Foarte interesanta intamplarea!
E curios modul in care ne incearca Dumnezeu...

A mai patit cineva lucruri asemanatoare?

Cred ca eu, dar nu stiu sigur. Cand trebuia sa se afiseze rezultatele de la proba scrisa de la licenta, am vazut o batrana cersetoare pe treptele Universitatii si i-am dat un banut, spunandu-i ca acum aflu si eu rezultatul, iar ea a spus, inimoasa, o scurta rugaciune, gen sa te ajute Dumnezeu sa iei cu bine examenul, lucru care m-a emotionat teribil, astfel incat dupa ce am vazut listele, am vrut sa ii multumesc si sa ii spun cat luasem, insa nu mai era acolo. Daca se scursesera vreo 5 minute... Ideea e ca nu o mai vazusem niciodata si nici nu am mai vazut-o apoi.

Mergand pe firul memoriei,mi-am amintit o intamplare mai veche de pe vremea studentiei(glykys mi-a amintit).
Ma intreptam fara prea mare tragere de inima,catre un eveniment monden doar pt a face niste poze "de eveniment",necesare unui examen.Cine sa fi avut chef?Era tarziu,duminica seara...a doua zi o noua saptamana de lucru si de scoala...numai evenimentul in sine,s-ar fi sfarsit la miezul noptii...
In aceasta stare de concluzionat ma aflam cand am intrat in metrou,destul de posaca.
M-am asezat pe primul scaun,unde am apucat desi vagonul era gol,cu exceptia unei femei care statea chiar in fata mea.
Si iarasi,mintea a intrat in functiune,cum m-am asezat si a inceput cu intrebarile:"cum o sa poti sa faci pozele?","doar nu ai permis de acces la acest gen de evenimente?","o sa fi in siguranta?",dar cum?,dar cu ce,in ce fel?etc
Dupa un timp,atentia mi-a fost atrasa de femeie,am inceput s-o studiez si m-am mirat in sinea mea de frumusetea ciudata pe care o raspandea,in special ochii sai...de obicei,atata maniere am si eu sa nu ma uit insitent la oameni pe strada,sau prin mijloacele de transport...insa acum nu-mi puteam lua ochii de la aceasta femeie cu acesti ochi hipnotici!
Ca descriere,era o femeie tanara,bruneta cu par bogat si f lung,ochi inchisi la culoare;gandurile mele haotice despre evenimentul cu pricina au fost inlocuite cu"vai ce prezenta deosebita!","ce persoana deosebita!",dar ce expresie a ochilor nemaintalnita!"
Persoana in cauza,statea demna in scaun fara sa fie stanjenita de fixitatea privirii mele,ba chiar am observat ca si ea ma priveste direct,cu acei ochi mari cu deosebita bunatate...

Am coborat din metrou,m-am indreptat spre locul anumit,am participat la finele evenimentului iar cand a sosit marele moment al pozelor,m-am bagat printre bodyguarzi si le-am spus intentia mea.A iesit iures mare printre ei,ca nu se poate,ca n-am permis media bla-bla-bla-bla...exact in mijlocul iuresului,apare managerul evenimentului si intreba care-i motivul pt zgomot,apoi cand aude imi da intrare libera chiar pe scena :)
Iata-ma ca ma scutur din ghearele bodyguarzilor,ma duc in treaba mea,fac niste poze fericita,apoi sun un taxi si spre 1 noaptea ma indreptam spre casa,victorioasa tot gandindu-ma la persoana din metrou,care emana bunatate,seninatate si frumusete!

Milostenia catre cersetori
 

Hristos a-nviat!Asa e trebuie sa fim cu okii -n 4 cui dam de pomana fiindc-am avut multe experiente neplacute, in sensul ca persoamele carora le-am dat din DARUL DOMNULUI, imediat dupa ce m-am departat, mi-au aruncat pomana cat colo sau, daca le-am dat un ban l-au baut, iar urmatoarea data mi-au cerut iar senini, da nu le-am mai dat ci i-am spus direct parintelui care a luat masurile ce s-au impus[adica i-a alungat pe acei turbulenti]astea au fost exceptii insa de cate ori pot, ca si ceilalti din parohie, ajut pe cei saraci chiar si c-o vorba buna ca si DOMNUL spune:,,Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui''In concluzie e bine sa dai fiindca dand fratelui II dai DOMNULUI da trebuie sa evitam surprizele neplacute.

Si eu mai fac milostenii si poate si eu am dat unui prefacut cine stie,Doamne fereste insa.
Daca e prefacut treaba lui,pacatul lui noi am dat cu mila si cu credinta in Dumnezeu.Noi am facut o fapta buna si DUMNEZEU vede asta chiar daca persoana caruia i-am dat ajutor este prefacuta.Asta cred eu.
Deci sa nu ne necajim caci DUMNEZEU VEDE FAPTA NOASTRA indiferent de orice alt lucru.
Insa cel mai bine e sa dam mancare,haine si nu bani pentru a fi siguri ca omul se foloseste de ele si nu isi ia cu banii alcool sau altceva.

Doamne ajuta!

Nu e atat vorba (ori cel putin asa percep eu) daca Dumnezeu ne rasplateaste sau nu milostenia.Fiindca daca facem un bine, nu il savarsim cu gandul la cat de multe vom primi in schimb.
Necazul este ca din ceea ce dam unui om care are destule, dar pretinde a fi necajit, se poate folosi un adevarat amarat, insa el ramane neajutat:(.
Doamne, ajuta!

Mi se rupe inima cand vad un om necajit.
Pana la urma, nu trebuie sa uit ca cei mai castigati sunt cei care daruiesc.

Fostul staret de la Cernica (Macarie, cel roscat, cu figura de om sfant) spunea la o predica la care am participat si eu ca cea mai mare milostenie trupeasca pe care o poate face omul este sa ingroape un om de care nu are cine sa se ingrijeasca. E fapta pe care a facut-o Nicodim fata de Hristos.
Si, slava Domnului, sunt destui care zac prin morgi ca nu are cine sa recunoasca si sa plateasca, pentru a le lua de acolo cadavrele. Si indemna lumea ca, daca are vreun vecin batran care a murit si nu are cine sa suporte cheltuielile, sa puna mana de la mana si sa faca milostenie cu omul respectiv, pentru ca mare plata isi vor agonisi, de vreme ce nu le are cine sa le multumeasca pentru gestul facut.

De asemenea, o fapta de milostenie duhovniceasca ar fi pomenirea la liturghie a sufletului unui mort despre care stim ca nu are cine sa il pomeneasca.

Interesant!Nu mi-a trecut prin minte ca exista oameni pe care nu are cine sa-i ingroape...
Cat despre pomenitul la liturghie,ai totusi nevoie de un nume!

Sunt multi batrani singuri cuc si multe cazuri sociale, cel putin in Romania. Mi-aduc aminte ca acum vreo 10 ani, cand stateam pe balcon, venea vara o putoare de nedescris. S-a descoperit apoi ca la nu stiu ce etaj, un batran care nu avea pe nimeni era deja in stare de putrefactie si nu s-a sesizat nimeni decat cand nu mai putea vecinii sa respire... E trist si gretos, dar asta e societatea in care traim.

Cat despre liturghie, trebuie sa ai rude, cunostinte moarte... Numai aici pe forum cata lume a facut apel la rugaciuni!

interesant...
 

Multe ni se par interesante. Dar as intreba eu: de ce trebuie sa ne uitam atata in urma, cui am dat, ce a facut acela cu ce i-am dat, oare nu era altcineva care merita mai mult banutul/placinta/haina etc date? De ce intrebarile astea, atunci cand cel mai bun lucru ar fi ca, imediat ce am dat, sa si uitam. Si sa nu ne mai gandim ca am dat.
Am intalnit candva o persoana care dorea sa ofere ajutor persoanelor sarace. Insa nu o facea oricum, ci punea conditia ca persoana ajutata sa fie foarte saraca, sa nu cumva sa aiba in casa nici macar telefon... (si se ducea sa vada, sa se convinga personal!)
Privind retrospectiv, imi dau seama ca, la vremea respectiva, am judecat persoana aceea.
Am invatat ca nu trebuie sa ne pese, pentru ca nu dam, de fapt, decat lui Hristos. Iar daca facem o milostenie, sa ramana in "contul" Domnului nostru. Daca ne apucam de calcule, de socoteli, de cine merita mai mult... oare Iuda nu mustra pe femeia care adusese acel mir scump, ca "banii aceia daca s-ar fi dat saracilor"... ?
Sa ne incredintam Domnului. Mila biruie judecata. Mila. Nu calculele si cantarul si "scanarea" amaratului sau farsorului...

Doar o mica completare:
Lui Iuda ii era ciuda ca s-au cheltuit banii pe mir,in loc sa puna el mana pe ei-nu-i pasa de fel ca nu s-au dat saracilor...

din categoria inselatoriilor...
 

Pe vremurile cand foloseam cartela de telefon public,intr-o buna zi am fost solicitata de catre un tanar sa-i pot permite sa aiba o scurta convorbire de urgenta,de pe cartela mea...
Bineinteles ca am acceptat bucuroasa!
A incercat sa sune undeva apoi mi-a explicat ca persoana nu raspunde si mi-a dat cartela inapoi...dupa ce a plecat,am intrat din nou in cabina telefonica pt a suna pe cineva si surpriza:cartela era goala(desi fusese nou achizitionata)...
Inlocuise cartela mea cu una folosita :)

Cazul in sine m-a infuriat deoarece mila NU trebuie sa ma faca victima naivitatii in fata unor sarlatani;sunt bucuroasa sa ajut dar nu sa fiu jefuita de persoane care nu au nevoie de ajutor!

Foarte bine spus. Nu trebuie sa ajutam pe cineva doar daca "merita". Oare noi suntem ajutati de Dumnezeu pentru ca am fi vrednici de ajutorul divin?

Nimeni nu merita sa-i fie iertate pacatele. Nimeni nu este vrednic de mantuire, de indumnezeire, orice ar face. Dar lui Dumnezeu Ii este mila de noi. El ne iarta - nu in baza meritelor noastre, ci pentru ca e Bun si Milostiv.

Omul, cand simte prezenta lui Dumnezeu, se considera a fi un pacatos, un vierme, o mizerie. Si, plangand, ii cere Celui ce este Iubire sa nu priveasca faptele sale, ci sa-l miluiasca.

Cel de Sus vede si stie tot ce este in inima fiecaruia dintre noi.Nu exista locuri tainice in fata privirii Lui.Nu exista gest al vreunuia dintr noi despre care Cel de Sus sa nu stie cu ce gand a fost facut,bun sau rau.In Evanghelia dupa Marcu,Capitolul 10, exista un pasaj despre bogatie,saracie si cum vede Cel de Sus acesta dilema.

La Hristos a venit un om,care,la prima vedere,l-a onorat pe Mantuitor asa cum se cuvine:Tocmai cand era gata sa porneasca la drum, a alergat la El un om, care a ingenuncheat inaintea Lui si L-a intrebat: "Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Intrebarea tradeaza ca omul considera ca viata vesnica era un lucru care se putea obtine prin puterile lui dar cu toate acestea se simtea o unda de nesiguranta in intrebarea sa.Hristos corecteza perceptia omului si ii spune: ,,Pentru ce Ma numesti bun?", i-a zis Isus. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu."Daca omul din fata sa il considera doar un Invatator,fie si bun,atunci trebuia sa afle ca nu exista un om bun in raport cu Cel de Sus si acela trebuia sa fie standardul de raportare.Cand te raportezi la bunatatea absoluta a lui Dumnezeu,s-ar putea sa te mai gandesti daca tu poti obtine mantuirea doar prin fortele tale.Printr-un singur raspuns Mantuitorul a aratat abordarea gresita a omului inca de la prima fraza,in ciuda aparentelor.

Urmeza apoi o enumerare a poruncilor.Se poate observa un lucru aparent trecut cu vederea:din enumerarea Mantuitorului, cu privire la porunci,(ce poat fi regasite in capitolul 20 din Exod) lipseste ceva: ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei"si mai ales ,,Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine".Omiterea acestor aspecte nu va fi deloc intamplatore,Mantuitorul stia exact ce avea in fata Sa.

Omul confirma ca respectase toata viata,inca din tinerete,poruncile Legii,implinind intr-un fel cele scrise in Ecclesiastul 11:9 ,,Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.". Mantuitorul se uita la el tinta.Oare cum este sa se uite Hristos tinta la tine,pana in strafundul sufletului tau?Mantuitorul vede ceva,il iubeste,pentru ca asa Ii iubeste pe toti pacatosii,si ii spune: "Iti lipseste un lucru; du-te de vinde tot ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma.". Omul era si cu Dumnezeu si cu Mamona,iubea banii,averile,avea un idol interior si de aceea Mantuitorul nici l-a intrebat cu privire la porunca ,,Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine".Stia ca nu o implinise,stia ca se inchina si banului,caci cine oare reusise pana la EL sa implineasca Legea?

Rectia omului este simpla.Se intristeaza si pleca,motivul fiind posesiunile mult prea numeroase.Poate i s-a parut prea dura solicitarea Mantuitorului,poate chiar nedreapta,in definitiv el isi daduse silinta dar avea si el o limita,ca orice om.Cu toate acestea intrebase cum poate sa se mantuiasca el si nu daca il va mantui Cel de Sus.Vesnicul nostru strop de aroganta,pana in momentul confruntarii cu Calea,Adevarul si Viata.Nimic nu poate fi ascuns,un om aparent bun s-ar putea sa fie altceva sau,in orice caz,este un pacatos si singur,doar prin fortele lui,nu se va mantui niciodata.Ucenicii ramin si ei surprinsi.Au gandit poate uman: ,,Totusi acest om a facut destule,avea si el un defect,poate muncise pentru acele avutii,era de inteles,era si el om.Daca el nu se putea mantui,daca asa de inalte si radicale sunt cerintele":"Cine poate atunci sa fie mantuit?"

Insa problema nu era de renuntare ci de dependenta.Acel om,care se incredea in fortele sale,a fost incapabil sa smulga idolul iubirii de avutii din el.Nu a putut sa renunte,doar prin fortele lui, si sa se mantuiasca.Poate ca Hristos a vrut doar sa-l testeze,cand ,,S-a uitat tinta la el, l-a iubit".L-a iubit chiar daca stia ca va esua in tentativa sa umana,caci EL era ,,strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre."(Isaia 53:5).

Toti suntem,am fost sau vom fi in situatia acelui om.Toti avem reticente,limitele noastre in a-i ajuta pe altii,toti ezitam poate,din diverse motive cand auzim cuvinte precum cele ale Mantuitorului ,,da la saraci".Oare cum am fi procedat noi in locul acelui om?Greu de spus dar Mantuitorul ne spune doua lucruri:cei care ajuta pe cei saraci vor avea ,,o comoara in cer".Sa nu isi faca nimeni griji despre cum va privi Cel de Sus efortul personal al fiecaruia.Daca doar acesta ar fi criteriul,si ar fi unul absolut,atunci nu s-ar mai mantui nimeni.Dar Cel de Sus stie ca avem limite,stie ca putem mai putin decat ne place sa credem si stie ca nu ne putem mantui singuri.Hristos le spune asta ucenicilor: "Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu."(Marcu 10:27)

Sa ajutam fiecare dupa cum putem,sa nu ne fixam aspiratii mai mari decat putem pentru ca atunci s-ar putea ca Cel de Sus sa-ti ceara pe masura ca sa vezi cat poti tu ca om,iar Dumnezeu va avea grija si de faptele fiecaruia si de mantuirea tuturor.Doamne ajuta.

Frumoasă meditaţie, Scoţianule ! Dar nouă Dumnezeu ne cere mai puţin decât i-a cerut tânărului bogat. Nouă (adică dumitale, mie şi celor mai mulţi dintre noi) nu ne cere să vindem tot şi să împărţim săracilor. Ne cere ca măcar firimiturile să le dăm lor şi ne mai spune să Îl vedem pe El în cei oropsiţi. Dacă nici atâta nu putem face, atunci vom pleca mai trişti decât a plecat tânărul bogat de la întâlnirea cu Mântuitorul.

,,Scotienii" sunt zgarciti,au buzunare cusute de nici faramiturile nu cad.Parca sunt toti ruda cu Harpagon.Cred ca ce am scris a fost mai mult un fel de justificare mascata la propria mea neputinta.Sunt foarte multe pasaje biblice care ma trimit direct cu capul arogantei in zidul neputintei.Ceva de tipul:,,Pai in situtia acesta eu am procedat...".Urmeza dusul rece.Sa ne ajute Cel de Sus pe toti sa nu plecam tristi din viata asta si sa spunem apoi ,,Daca as fi stiut,daca as fi fost mai bun, puteam sa dau si eu ceva ca doar" :,,Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului".O seara minunata cu Domnul tuturor.

Harul Domnului sa se reverse peste tine si peste casa ta. Amin.

Sunteţi, atunci, în buna companie a Sfinţilor Apostoli. Ei, imediat după întâlnirea despre care vorbim, auzind ce a cerut Isus de la tânărul cel bogat, au întrebat "atunci cine se va mântui ?". Ştiţi bine continuarea.
Dumnezeiasca Îndurare este nădejdea noastră !

milostenie...
 

Am intalnit in Filocalie :

"Milostiv cu adevarat nu e cel ce da de bunavoie cele de prisos, ci acela ce lasa cele de trebuinta neaparata celor ce le rapesc".

Traire ortodoxa!
Stiu ca nu sunt nici pe departe acolo, dar stiu ca spre acest "acolo" trebuie sa tind.
Pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu pare nebunie in ochii celor din lume, si pentru ca potrivnicul abia asteapta sa inhate, "daca e cu putinta, si pe cei alesi", trebuie sa fim cu luare-aminte. Sa nu pierdem mila. Chiar cu riscul de a fi pacaliti, uneori. Pentru ca ni s-a spus ca "mila biruie judecata". Si ni s-a spus "cu ce masura judecati, cu aceea veti fi judecati".

Asta e adevarata milostenie! Imi amintesc ca am citit odata despre par. Galeriu ca a venit descult acasa, iarna, pentru ca isi daruise incaltamintea unui sarac. Iar noi credem ca daca am dat, cu multe ezitari, o haina veche unui sarac, am facut mare milostenie si ne mai si suparam daca o pune la cos...

Va multumesc tuturor pentru ca ati raspuns mesajului meu.
Am reflectat mult la intamplarile pe care vi le-am povestit.
Poate ca cel viclean mi le tot aduce in minte ca sa mi se impietreasca inima fata de cersatori.
Cand si eu sunt de fapt o cersatoare...
Cersesc mila si iertare pentru pacatele mele si nu pot zice ca sunt vrednica de iertare.
Si sunt si vicleana, ca daca am gresit imi caut justificari, dau vina pe cutare ca a zis sau a facut....

Elisabeta,ma preocupa f tare idea milosteniei ,drept pt care eu ,adesea, o fac,cu sau fara prea multa analiza.Si preocupindu-ma lucrul acesta,m-am consultat si eu cu citiva imbunatatiti,intrebindu-i ,pe fiecare separat,ce sa fac,deoarece,pe unii cersetori ii stim ,dar pe multi nu-i stim,adica nu-i cunoastem,nu le stim starea ,nici cea fizica nici cea sociala si/sau psihologica.Si atunci ce facem?Daca avem si VREM sa dam milostenie,orice, eu CRED ca bine e : SA DAM.Ca daca dai ,imprumuti lui Dumnezeu...
Stim ca CERSETORIA ,este URICIUNE inintea lui Dumnezeu,pe de o parte.Pe de alta,daca dai ,nu cred ca Dumnezeu v-a socoti asta un lucru rau.Ca cel caruia ii dai merita sau nu ,e mai putin important,zic.Problema e a celui care CERSESTE.Nu tu vei raspunde la judecata ,pt ca el a cersit.El ,cel care nu e in DREPT sa cerseasca ,isi pune siesi CARBUNI APRINSI ,pe cap,daca cerseste cind ar putea munci si ar avea unde si de unde-si cistiga existenta...Daca dai celui ce-ti cere,oricine-ar fi acela,sa dai cu TOATA INIMA,fara parere de rau.Caci numai daca dai cu stringere de inima nu e primit inintea lui Dumnezeu.In numele lui HRISTOs,facem aceasta!Hristos poate fi (este) in fiecare dintre cei de linga noi.si EL,Hristos este ,in oricare dintre "lazarii" pusi,poate anume la poarta casei noastre,la portiera masinii,sau mai stiu eu unde,linga noi si/sau in calea noastra.Eu ,adesea,cind nu miluiesc,pt ca judec(analizez),regret,mai pe urma.Am linga mine,si cersetori care o duc mai bine decit mine,financiar.Ii privesc zilnic,cum "colecteaza" si mai apoi numara bancnote a caror cuantum ar atrage pina si minia unui ascet...si totusi ,crede-ma ,nu-mi doresc nicicum sa fiu in pielea lor...

Pare ok filmu', o sa incerc sa ma uit.

Frate, nu cersetorului ii dai, lui Hristos Ii dai! De fiecare daca cand ii dai cuiva milostenie, Hristos o primeste, indiferent de imprejurare sau de om!

De ce este Elisabeta "Guest" ? Stie cineva ?

adevarat graiesti si subscriu
multa iubire

felicitari . foarte frumos si pe intelesul tuturor
multa iubire

Si-a cerut iesirea deoarece a ramas socata cate se petrec pe un forum asa zis"crestin ortodox" si cat a fost de jignita inca din primele zile aici;eu am insistat sa ramana printre noi,caci nu exista loc fara umbra si uscaturi- toti avem lipsuri si nu suntem fara pata,insa decizia finala a fost a ei...
Sa speram ca face bine in viata reala si a gasit raspunsuri la problemele ei!

si cit vor trai cu bogatia ? si ce fel de bogatie ? dar tu ?cit vei trai cu bogatia? si ce fel de bogatie ? hmmmm
multa iubire

este pura mandrie .... de ce nu mi se dau mie jignirile ei ? ca am ce face cu ele ....:16:
multa iubire

Unii se pot apara singuri,platind cu dinte pentru dinte;altii iti intorc si celalalt obraz;altii fug pur si simplu din fata ispitelor...chestie care tine de nivelul de spiritualitate!
Nu stim daca a facut-o din mandrie,nici nu o cunoastem-a stat daor cateva zile printre noi...

imi asum pacatul asta de a o judeca ... si crede-ma ca e mandrie ---- fuga din fata ispitelor nu inseamna a judeca ispitele si a justifica ceva ....
multa iubire
ps iar daca vede ce scriu e si mai bine .... ca sa fiu judecat si eu la randul meu de catre ea ... sau poate iertat si atunci va avea ea un atuu in plus ... asta nimeni nu va stii ...
multa iubire

Pai tu deja ai fost muuult mai jignit decat a fost ea....doar ca nivelul tau de spiritualitate este atat de inalt incat nu te ating; nici nu te superi, nici nu te enervezi, ci ramai la fel de bine dispus si luminos!:1:
"Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşeală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului."Nicolae Steinhardt

Dacă e să faci milostenie, o faci..Nu importă ca e copil de rom sau nu, daca omul e ciuntit sau nu...Dai deoarece astfel îţi dictează sufletul...Eu ofer mereu făra să gîndesc o clipa că fac asta in numele a altceva decît iubirea faţă de un suflet defavorizat...Iar dacă acela este de rea credinţă asta deja nu mai este treaba mea...

Albert Camus intr-o povestire ,prezinta imaginea unui cersetor, care, in vreme ce toti treceau pe langa el fara a-i baga in seama nefericirea ,spunea: lumea nu e rea, numai ca nu vede.

A da bani cersetorilor nu deserveste nimanui. De fapt, in felul asta promovati cersetoria si traficul de fiinte umane. Propun sa va bagati banii in ONG-uri care se ocupa cu salvarea oamenilor strazii.

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie

nu e invers fata de explicatie ? :5:
multa iubire

Asa si este...Multi nici nu realizeaza ce solzi si-au aplicat singuri ochilor, drept lentile de contact cu o realitate ce exista doar imaginatiei lor....Cersetorii raman ades cu mana intinsa pt profunzimea sufletului unora este prea , mult prea scurta...Si ce pacat , pt si ei sunt ai nostri....

Draga Misteria
A fost o vreme in care si eu vedeam intr-una greselile altora. Atei, sau rataciti, sau crestini cuprinsi de idei eretice, si mereu imi spuneam, uite se vede clar ca ratacesc, ca sunt orbi, sau impietriti, sau impovarati de pacate multe, si acum vad asta, dar.....

repetand seara de seara rugaciunile serii, ajung si la pasajul in care spun:
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aratat-o pe maica Ta cea sfanta mai cinstita decat toate Puterile cele ceresti, Preabunule, pentru solirile ei si ale tuturor sfintilor Tai, orice am gresit astazi ca un om si nu numai ca un om, ci ca unul fara de omenie,...., sau m-am marit in desert, s-au m-am mandrit,.., sau am iscodit greseala fratelui meu si l-am osandit, iar greselile mele cele nenumarate nu le-am bagat de seama.....

Si atunci mi-am dat seama ca sunt ei multi poate orbi, cum spui tu cu solzi drept lentile de contact, dar cine sunt eu pacatoasa sa ii arat cu degetul. Ca acelora cu solzi pe ochi, trebuie chemarea harului si solzii vor cadea nu degetul meu aratator. Ca si eu am pacate, altele, dar le am, si de va vrea Dumnezeu sa primesc har sa pot indrepta pe cineva pe calea cea dreapta voi primi si de nu, voia Domnului cu mine. Eu, rugaciune si plangerea pacatelor mele. Asta am inteles ca trebuie sa fac.
Dumnezeu sa iti ajute!