamenii de acolo (dragostea, armonia dintre ei, pacea...).
Preotii buni "atrag" cu harul si puterea lui Dumnezeu multi oameni si rezultatele sa vad atat in viata preotului cat si a crediciosilor.
Un indiciu: Vezi bisericile unde sunt multe familii tinere cu copilasi, vorbeste cu ei si te vor indruma... roaga-te la Dumnezeu si EL iti va arta calea. Stie EL cum.

Inainte sa te spovedesti vorbeste un pic cu preotul sa vezi ce fel de om este, sa vezi daca este potrivit pentru tine ca preot duhovnic. Preotul duhovnic trebuie sa fie un model demn de urmat, trebuie sa vrem sa fim ca el (duhovniceste)... altfel nu vom putea asculta de indrumarile lui. Nu toate caracterele sunt la fel.

De asemenea trebuie sa il rogi sa te primeasca ca fiica duhovniceasca. Este o responsabilitate foarte mare atat pentru preot cat si pentru credicios. Preotul duhovnic mijloceste neincetat in rugaciune pentru fiii si fiicele sale duhovnicesti. De asemenea si ei trebuie sa se roage pentru preotutul duhovnic sa ii dea Dumnezeu har si putere ca prin acesta sa fie indrumati.

Prima persoana care trebuie trecuta pe pomelnicele noastre este protul duhovnic.

Nu confudati Taina Spovedaniei cu duhovnicia.
Taina Sfintei Spovedanii este valida indiferent de preotul care savareste aceasta Sfanta Taina.

NU toti preotii sunt duhovnici. Iar preotii duhovnici sunt si ei pe diferinte nivele spirituale. Exista preoti duhovnici imbunatatiti care cu ajutorul Duhului Sfant stiu exact cum sa ajute si sa calauzeaca credinciosii pe drumul mantuirii. Va dau un singur nume: Parintele Arsenie Boca.

Sunt cazuri cand preotii duhovnici indurma pe unii credinciosi la alti preoti duhovnici mai "puternici" daca ei simt ca nu pot face fata situatiei in care este crediciosul. Nu este o rusine. Si in medicina se intampla la fel.

Sa nu uitam ca Sfintii Apostoli Iacov, Ioan si Andrei au fost intai ucenicii Sfantului Ioan Botezatorul iar mai apoi au mers dupa Iisus. S-a suparat Sfantul Ioan Botezatorul ca ii pleaca fii duhovnicesti? Nicidecum, ba chiar s-a bucurat. Au plecat toti ucenicii Sfantului Ioan Botezatorul la Iiisus? Nu. De ce? Pentru ca si Sfantul Ioan Botezatorul urmarea aceeasi slava a lui Iisus Hristos insa folosind o alta metoda (ascetica daca vreti).

De aceea si astazi avem duhovnici de manastire si duhovnici de mir. Fiecare este specializat in domeniul sau. Unele sunt ispitele la manastire si altele sunt in lume. Desigur ca multi dhovnici imbunatatiti stiu intru Duhul Sfant cum sa procedeze in fuctie de fiecare situatie.

Poate fi doar daca cautam singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu.
Prin post si rugaciune Dumnezeu ne indruma pasii catre preotul duhovnic potrivit. Stie EL cum nu trebuie sa ii spunem noi.

Duhovnicii sunt ca doctorii. NU toti doctorii sunt la fel. Pentru un doctor bun trebuie sa alergi mult... si pe unii si pe ceilati ii cunoastem dupa roadele lor, dupa faptele lor.

Asadar sa luam aminte.

Binecuvantarea parintilor poate lipsi, dar binecuvantarea lui Dumnezeu (in Sfanta Taina a Cununiei) nu poate lipsi!

floricica... fii mai atenta la modul cum postezi. NU se mai intelege ce am scris eu si ce ai scris tu. :)

Eu vorbesc strict din punct de vedere dogmatic ortodox crestin.
Ortodoxia crestina nu se este "dupa bunul plac al fiecaruia". Dogmatica este clara la fel si canoanele. Eu iti recomand sa mai studiezi un pic...

Evident ca situatiile in care parintii se opun casatoriei si nu dau binecuvantare sunt nedorite. (Nu vorbim aici de situatiile in care cei doi nu se potrivesc, adica exista nepotriviri mari din punct de vedere sufleteste si trupeste intre ei, sau de situatiile in care doar dorinta trupeasca ii leaga pe cei doi.)

Vorbim strict de situatiile in care cei doi se potrivesc, se iubesc si au binecuvantarea preotilor lor duhovnici pentru casatorie, iar parinii lor se impotrivesc.

Chiar daca parinii nu dau binecuvantare lor pentru casatorie, da Dumnezeu binecuvantarea LUI in Taina Sfintei Cununii. Din nefericire sunt parini care isi indeamna copiii la casatorii din interes... sau ii indeamna sa traiasca in curvie la tinerete decat sa se casatoreasca.

Mai sunt si parinti care isi bleastema copiii (daca nu asculta de sfaturile lor la casatorie)... insa in acest caz blestemele nu au nici o putere dupa Sfanta Taina a Cununiei, cand Dumnezeu isusi este cel ce pazeste familia, caci "ei vor blestema iar Tu Doamne vei binecuvanta" (Psalmul 108).

Iata o postare pragmtica. Felicitari.
Doamne ajuta.

Temelia familiei este Hristos si dragostea adevarata
 

Toti cei care si-au spus parerea aici, fiecare, a spus cate un adevar. Daca domnisoara in cauza va citi cu atentie, cu luare aminte ce s-a scris va gasi raspuns la intrebarea ei.

Din postarea fiecaruia poti extrage ceva bun. Trebuie doar sa fi fi convinsa ca vrei sa afli solutia corecta si nu cea preferata de tine.
Casatoria fara consimtamantul parintilor este trista pentru tinerii apropiati de parintii lor.
Dar nu mi se pare a fi chiar un esec o casatorie fara consimtamantul lor. Parintii, pana la urma se vor imbuna si isi vor ajuta copii. Daca nu, inseamna cu nu sunt parinti prea iubitori… Mai bine o casatorie fara consimtamantul lor decat un concubinaj cu acordul parintilor.
Ca ai terminat sau nu facultatea, ca ai sau nu o situatie materiala sunt doar niste conditii care usureaza sau ingreuiaza convietuirea dar daca este DRAGOSTE restul nu mai conteaza. Daca in unirea voasta il aveti pe Hristos, daca El este temelia familiei voastre greutatile vor fi purtate mai usor. Greutatile vietii intaresc legatura in fam tinere bazate pe dragoste adevarata, pe dragostea intru Hristos.
Solutia cea mai buna o poti afla de la duhovnic. Dumnezeu ti-l scoate in cale pe cel BUN. Cu el trebuie sa ti legatura timp indelungat si atunci vezi roadele.
Pe forum gasesti solutii dar iti trebuie mult discernamant, multa rabdare, sa intelegi, multa luare aminte la ce citesti. La o privie fugara toare par … vorbe. Dar fiecare parere conteaza si poate fi de folos...
Domnul Hristos si Blanda Lui Mama sa te apere de rele !

Exact asta sustin si eu.
Doamne ajuta.

Asa este, am citit si eu postarile tale. Inseamna ca avem dreptate. Si multi sustin asta.
Doamne ajuta!

"Din gura a doi sau trei sa se statorincesca tot adevarul".

Din nefereicire sunt parinti care isi indeamna copiii sa traiasca in curvie (desfranare) pana isi termina scolile si se realizeaza socio-profesional, desi tinerii au varste intre 20 si 24 de ani. Ba unii parinti chiar ii indeamna pe tinerii casatoriti sa nu aiba copii cand sunt tineri, ca au ei timp mai tarziu... ii indeamna chiar sa faca avorturi. Din pacate aceasta este o realitate si nu doar simple fictiuni.

In aceste situatii tragice tinerii casatoriti sa isi aduca aminte ce spune Iisus: "Cel ce iubieste pe tatal sau pe mama sa mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" si "Cel ce ma iubeste pazeste poruncile Mele si le implineste."

Porunca a 5-a spune sa ne cinstim parintii. Deci trebuie sa ascultam de ei doar atunci cand ei urmeaza invatatura lui Hristos, a Bisericii. Pacatul aduce moartea.
Chiar daca parintii nu asculta de Hristos, de Biserica, si atunci trebuie sa le acodam cinstea cuvenita, insa nu trebuie sa ascultam de ei, nu trebuie sa urma indemnurile la pacate, ci trebuie sa ascultam de Hristos, de Biserica, de preotii duhovnici.

Cand Sfintiilor Apostoli Petru si Ioan li s-au cerut de catre mai marii preotilor sa nu mai vorbeasca despre Iisus, Sfantul Petru plin de Duh Sfant a spus: "Cugetati si voi daca se cuvine sa ascultam mai mult de voi decat de Cuvantul lui Dumnezeu".

Doamne ajuta. Hristos a inviat.

Va multumesc mult tuturor!!

Ne-am hotarat amandoi sa mergem sa vorbim cu un preot,sa vedem ce ne sfatuieste.Si poate ca ii vom convinge si pe parinti,o sa incercam sa le explicam ca toate vor fi la fel,si ne vom continua scoala orice ar fii,si cu ajutorul Lui Dumnezeu,toate se vor randui.

Nu pot sa spun ca parintii ne indeamna sa traim asa.Ca mama mea e de acord,la fel si mama lui,doar tatii astia.Dar eu nu inteleg ceva,daca ne iubim,si ne intelegem,si orice lucru il facem impreuna,si parintii vad asta,de ce pun mereu cariera,si scoala pe primul loc?Normal ca trebuie sa facem scoala,dar mai important e sa ascultam de cuvantul Lui Dumnezeu.Oricum noi suntem hotarati si vom vorbi cu ei,si sper din tot sufletul sa ne sprijine si sa inteleaga.Dar cand stau si imi ascult prietenii,sau alte persoane de varsta mea,imi vine sa plang...Am prieteni care stau asa de cate 5,6 ani,si spun ca mai asteapta,ca sunt prea tineri,sau altele,dar cum se poate asta?De ce nu se mai gandeste nimeni la Dumnezeu?Acum toata lumea considera ca e ceva normal sa stai asa,dar la pacate,,de ce nu se mai gadeste nimeni?Am incercat sa ii explic cuiva treaba asta,si a ras de mine...Oare ce se intampla cu noi?

Este foarte simplu: cei mai mulţi oameni cred că Dumnezeu există, dar îşi trăiesc viaţa ca şi când Dumnezeu nu ar exista. Despre asta a vorbit Isus, când a spus: "Nu cel ce spune "Doamne, Doamne !" va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu".

Credinţa adevărată, aşadar, nu înseamnă (numai) a fi de părere că Dumnezeu există, ci a lua drept adevărat ceea ce Dumnezeu a spus şi a fi hotărât să urmezi ceea ce El a spus că trebuie urmat.
De aceea, vedem tot mai mulţi părinţi care nu cred şi vedem tot mai mulţi copii care nu cred. De aceea, Dumnezeu a întrebat, oarecum retoric: "Oare Fiul Omului, când va veni (a doua oară) va mai întâlni credinţă pe pământ ?"

Iubiti frati si surori
"15. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
17. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. " I Ioan 2

Iar cei ce rad de voi ca iubiti pe Hristos nu doar in civinte ci in fapte, (caci Iisus spune: "cine Ma iubeste pazeste poruncile Mele"), iata cu cine se aseamna si ce ii asteapta pe acestia:
"Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!
21. Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!
22. Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare!
23. Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept!
24. Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel!
25. De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el, îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă" Isaia cap 5

Cei ce doresc sa traiasca in comuniune cu Hristos sunt paziti de Dumnezeu ca pe cel mai de pret lucru:"căci cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui! " Dumnezeu. (Zaharia 2,12)

Asadar indrazniti intru Hristos.

Nu fac confuzie intre spovedanie si duhovnicie. Cred ca i-am raspuns strict la postarea ei.


Exista duhovnici imbunatatiti, desigur.
O cunostinta si-a adus prietenul strain (de religie orientala) pana la par. Rafail Noica, iar acesta l-a convertit la ortodoxie in cateva discutii. (Cunostinta mea l-a luat apoi de sot, bravo ei pentru insistenta cu care si-a adus logodnicul la calea dreapta).

Dar dincolo de cazuri exceptionale, majoritatea oamenilor au probleme greu de deslusit deoarece au lipsa de ravna si lipsa de cunoastere.
Sa te duci la un duhovnic imbunatatit sa-ti rezolve probleme pe care tu nu vrei sa le rezolvi (de ex. traiesti in curvie, ai avorturi, patimi etc..) mi se pare o abuzare a timpului si energiei acelui om.
Cred ca fiecare trebuie intai sa se smereasca si sa se ajute de ceea ce i-a pus Dumnezeu inainte. Si daca omul are o viata duhovniceasca inalta, iar preotul din parohie este prea putin.. ii va scoate Dumnezeu pe cineva in cale la momentul potrivit.

Ca daca ceri ajutorul, Dumnezeu NU te lasa, indiferent in ce conditii traiesti.
Eu nu am de ales intre duhovnici, ca stau in strainatate, iar bisericile sunt rare. Dar am primit de la duhovniciul meu (tanar si ne-experimentat, asa cum este el) sfaturi exceptionale si raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu le-am exprimat!

Si invers.. cand l-am "omorat" cu vorba, duhovnicul m-a ascultat cu multa rabdare, dar nici sfaturi bune nu am primit. Pur si simplu am reusit sa-i impun lui parerile mele despre diverse probleme. Mi-a fost invatatura de minte. Conteaza mult cum te duci la duhovnic.


Ca fapt divers, saptamana trecuta m-am surprins vorbind despre pacate, spovedanie, intocmirea listei de spovedanie, harul preotului etc.. unei rude care nu merge cu anii la biserica.
Apoi am inteles ca am intristat-o cumva, poate am vorbit de pacate pe care le facuse.. In fine, mi-a parut rau si ma intrebam ce m-a apucat sa vorbesc astfel de lucruri cu un necredincios?
Abia mai tarziu, am aflat de la altcineva ca ruda mea a fost in prag de Inviere la preot, iar acesta a trimis-o acasa si i-a zis sa se gandeasca temeinic - o saptamana, doua, o luna... cat trebuie - la pacate, iar apoi sa vina la spovedit (ea nu s-a spovedit niciodata). Probabil ca femeia nu stia nimic despre spovedanie, dar iata ca "intamplator" i-am raspuns eu unor intrebari, chiar daca nu le stiam (ca eu am deschis acea discutie).

Ma straduiesc sa inteleg aceste "teorii"si totusi nu prea mai sunt in conformitate cu vremurile de azi,nebune,care ne iau pe sus,nepregatiti!
Am un exemplu foarte edificator in familie,o verisoara care nu a avut alta ambitie in viata decat sa se marite si sa faca copii tanara...Foarte frumos,desi pare foarte simplu la prima vedere,din experienta mea si a altora se dovedeste ca a gasi pe cineva cu frica de Dumnezeu este mai greu decat a avea sansa sa castigi la lotto...
Asa se face ca verisoara mea,nu a stat prea mult dupa teorii,l-a infascat pe primul barbat care s-a uitat mai insistent la ea si dupa vreo 2-3 luni de intalniri,deja ne-a anuntat ca se casatoreste caci asteapata un copil!!!!
Amandoi nu aveau nici o pregatire pt nimic,cautau de lucru ce se va nimeri in vreun domeniu unde nu se cere experienta anume:el si-a gasit sofer la un engross,ea vanzatoare la un magazin de vechituri...cand a ajuns cu sarcina in luna a saptea,a fost data afara de la magazin,si cum nu existau legislatii pt a apara mamele a trebuit sa suporte aceasta mojicie din partea angajatorului.
De cand s-au luat,au locuit in apartamentul parintilor ei cu inca alte surori,la gramada...de chirie si locuit singuri nici nu putea fi vb din salariul lui de sofer engross-ist asa ca mai mult din mila parintii ei participau la toate cheltuielile care se iveau,vb aia: mi-am luat sot dar stau pe banii parintilor!Parintii platesc intretinerea la bloc,facturile,mancarea,rechizite pt copii(ca au mai facut un copil),taxele de gradinita,vaccinuri,spitalizare,etc
De atunci au trecut vreo 8 ani,si sunt in aceeasi situatie ca atunci cand de abia au terminat liceul,el este tot sofer,ea tot somera,traiesc tot din mila parintilor ei si nu exista alte ganduri de schimbare,decat noutatea Divortului! Da,mai nou vor sa divorteze chiar cu 2 copii,pt ca nu se mai poate,verisoara mea a ajuns la concluzia ca decat cu el ,ii va fi mai bine singura si cred ca ii dau dreptate!Cand parintii fetei i-au dat de inteles ca este cap de familie,sot si tata a 2 copii,prin urmare trebuie sa fie mai responsabil si sa faca ceva cu viata lui,el le-a replicat acru ca fiica lor si-a dorit copiii,deci este problema ei!
Decat o asa "familie"si "realizare",decat sa vrei casatorie doar de dragul statului social,fara a evalua putin datele problemei si al viitorului,mai bine singur-cuc pe varf de munte...
Traditia romaneasca pune la baza casatoriei"facutul rostului",si nu degeaba!
Cum ai putea"sa lasi pe mama ta si pe tatal tatal tau"daca nu esti pregatit de a trai pe cont propriu?Ce aberatie mai mare poate fi aceia decat sa te casatoresti,de dragul casatoriei(pt ce anume?pt relatii sexuale protejate de biserica?)fara a fi pregatit sa-ti castigi existenta??

În exemplul dv nu L-am găsit pe Cristos. Unde L-au pus ? Ce-au făcut cu El ?

Verisoara mea era credincioasa inainte de a face pasul acesta,se spovedea,impartasea si frecventa biserica insa persoana cu care s-a intovarasit nu este credincioasa,ba din contra...Nu stiu ce lupte s-au dat in sufletul ei,insa cu timpul s-a indepartat de biserica(foarte probabil si de Cristos).

Totusi nu am inteles mesajul dvs?Daca Il punem pe Cristos in centru,ne putem casatori avand sorti de izbanda chiar si la 15 ani,pt ca avem fluturi in stomac si vrem sa fim in conformitate cu poruncile?
Oare religia atat asteapta de la noi,numai punerea relatiilor intime la adopostul aprobarii bisericii?
La atat se reduce intelesul nuntii,al casatoriei?

Sunt două căi, amândouă la îndemâna noastră: prima este "prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos", iar a doua este calea lumii, în completa ignorare a Lui, care este Calea, Adevărul şi Viaţa. Cine alege a doua cale, îşi riscă nu numai fericirea e lumea cealaltă, ci foarte adesea fericirea pe lumea aceasta, fiindcă ştim că păcatele au consecinţe atât spirituale, cât şi temporale. Poţi face bani şi cu Cristos, şi fără Cristos, dar de săturat sufletul, numai El satură, el este Hrana cea adevărată, El este Apa cea vie.

În ceea ce priveşte căsătoria, ştim că ea are cele trei funcţii: de facere de copii şi creştere bună a lor, de ajutor mutual între soţi şi de remediu al concupiscenţei. Ultima funcţie, pe care o numiţi "fluturi în stomac" are importanţa ei. Despre ea ne vorbeşte Apostolul, când ne spune că mai bine este să ne căsătorim decât să ardem. Chiar şi perioada 15-18 ani este o vârstă suficientă (pentru fete) să se căsătorească, de ce nu ar fi ? Ne spune Sf Tradiţie că Maica Domnului nici nu împlinise bine 15 ani când a fost chemată în misiunea ei, de a fi mamă şi de a-L găzdui pe Domnul. Chestia asta, cu "mai întâi să-ţi faci un rost (un rost înseamnă bani, nu ?), pe urmă să te căsătoreşti" vine de niciunde. Nu am întâlnit nici în Cărţile Sapienţiale, nici în întreaga Biblie aşa un îndemn. Nu vine de la Dumnezeu, vine de la oameni. Iar oamenii, aşteaptă tot mai mult să-şi facă un rost. Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, a aşteptat până la 17 ani, când s-a căsătorit. Mama a aşteptat până la 26. Acuma, se aşteaptă frecvent până peste 30 de ani. Vârsta medie la căsătorie a tot crescut, iar nupţialitatea a scăzut, în timp ce, paradoxal, divorţialitatea a atins cote nemaiîntâlnite. Aceste simple observaţii statistice sunt suficiente ca să vedem că ceva nu merge, nu e în regulă. Şi, o parte din vină, eu cred că o poartă această idee, "întâi un rost în viaţă, pe urmă căsătoria". Nu, Yasmina, căsătoria bine e să fie începutul, nu sfârşitul !

M-am linistit. :)

Slava Domului.
Duhul Sfant lucreaza... in oameni si prin oameni, in primul rand pe Pamant.

Trepat treptat cu ajutorul lui Hristos ajungem sa "uram pacatul" dupa cum scrie si in Psaltire, caci ne dam seama ca este ceva nefiresc, care ne desparte de Hristos, ingradindu-ne libertatea noastra intru Hristos.

"toate imi sunt permise dar nu toate imi sunt folositoare. toate imi sunt permise dar nu toate zidesc. toate imi sunt permise dar nu ma voi lasa robit de nimic" rau, spune Sfantul Pavel

Doamne ajuta.

Bineinteles ca intelesul sfintei taine a casatoriei (conform ortodoxiei crestine) este comuniunea deplina in iubire atat sufleteasca cat si trupeasca.

Biserica, prin preotul duhovnic se asigura ca scopul casatoriei nu este doar acela al relatiilor intime. NU suntem animale!

La varsta de 15 ani oamenii nu sunt prea maturi... si flutirii aia de prin stomac sunt mai mult din cauza dorintei trupesti. Nu prea stim noi cum sta treaba cu sufletul.

Una este iubirea la 20 de ani, alta la 30 de ani, alta la 40 de ani...
La 20 de ani trupul primeaza, ne intereseaza mai mult aspectul fizic, ne indragostim cu usurinta... de multe ori. Iubirea poate fi umbrita de nimicuri...
La 30 de ani dorim stabilitate atat sufleteasca cat si trupeasca. Siguranta primeaza. Cei doi se apreciza si nu iubirea nu mai poate fi umbrita de lucruri marunte. Instictul familiei este foarte puternic. Status-ul socio-profesional este important. Prezenta pruncilor este dorita.
La 40 de ani iubirea inseamna implinire...

@Mihnea Dragomir
 

Facutul rostului=pregatire profesionala,cariera intr-un domeniu- de la meserii pana la specializari,doctorate.
Eu raman la parerea mea,si influentata de realitatea vremurilor(care nu aduce prin nimic cu vremurile idilice,biblice),nu sfatuiesc pe nimeni sa se casatoreasca din scoala;casatoria si scoala sunt lucruri incompatible,in special pt o femeie care va avea o mai mare responsabilitate in gospodarie.
Casatorie la 16,17,18 ani????Da,in zone agriculturale unde scoala este facultativa,iar traiul nu este influentat de cunostiinte,specializari si masterate!

Eu am 20 de ani,si cred ca am trecut de mult timp de faza cu "fluturi in stomac",nu sunt nici eu printesa,nici el print,dar pentru mine e...da majoritatea fetelor se uita dupa aspectul fizic,si mai nou si banii din buzunar.Dar am trecut de astea,mie imi place asa cum e,si eu il iubesc pentru ce e el,nu pentru cum arata!!Da am zis,amandoi o sa ne continuam scoala,si poate o sa ne fie mai usor impreuna pentru ca ne vom ajuta unul pe altul...Mie mi-e drag asa cum e el,si chiar incerc sa il sprijin cum pot.Pentru mine scoala e foarte importanta si asa am fost crescuta,deoarece parintii mei nu au facut doar 10 clase,si au lucrat prin fabrica,si prin tari straine,ca sa ne poata creste si tine in scoala.De asta eu respect scoala ca nu vreau sa ajung ca ai mei,sa plec departe de familie,si in primul rand le respect munca care au facut-o sa ma tina in scoala.De asta zic ca niciodata nu as renunta la scoala,si chiar el vroia sa renunte la scoala asa fara nici un motiv,ca nu ii mai place,si alte chestii,si am incercat incet cu incet sa ii explic ca parintii lucreaza ca sa ne plateasca scoala,si ca fara ea nu ajungem nicaieri,si l-am convins sa nu faca prostia asta...Dar de ce nu ne putem continua scoala daca suntem casatoriti?Eu zic ca as putea sa il ajut mai mult,sa invatam impreuna si altele...Ca suntem la aceeasi scoala.Acum nu stim inca ce sa facem,dar cum am mai spus o sa mergem sa cerem sfatul unui preot,si va anunt!!Cam pe marti o sa mergem,oricum din toate raspunsurile voastre mi-am cam facut o idee,si va multumesc mult tuturor.


Doamne ajuta!!!

Maica Domnului sa va calauzeasca si sa va aduca la Hristos.

Domnul sa ne binecuviinteze, sa ne daruiasca Duhul Sau cel Sfant care din Tatal purcede, sa ne pazeasca de toti vrasmasii vazuti si nevazuti.

Sa multumim Domnului pentru toate, asa cum se cuvine. Slava LUI, acum si pururea si in vecii vecilor!