|
Citat:
Citat:
Ura asta poate fi valorificata pozitiv, in sensul ca eu am sa ma feresc toata viata de bautura, pentru ca de altfel daca l-as osandi pentru ca e betiv este foarte probabil ca viata sa ma puna in circumstante in care si eu as deveni unul. Ai inteles acum? |
Citat:
Deci tatăl tău a încercat o justificare în fața ta, a fost un moment de sinceritate. După care tu l-ai urât? Dar tu, te-ai gândit la el? Te-ai gândit la cât era de greu să întreții cinci persoane dintr-un salar? Vei reveni asupra acestor amintiri atunci când vei avea copii. Nu-ți doresc răul, te rog să mă crezi, dar e foarte posibil ca într-o zi, copilul tău să-ți ceară ceva, iar tu, în ciuda tuturor eforturilor, să fii nevoit să spui nu, pentru că nu ai bani. Pentru că el mai are 2-3-4 frați și mama lui nu muncește, iar tu ai mai multe facturi în buzunar decât bani. Nu e durere mai mare decât să citești dezamăgirea în ochii copilului tău. Ți-o spun ca părinte. Nu încerc să îți justific tatăl. Îți înțeleg și frustrarea ta și înțeleg poate faptul că ți-ai pierdut respectul pentru el sau că i-ai atribuit vină pentru unele lucruri. Dar până la ură e un pas mare. Ei ți-au dat viață! Nu uita asta niciodată! |
Citat:
|
Citat:
Prin urmare nu putem sa ne apucam sa ii judecam pe ceilalti prin prisma experientei noastre de viata,a emotiilor pe care noi le-am incercat in anumite situatii,pentru simplul motiv ca suntem diferiti si fiecare percepem in mod diferit variatele experiente ale vietii. |
Citat:
Poate in EXACT aceleasi circumstante ai fi gandit/simtit la fel. Poate el in circumstantele tale ar fi gandit/simtit altfel.. De altfel din ceea ce spui, atitudinea ta mai moderata poate o datorezi mai degraba altora care s-au intamplat sa-ti fie aproape, decat faptului ca ai gandi/simti radical altfel decat el. |
Scuzati "tata-l" , am gresit :)
Legat de intretinerea familiei , banii erau indeajuns . Doar ca nu stia sa ii valorifice ... Acum au devenit o problema banii , cand ne-am marit . |
Citat:
|
Citat:
Și cum anume te făceau de rușine? |
Citat:
|
|
SPER DIN TOT SUFLETUL SA CITESTI SI SFATUL MEU !
eu atata zic : MAMA este SFANTA !!! fiecare are "bubele" lui, mai mari sau mai mici, are slabiciunile lui ... o mama sufera enorm cand copilul se intoarce impotriva ei ... mama trebuie acceptata asa cum este ... ea a fost cea care s-a chinuit sa dea nastere, sa creasca copilul, sa stea cu el in spital cand ii era rau si era bolnav, ea este cea care se sacrifica pentru binele copilului ei. poate sa tipe, poate sa tranteasca, sa se enerveze, este om, fiecare om are partile lui mai bune sau mai putin bune ... sa nu o parasesti niciodata, pentru ca, chiar daca ea zice ca vrea ce e mai bine pentru copilul ei, si nu arata, dar asculta-ma pe mine, in sufletul ei va plange amarnic daca ii va pleca copilul de acasa ... arata-i ca o iubesti, strange-o in brate mai des, pup-o, arata-i cat de importanta este pentru tine, vorbeste cu ea, deschide-ti inima in fata ei si ai sa vezi cum se vor schimba lucrurile ... un copil nu poate intelege inima unei mame pana nu devine el parinte ... |
Citat:
|
Citat:
Ce ar fi ca toti parintii sa fie intelepti si sa nu se mai poarte ca niste copii iar noi copiii sa nu fim nevoiti sa lasam copilaria devreme pt a intra in rolul de parinti lor ?!?!? Ce bine ar fi daca s-ar pastra aceste proportii,iar copiii ar primi sprijin in copilarie si adolescenta si nu ar mai exista atatia parinti IMATURI psihic si emotional pe care copiii trebuie sa-i sustina,sa-i imbratiseze zilnic si sa le asculte angoasele si dilemele existentiale! Eeeeeiii visez si eu... |
Cum ii ajutam pe cei ce sufera de boala betiei!
Citat:
Psihologul sau psihoterapeutul calificat incearca sa descopere radacinile psihologice profunde ale aparitiei betiei,analizeaza particularitaile de caracter ale omului,familia si conditile lui sociale.Dupa aceea,specialistul da sfaturi si recomandari,il invata pe suferind sa lupte cu stresul,sa depaseasca conflictele s.a.m.d. Intr-o serie de cazuri sunt efectuate o serie de proceduri psihoterapeutice,al caror efect este cu atat mai mare cu cat bolnavul doreste mai puternic sa scape de povara si sa se intoarca la viata normala.Astfel, psihoterapeutul devine un fel de calauza si ajutor al pacientului in calea dificila pe care acesta trebuie sa o strabata prin propriile eforturi. ALCOLISMUL SI NARCOMANIA sunt boli-dar boli in cea mai mare parte DUHOVNICESTI. La radacina betiei,a folosirii drogurilor se afla PUSTIETATEA DUHOVNICEASCA ,nemultumirea fata de viata,pierderea sensului existentei. Sfanta Biserica Ortodoxa considera betia pacat greu.Ca atare,se intelege ca bolnavul nu poate fi ajutat cu eficacitate numai prin mijloace medicale.Sfaturile si medicamentele nu sunt atotputernice.Pentru invingerea bolii este NEAPARAT NEVOIE DE POCAINTA SINCERA INAINTEA LUI DUMNEZEU prin TAINA SPOVEDANIEI, de rugaciuni catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre Sfintii Lui. Betia poate fi urmarea influentei duhurilor cazute asupra omului.Prin venirea Sa,Mantuitorul nostru n-a nimicit de tot stapanirea diavolului,ci numai a slabit inraurirea lui asupra oamenilor si ne-a dat mijloace de a invinge cursele diavolesti.Aceste mijloace mantuitoare sunt credinta,chemarea numelui MANTUITORULUI HRISTOS,rugaciunea,postul si bineinteles,SFINTELE TAINE ALE SPOVEDANIEI SI IMPARTASANIEI. Stati impotriva diavolului,si el va fugi de la voi,spune APOSTOLUL IACOB. De altfel,in starea de delir alcoolic bolnavii vad chipuri infricosatoare(''halucinatii vizuale intense'',spune psihiatria oficiala).CEEA CE VAD EI SUNT DEMONII. DOAR PRIN CREDINTA SI RABDARE,DOAR PRIN POCAINTA SI MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU SE POATE VINDECA ALCOOLICUL CU ADEVARAT. ALTA CALE NU-I. |
Citat:
Eu cred ca ei ma iubesc . Eu le simt lipsa acum. Sunt plecati de 2 saptamani de acasa si ma simt singur . Simt nevoia sa vorbesc cu cineva . |
cat despre avort ... roaga-te la Dumnezeu sa o ierte ca a facut aceasta greseala ... nu se stie imprejurarile in care s-a intamplat asta ... poate i-a fost frica ca nu se va descurca, poate a vrut sa iti ofere tie totul, poate a obligat-o tatal tau, poate sa fi fost vreo problema.... asta nu mai conteaza de acum ...
oricum cu siguranta pe tine te iubeste enorm si cu siguranta sufera cand apar discutii ... o mama isi poate da si viata pentru copiii ei. arata-i ca o iubesti si ca o venerezi acum cat este in viata, ca viata este scurta si mai tarziu, cand nu va mai fi, nu vei mai avea ocazia ... eu nu am mama, a murit anul trecut la 53 de ani, din cauza viciilor ei, bautura si tigara. pe mine mama m-a parasit cand aveam 2 ani, adica m-a lasat in grija bunicii mele care mi-a fost ca o mama.... bunica a fost cea care m-a crescut, m-a imbracat, a stat cu mine in spital cand eram bolnava, in timp ce mama petrecea ... tot timpul mi-a zis ca nu m-a vrut deloc, ca sunt proasta si urata, nu s-a interesat deloc de mine, nu a facut nimik pentru mine. ne certam foarte des, cum prindeam ocazia o faceam cu apa si sapun din cap pana in picioare. fii atenta, cu toate astea stiu ca m-a iubit, si eu am iubit-o pe ea ... pentru ca o mama isi iubeste copilul indiferent cum e ea si mama tot mama ramane ... si cand a murit, era foarte bolnava, avea ciroza la ficat, de la viciile ei, bineinteles, dar nu am parasit-o absolut deloc. vorbeam in fiecare zi la telefon, ma duceam la ea, cand puteam, ca ea era in piatra neamt, eu in iasi, si exact in ultima ei zi de viata i-am zis ca o iubesc, prima si ultima oara in viata mea cand i-am zis asta ... apoi am adus-o frumos cu o masina in Iasi, unde am inmormantat-o, pentru ca nu o puteam lasa singura chiar de tot in piatra, departe ... deci pot si mame sau tati si mai rai decat ai tai ... asa ca iubeste-i si iarta-i si ramai intotdeauna alaturi de ei. SA NU II PARASESTI NICIODATA !!! |
Citat:
Este dificil sa-ti impui sa nu urasti pe cineva care ti-a cauzat un rau,religia ne pregateste in acest sens spunandu-ne sa-i iubim pe cei care ne fac rau si rugandu-ne pt ei! Ura este un EFECT aici,nu o CAUZA! |
Citat:
probabil nu ai copii ... cand ai sa ai copii si ai sa te lovesti de greutati, vei vedea cata nevoie vei avea de intelegerea si iubirea copiilor tai ... "angoasele si dilemele existentiale" vin din greutatile vietii, cu care un parinte se loveste in fiecare zi ... unii oameni sunt mai puternici si trec mai usor peste ele, altii sunt mai slabi si cad prada viciilor ... asta nu inseamna ca sunt "parinti IMATURI psihic si emotional" ... sunt doar oameni si nu trebuie judecati ... de asta exista familia, ca fie parintele, fie copilul sa se sustina unul pe altul, sa se iubeasca si sa fie alaturi unul de altul INTOTDEAUNA. |
Citat:
Ai dreptate! Zici bine! |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Aaaaaaahhhhh,ca se pot IERTA cazuri din astea ca cel al mamei tale...desigur,te felicit,ai procedat corect! Insa eu sunt o idealista,visez la o lume frumoasa,utopica,perfecta unde cazuri ca cel al mamei tale nu au ce cauta! Maturii trebuie sa fie caliti cu greutatile vietii,caci au o experienta in spate si apoi ar trebui sa-si iubeasca copiii atat de mult incat sa nu le produca nici o vatamare psihicului lor fragil. Nu inseamna ca daca ai ramas in somaj toata casa se cufunda in disperare,intuneric si dezamagire si ai cauta sustinere in copii! Copiii au treburile lor,ca de pilda sa CREASCA FRUMOS;nevirusati de problemele voastre de cuplu,cariera,subapreciere sociala!!!! PUNCT! |
Citat:
|
Citat:
La fel,religia se adreseaza tuturor cand vine vb de a nu provoca un rau nimanui,fie faptic sau verbal! Nu-i poti spune atat de usor unei femei care a fost violata,sa nu-l urasca pe acela.Asta este primul lucru pe care-l va face,caci este firesc;cu timpul,propria judecata o va indemna sa-l ierte sau nu... Si eu merg pe iertare,desi stiu ce greu este sa spui atata de usor,altora sa o faca! |
Citat:
Cand parintii inca nu au copii totul merge struna si se inteleg. CAND VINN COPII; VIN SI PROBLEMELE: CAND SUNT COPII MICI PROBLEMELE SUNT MICI, dar problemele cresc in acelas ritm cu inaintarea in varsta a copiilor. De ce spun aceasta? Un simplu motiv: e mandria si slava desarta, care salasluieste mai mult sau mai putin in fiecare individ. Mama lasa copii si se duce in alta tara ptr a castiga bani (in unele cazuri), in alte familii, merge tata si castiga bani. Cei de acasa copii, sot sau sotie isi fac deja palnuri, sau si mai mult le au deja dinainte de a fi banii castigati, ce o sa faca cu banii, ce o sa-si cumpere, ca sa nu fie altul mai presus, dar nicicare dintre cei cu aspiratii peste masura posibilitatilor financiare disponibile, nu se gandeste cat de absurd este ceea ce planuieste, cu atat mai putin nu poate sa-si inchipuie prin cate necazuri, nevoi, umilinta continua, samd trece cel care merge sa munceasca in strainatate. Cand vine castigatorul banilor, nu-l mai vede cu aceeiasi ochi de mai-nainte, ci partenerul este sursadesfatarilor, sustinatorul mandriei si slavei desarte si ce este mai tragic e pur si simplu ca si un sclav, care nu are dreptul de a ravni la sotia/sotul lui/ei si nici a-i spune: "asta nu se poate", ca a si pus paie pe foc. Cei care s-au despartit, s-au dezobisnuit unul de altul, s-au instrainat pur si simplu, nimic nu mai este precum a fost totul este anapoda si ce face si ce zice s.a. Si nu putine sunt familiiile in care copii dau tonul rupturii conjugale, aspirand la iPOD, IFON, etc, care costa o multime de bai, plus alte luxuri, prin care cei de acasa vor sa arate ca tata sau mama a castigat bine - dar cu ce pret? aceasta nu se intreaba nicicare. Asa stand lucrurile, iar scalvul uitandu-se cum trec banii, ptr care i-a castigat cu sudoarea a multi ani din viata, se retrage, isi face ganduri, bea ca sa-si permita si el ceva extravagant din munca sa proprie, apoi bea de suparare, apoi de furie, air de sfarsitul alcoolicilor se stie, dar este un drum lung pana acolo si ei sunt dependenti de apartinatori si si de societate, care este obligata sa-i tolereze, iar apartinatorii sa-i ajute. Cel mai mare sprijin in aceasta situatie sunt copii, DAR, numai daca traiesc cumpatat si nu aspira la lucrurile care aduc paguba si nu folos. Sfatul meu este sa vindeti Celularul (incarcatul costa bani), sa nu va impodobiti cu haine, lantisoare, pantofi, etc, etc. Caci toate sunt bune, dar nu toate imi folosesc. Ce-mi folosesc mie toate cele, daca familia mea se destrama? Ati spus ca urati pe mama dv. Este un mare pacat!! Ea v-a purtat in pantece, si precum ziceti sunteti singura la parinti, mama dv la randul ei a plans si ea cand nu stia ce aveti sau ati suferint in timpul vieti de sugar, cand aveati colici sau erati bolnava si aceasta v-o spun din proprie experienta. Si va intrab: Cum poate o fiica sa urasca pe mama sa? Vesdeti ca sunteti de gen feminin si vi se va intoarce impatrit aceasta ura. Dar eu stiu care este motivul. Ar fi bine ca atunci cand va doriti ceva sa va ganditi daca va foloseste la ceva si daca nu prin achizitionarea acelui lucru puneti pe parinti in situatii neplacute. Avandu-va numai pe dv. sunt sigura ca le este grau sa va refuze. Si aceasta este foarte important de stiut: sa spui NU. Cred ca aceasta problema o au parinti dv. ca altfel nu ati uri pe mama. O urati ptr ca nu va satisface meru dorintele. O mama nu doretse fiicei sale niciodata rau! Chiar daca o cearta, sa. Citi va rog biblia si o sa vedeti singura. __________________________________________________ __________________________ Domnul Dumnezeu v-a indrumat unde puteti gasi ajutor si sfat, dumneavoastra urand parintii. Daca-i urati, nici sfatul lor nu e valabil ptr dv, de aceea este bine sa cititi mai intai biblia, sa mergeti la biserica, sa va spovediti, va veti da seama de pacatele pe care le aveti si le veti recunoate, fara indoiale, fara a invinovatii parintii. Si veti vedea ca si in familia dv totul va merge bine. __________________________________________________ __________________________ Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: In casa Domnului voi merge, Iar eu intru multimea indurarilor Tale Doamne, voi inrta in casa ta, Inchina-ma-voi in biserica Ta cea Sfanta. Povatuieste-ma intru dreaptatea mea, ptr. vrajmasii mei. Inderpateaza inaintea Ta calea mea, ca far` de-alunecare, Sa praslavesc, O DUMNEZEIRE! Pe Tatal, pe Fiul si pe Santul Duh. DOMNUL. Rugaciunea aceasta se spune cand mergeti la biserica, mai precis intrand in biserica. __________________________________________________ _________________________ Va doresc sa raspundeti indemnului Lui Dumnezeu si sa mergeti pe calea cea buna. |
Citat:
Parintii tai te iubesc chiar daca tu nu consideri ca-ti arata indeajuns acest lucru,fruntea sus! La tine ai timp sa te gandesti?Ce planuri ai?Idealuri? este timpul sa inveti sa zbori :) |
Citat:
desigur ca problemele personale, fie ele de la servici sau o indispozitie, nu trebuie amestecate in viata copiilor, ei nu trebuie sa simta prea mult din greutatile si capriciile vietii. dar eu zic ca lumea nu este perfecta, oamenii nu sunt perfecti, sunt unii parinti care ascund mai bine problemele si nu se exteriorizeaza si altii care nu pot sa se ascunda ... oricum o farama din greutatile vietii trebuie sa le simta si copiii, ca sa nu viseze marea cu sarea perfecta si apoi cand intra in lumea cea rea sa aiba dezamagiri si sa fie izbiti din toate partile ... eu asa am crescut ... credeam ca toti oamenii sunt buni, lumea este fffffffoarte buna, pentru ca bunica a avut grija sa am de toate, sa nu simt absolut deloc greutatile care le ducea ea, sa am totul pe tava ... si cand am ajuns la facultate si am cunoscut mai multi oameni si am vazut cat de falsi si rai pot fi, am avut foarte mult de suferit ... pentru ca nu m-a avertizat nimeni sa nu ma incred din prima in oameni, nu mi-a zis nimeni ce ma poate astepta ... eram foarte naiva ... una e cand simti din greutatile din familie, te maturizezi, altfel te increzi in oameni, altfel ii cunosti, altfel iti daruiesti inima, altfel esti pregatit pentru viata, dar cand ai impresia ca totul e roz si vezi ca de fapt totul este foarte colorat si de multe ori e colorat in gri si negru ai foarte mari dezamagiri ... lumea este foarte rea ... bineinteles, sunt total impotriva batailor copiiilor, zic batai crunte, nu palmute de astea, ca si bunica a dat in mine ca intr-un sac de cartofi, cu palma, si FOARTE BINE a facut, pentru ca sunt si astea educative, altfel nu ajungeam unde sunt acum. deci nu ma refer la batai crunte, cu cureaua, sau cu batul, sa bagi copilul in spital, astea sunt deja cazuri de asistenta sociala ... si ce nu mai sunt de accord, dar totusi fac si eu si imi pare extrem de rau, este certatul parintilor in fata copiiilor. vazand ca sunt copii care isi urasc parintii doar pentru ca se cearta in fata lor, voi incerca sa nu mai fac asta.... pentru ca nu vrea sa ajung sa ma urasca copiii mei, Doamne fereste ... |
1. Tata a plecat pentru ca asa a vrut el da? nu pentru ca aveam noi prob cu banii sau ca l-a trimis careva ca sa cistige sa ne lafaim noi acasa da? pentru ca si mama avea salariul ei, nu traiam din banii catigati de tata afara. Noi nu am vrut sa plece deloc. Cand a plecat in Anglia mi-a spus ca pleaca din cauza mamei de ex. Ca nu stiu ce s-au certat ei. Nimeni nu l-a privit ca si sclav da? Cum poti sa spui asa ceva? Si faza cu bautul am mentionat ca a inceput de cand eram eu mai mica si a avansat. Inainte era moderat si tot mai mult pana in prezent. Si ca sa stii si tu, defapt tata venit complet schimbat cu aere si m andrie, noi asta a gasit acasa. Ca ne-a fost greu fara ele. Enorm de greu. Si nu draga nu am cerut niciodata nu stiu ce ipod, ifon si ce mai zici tu pe acolo. Si nu l-am privit niciodata ca pe un sclav care sa imi dea mie de toate. De unde ai tras tu concluziile astea? Poti sa imi spui si mie? Eu din tot ce a-ti spus inteleg ca eu sunt de vina pentru tot ce se intampla in familie.
2. Nu o urasc pe mama asa pur si simplu da? Ura prea mult spus. Mai mult dezamagita si socata. Pentru ca pur sis implu nu m-am asteptat ca mama mea sa faca avort + ca eu sunt contra asa ceva+ ca imi doream f mult s amai am un frate o sora. Vreau mai mult sa o inteleg si sa accept si momentan mai trebuie sa lucrez la asta. Citat:
|
Citat:
si eu zic ca ura e mult spus ... si poate e normal sa fii dezamagita ... dar ti-am zis, nu se stie motivul ... arata-i ca o iubesti, apropie-te de ea, o mama e ca painea calda, iarta-i toate greselile si imbratiseaz-o, pup-o tot timpul ... stii, se zice ca ce tie nu iti place altuia nu ii face ... gandeste-te cand vei avea copii, chiar daca vei face anumite greseli, probabil vei dori ca ei sa iti fie alaturi, sa te inteleaga si sa te iubeasca neconditionat. ei asa probabil are nevoie si mama ta ... asculta-mi sfatul, sfatul unei mame (si la un moment dat vei fi si tu mama), chiar daca acum poate nu intelegi si nu simti ca este lucrul corect care trebuie facut. vei intelege toate astea cand vei avea copiii tai. ai sa vezi ce greu este de crescut un copil, cate sacrificii trebuie sa faci, cat stres este ca sa nu raceasca, sa fie bine imbracat, sa manance, sa faca o scoala, sa iasa ceva de capul lui ... si cand stii cate sacrificii ai facut, cata iubire si munca ai depus si cu toate astea sa ti se intoarca copilul impotriva, este ingrozitor :( repet, un copil nu intelege sufletul unui parinte, decat atunci cand devine el parinte... |
Citat:
Mi se pare că emiteți niște verdicte cel puțin crude, cu prea mare ușurință, având în vedere faptul că nu cunoașteți detaliile acestei probleme. Noi tot ce știm e că Laura are un tată alcoolic (sau în devenire), o mamă care i-a spus că s-a gândit la un moment dat să nu o aducă pe lume și o situație insuportabilă acasă, presărată cu certuri, scandaluri și amenințări. Și mai știm că ea e folosită ca un pion în acest război între părinți, așa cum se întâmplă de multe ori. Noi putem să-i dăm sfaturi în linii mari. Ea le va adapta situației de acasă, pe care NUMAI ea o poate cunoaște pe deplin, nu noi. Să spui că tatăl e sclav și că mama și fiica sunt de vină e un picuț cam peste limită. În plus, nu pot să înțeleg cum puteți, ca mamă, să insinuați că vina pentru certurile și greutățile părinților o poartă copiii și că ei ar trebui să fie sprijinul părinților. Cred că uităm de rolurile fiecărei persoane în ierarhia familială. Copiii trebuie să fie copii, iar părinții părinți! Mama și tata au obligația de a-și proteja micuții de orice rău (asta include și răul venit chiar din partea lor), de a le oferi o copilărie frumoasă, neștirbită de certuri și învinovățiri. Un copil trebuie să învețe de la părinții lui cum să fie puternic și să iasă în lume cu fruntea sus, cu încredere în sine. Or dacă arunci pe umerii lui micuți uriașa povară a unei căsnicii eșuate, l-ai compromis din start. |
Acum am citit toate mesajele. Multumesc pentru raspunsuri.Am sa incerc sa va raspund la toti acum.
Cum am aflat eu ca mama a facut avort. Era vorba despre avort, si eu am spus ca nu sunt de acord cu asa ceva si ea mi-a spus ca este, ca daca nu ai cu ce sa il cresti nu stiu ce e mai bine. A sarit ca arsa, lucru care m-a surprins, asa ca am intrebat-o daca ea a facut. Nu a dat raspuns concret, a zis ca nu e treaba mea, ca o sa imi spuna peste 10 ani cand sunt maritata si o sa inteleg. Asa ca discutia a continuat cu tata, adica mi-a spus el ce si cum, ca ei initial nu vroiau copii, ca am venit eu, dupa mine a facut mama avort, cand eram mica. El mi-a spus ca a fost elegerea ei si ca el ar mai fi vrut alti copii. Nu a impins-o nici de cum. Si oricum pe vremea aceea nu era sa impatimit cu alcoolul, bea ocazional si putin. Am mentionat ca treaba a avansat in timp. Cand eram mica cu tata era cel mai apropiat mie din familie, ca un prieten. De aceea pentru mine a fost greu cand a plecat afara, in SUA , strict alegerea lui ptr ca servicii aveau amandoi pe vremea aceea+firma. A vrut mai mult in fine. A plecat la fratele sau n-a stat singur. Dupa s-a intors schimbat putin si n-a mai fost ca inainte sa plece, ne-am indepartat , inca ne mai intelgem din cand in cand,dar nu ca inainte. Dupa a stat un an si a plecat in Anglia, decizie luata complet de el, stiu ca noi i-am zis s anu plece, dar a plecat. Si logic ca ne-am dezobisnuit de el dupa 2 ani si fara el. Si s-a intors si de atunci se cearta mai mereu cu mama si bea mult. Sa ma duc la mama si sa imbratisez si sa o pup, nu cred ca as putea. Ma simt stinghera. La noi nu a fost afectiune cu imbratisari, pupat, te iubesc si dastea. Nici la ai mei n-am vazut. Nu sunt obisnuita sa o pup si sa o imbratisez pe mama si nici sa la spun alor mei ca ii iubesc. I-am zis odata lu tata ca mi-ar palce si mie sa mai aud un te iubesc si asa si a doua zi mi-a zis ca am jucat teatru si am lasat-o balta. Nu m-am intors impotriva mamei, adica nu i-am reprosat sau asa ca a facut avort. Nici n-am mai adus in discutie treaba asta de cand am vb prima oara despre. Alte femeie/femei in viata lu tata? Probabil. Cand era in Anglia eu i-am citit niste mesaje pe tel cand a venit el scurt in tara si tot vb cu una de la el de la servici. Apoi el si-a facut alta adresa, am reusit sa intru pe ea si am vazut ca si-a facut nush ce cont pe site de matrimoniale din Anglia. Ma rog. Apoi acum tot vb cu una cu orele la telefon si mai iese asa, si m-am si certat odata cu el ca m-a dat la o parte ca sa vb cu aia. In sensul ca planuisem sa luam masa impreuna si cand am venit sa mancam el vb la tel si dupa era tare nervos ca l-am intrerupt si ca pierde toata seara cu mancarea in fine. Aia e o colga de scoala ma rog. El a zis ca sunt doar prieteni ca acasa cu mama nu poate vb. Asa o fi. Si mama a observat dar nu s-a bagat sa il intrebe sau asa ca face urat. Apoi el tot are ceva cu mama, ba ca e asa ba ca aia ba ca nu poate vb cu ea, ba ca nu stiu ce s-a intamplat acum 20 de ani. Daca ar fi sa trag eu o concluzie ar fi ca ei nu se mai iubesc deloc si stau doar pentru mine, de multe ori mi-au dat de inteles asta, dar apoi ma gandesc ca poate ma insel tinand cont ca la noi nu se arata sentimente si afectiune si poate isi revin. Si ca sa fie clar tata ne trimitea bani cat sa platim rata la banca si intretinerea iarna. Pentru facturi in general.Atat. In rest stateam pe salariul mamei, si nu am omis nici una din noi doua pretentii ca stiam ca si el are nevoie. Asta asa ca sa dau mai multe detalii ca vad ca fara ele se tot fac presupuneri ne la locul lor. Nu imi urasc parintii, Urasc situatia, urasc problemele, urasc cearta. Nu pe ei. Ii iubesc chit ca nu le zic, am nevoie de ei. Mi-ar palce doar sa ne intelegem si sa ne pese mai mult de noi ca familie decat de altele si de trecut. Si de plecat o sa plec, ca trebuie sa imi vad si eu de viata mea. Am aproape de 20 ani. La facultate vreau sa stau in campus. tot in celasi oras cu ai mei sau poate in altul, dar nu vreau sa plec din cauza lor, vreau sa plec pentru ca vreau sa vad cume singura. Nu imi place sa fiu dadacita. Sunt mare si ma descurc. Altii pleaca la 18 ani la facultate in camin si se descurca, eu de ce sa nu pot? Din greutati inveti, nu din stat in puf acasa. |
Citat:
Vreau sa-ti spun doar atat: aveti nevoie de ajutor calificat. Nu numai tatal tau, dar si tu si mama ta. Eu l-am cautat atunci cand am inteles ca nu pot sa fac fata singura unei asemenea situatii. Sunt, cu siguranta, grupuri de sprijin pentru Alcoolicii Anonimi si pentru codependenti in Toronto. Incearca sa gasesti unul. Ei iti pot explica adevarul despre alcoolism. Impreuna cu ei, dar mai ales cu Dumnezeu, ei va pot ajuta pe tine si pe mama ta sa duceti lupta cea buna. Domnul sa va binecuvanteze si sa va poarte de grija! |
Citat:
|
Citat:
Deznodamantul a fost un divort si fiecare isi vede de ale lui-tata de alcool, mama a trebuit sa o scot din viata mea pentru ca imi strica casnicia si acum are propria familie si relatia e foarte rece! Ce am facut eu. Am constientizat ca ma duc si eu la vale si am invatat, mi-am terminat studiile si mi-am intemeiat o familie opusul celei din care provin. De ajutat parintii nu pot pentru ca nu am ce ajuta dar imi cladesc familia mea cum pot mai bine, imi construiesc cariera si am grija sa nu mai treaca nimeni prin ce am trecut eu. Dragoste cu sila nu se poate! Si mama a facut avorturi si ma mir ca m-a facut si pe mine. Si eu sunt singur si as fi vrut frati. La 19 ani eram student si nu aveam bani. In primul an o batrana s-a milostivit de mine si m-a ajutat cu cazarea si putini bani. Munceam ca student incat adormeam la cursuri! A fost foarte greu! Acum cand privesc in urma multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a intarit si m-a calauzit. Si inca ceva...am cunoscut mai multi cu situatii ca a mea. daca iti vezi de drumul tau in viata, casti ochii mari, nu faci tampenii, nu vad de ce nu ai avea succes! Si sa ai mentalitate de invingator, daca iti inchide cineva usa o blochezi cu piciorul si nu te lasi pana nu intri; trebuie sa te asculte pana la urma! E foarte importanta staruinta! Cat priveste un duhovnic care sa ma indrume am avut surpriza neplacuta sa nu-l gasesc! L-am cautat dar nu mi s-a potrivit nici unul dar asta nu a fost un impediment. Am gasit alti indrumatori, oameni intelepti care m-au inteles si m-au sprijinit. Dumnezeu lucreaza in primul rand prin oameni. Abia de cativa ani am un dohovnic adevarat care culmea e mai tanar ca mine! dar asta e alta poveste! Succes si nu te da batuta! Vei reusi cu siguranta! |
Citat:
Adevaratele valori nu se gasesc in ateism sau o credinta superficiala. Problema schimbarii se pune tot mai greu dupa o viata de multi, multi ani in care omul a renuntat sa mai lupte cu propriile greseli si cauta mai degraba sa si le justifice. Ai sansa la o viata frumoasa, chiar daca va fi mai greu la inceput, vei putea avea familia pe care ti-o doresti, nu ai frati/surori dar vei avea copii, nu ai avut un tata poate asa bun dar vei avea un sot, etc. Doar ai MARE grija la alegerile tale, mai ales cand e vorba de relatii, nu fa concesii sau compromisuri, avortul nu e singurul rau, aici ajung femeile de obicei pentru ca inainte sa aleaga avortul au ales gresit barbatul care sa fie alaturi de ele si mai ales cat de departe sa mearga cu el fara ca el sa-si asume niste angajamente. |
Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: "Fără de Mine nu veti putea face nimic".
Incearca sa te apropii de Hristos prin biserica, participand la sfintele slujbe si rugandu-te,cauta-ti un duhovnic si pune-i toate intrebarile care te framanta - acesta te va sfatui cum sa-ti organizezi viata si te va indruma cum sa te pregatesti pt.spovedanie - care iti va ridica sufletul din tulburare- te va ajuta sa nadajduiesti ca totul va merge pe fagasul cel bun, asa iti va calauzi Domnul pasii si viata ca sa faci alegeri bune! |
Citat:
Har, smerenie si jertfa de sine. |
Ai tai nu se inteleg din cauza patimilor pe care le au. Fiecare le are pe ale lui, nu poti zice ca doar unul e vinovat. Si din cauza ca nu isi ofera dragoste reciproc, fiecare cauta iubire in alta parte sau in diverse lucruri.
Dar nu asta e problema cea mai mare, ci faptul ca nu isi recunosc problemele si defectele. Daca si le-ar marturisi unul altuia si s-ar ierta unul pe altul lucrurile ar lua o intorsatura buna, iar patimile ar disparea. Dar din cauza incapatanarii lor, fizic nu poti sa ii ajuti prea mult. Ceea ce poti face este sa te porti tu bine cu ei, sa le mai faci cate un cadou, o mica bucurie, si mai ales sa ii ierti cu toata inima. Sa le spui ca tu ii iubesti oricum. Dar sa incerci sa iti vezi de viata, nu in sensul sa nu iti mai pese de ei, ci in sensul ca atunci cand vor avea nevoie de tine (si va veni vremea) tu sa ii poti ajuta si sufleteste si material. Nu uita ca la batranete tu le vei purta de grija. Poti sa incerci sa mai povestesti cu ei, sa incerci sa ii faci sa isi dea singuri seama ca ceva nu e in regula cu ei, dar sa nu te dezamagesti daca nu te vor asculta. Sunt sanse mari sa fie prea mandrii sa te asculte. De aceea cel mai bine e sa-i vorbesti lui Dumnezeu despre ei, sa-i ajute sa ajunga pe drumul cel bun. Momentan solutia ca sa fie pace ar fi sa se desparta, desi recunosc ca nici eu nu sunt adepta acestei solutii. Iar pentru tine cel mai bine e sa mergi la facultate, sa incepi sa iti castigi singura banutii,sa devii independenta si incet, incet sa te apropii de Doamne Doamne. Vei vedea ca daca tu vei deveni mai buna, mai iubitoare incet incet si ei se vor schimba. Doar ca trebuie sa ai multa rabdare, puterea exemplului face minuni. Eu iti reomand biserica Sf.Siluan din toronto, si toate scrierile lui, si ale parintelui Paisie Aghioratul(mai ales cartea "Viata de familie"). Te vor ajuta mult, in problemele vietii dar mai ales in problemele cu ai tai te vor ajuta sa ai acel tact si acea rabdare necesara. Vei vedea (zic din experienta :P) Pun aici link catre pdf, caci stiu ca acolo se gaseste mai greu. http://www.scribd.com/doc/4436583/Cu...ata-de-familie |
Nu am mai intrat de mult pe forumul asta, dar azi mi s-a deschis, direct de pe mail si m-am trezit exact aici, am citit si m-am innegurat, ca mai intotdeauna cand intru pe forumuri. Mi se reconfirma a nu stiu cata oara ca cel mai greu e sa dai sfaturi, chiar in situatii asemanatoare cu a ta, iar daca totusi te apuci, risti sa devii oricum subiectiv sau sa fii gresit interpretat de ceilalti. Iar cel care a deschis topicul ramane poate tot nelamurit sau poate chiar mai incetosat.
Ma bucur acum ca pe vremea cand aveam eu 19 ani , adica acum vreo 22 ani, nu exista net si nici forumuri, ci trebuia sa te descurci cum poti, cu prietenii, colegii, sa iei in piept familia, sa o "urasti" bine si apoi s-o "ierti" la fel de bine, ca deh, cresti, ajungi si tu mama/tata si iti dai seama ca e cam greu sa fii perfect, ca, incepi sa semeni treptat cu "muma", desi te dadeai desteapta si subtila cand ea inca te intretinea si o trezeai noaptea sa-ti faca clatite cu gem pentru ca tu esti in sesiune si neaparat asta vrei sa mananci... Am avut tata violent(patimas!) si o copilarie fara o zi de liniste, dar am ajuns acum sa vad toate astea cu umor, culmea! La 12 ani am inceput sa scriu, intai un jurnal, iar in timp am continuat tot mai profesionist si copilaria s-a trasnformat in roman si acum a devenit "de domeniu public". Scrisul si muzica, la vremea aceea, au fost armele mele, m-au ajutat sa nu raman cu traume. De prisos sa mai spun ca Dumnezeu era in toata ecuatia, dar pe atunci latent, a fost nevoie de multe meandre pana sa ajung la El cu totul. M-am intrebat acum ce as face daca as fi eu acum Laura! Pe langa facultate, care trebuie facuta, clar, eu m-as indragosti. Pentru ca oricum, vine o vreme cand trebuie sa incepi sa intri in propria ta relatie si abia atunci incepi sa intelegi ce e cu cuplurile astea ( care toate par dificile) si, pe de alta parte, familia de origine isi pierde oarecum din importanta si astfel incepi s-o vezi mai detasat, iar parintii simt ei insisi ca e timpul sa isi treaca in plan secund propriile lor "razboaie interne". Are loc schimbul garzilor! Putina rabdare, Laura, nu stiu ce altceva sa-ti zic, rabdare si credinta ca lucrurile se schimba, toti imbatranim, ne mai luminam, ne ies maselele de minte, nimic nu e batut in cuie. In timpul asta incearca sa te tii tare si sa iti vezi de viata pastrand drumul drept, intr-o zi o sa constati ori ca ai tai s-au linistit ori ca pe tine nu te mai afecteaza atat de mult ceea ce se intampla cu ei. Pentru ca le vei avea pe ale tale, iar ei poate vor fi bucurosi ca le raspunzi la telefon sau ca mai treci sa vezi ce fac... Va imbratisez pe toti! |
Si eu am compus cantece, versuri si proza inspirate din evenimente mai putin placute. Umorul poate fi o arma in asemenea situatii. Detasarea e necesara.
Plecarea la un camin nu stiu daca reprezinta o solutie. Cine suporta cheltuielile? Exista camine si camine... Pana la urma s-ar putea sa te convingi ca tot parintii tai sunt mai buni si-ti ofera mai multa protectie decat altii straini. Ai rabdare si incearca sa participi la niste Sfinte Masluri, sa sfintesti alimente si haine ale parintilor. Cu Dumnezeu alaturi poti sa fii invingatoare. Singura e mai greu. Un duhovnic te poate ajuta sa te cunosti mai bine si iti poate oferi sfaturi utile. Atunci cand unul dintre parinti calca stramb, toata familia sufera. In unul intra duhul desfranarii, in altul duhul mainiei, iar, daca mai arunca cineva si farmece va puteti scoate ochii chiar si fara motiv. Si uite-asa, omul lui Dumnezeu poate face voia diavolului. E nevoie de Sfestanie in casa, e nevoie de spovedanie a tuturor membrilor familiei. Apeleaza la cineva care ar putea sa-i convinga sa faca acestea. Ai mare grija sa nu-i superi peste masura, sa nu te blesteme. Caci blestemul parintilor are urmari. Sfantul Lavrentie de Cernigov spunea ca nu exista oameni rai, ci numai oameni de care diavolul isi bate joc. Stiind aceasta, inarmeaza-te cu post si rugaciune si mergi cu bine pe calea lui Dumnezeu. Acelasi om, daca se roaga cineva pentru el, poate deveni mai bun. Prin urmare, roaga-te pentru parintii tai si plateste acatiste la mai multe biserici si manastiri sa se roage pentru familia ta. S-ar putea ca Dumnezeu sa te fi ales pe tine pentru a-ti conduce spre mantuire familia. Dumnezeu sa-ti ajute. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 20:52:25. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.