Forum Crestin Ortodox
Pagina 2 din 5 < 1 2 34 > Ultimul »
Arată 40 mesaje din subiectul acesta într-o singură pagină

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Spiritualitatea ortodoxa (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5072)
-   -   Sunt sfintii supraoameni ? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=12875)

Mihnea Dragomir 20.05.2011 08:37:50
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362185)
Ramin cu o intrebare:[b]daca mantuirea este atat de greu de obtinut,mai ales cand esti ancorat in lume,cum poti totusi sa atingi sfintenia?
Mai întâi, trebuie respinsă această idee care nu vine de la Dumnezeu: că mântuirea ar fi ceva atât de greu de obținut.
"Câți oameni se vor mântui ?" este o întrebare adresată, într-o formulare sau alta, de multe ori de Apostoli lui Cristos. Domnul evită un răspuns clar, sugerând totuși că numărul mântuiților este considerabil inferior numărului damnaților. În același sens sunt și revelațiile particulare. Dar una este a spune "puțini se mântuiesc" și alta a spune "foarte greu se mântuiesc oamenii". Sesizăm imediat diferența dacă spunem "puțini oameni învață franceza" versus "tare greu mai învață franceza oamenii". Prima este o constatare a unui lucru obiectiv, pe când a doua este demobilizare psihologică: eu, dacă aud că franceza e un lucru foarte greu, nici nu mai îmi vine să mă apuc de ea.
Deci, în timp ce se poate susține că Isus a zis că puțini se vor mântui, nu se poate argumenta că ar fi spus că mântuirea se obține greu. A spus asta despre bogați, că se vor mântui greu, nu despre oameni în general.

Pe urmă, trebuie respinsă ideea că mântuirea e mai greu de obținut în lume. Puțini oameni au chemarea excepțională de a trăi în călugărie, ducând o viață asemănătoare îngerilor încă din lumea aceasta. Cei mai mulți au chemarea de a trăi în lume. Avem atâția sfinți care au trăit în lume. Suntem chemați să fim "sarea pământului", să fim "levura care face aluatul să crească", să fim "lumina lumii". Desigur, una este "a trăi în lume" și altceva este "a fi ancorat în lume". Apostolul ne spune "să fim în lume, dar să nu fim ai lumii", cu alte cuvinte să fim ancorați în Cristos și nu ancorați în lume. Dar misiunea noastră cea mai mare, și cu precădere misiunea laicilor din Biserică, este de a fi "popor ales, preoție împărătească", transfigurând lumea, făcând ca legile ei să fie legile lui Dumnezeu, detronându-l pe Adversar ca "prinț la lumii acesteia" și încoronându-L pe Domnul ca rege al lumii, continuând în plan temporal ceea ce Isus a început în plan spiritual.

În sfârșit, una e mântuirea, alta e sfințenia. Sfinții sunt oameni despre care știm în mod sigur că s-au mântuit. Dar ei au virtuți eroice, sunt propuși de Biserică spre a ne fi modele. Ei au făcut mult mai mult decât minimul necesar mântuirii, lucru pe care catolicii îl numesc "fapte suprameritorii".
Pentru noi ceilalți, care nu suntem sfinți, este foarte, foarte important să știm că ne vom mântui cu absolută siguranță dacă, la capătul vieții, vom fi în stare de grație sfințitoare. Iar pentru acest lucru e suficient să urmăm legile lui Dumnezeu, evitând ruptura de El care este păcatul capital.

Scotland The Brave 20.05.2011 09:25:38
Schiller spunea ca istoria lumii este propria ei judecata. Apostolul Pavel spunea despre el insusi,in Epistola catre Filipeni:,, Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. Fratilor, eu nu cred ca l-am apucat inca; dar fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus”.

Un apostol al neamurilor care alearga spre mantuire… noi doar mergem la pas,sau tarandu-ne daca este sa fim sinceri.El,un Apostol, nu avea inca siguranta si continua sa alerge spre Mantuitor prin puterea Credintei..

Si mai da un sfat, tot in acesta epistola:,, Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor.”.

Prin pocainta aratata de Hristos, daca omul o urmeaza il aduce pe Hristos in el, Pavel confirma asta: ,, Vreau sa zic: taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre Neamuri, si anume: Hristos in voi, nadejdea slavei.”(Coloseni 1: 27-28).

Este absolut,fie si logic, sa fie asa, Pavel explica de ce: ,, Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.”(Coloseni 3:1-3).Pocainta este un lucru care confirma cele spuse de Mantuitor,cu privire la strangerea de comori in ceruri: ,, Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.”(Matei 6:21).

Pocainta-smerenie-sacrificiu-dragoste.Nu este acesta invatatura Mantuitorului? Pavel asa spune: ,, Urmati, dar, pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros - lui Dumnezeu.”(Efeseni 5:1-2).

Cata dragoste,pocainta,smerenie si sacrificiu vedem in jurul nostru?Dar in noi? Daca cadem pe ganduri inseamna ca Cel de Sus mai are inca rabdare cu noi..

Sa va spun ce am vazut pe la noi,pentru ca fiecare vorbeste cel mai bine despre propria ograda.Cel mai greu lucru in prezent,sau printre cele mai grele,este ca cineva sa le predice la oameni despre pacat,despre caderea lor,despre ipocrizia si lasitatea lor.Cultura sociala actuala pune omul,nu divinitatea,in centrul imaginii si il invata pe om ca singur poate atinge tot,sa nu fie asa aspru cu el,sa fie tolerant,ca ,,doar om este".O intreaga falsa invatatura,ce ascunde adevarului despre noi sub aparente comode.Si uite asa adorm ,,ostasii" Domnului in post..

Cand vine un pastor si predica despre mantuire sa vezi ce se lumineaza toti la fata,cum cresc din pitic in urias al credintei in cateva momente.Se umfla piepturile si toti privesc increzatori,undeva in sus sau in jur.,,Da domne,stiam eu ca sunt pe drumul cel bun,si eu simt asta".Daca predicatorul schimba registrul si predica despre pacat si pocainta sa vezi schimbare.Figurile se alungesc,privesc stanjeniti in jur,toti vor sa se scuze,se simte un sentiment de iritare.,,Domne,da ce tot o tine asta cu pacatu,cu pedeapsa,cam exagereza.Ce ne tot bate la cap,nu stie cum este lumea?Face el pe lupul moralist".Multi pastori,in ziua de azi,predica comod,moralizator,cu scopul de a gadila simtirea(fals)crestina,nu cumva sa le fuga credinciosii.Daca cumva le spun despre pacat multi fug ca potarnichiile,este o oglinda greu de indurat.

Mandria asta ticaloasa ne ucide pe toti.Cum domne sa ma pocaiesc si sa ma smeresc,pai nu sunt smerit,nu ma rog,nu fac aia si ailalta? Da-te ma mai incolo ca imi iei vopseaua :) Sare mandria din noi ca pestele din iaz.Lupta cu noi insine este extrem de grea,se opinteste necuratu mama-mama..,,Ce vrei mai sa faci?Da chiar azi?Chiar este nevoie?Hai ma,ca tu esti bun...".Rade de noi impielitatu.. :)

dobrin7m 20.05.2011 10:32:32
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362185)
In primul rand va multumesc pentru precizari.Ati facut un gest curajos sa renuntati,in aceste timpuri,la un job bine platit.Sa va calauzeasca Dumnezeu pasii in continuare dar sa stiti ca nu toti vor lua acest gen de decizie.Mai ales cei care au de intretinut o familie.Este o fraza cheie in ce spuneti:,,Concluzia este ca omul in lume duce o lupta puternica pentru a putea sa ajunga macar sa se mantuie, nu zic de sfintenie, lupta cu duhul lumii care e mai puternic ca oricand , cu firea sa si cu duhurile necurate care nu dorm nici ele."

Eu inteleg ca dvs sunteti angajata in lupta cu pacatul in vederea mantuirii.Este o lupta grea,zilnica, ce va tine pana in ultimele clipe.Ati precizat mai multe actiuni pe care le-ati facut si reguli(spovedania,ascultarea de duhovnic)pe care le urmati.Aceste reguli/actiuni va dau o posibilitate spre mantuire sau va asigura mantuirea?Ma intereseaza foarte mult distinctia ca sa inteleg exact.

Ramin cu o intrebare:daca mantuirea este atat de greu de obtinut,mai ales cand esti ancorat in lume,cum poti totusi sa atingi sfintenia?Poate fi atinsa sau este doar teoretic o posibilitate cat timp esti in lume?Daca mergi pe acesta calea a mantuirii,conform invataturii ortodoxe,este calea doar spre mantuire sau este si calea spre sfintenie?Parintii Bisericii ce spun cu privire la acest demers al credinciosului,de a nazui spre sfintenie?Ce sfaturi dau?
In primul rand vreau sa spun ca nu e chiar necesar schimbarea jobului daca acesta permite sa cistigi cinstit existenta. Sunt meserii care slujesc semenilor: medici, asistente, infirmiere, bucatarese, profesori sau sudor de pilda in care se poate trai curat fara sa faci compromisuri cu duhul lumii.

Eu stiu ca puneti aceste intrebari prin prisma dvs a ideii protestante prin care credeti ca e de ajuns credinta pentru mantuire.
Dar iata ce va raspund eu , ortodoxa la aceste intrebari.
Arata-mi faptele tale ca sa iti arat credinta ta. Noi avem tainele ca niste arme spre mantuire. Iar drumul spre mantuire dintre un ortodox si un protestant se aseamana ca a unor doi ostasi care pleaca la razboi, unul avand toate armele si echipamentul la el si altul plecand cu mainele goale si dezbracat.
Daca mantuirea ar fi ceva predestinat cum credeti, atunci Iisus pentru ce a mai venit pe pamant? Ca oricum cei carora le este predestinat sa se mantuie se mantuie nu? Ca le e predestinat. Atunci la ce bun faptele nu? Ca daca mantuirea nu depinde de fapte?
Atunci de ce : credinta fara fapte moarte este precum fapte fara credinta?
Iata de ce crestinul trebuie sa faca fapte bune pentru mantuire.
Dar faptele bune inseamna totul inclusiv smerenia.
Cel mai smerit om de pe pamant, smerenia desavarsita a avut-o Iisus Hristos. Daca El s-a smerit pentru mantuirea tututor oamenilor oare eu, pacatoasa nu pot sa ma smeresc pentru mantuirea mea?
Cum ajunge un om la smerenie?
Nu prin taine? spovedanie, impartasire, maslu, cununia cu un semen sau cu Hristos?
Nu ne-a aratat Hristos cum sa ne smerim? Nu a postit El 40zile? nu a spus el fiti desavarsiti? Nu ne-a arat El cum sa fim desavarsiti?
Nu prin curatirea de pacate? Si pacate nu sunt si gandurile rele? Doar faptele rele? Si asta deoarece omul este pacatos. Iar cum stim ca nimeni cu pacat nu intra in imparatia cerurile atunci trebuie sa curatam pacatele.
Faptele bune ne dau posibilitatea sa fim chip al lui Hristos.

Iata deci ca aceste fapte, numite de dvs reguli in primul rand ne da posibiltatea sa fim chip al lui Hristos si deci sa dobandim mantuirea si sfintirea. Si asta pentru ca Dumnezeu este drept si corect. Cu Dumnezeu nu facem targuri. Fac asta si asta si atunci imi asigur mantuirea. Nu. Eu am incredere deplina in Dumnezeu , ma vede ce fac , iar ce fac , fac curat cu inima. exact asa ca in fericiri: fericiti cei curati cu inima ca acelora le este imparatia cerurilor.
Si odata devenind chip al lui Hristos cu siguranta de vom mantui. Pentru ca Hristos e mantuirea.

Iata de pilda faptele fara credinta. Cum pot sa ma mantui in acest caz, daca nu am chipul lui Hristos?

In primul rand faptele bune ne sporeste credinta. pentru ca oamenii au putina credinta astazi. insusi dvs, prin intrebarea pusa aratati putina credinta. Ati spus: putini au curajul sa schimbe jobul pentru Hristos si ati spus ca daca aceste fapte dau siguranta mantuirii sau doar posibilitatea de mantuire. Aceasta este lipsa de incredere in Dumnezeu si arata putina credinta a omului. Daca am avea credinta deplina in Dumnezeu am stii f ca daca fac faptele bune nu exista urma de indoiala de mantuire. e ca si cum ne-am indoi de dreptatea si corectitudinea lui Dumnezeu.

Postul , nevointa, rugaciunea, infranarea ne ajuta spre smerenie si constientizarea starii noastre de pacatosenie. Asta trebuie sa reusim: sa constientizam starea de pacatosenie. Doar atunci poti sa te smeresti cu adevarat. Si doar atunci te poti mantui.
Poruncile lui Dumnezeu nu au fost date doar calugarilor ci tuturor oamenilor.

Iar in legatura cu greutatea de a reusi sa te mantui si sa devi sfant in lume va spun ca apare datorita faptului ca nu facem cat stim.
Trebuie , noi cei din lume sa facem nu numai cat putem ci cat si stim. Cati stiu si au citit despre smerenie si faptele bune si fac jumatate sau un sfert din ele?

Eu de pilda nu reusesc inca sa fac cat stiu. Deci da, oricine se poate mantui si oricine poate ajunge sfant. Au fost si sunt inca sfinti in viata. Si vor mai fi. Aceia sunt cei care au facut tot ce au stiut pentru asta. Iar cand neputinta intervine, dar doresc sa fac tot ce stiu, atunci vine si rugaciunea: ajuta Doamne neputintei mele. Si Domnul ajuta intotdeauna.

Aceasta cale este calea spre mantuire si sfintenie.

dobrin7m 20.05.2011 10:45:49
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362331)
Va multumesc pentru modul cum ati inteles sa raspundeti.Sinceritatea este o haina rara a omului in ziua de astazi.O sa va spun si eu ce cred,cat mai clar pot eu,avand aceleasi limite ca si dvs dpdv al luptei zilnice cu pacatul.Ma uitam ieri la o icoana cu Sfanta Paraschiva,frumos pictata,si am observat,pe langa impresionanta figura ascetica tipica picturii rasaritene,ca tinea in mana un pergament pe care scria un verset din Fericiri: ,,Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!"(Matei 5:8).Vazind acest lucru mi-am amintit un verset din Profetul Isaia(40:21-25) unde Cel de Sus spune asa:

,,Nu stiti? N-ati auzit? Nu vi s-a facut cunoscut de la inceput? Nu v-ati gandit niciodata la intemeierea pamantului? El sade deasupra cercului pamantului, si locuitorii lui sunt ca niste lacuste inaintea Lui; El intinde cerurile ca o marama subtire si le lateste ca un cort, ca sa locuiasca in el. El preface intr-o nimica pe voievozi si face o nimica din judecatorii pamantului. De abia sunt saditi, de abia sunt semanati, de abia li s-a inradacinat tulpina in pamant; si El sufla peste ei de se usuca, si un vartej ii ia ca pe niste paie. "Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el? - zice Cel Sfant."

Cumva te blochezi cand citesti asa ceva.Daca asa este Dumnezeu,Sfant in esenta Sa,cum pot eu sa ma aseaman cu EL,sa incerc sa fiu desavirsit,sfant? Sfantul Grigore din Nyssa,comentand Fericirile spunea ca desi aparent nimeni nu poate sa-L vada pe Cel de Sus,prin despatimire,curatare interioara a inimii,care vine prin smerenie si pocainta,poate vedea lumina,chipul divinitatii, pus de Cel de Sus in fiecare om,creat dupa ,,dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra".

Toti Parintii Bisericii,toti ascetii din Pateric indeamna spre asta.Despatimire,smerenie,pocainta.Exact ce a lipsit omului mereu,posibilitatea de a vedea chipul dumnezeirii din el,eliberator si transformator.Primul pas spre sfintenie cred ca acesta este,o despatimire,o lepadare dura si fara oprire de buruienile pacatului ce cresc in noi.Daca ne gandim cate pacate savirsim zilnic,cu gandul,fapta sau vorbire ne ingrozim.Colcaim de pacate,despatimirea pana la obtinerea inimii curate pare un pod prea indepartat.Nu a spus nimeni ca drumul spre sfintenie este usor.Multi alergam spre mantuire dar putini spre sfintenie,asa cum remarca si dna Dobrin.Si asta cam arata cam cat putem noi ca oameni si cam cat reusim in mod normal.Daca ne-ar fi lasat Cel de Sus strict in faptele si putintele noastre eram teminati demult.

Omul care ajunge la acest indemn al Fericirilor cred ca a inceput sa calce pe greul drum spre sfintenie.Odata ce implineste acest lucru face voia Tatalui si implineste ce a spus Mantuitorul,marea porunca: ,,"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau." (Matei 22:37).Exista dovada de iubire mai mare fata de Cel de Sus decat ascultarea prin lupta cu tot ce inseamna pacat?Oare cel care face asta nu urmeza sa-si iubeasca si semenii?Exista oare iubire egoista de Dumnezeu sau iubirea fata de EL implica si "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." (Matei 22:39)?

Iubirea de aproape.Cat de grea,cat de mult ne luptam cu noi insine.Nu doar iubirea normala,naturala, ci aceea care este cel mai greu de atins:iubirea aratata de Hristos.In Biblie se arata o cale de ajunge la desavirsire,care are la baza aceasta iubire predicata de Hristos,izvorata chiar in faptele vietii sale: ,,Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati?Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit."

Nu le-a cerut oare Mantuitorul Apostolilor: ,,Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii." (Ioan 13:34-35)? Nu punea Apostolul Pavel: ,,Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea"(I Corinteni 13:13)? Nu i-a spus Mantuitorul lui Nicodim: ,,Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica"(Ioan 13:6)

Esenta lumii,esenta lucrarii Mantuitorului,acesta iubire transformatoare,lipsita de egoism,plina de sacrificiu,poate chiar dureroasa ca efecte in lumea asta.Oare cine reuseste asta,sa urmeze acest indemn,sa-si curete inima si sa iubeasca in acest mod,nu este oare pe drumul spre sfintenie? Nu din acesta dragoste divina pusa in om si aplicata de om iese lumina in lume? Multi incerca, cu greu, sa se lupte pentru mantuire.La acest tip de iubire sfanta parca nici nu ne mai gandim dar sa o mai si aplicam.Lumea si duhul ei parca ne-au intunecat de tot lumina pusa in noi.

Inima noastra,plina de pacat, parca si-a pierdut orice putere de a-L vedea pe Cel de Sus.Apostolul Ioan ne-a avertizat: ,,Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam in intuneric, mintim si nu traim adevarul.Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat." (I Ioan 1:5-7).Nu ne-am impotrivit inca pacatului pana la sange,avea dreptate Apostolul Pavel,tot robi ai lui aratam ca suntem.Va las ce spunea Parintele Nicolae Steinhardt:

,,Adevărata, marea sfințenie, de neînchipuit de grea este de a trăi într-o obște și a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți; sau măcar a te purta cu el ca și cum l-ai iubi ca pe tine însuți, ori mai mult ca pe tine însuți. Ăsta-i lucrul cel greu, cel sfînt, cel creștinesc, cel supraomenesc.Forma cu totul superioară și cutremurător de grea a sfințeniei este ca, liber fiind, într-o obște închisă trăind, să-ți iubești aproapele nu mai puțin ca pe tine, așa cum Hristos și-a iubit apostolii."

Sa ne ajute Cel de Sus ca prin pocainta si smerenie sa gasim drumul prin intuneric,luptand cu pacatul, spre o inima curata,spre lumina din noi,spre spre iubirea de Dumnezeu si de aproape,asa cum ne-a invatat Hristos.Atunci si doar atunci vom merge pe drumul spre sfintenie.Doamne ajuta.
Ati vorbit acum exact ca un ortodox adevarat. Domnul sa fie cu dvs mereu!
Va vad ortodox in esenta desi scrieti ca sunteti protestant.

Atunci cand dobandesti smerenia atunci dobandesti si iubirea aproapelui. Aceasta iubire de aproape ne arata gradul nostru de smerenie si pocainta.
Aceasta ne ajuta sa vedem cum suntem cu adevarat si astfel sa ne trezim din adormirea in care ne cufunda duhul cel lumesc.

costel 20.05.2011 10:46:35
Sfintii sunt oameni uniti cu Hristos. Celor straini de unirea cu Hristos, este posibil ca sfintii sa le apara a fi supraoameni (postesc mult, dorm putin, se roaga neincetat...). Mie sfintii nu-mi apar a fi dincolo de uman, ci a fi un uman implinit.

Scotland The Brave 20.05.2011 10:53:57
Doamna Dobrin,se pare ca am o problema :) sunt o struto-camila protestanta cu tendinte ortodoxe :) In primavara viitore plec in pelerinaj in Tara Sfanta,daca ma ajuta Domnul.Demult vroiam sa fac asta.Pana ma intorc va promit ca imi clarific situatia doctrinara :) Dumnezeu sa va apere.

Daniel_7 20.05.2011 10:54:28
Cand am citit prima data Scara,eram nelamurit de primele trei trepte,necesare pentru inceperea urcusului duhovnicesc.
Mai tarziu le-am inteles.

Mihnea Dragomir 20.05.2011 10:57:22
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362345)
[font=Verdana]
Cand vine un pastor si predica despre mantuire sa vezi ce se lumineaza toti la fata,cum cresc din pitic in urias al credintei in cateva momente.Se umfla piepturile si toti privesc increzatori,undeva in sus sau in jur.,,Da domne,stiam eu ca sunt pe drumul cel bun,si eu simt asta".Daca predicatorul schimba registrul si predica despre pacat si pocainta sa vezi schimbare.Figurile se alungesc,privesc stanjeniti in jur,toti vor sa se scuze,se simte un sentiment de iritare.,,Domne,da ce tot o tine asta cu pacatu,cu pedeapsa,cam exagereza.Ce ne tot bate la cap,nu stie cum este lumea?Face el pe lupul moralist".Multi pastori,in ziua de azi,predica comod,moralizator,cu scopul de a gadila simtirea(fals)crestina,nu cumva sa le fuga credinciosii.Daca cumva le spun despre pacat multi fug ca potarnichiile,este o oglinda greu de indurat.
Da, știu cum e, așa este și la noi. Și totuși, Isus mai mult despre iad a vorbit, decât despre rai. Dar nu numai Isus, așa au vorbit și apostolii. Și, înaintea lor, Ioan Botezătorul. Toți marii predicatori au vorbit așa. Dacă acuma, la o biserică catolică din București, ar veni un preot să spună: "plecați de la mine, năpârcilor, plecați, morminte văruite !" s-ar lăsa cu scandal și jalbă la episcop. Cum, dom'le, să sperie oamenii ?

Daniel_7 20.05.2011 11:00:29
Cea mai buna predica este cea a faptelor si cea a marturisirii prin fapte.

Cuvinte pot sa fabrice multi,fapte doar foarte putini.

dobrin7m 20.05.2011 11:01:46
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362345)

Mandria asta ticaloasa ne ucide pe toti.Cum domne sa ma pocaiesc si sa ma smeresc,pai nu sunt smerit,nu ma rog,nu fac aia si ailalta? Da-te ma mai incolo ca imi iei vopseaua :) Sare mandria din noi ca pestele din iaz.Lupta cu noi insine este extrem de grea,se opinteste necuratu mama-mama..,,Ce vrei mai sa faci?Da chiar azi?Chiar este nevoie?Hai ma,ca tu esti bun...".Rade de noi impielitatu.. :)

Ati sesizat corect. Aceasta este principala cauza pentru care multi nu ajung la mantuire, ce sa mai vorbim de sfintenie.
Acum cateva saptamani la biserica am vazut un domn care se pregatea de impartasanie. de obicei putini se impartasesc la biserica la care merg din pricina pacatelor lor. Se asezase primul, langa usi asteptand preotul sa iasa. Si a privit asa spre multime , pana la usa si apoi si-a umflat pieptul tare si si-a ridicat ochii in sus. Era mandria intruchipata. vedeti, eu ma impartasesc, sunt vrednic, uitati-va la mine si uitati-va la voi , pacatosilor.
Si mi-a parut rau de el. Necuratul inseala in nebanuite chipuri.

Daniel_7 20.05.2011 11:06:09
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m (Post 362363)
Ati sesizat corect. Aceasta este principala cauza pentru care multi nu ajung la mantuire, ce sa mai vorbim de sfintenie.
Acum cateva saptamani la biserica am vazut un domn care se pregatea de impartasanie. de obicei putini se impartasesc la biserica la care merg din pricina pacatelor lor. Se asezase primul, langa usi asteptand preotul sa iasa. Si a privit asa spre multime , pana la usa si apoi si-a umflat pieptul tare si si-a ridicat ochii in sus. Era mandria intruchipata. vedeti, eu ma impartasesc, sunt vrednic, uitati-va la mine si uitati-va la voi , pacatosilor.
Si mi-a parut rau de el. Necuratul inseala in nebanuite chipuri.
Si totusi si aceasta observatie pe care o faceti este o judecata asupra aproapelui.Este posibil sa fiti si dumneavoastra incoltita de mandrie cand va impartasiti.

Cel mai bine in Biserica,dupa cum spun unii Parinti ,este sa stam cu ochii inchisi si sa ne rugam.

Cel mai greu este sa sesizam cum ne inseala pe noi diavolul,caci pentru ceilalti avem ochi de "expert".

dobrin7m 20.05.2011 11:07:24
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362358)
Doamna Dobrin,se pare ca am o problema :) sunt o struto-camila protestanta cu tendinte ortodoxe :) In primavara viitore plec in pelerinaj in Tara Sfanta,daca ma ajuta Domnul.Demult vroiam sa fac asta.Pana ma intorc va promit ca imi clarific situatia doctrinara :) Dumnezeu sa va apere.
Iertare daca v-am suparat. Nu asta a fost intentia mea. Dar , va spun sincer ca sunteti aproape de ortodoxie cel putin din aceste postari ale dvs. Citeam nu de mult, un jurnalist fost catolic care a trecut la ortodoxie, pentru ca a simtit ca desi era nascut in familie traditional catolica a simtit si gandit ortodox.

costel 20.05.2011 11:14:47
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 362360)
Dacă acuma, la o biserică catolică din București, ar veni un preot să spună: "plecați de la mine, năpârcilor, plecați, morminte văruite !" s-ar lăsa cu scandal și jalbă la episcop. Cum, dom'le, să sperie oamenii ?
Eu cred ca pentru unii si acum aceste cuvinte ar fi spre rodire intru faptuire buna, dar pe altii iar sminti. Nu-i poti da celui cu "dinti de lapte" o asa invatatura, ii faci mai mult rau decat bine. De aceea sunt de parere ca nu toti s-ar scandaliza. Si mai e ceva, cei care rostesc aceste cuvinte, trebuie sa fie asemeni lui Hristos, straini pacatului.

dobrin7m 20.05.2011 11:16:00
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 362365)
Si totusi si aceasta observatie pe care o faceti este o judecata asupra aproapelui.Este posibil sa fiti si dumneavoastra incoltita de mandrie cand va impartasiti.

Cel mai bine in Biserica,dupa cum spun unii Parinti ,este sa stam cu ochii inchisi si sa ne rugam.

Cel mai greu este sa sesizam cum ne inseala pe noi diavolul,caci pentru ceilalti avem ochi de "expert".
Granita dintre judecarea aproapelui si constatarea unei stari in care se afla aproapele este tare sensibila. Si fina. Este o problema importanta. ca de asta depinde pacatul judecarii aproapelui. Acu una este sa vezi pe cineva cazut intr-un pacat si alta e sa il certi si sa il judeci. Ca pacatele oamenilor le vedem, destule in jurul nostru. dupa cum vedem si pacate la noi insine. Vedeti dvs. eu nu l-am certat de domnul, ci m-am uitat repede la mine cum sunt, nici macar nu l-am intrebat ceva. Ci mi-am vazut de mine.
Am mai spus-o si o repet. Vedem un om cazut in patima betie de exemplu. Il vedem , e evident, acum daca vedem asta nu inseamna ca l-am judecat. dar omul care gandeste asa tot din mandrie gandeste asa: ce te uiti la mine, nu te vezi pe tine?
Mandria asta bat-o vina are radacini adanci.

N.Priceputu 20.05.2011 11:16:40
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362345)
[font=Verdana][i]SDaca predicatorul schimba registrul si predica despre pacat si pocainta sa vezi schimbare.Figurile se alungesc,privesc stanjeniti in jur,toti vor sa se scuze,se simte un sentiment de iritare.,,Domne,da ce tot o tine asta cu pacatu,cu pedeapsa,cam exagereza.Ce ne tot bate la cap,nu stie cum este lumea?Face el pe lupul moralist".Multi pastori,in ziua de azi,predica comod,moralizator,cu scopul de a gadila simtirea(fals)crestina,nu cumva sa le fuga credinciosii.Daca cumva le spun despre pacat multi fug ca potarnichiile,este o oglinda greu de indurat.
Spre surprinderea mea am constatat, cel puțiin în cazul unui preot, că oamenii nu se depărtează deloc de el pentru că e aspru. Aș zice că din contră, simt că e un păstor bun, iar biserica lui e arhiplină și la spovedanie nu face față.

Daniel_7 20.05.2011 11:20:07
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m (Post 362372)
Granita dintre judecarea aproapelui si constatarea unei stari in care se afla aproapele este tare sensibila. Si fina. Este o problema importanta. ca de asta depinde pacatul judecarii aproapelui. Acu una este sa vezi pe cineva cazut intr-un pacat si alta e sa il certi si sa il judeci. Ca pacatele oamenilor le vedem, destule in jurul nostru. dupa cum vedem si pacate la noi insine. Vedeti dvs. eu nu l-am certat de domnul, ci m-am uitat repede la mine cum sunt, nici macar nu l-am intrebat ceva. Ci mi-am vazut de mine.
Am mai spus-o si o repet. Vedem un om cazut in patima betie de exemplu. Il vedem , e evident, acum daca vedem asta nu inseamna ca l-am judecat. dar omul care gandeste asa tot din mandrie gandeste asa: ce te uiti la mine, nu te vezi pe tine?
Mandria asta bat-o vina are radacini adanci.
Adevarata smerenie inseamna ,daca vezi un om beat,sa crezi ca esti mai jos decat acela.

Cand ati vazut ca acel om se impartaseste cu mandrie,reactia corecta ar fi fost,eu sunt mai mandra decat acel om,el se impartaseste iar eu nu etc.
Aceasta este logica buna.

Cel dintai dintre pacatosi sunt eu.

dobrin7m 20.05.2011 12:15:43
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 362374)
Adevarata smerenie inseamna ,daca vezi un om beat,sa crezi ca esti mai jos decat acela.

Cand ati vazut ca acel om se impartaseste cu mandrie,reactia corecta ar fi fost,eu sunt mai mandra decat acel om,el se impartaseste iar eu nu etc.
Aceasta este logica buna.

Cel dintai dintre pacatosi sunt eu.
Fiecare cu pacatele sale.
Acu un om pune in balanta pacatul betiei, altul pune pacatul maniei de exemplu.
Dar cum toti suntem pacatosi si purtam cate un pacat, care este totusi atitudinea corecta fata de aproapele care greseste tinand cont ca sfintii parinti ne invata ca daca vedem ca cineva greseste sa ii spunem si sa il ajutam ca sa nu ne facem partasi greselii lui.
Mai ales ca toti suntem oglinda celuilalt. Nu e nimeni fara de pacat asadar nimeni nu ar avea voie sa spuna nimic de nimeni si deci nu ar mai exista nici corectarea prin aproapele nostru si invatarea unul de la celalalt.
Ca daca cineva spune cuiva : nu mai bea, el iti raspunde: tu vorbesti care te-ai certat cu vecinul ? si asa mai departe si vom ramane cu totii pacatosi si mandri.
mare iscoditor si smecher aghiuta asta.

Acu stiu, sa spunem cu blandete, sa fim noi exemplu. In cazul dat de mine, stiindu-ma si eu cu pacate, chiar daca am vazut pe acela impartasindu-se cu mandrie eu mi-am vazut de pacatele mele spunand: Doamne tu stii, fiecare are pacatele sale.

Eu cred ca nu e cazul sa ne smintim la vederea pacatelor celuilalt.

Am citit cum Parintele Paisie Aghioratul invata oamenii si le spunea: nu faceti asta, sau am vazut ca mai nou oamenii fac asta; deci dupa parerea multora parintele judeca oamenii? Ei trebuie sa fie exemplul nostru in calea spre mantuire.

Daniel_7 20.05.2011 12:19:10
Daca aproapele greseste ,nu trebuie sa te simti obligat sa il "indrepti" .Trebuie sa te osandesti pe tine mai mult,ca sa eviti judecata.

Cei care pot indrepta pe altii ,se numesc sfinti,si cred ca majoritatea dintre noi nu am ajuns in acest stadiu.

anita 20.05.2011 12:55:05
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 362384)
Daca aproapele greseste ,nu trebuie sa te simti obligat sa il "indrepti" .Trebuie sa te osandesti pe tine mai mult,ca sa eviti judecata.

Cei care pot indrepta pe altii ,se numesc sfinti,si cred ca majoritatea dintre noi nu am ajuns in acest stadiu.
Sfantul Pavel spune sa ii indreptam pe cei care gresesc cu duhul blandetii "avand grija sa nu cazi si tu in ispita"
Bineinteles ,daca cineva este mandru nu cred ca avem noi caderea sa ii dezvaluim asta ,dar in anumite privinte putem indrepta pe cei din jur ,nu neaparat pe cei duhovnicesti ,dar cu duhul blandetii.
Din pacate anumite defecte ,neajunsuri de care suferim ne sunt descoperite de altii .Si noi , la randul nostru putem sa spunem unei persoane apropiate daca a gresit cu ceva.

Daniel_7 20.05.2011 12:58:55
Citat:
În prealabil postat de anita (Post 362390)
Sfantul Pavel spune sa ii indreptam pe cei care gresesc cu duhul blandetii "avand grija sa nu cazi si tu in ispita"
Bineinteles ,daca cineva este mandru nu cred ca avem noi caderea sa ii dezvaluim asta ,dar in anumite privinte putem indrepta pe cei din jur ,nu neaparat pe cei duhovnicesti ,dar cu duhul blandetii.
Din pacate anumite defecte ,neajunsuri de care suferim ne sunt descoperite de altii .Si noi , la randul nostru putem sa spunem unei persoane apropiate daca a gresit cu ceva.
Nu cred ca asa e bine.Cand spunem cuiva ca a gresit,ne transformam in judecatori o data,si apoi ne inaltam pe noi insine ca suntem mai buni ca cel pe care il indreptam.

Noi putem indrepta pe altii intr-un singur fel: Daca cineva se va folosi de faptele noastre,nu de gura noastra.

Acest lucru face si acest forum oarecum inutil,lucru sesizat de multi dintre noi.Insa altii au avut puterea sa se retraga.

dobrin7m 20.05.2011 12:59:17
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 362384)
Daca aproapele greseste ,nu trebuie sa te simti obligat sa il "indrepti" .Trebuie sa te osandesti pe tine mai mult,ca sa eviti judecata.

Cei care pot indrepta pe altii ,se numesc sfinti,si cred ca majoritatea dintre noi nu am ajuns in acest stadiu.
Cel care vede un rau si intoarce capul , nefiind obligat sa indrepte, cum oare se numeste?
E fals sa spui ca noi ne corectam doar de la sfinti. Asta se numeste mandrie. Adica nimeni nu e bun sa ma corecteze pe mine in afara de sfinti.
Este o inselare mascata in care pica multi.
Necuratul asta iti sopteste in ureche: trebuie sa te osandesti ca sa eviti judecata si trebuie sa te indrepti privind sfintii. Si astfel ai cazut in pacatul mandriei si in pacatul judecarii celuilalt. Dar foarte subtil. Ai judecat ca nimeni in afara de sfinti nu poate corecta pe nimeni, socotindu-i mai prejos de tine si in acelasi timp mandrindu-te.
E atat de subtil totul incat e greu de sesizat.

Daniel_7 20.05.2011 13:00:44
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m (Post 362393)
Cel care vede un rau si intoarce capul , nefiind obligat sa indrepte, cum oare se numeste?
E fals sa spui ca noi ne corectam doar de la sfinti. Asta se numeste mandrie. Adica nimeni nu e bun sa ma corecteze pe mine in afara de sfinti.
Este o inselare mascata in care pica multi.
Necuratul asta iti sopteste in ureche: trebuie sa te osandesti ca sa eviti judecata si trebuie sa te indrepti privind sfintii. Si astfel ai cazut in pacatul mandriei si in pacatul judecarii celuilalt. Dar foarte subtil. Ai judecat ca nimeni in afara de sfinti nu poate corecta pe nimeni, socotindu-i mai prejos de tine si in acelasi timp mandrindu-te.
E atat de subtil totul incat e greu de sesizat.
Nu am spus ca trebuie sa ne corectam doar de la sfinti.Am spus ca doar daca ajungi la stadiul de sfant poti corecta verbal.

In rest fiecare se corecteaza prin propria constiinta.

dobrin7m 20.05.2011 13:09:29
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 362392)
Noi putem indrepta pe altii intr-un singur fel: Daca cineva se va folosi de faptele noastre,nu de gura noastra.

Acest lucru face si acest forum oarecum inutil,lucru sesizat de multi dintre noi.Insa altii au avut puterea sa se retraga.
Adevarat, ca prin fapte si nu prin vorbe se va folosi cineva spre indreptare.
Dar aici pe forum, in afara de a rostogoli omuleti spre exprimarea sentimentelor e cam greu sa infaptuiesti. Aici ramane cuvantul. Dar cuvantul, nu uitati arata ceea ce simtim, el vine din gandurile noastre si din sufletul nostru.
Si staretul Tadei frumos spunea: cum iti sunt gandurile asa iti este si viata.

Si eu m-am retras de pe acest forum prin februarie, tocmai ca socoteam ca e inutil oarecum, dar apoi am inteles ca putem sa marturisim credinta si prin cuvant, si ca, intotdeauna cineva aici va citi si se va folosi de cele scrise de noi, de mine, de tine. Acum nimeni nu e perfect, toti mai gresim, ca suntem oameni. Dar comunicarea dintre noi de aceea exista ca sa ne indreptam acolo unde gresim si ca sa invatatm acolo unde nu stim.

dobrin7m 20.05.2011 13:12:44
Nu vreau sa fac polemica. Nici nu cred ca e bine asta.

ma rog. poate am inteles gresit din fraza asta:
``Cei care pot indrepta pe altii ,se numesc sfinti,si cred ca majoritatea dintre noi nu am ajuns in acest stadiu.``

Eu consider ca fiecare din noi putem sprijini, indrepta si invata dupa cum putem si noi la randul nostru sa fim sprijiniti, indreptati si invatati nu numai prin fapte ci si prin cuvinte in functie de conjunctura.

Daniel_7 20.05.2011 13:15:11
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m (Post 362397)
Nu vreau sa fac polemica. Nici nu cred ca e bine asta.

ma rog. poate am inteles gresit din fraza asta:
``Cei care pot indrepta pe altii ,se numesc sfinti,si cred ca majoritatea dintre noi nu am ajuns in acest stadiu.``

Eu consider ca fiecare din noi putem sprijini, indrepta si invata dupa cum putem si noi la randul nostru sa fim sprijiniti, indreptati si invatati nu numai prin fapte ci si prin cuvinte in functie de conjunctura.
Nu vreau polemica cu orice pret,doar sa "indrept" unele lucruri.Asta insa contrazice chiar ceea ce am spus mai sus.

Oricum ,cel mai bine putem sprijini pe cineva prin fapta,caci la sfaturi ,toti suntem "buni".

dobrin7m 20.05.2011 13:27:22
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 362399)
Nu vreau polemica cu orice pret,doar sa "indrept" unele lucruri.Asta insa contrazice chiar ceea ce am spus mai sus.

Oricum ,cel mai bine putem sprijini pe cineva prin fapta,caci la sfaturi ,toti suntem "buni".
Cum zici tu. Doamne ajuta!

Daniel_7 20.05.2011 13:42:42
Oricum este important de unde am plecat.Sa stii ca am avut si eu parte de acesta experienta,sa ma mandresc ca ma impartasesc.De asta se recomanda si impartasirea mai rara,pentru cei care nu isi pot stapani sentimentul de mandrie.

Acest forum ar fi bun daca ne-am putea evidentia propriile greseli,nu cele ale altora.
Si ar mai fi bun daca ne-ar ajuta sa schimbam ceva in viata noastra.

anita 20.05.2011 13:48:52
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 362392)
Nu cred ca asa e bine.Cand spunem cuiva ca a gresit,ne transformam in judecatori o data,si apoi ne inaltam pe noi insine ca suntem mai buni ca cel pe care il indreptam.

Noi putem indrepta pe altii intr-un singur fel: Daca cineva se va folosi de faptele noastre,nu de gura noastra.

Acest lucru face si acest forum oarecum inutil,lucru sesizat de multi dintre noi.Insa altii au avut puterea sa se retraga.
Daca vezi ca cineva a gresit si tu vezi asta ,nu inseamna ca te transformi in judecatoi.Doar nu suntem orbi sa nu vedem.
Depinde cum vezi greseala aproapelui ,daca o vezi spre osanda sau cu parere de rau.
Un om poate gresi in fel si chip si mai bine ne vedem in ochii celorlalti decat in ai nostri ,deci sa ascultam observatiile si sa nu ne suparam.

MariS_ 20.05.2011 14:49:08
Cred ca omul sfant e intruchiparea unor paradoxuri: prin el lumineaza Hristos dar, in acelasi timp, el se vede ca fiind ultimul pacatos. Il poarta pe Hristos in el, dar simte inca iadul din el. E exemplu pentru ceilalti, dar vorbeste numai despre propria nimicnicie. E judecat de altii, dar el nu judeca pe nimeni. E urat de multi, dar el iubeste pe toata lumea. E considerat intelept de unii, dar el se vede total nestiutor. E hulit de multi, dar el ajuta pe toata lumea. Unii il vor in frunte, iar el fuge si se pune in slujba tuturora. E "scuipat" de multi, iar el "spala" picioarele tuturor.
Har, smerenie si jertfa de sine.

ioan cezar 20.05.2011 23:59:10
Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 362331)
,,Adevărata, marea sfințenie, de neînchipuit de grea este de a trăi într-o obște și a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți; sau măcar a te purta cu el ca și cum l-ai iubi ca pe tine însuți, ori mai mult ca pe tine însuți. Ăsta-i lucrul cel greu, cel sfînt, cel creștinesc, cel supraomenesc. Forma cu totul superioară și cutremurător de grea a sfințeniei este ca, liber fiind, într-o obște închisă trăind, să-ți iubești aproapele nu mai puțin ca pe tine, așa cum Hristos și-a iubit apostolii."

Sa ne ajute Cel de Sus ca prin pocainta si smerenie sa gasim drumul prin intuneric,luptand cu pacatul, spre o inima curata,spre lumina din noi,spre spre iubirea de Dumnezeu si de aproape,asa cum ne-a invatat Hristos.Atunci si doar atunci vom merge pe drumul spre sfintenie.Doamne ajuta.
AMIN!
Va multumesc pentru frumoasa sinteza pe care ati avut bunavointa sa o impartasiti.
Bunavointa si luciditate...
Cu recunostinta, multumesc.

costel 23.05.2011 12:03:42
Citat:
În prealabil postat de MariS_ (Post 362433)
Cred ca omul sfant e intruchiparea unor paradoxuri: prin el lumineaza Hristos dar, in acelasi timp, el se vede ca fiind ultimul pacatos...
In spiritul acestor paradoxuri: "Prin smerenia sa sfantul trece aproape neobservat, dar el se face totdeauna prezent cand e nevoie de sprijin, de mangaiere, de incurajare. El ramane alaturi de cel pe care toti l-au parasit. Pentru el nici o greutate nu este de netrecut, nici o piedica de neinvins, cand e vorba de a scoate pe cineva dintr-o situatie disperata".

Marius22 15.06.2011 18:11:17
Nu stiu daca sfantul trebuie vazut ca un supraom. Sfantul este OMUL prin excelenta, omul purtator de Duh Sfant si de Hristos. Desi dupa fire poarta intru sine "ranile pacatului", dupa "relatie" (cu dumnezeirea si intrega creatie) este tamaduit. Sfantul este omul care repercepe firesc "urmele pasilor lui Dumnezeu in gradina acestei lumi". Mai degraba, noi suntem "subumani" atat timp cat nu parasim pacatul si nu cautam a "mana cat mai la adanc" in cunoasterea lui Dumnezeu.

MariS_ 16.06.2011 23:42:05
Sunt sfintii supraoameni ?
 
Nu, niciun sfant nu s-a crezut vreodata supraom, dimpotriva se vedeau pe ei ultimii pacatosi, dar cateodata unii "supraoameni" se mai cred sfinti!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daniel_7 16.06.2011 23:46:29
Sfintii nu se credeau supraoameni.Intrebarea era pusa daca noi ii credem asa,in sensul ca noi nu am putea deveni sfinti...

LittleSparrow 17.06.2011 12:02:52
Sfinții sunt smeriți. Și și-au taiat voia proprie.

Daniel_7 17.06.2011 12:21:14
Mai spun odata,ca sa se inteleaga....Topicul nu este despre cum sunt sfintii,ci despre cum trebuie sa fim noi,daca putem tinde sa fim sfinti sau nu..

Mihai36 17.06.2011 19:07:53
Dupa parerea mea ar trebui considerat sfint (macar sfintisor) orice om care are duhul sfint-botezul , insa in sfintenie trebuie sa inaintezi si sa atingi rind pe rind cele 7 trepte ale sfnteniei , nu este usor,.. mai bine spus este atit de usor pe cit efort depui si pe cit da Dumnezeu sa fie, cu cit inaintezi in sfintenie cu atit devine mai usor sau cel putin cu mai putina suferinta si cu mai multa fericire..
In traditia crestina si in Biblie nu avem o defnitie clara a ce inseamna sfint ..unde este limita dupa care un calugar sau un om merita sa fie considerat sfint.
Avem doar o definire orientativa aceea ce inseamna "nascut din Dumnezeu" -acel om traieste fericit pe pamint si este ferit de orice necaz caci Domnul il apara.
Insa vedem ca nu orice om botezat este si fericit asa incit definitia trebuie sa se refere la una dintre aceste trepte ale sfinteniei.
Apoi nu mai retin unde am citit sau am discutat -la fiecare dintre aceste trepte nu doar ca primesti desavirsirea deplina si definitiva a unor calitati interioare dar in plus primesti si anumite daruri-harisme -fata e cele pe care le aveai inainte- harisme specifice fiecarei trepte a desavirsirii.

De regula sfinti sint numiti cei care fac lucrari cu har avind diferite daruri.
Un om care are toate cele 7 trepte ale sfintenie se numeste sfint arhant /arahant- adica deplin.

xanixade 17.06.2011 23:56:17
Citat:
În prealabil postat de Marius22 (Post 369089)
Nu stiu daca sfantul trebuie vazut ca un supraom. Sfantul este OMUL prin excelenta, omul purtator de Duh Sfant si de Hristos. Desi dupa fire poarta intru sine "ranile pacatului", dupa "relatie" (cu dumnezeirea si intrega creatie) este tamaduit. Sfantul este omul care repercepe firesc "urmele pasilor lui Dumnezeu in gradina acestei lumi". Mai degraba, noi suntem "subumani" atat timp cat nu parasim pacatul si nu cautam a "mana cat mai la adanc" in cunoasterea lui Dumnezeu.
Si mai adaug, tot asa, de pe acest forum, dar din alta parte:

Citat:
În Filocalie, Sfântul Ioan Carpatul spune că atunci când chemăm Numele lui Iisus în rugăciune și zicem: „Miluiește-mă pe mine, păcătosul”, la fiecare cerere răspunde glasul tainic al lui Dumnezeu: „Fiule, iartă-ți-se păcatele tale…!” Și tot el spune în continuare că, atunci când rostim rugăciunea, nu ne deosebim întru nimic de sfinți, de cuvioși și de mucenici, căci, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „rugăciunea, chiar când e rostită de noi, cei plini de păcate, ne curăță numaidecât”. Mare e mila lui Dumnezeu pentru noi, iar noi, păcătoșii și lăsătorii, nu voim să-I dăm nici măcar o jumătate de ceas drept mulțumită și înlocuim vremea rugăciunii, care e mai însemnată decât orice, cu grijile și interesele vieții, uitând de Dumnezeu și de datoria noastră!

LittleSparrow 18.06.2011 08:13:12
Sunt sfintii supraoameni ?
 
Citat:
În prealabil postat de Daniel_7 (Post 361877)
Este sfintenia ceva de neatins pentru oamenii obisnuiti? Sau distanta dinre noi si un sfant este ca distanta dintre noi si Eminescu (de ex) ,un geniu care nu poate fi ajuns de ceilalti?
Mai este sfintenia un obiectiv pentru crestini,sau cautam doar mantuirea ?

Daniel, țelul oricărui creștin este mântuirea.
Restul vine de la Dumnezeu.
Am răspuns cum am socotit, sfântul e opusul unui supraom.. sfântul e tot smerenie și tăierea voii proprii.

Daniel_7 18.06.2011 08:55:12
Citat:
În prealabil postat de LittleSparrow (Post 369755)
Daniel, țelul oricărui creștin este mântuirea.
Restul vine de la Dumnezeu.
Am răspuns cum am socotit, sfântul e opusul unui supraom.. sfântul e tot smerenie și tăierea voii proprii.
Telul oricarui crestin este mantuirea,dobandirea Duhului Sfant,si implicit a sfinteniei.
Numai ca foarte,dar foarte putini,isi mai aduc aminte sa puna aceste lucruri si in practica.
Pentru dobandirea lor este necesar jertfa,suferinta,departarea de lume si placerile ei,iar noi ,poate mai cunoastem ceva ,ca citim,dar in practica nu punem nimic....


Ora este GMT +3. Ora este acum 10:53:15.
Pagina 2 din 5 < 1 2 34 > Ultimul »
Arată 40 mesaje din subiectul acesta într-o singură pagină

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.