Florin-Ionut, tu te spovedesti impreuna cu sotia ta?!
Spovedania este personala si secreta, nu la gramada...

Eu recunosc ca pana sa Il cunosc (asa la nivelul meu mediocru) pe Dumnezeu, dracuiam. Devenise un obicei urat, josnic ... Apoi n.am mai facut.o. Am incercat si cu ajutorul Domnului am reusit. Cand am ajuns la Sfanta Parascheva am avut o senzatie foarte neplacuta la inceput... imi venea sa injur in gand in Sfanta Biserica apoi m.am rugat Sfintei si m.am linistit. Am mai patit.o odata acum cativa ani si am dracuit iar dar cand am ajuns acasa am plans ... am plans si iar am plans ... Imi parea asa de rau .. . ma simteam oribil. De atunci n.am mai facut.o si incerc sa nu spun nimic cand ma enervez maxim. Sper sa ma ajute Domnul sa nu mai cad in pacatul asta.

daca e asa, eu ma bucur!

Baiatul meu pt ca are energie multa m-am gandit sa-l dau la un sport si l-am dat la fotbal, si nu mai vrea sa mearga pt ca antrenorul injura, dna de pian injura..etc chiar nu mai gasim oameni seriosi :22::(

Nu vezi ca exista? :21: Cred ca posteaza si sfinti pe forum :45: Eu decat sa ma laud si sa o fac prost, mai bine recunosc si gata. Mi se pare mai fairplay!

In halu' asta mintea Simion Mehedinti?? Saracu' de el, o fi fost vreodata prin alte tari?

Si eu aveam pacatul asta inainte. Adica nu stiu sigur daca dracuiam, dar stiu ca ma dadeam pe mine raului, era vorba mea cea de toate zilele...

Sa-mi fie cu iertare, dar la ce va asteptati sa auda? Mai ales cand spuneti cuvantul "fotbal", cu ce anume il asociati? Evident, cu injuraturi, fanatism, huliganism etc. Recomand artele martiale, un karate traditional sau ceva de genul. Este opusul a ceea ce ati experimentat pana acum!

Stati fratilor sa ne intelegem,haideti sa fugim de exagerari...

Oare nu mai sunt pe fata pamantului oameni care nu mai injura?Pana sa va grabiti sa dati raspunsuri din burta,luati-o mai usor...poate mai sunt...oare sunteti in pozitia in care i-ati putut cunoaste pe toti oamenii de pe pamant,v-a purtat Duhul Sfant pe deasupra Terrei si i-ati vazut pe toti oamenii ca injura???
Eu zic ca mai exista si nu sunt sfinti,chiar eu stiu cativa.

Asta imi aduce aminte de subiectul"cine nu a inselat macar o data in viata?"=presupunandu-se ca toti sunt niste pacatosi slabi care inseala.
Sa nu ne mai grabim sa-i mocirlim si pe altii facand presupuneri despre starea lor spirituala.

Ca veni vorba de injuraturi,vreau sa intreb ce se intampla cu cei care sunt dati raului de catre alti netrebnici care dracuie?!?
Avem o ruda care face aceasta in mod constant cu oricine nevasta,copii,ceilalti membri de familie,nici eu nu am scapat...
Are repercusiuni grave asupra persoanei nevinovate pe care i se casuna?

Eu stiu de la parintele Antim ca este cel mai rau lucru sa iti dracui copilul / membrii familiei. Dandu-i raului, ei se schimba. Apartin celui rau... Era o pilda cu un om.care isi dracuia capra. Si cand a vrut sa o ia sa o taie si sa ii manance carnea,cel rau a venit si ia spus ca ii apartine. Nu imi amintesc daca asa era pilda dar geva in gen... Asa ca....vorbele ne aduc ce meritam.

Eu nu stiu ce sa zic,pare cam aiurea...
Adica cum sa apartin raului daca sunt victima unui descreierat care nici macar nu are notiunea gravitatii actiunilor sale?
Ar fi o soarta cam amara si nedreapta,cum sa i se dea acest drept ???

Conteaza foarte mult,pe langa cuvintele spuse,energia emotiei pe care o investeste in ele: daca le spune cu ura,furie exagerata,atunci da,persoana respectiva poate face mult rau in jurul sau,chiar si de la distanta.
In general sunt afectate persoanele care au o protectie slaba,pentru ca,in general un om cu o anumita viata si conduita spirituala este protejat.
Pur si simplu este ca la niste posturi de radio,daca vrei,iar daca tu accesezi niste frecvente inalte prin rugaciune si aceasta conduita spirituala,vibratiile de frecventa joasa nu ajung la tine.
Se mai poate petrece,insa si urmatorul fenomen: uneori atragem violenta celor din jurul nostru si atunci cand in noi insine este un grad de violenta marit,pe care il reprimam si nu dorim sa il recunoastem.Atunci,ceilalti functioneaza ca niste oglinzi care ne arata acel chip al nostru ascuns pe care refuzam sa il acceptam ca facand parte din noi.
In momentul in care constientizarea si acceptarea au loc,automat si aceste manifestari reprimate ale noastre se dizolva si incetam sa mai atragem in viata noastra acest gen de persoane.

Psalmistul David ne arata cum sa lepadam acest obicei urat si vatamator al injuratului: "Binecuvanta-voi pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea".

Nu se poate fara rugaciune, fara a cere de la El, "pune Doamne paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele."

Una este sa mai scapi un cuvant urat si alta e sa dracuiesti, copilul meu nu e obijnuit sa auda asa ceva desi ii place fotbalul nu mai vrea sa mearga, ma gandeam ca .....daca e antrenori pt copii n-o injura (antrenorul), se pare ca m-am inselat.:22:

Mi-a placut cum ai zis, de unde ai citit asta sau cum as putea eu scapa atractia asta, imi poti da linkuri sau carti?:D

;) Da, eu ca ardeleanca vorbesc destul de putin si chiar am timp sa ma gandesc, intr-o situatie in care ar merge un cuvant mai aspru, ca totusi mai bine nu..:)) nici nu ma enervez decat rar, dar atunci nu-mi gasesc cuvintele si tot nu zic nimic ..
Depinde mult de firea fiecaruia, eu nu gasesc nici o dificultate sa nu injur, dar poate altora le e mult mai greu fiindca sunt colerici din fire.

Fotbalul tot fotbal e...

Cand omul injura uita, atat de chipul lui Dumnezeu din el, cat si din semeni. De aceea, orice injuratura este unita cu pacatul luarii numelui Domnului in desert.

Injuratura este o pervertire a darului cuvantului, care ni s-a dat spre viata. Prin ea, cu gandul sau cu limba, cuvantam spre moarte.

Pe langa faptul ca injuraturile sunt impotriva invataturilor crestine, mi se pare o lipsa totala de educatie sa vorbesti astfel. Indiferent de sex. Recunosc ca faptul ca nu injur nu se datoreaza atata credintei, cat faptului ca nu ma pot vedea scazand la acest nivel. Simplul gand ca eu n-am auzit injuratura la mine in casa, ca nici parintii si cu atata mai putin bunicii, nu i-am auzit vorbind asa, nici eu nu pot sa am un asemenea comportament.
Numai oameni slabi, needucati si extrem de frustrati, rabufnesc folosind cuvinte vulgare.

Sunt situatii in care trebuie sa-i explici unui individ anumite lucruri "pe limba lui".

Cu toata educatia ta... acolo unde nu functioneaza ratiunea trebuie sa aplici militaria!

Intre barbati poate e mai comuna practica. Dar o adevarata doamna, nu se preteaza la asa ceva:)

intrati intr-o sectie de croitorie unde lucreaza NUMAI femei si acultati 5 minute CUM se discuta acolo. Din 5 expresii, 3 sunt injuraturi

Sunt convinsa ca sunt foarte multe femei care comunica intr-un mod vulgar. Dar eu, personal, nu fac asa ceva si nici nu am legaturi de prietenie cu astfel de fete. In afara de aspectul crestinesc, femeile care nu injura, au o astfel de atitudine demna, deoarece sunt interesate de imaginea si statutul lor in societate. Un anumit loc de munca, un anumit colectiv si in primul rand familia, sunt aspecte ca impun o anumita prestanta. Cum poti fi tratata ca o doamna de catre barbati, cand tu ca femeie vorbesti ca un birjar?

aveti dreptate doamna. Cei 7 ani de acasa isi spun intiotdeauna cuvantul (educatia de acasa)