inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

În raportul nostru cu Dumnezeu, în rugăciunile noastre, nu trebuie să vedem în El un Cineva-care-ne-rezolvă-problemele. Noi suntem servii Lui şi nu El este servul nostru. Suntem chemaţi să Îl urmăm: să discernem ce plan are cu viaţa noastră şi să ne conformăm cu bucuria servului care îl vrea pe stăpânul său mulţumit, fiindcă bucuria stăpânului este bucuria servului său.

Cand vrem sa ne ajute Dumnezeu,noi vedem numai o latura,sa ne ajute material,sa nu suferim,sa fim fericiti.
Insa El vrea contrariul : sa nu ne imbogatim,sa suferim,sa nu fim ferciti pe acest pamant!
El ne doreste mantuirea iar noi ne dorim perpetuarea raului din noi,pe care insa nu il simtim,l-am integrat firesc in noi....

Daca ne-am vedea,cat suntem de decazuti,nu am mai avea dorintele acestea pamantene,ci ne-am dori ceea ce isi doreste si El: curatirea sufletului si renasterea noastra.

Acest lucru nu se poate face fara suferinta!

Pe de alta parte, spunem: "Tatal nostru..."
Iar Domnul ne numeste "prieteni".
Iar fiul risipitor, cand il roaga pe tatal sau sa il primeasca fie si printre slugi (caindu-se de faptele sale) nu printre slugi este primit de tatal, ci cu mare bucurie este reasezat in drepturile sale naturale de fiu.
Parintele Gheorghe a recomandat Ilincai sa ceara de la Dumnezeu ajutor pentru depasirea situatiei, nu (doar) pentru suportarea ei. Nu doar suportare, pasivitate, resemnare in fata unui Stapan care nu permite servului decat bucuria Stapanului. Ingaduie Domnul nostru si bucurii care sunt doar ale noastre. Poate ca nu le binecuvinteaza pe toate, iar pe unele nu le binecuvinteaza de loc, dar cel putin le ingaduie, pana la o limita. Si ne atrage atentia asupra limitei precum si asupra reconsiderarii pozitiei noastre.
Credinta noastra este vie, lucratoare, asa cum Viu si Lucrator este Bunul Dumnezeu.
Crestinismul, asa cum inteleg eu, este o credinta care, pe temelia incercarii noastre intru smerenie, intru despatimire, pe baza putinei noastre credinte, nadejdi si iubiri, naste bucuria vietii imbelsugate (atat in plan duhovnicesc cat si in existenta concreta a nevoilor noastre omenesti de de zi cu zi).
Primim har peste har. Duhul Sfant "pe toate le plineste", nu sunt lasate lucrurile la jumatatea drumului, la sfertul sau orice alta proportie a masurii lor. Nu sunt lasate doar pe mana noastra slaba, neputincioasa - ar fi vai si amar de noi.
Adeseori duhovnicii nostri dau recomandarea de genul: traieste cum poti, doar nu pacatui prea mult si adauga pocainta si nevoieste-te, dupa puteri. Nu cer impecabilitate, aceasta nu e in duh crestin. Nu o cer acum, pe loc, batind din palme. Ea poate veni, ca o consecinta, dupa multe nevointe si cu ajutorul harului lui Dumnezeu sau poate sa nu vina niciodata - dar asta nu insemna ca omul a pierdut cu totul nadejdea in mantuire, doar pentru ca nu s-a dovedit impecabil si cu totul credincios Stapanului.
Cred ca lucrarea indreptarii personale e fina si indelungata. Insusi harul lucreaza fin si indelungat, statornic si subtil iar nu prin explozii batatoare la ochi, nu prin desfasurare de forta vadita. Acestea sunt mai degraba exceptii.
Regula e cumintenia lina si fina a indreptarii vietii intru mantuire. Un sipot abia auzit de apa vie, mangaiata de focul dumnezeiesc...
Dumnezeul nostru e Multrabdator. Si e bland. Ca un tata bun, ca un prieten.
Desi in toate El ne e Stapan. Dar Unul atat de discret, de delicat, pe masura fragilitatii noastre pe care doar trufia si valurile uitarii ne impiedica sa le vedem. Le constientizam insa deplin in situatii de boala, de necazuri, de cataclisme etc. cand spunem: omul nimic nu e fara Dumnezeu, doar un pumn de tarana. Se ofileste ca iarba, ca floarea campului, trecator.
Sa ii cerem sa ne izbaveasca de primejdii, de lipsuri, de scarbe, de ispite. Sa ne ajute in toate ale noastre, sa ne dea puteri de tot felul, dupa cum avem real nevoie in complicata noastra existenta. Doar El are puterea si priceperea sa ne treaca peste capcanele vietii si peste uitatura urata a mortii.

ceea ce am relatat a fost cea mai usoara experienta din cate am avut pe aici...mi-am facut cativa prieteni, persoane pe care pot conta. mult timp eram total singura si asta ma apasa

Nu am apucat sa citesc toate replicile celorlalti, dar am atat de spus: sa nu cumva sa vorbesti cu vreun preot catolic sau un om de alta religie ca e grav! Asta era ironic, evident. Cauta si accepta sprijin de oriunde il poti primi, indiferent de religie sau mai stiu eu ce. Ai filtrul personal prin care sa iti dai seama daca un om e bun sau rau, indiferent de religie. Rugaciunea, religia, in viziunea mea reprezinta modalitati prin care omul se ajuta pe sine. Sunt ca un fel de terapie. Daca vezi ca terapia nu mai functioneaza, imbunatateste-o sau schimb-o. Cum, e la latitudinea ta. Zicea cineva "roaga-te in continuare". Pai daca ai o problema si metoda x nu da rezultate in repetate randuri, aplici metoda y sau z sau alta pana gasesti o rezolvare. Nu?

unde locuiesc oamenii sunt catolici (in afara de cei ce la biserica romaneasca) si atata timp cat pot primi un sfat, un sprijin, nu vad de ce nu as socializa :) de sectanti m-am ferit intotdeauna, chiar daca discuti chestiuni banale cu ei, sunt atat de indoctrinati ca nu am incredere in ei.
si eu vad rugaciunea si religia ca si cai prin care omul se imbunatateste pe sine

Parinte Gheorghe, v-am trimis un mesaj privat cu mai multe detalii! multumesc pt sfaturi!

inca o data, va multumesc tuturor pt sfaturi si indrumari!
va rog, continuati sa-mi scrieti pt ca ma ajutati mult. o sa-mi printez cateva din raspunsurile voastre pt a le citi, cat mai des.

as vrea sa tin mesajul asta si sa va tin la curent cu ce mi se mai intampla. poate ma ajuta si pe mine Bunul Dumnezeu si imi gasesc de munca mai repede, asa o mare parte din temerile si problemele mele aici se rezolva.

tocmai ispita este testul suprem....incercarea in credinta consta in obstacole, aparent de netrecut...daca vei staruii, acordand incredere divinitatii, lucrurile se vor indrepta...necazul smereste sufletul uman, indemnandu-l sa renunte la trufia crancena si efemera...d-zeu este alaturi de fiecare om in parte....este ajutorul suprem in purtarea crucii omenesti...sa nu crezi ca esti trecuta cu vederea....indreapta-ti deznadejdea spre EL, neincetat...Doamne ajuta!

Te rog incearca sa citesti in fiecare zi acest psalm!

Psalmul 102

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

trebuia sa incep cu inceputul:sa-ti recomand acatistul Sf.Nectarie care pe mine m-a ajutat sa-mi gasesc un job chiar la cateva zile de la inceperea ragaciunii!
Sper sa-ti foloseasca si tie!
http://www.resurse-ortodoxe.ro/rugac...gul-al-doilea/

l-am citit acum ceva timp pt o problema foarte serioasa in familie si sfantul nectarie m-a ajutat!
dar cu problemele de aici pana acum nu m-a ajutat sfantul. problema mea cea mai mare e deznadejdea, care apoi imi provoaca tristete, lipsa de motivatie si adesea disperare....

inca ceva: de un an jumate, in foarte putine legate aspecte ale vietii mele aici, am primit ajutor in urma rgaciunilor facute. restul au ramas nerezolvate.
adesea, ma gandesc ca Dumnezeu poate nu ma vrea aici. dar si mai des ma gandesc ca poate trebuie sa fiu mai straruitoare in rugaciune.

deznadejdea e problema mea cea mare, fratilor! vreau si eu sa vad lucrurile ca intra pe un fagas normal...

o sa-l printez si o sa-l citesc. multumesc

"Era odată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău..."

Reciteste integral Cartea lui Iov, nu o sa-ti para rau.

Astazi m-am gandit din nou la tine. Mi-am amintit de tine cand ma rugam, as fi dorit daca se poate, sa stiu numele tau de botez ca sa ma rog si eu pentru tine.

In alata ordine, doream sa-ti mai marturisesc ceva; eu am trecut prin ceea ce treci tu, am avut starile tale apasatoare de deznadejde, le-am traversat cu ajutorul rugaciunilor multor oameni, parinti, frati si surori intru ale credintei.

Am inteles insa urmatoarele...dupa ce a trecut "valul cel mare", (nu ca acum s-ar fi terminat furtuna!), ca eram prea incrancenata in dorirea rezolvarii situatiei mele...care oricum era (inca este) tare grea! Dupa vreo 3 ani de rugaciune...nu se vedea mare lucru si simteam la fel ca tine...mi s-au adus critici...mi s-a spus ca vin la biserica si tot cer in rugaciuni ce anume si cum sa-mi rezolve Dzeu situatia...ca la un prestator de servicii...in fata lui Dzeu conteaza foarte mult starea inimii noastre...atitudinea...sa ne smerim...CUM?...incercand sa acceptam orice ne trimite, cu sufletul sa acceptam! Sa spunem: daca asa se intampla, stie Dzeu de ce si asa trebuie sa fie!

In tot acest timp noi continuam sa ne facem pe cat ne sta in putinta (nu conteaza cantitatea ci calitatea rugaciunii, sa spunem oricat de putina rugaciune, dar din inima!), adica sa urmam treptele rugaciunii care sunt acestea:
- de slavirea lui Dzeu;
- de multumire;
- abia in final de cerere.
De aceea ti-am recomandat acel psalm, intelegandu-se ca si in cel mai crancen necaz, noi sa ramanem constanti cu inima in credinta noastra!
Deci, sa-I aducem slava, sa-I multumim (pentru toate cate a gandit sani Le trimita) si sa-i cerem toate cate crede El ca ne sunt de trebuinta si de folos, nu cate credem noi!

Doamne eu voiesc asa, dar faca-se voia Ta si nu a mea!

Dzeu sa-ti ajute sa traversezi cat mai repede aceste stari apasatoare, te rog dc vrei sa-mi spui numele tau de botez, conteaza mult sa ne rugam unii pt. altii.

Subscriu, da, stie Bunul Dumnezeu de ce trecem prin tot felul de incercari si ispite. Aflam si noi, incet, incet prin lumina acceptarii smerite. De obicei, cand trec printr-un necaz am grija sa arunc macar o privire (mai mult sau mai putin curajoasa) spre adancul meu. Nu neaparat foarte adanc, deoarece am sesizat ca putina onestitate scoate repede la iveala metehnele pe care nu vreau cu nici un chip sa le vad de buna voie.
Azi, de pilda, am observat cu mirare ca sunt cam lenes. Ma stiam harnic dar nu sesizam ca de-o vreme traiam din amintiri si ca, de fapt, am devenit lenes de-a binelea. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a trecut prin incercari care m-au condus la modificarea imaginii mele invechite despre mine. Acum stiu, iata, si ce am de facut: sa scutur comoditatea si sa pun osul mai serios la treaba. Chiar daca sunt, momentan, somer... Am destule de facut pana voi gasi un loc de munca.
Fiecare participam cu una sau mai multe insusiri personale la situatiile de viata pe care le resimtim ca bune sau rele etc. Dumnezeu ne vrea pe fiecare mai buni, mai deplini in omenitatea noastra frumos roditoare. Fiind fiecare mai bun, cu vremea insasi lumea va deveni mai buna. Dar daca asteptam ca mai intai sa devina lumea mai buna... cine va face primul pas cu adevarat? Crestinul il face. Crestinul face primul pas bun si staruieste pana la capat, insotit de Dumnezeu pe Cale.
Domnul cu noi, AMIN.

Gheron Iosif
 

Va invit sa reflectam impreuna la cateva cuvinte din cartea "Marturii din viata monahala" -scrisori trimise de Gheron Iosif ucenicului sau.
Scrisoarea nr. 9 - "Creatorul a suflat in tine si ti-a dat duh de viata"

"Cel ce doreste si cauta sa primeasca harul dumnezeiesc, sa i-l daruiasca Dumnezeu, intai de toate sa-si cunoasca foarte bine propria existenta, sa se cunoasca pe sine. Acesta este adevarul adevarat.
Pentru ca orice lucru are un inceput. Si daca inceputul nu-l poti afla, nu ai cum sa ajungi la bun sfarsit.
Iar inceputul si adevarul este sa cunoasca omul ca este nimic, zero, si ca din nimic au fost facute toate.
"A zis si s-au facut." A zis si s-a facut pamantul. Si luind tarina, a sadit pe om.
Fara suflare, un om pe pamant. Aceasta este existenta ta. Aceasta suntem toti. Pamant si tarina.
Aceasta este prima lectie.
Pe care s-o inveti foarte bine pentru ca harul lui Dumnezeu sa vina si sa ramana intotdeauna cu tine.
Din aceasta vine cunostinta adevarata si tot din aceasta se naste smerenia.
Sa nu fii greoi la cuvinte cand spui aceasta, ci foarte sigur pe tine sa marturisesti adevarul: "Sunt pamant, praf si tarina."
Aceasta este prima noastra mama."

Am şi eu o rugăminte la matale. Ai putea să încerci să nu mai scrii numele Tatălui prescurtat? Nu cred că te doare mânuţa să o faci. Mă ustură la privire când văd aşa batjocură, căci e batjocură să ştii...indiferent că a fost cu intenţie sau fără...Cu toţii facem greşeli...poate că şi eu am scris la rândul meu aşa, dar s-a găsit cineva să-mi spună. Eu acum am făcut-o ca pe o datorie...acest cuvânt nu-i orice cuvânt. Nu te joci cu el, ca şi când ai completa un rebus. Unii oameni nu aruncă la gunoi, nu mototolesc foaia pe care e scris numele Domnului, indiferent de importanţa acelei "banale" hârtii.

Nădăjduiesc că nu te vei supăra pe mine. Sper că ai înţeles că nu am făcut asta de dragul de a te întrista, sau de a mă simţi eu bine. Iertare pentru îndrăzneală. Doamne ajută!

Imi cer iertare pentru aceasta greseala.Din graba si nebagare de seama nici nu am realizat pana in acest moment ca este o greseala...:2:
Ar fi fost ultimul lucru pe care mi l-as fi putut dori sa aduc batjocura aceluiasi Dumnezeu caruia Ii aduc slava...!:2:credeam ca v-ati dat seama de lucrul acesta din context...!!!
Nu pot batjocori pe Cel Care Il pretuiesc cel mai mult pe Dumnezeul meu in Treime slabit.
In conseciinta nu doresc sa-L supar nici pe El nici pe dvs.

Iertare!

cum sa nu te apuce disperarea cand nu gasesti de munca nici ca vanzatoare?> asta desi vb limba locala si stiu bine si engleza, fiind o zona turistica. imi motiveaza ca nu am experienta. experienta ca sa aranjez genti in vitrina? cum sa nu te apuce nervii si deznadejdea?

Nu este vb numai de gentile din vitrina,ci si de multe altele,o minima contabilitate,operatii cu banii,rapoarte de vanzari,casa de marcat,sistemul de scanat bar coduri,importarea unor date in calculator etc
Chiar daca nu ai experienta spune-le ca esti buna la calcule,ai spirit de observatie si o buna memorie(a preturilor);si nu uita ca la interviu sa-ti lasi deznadejdea acasa,chiar daca nu ai experienta uneori conteaza f mult ATITUDINEA!
Succes!

P.S.=ce inseamna"nici macar ca vanzatoare"?vanzatorii sunt cele mai joase spete ale ocupatiilor umane???

nu m-am referit la modul peiorativ. eu am experienta in domenii mult mai complexe care privesc mult mai multi bani decat costul a 2 cumparaturi. bineinteles ca le spun ca pot invata repede si am si atitudinea corespunzatoare.
problema este ca aici strainii sunt a 2, a 3, a 10 optiune si daca nu ai un pic de noroc (da, stiu, am mentionat norocul, nu e bine dar nu ma pot abtine) nu faci nimic!

Am inteles...
Este bine ca la interviu sa aduci vb despre experienta ta anterioara,macar asa pot sa-si faca o idee ca de fapt cunosti mai multe.
In fine,daca"acolo"asa stau lucrurile cu strainii,atunci motivele pot fi cu totul altele decat asa-zisa lipsa de experienta.

Ilinca, văd că vreţi cu tot dinadinsul să lucraţi ca vânzătoare pentru a câştiga bani ca să terminaţi nişte studii (post)universitare. Vreţi să faceţi asta acolo neapărat ? Întreb, fiindcă asta se poate face şi în România. Eu, de exemplu, am reuşit ca, din banii pe care îi câştigam noaptea făcând gărzi la Salvare să îmi termin rezidenţiatul, aşa-zisul salariu de rezident fiind probabil cam cât bursa de doctorand pe care o aveţi.

Am să vă zic o poveste biblică. Odată, Dumnezeu era supărat tare pe oamenii dintr-o cetate vestită la vremea aceea, numită Ninive. Oamenii aceia uitaseră complet de Dumnezeu şi nu mai trăiau după legile Lui, ci după ale lor. Şi, fiind drept şi teribil în hotărârile Lui, Dumnezeu hotărăşte să-i piardă şi să distrugă complet cetatea lor. Fiind însă şi bun, şi preaîngăduitor în bunătatea Lui, Dumnezeu hotărăşte să-i avertizeze mai întâi printr-un profet. Şi îl alege pe un anume Iona. Misiunea lui Iona, aşadar, era de a le transmite un ultim avertisment acelor oameni păcătoşi. Dar Iona nu vrea să facă asta. Vrea să-i lase în păcatele lor şi îi dispreţuieşte pe aceia. Ca nu cumva să ajungă la Ninive, unde trebuia să ajungă, Iona se urcă pe o corabie în direcţie inversă. Scurtez: în final naufragiază, e înghiţit de un monstru marin şi scuipat după trei zile exact în faţa cetăţii Ninive.

Ce am vrut să spun cu asta ? Aveţi grijă ca hotărârea pe care aţi luat-o să fie hotărârea lui Dumnezeu şi nu cumva El să aibă alte planuri. Rugaţi-vă mult, repetat şi, preferabil, în stare de graţie sfinţitoare. El adesea vorbeşte inimilor noastre. Dacă ceea ce vă spune nu auziţi desluşit, încât nu vă e clar planul Lui cu dv, îndrăzniţi şi cereţi-I semn. El ne-a spus să fim îndrăzneţi. Ne-a spus: "bateţi, şi vi se va deschide". Ne-a mai spus: "întrebaţi, şi vi se va răspunde !" De aceea, noi nu credem că El a vorbit fără rost şi că, dacă Îl întrebăm, El nu ne răspunde într-un fel sau altul.

Cât de mult semănăm noi, românii, cu ninivitenii care nu vroiau să mai ştie de legea lui Dumnezeu ! Poate că acest Ninive, care este România, e cetatea spre care sunteţi chemată de Stăpânul nostru. Şi, apucând pe drumul invers, riscaţi să fiţi înghiţită de un monstru. Rugaţi-L să nu vă trimită monştri, ci semn desluşit despre ce vrea El cu dv. Nu s-a întâmplat ca cineva să se roage să primească peşte, iar în loc de asta să primească şarpe.

P.S.: Nu trebuie să înţelegeţi că eu aş susţine, fără să am niciun temei, că Dumnezeu vă vrea în România şi că cele care vi se întâmplă sunt dificultăţi pedagogice. Doar vă îndemn să luaţi în calcul şi această posibilitate şi să Îl întrebaţi.

mihnea, m-am gandit si eu adesea unde ar fi mai bine pt mine. in afara de mine, toate persoanele apropiate mie, parintii inclusiv, considera ca ar trebui sa raman aici si sa infrunt situatia incercand s-o imbunanatesc.

m-am gandit adesea ce ar vrea Dumnezeu sa fac. iarna asta m-am rugat mult si de cateva ori am fost aproape de acea gratie divina, cum spuneai tu. din cele cateva semne pe care Domnul mi le-a dat, as putea identifica o serie de oportunitati profesionale pe care cu ajutorul Bunului Dumnezeu le-am avut in primavara asta. au fost niste realizari pt o tanara straina.
din pacate ca sa pot continua cu ele si a sta aici, trebuie sa lucrez si imi trebuie bani. dar nu la bani se reduce totul, sunt o serie de alte probleme.

acum ceva timp am cunoscut o persoana respectabila aici. mi-o prezentase cineva cu scopul ca apoi aceasta persoana sa ma recomande pt a-mi gasi un serviciu. mi s-a parut o persoana cu frica de Dumnezeu. am avut o discutie foarte placuta. ieri, asa cum ramasese stabilit, am revenit cu un telefon.
mi s-a parut ca si-a dat multe ifose si ca era rece, nu mai era persoana modesta si placuta pe care o cunoscusem. nu mi-a mentionat ca s-ar fi interesat de un serviciu, desi in repetate randuri mi-a spus ca o va face.
m-am simtit penibil sa ma milogesc cand eu am un cv asa bun. m-am simtit foarte prost.

bucurie
 

Hristos s-a inaltat!
Draga Ilinca, esti un Om puternic in realitate.Trebuie sa fii constienta de asta si am sa-ti spun si de ce. In ciuda a tot ceea ce ti se intampla Tu continui sa-ti vezi de carte, de cautat servici, de vorbit cu prietenii, de mers la biserica si vorbit cu parintele. Sa stii ca nu sunt putine lucruri mai ales ca tara unde esti e dificila. A fost alegerea Ta si sunt sigura ca parintii tai sunt foarte mandrii de tine si te iubesc foarte mult! Sa nu crezi ca daca ai fi ramas aici ti-ar fi fost mai bine nici vorba de asa ceva! Si aici sunt oameni care nu te-ar fi angajat, oameni care nu respecta valorile, oameni fara principii...nu are rost sa enumar toate categoriile. Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa fii acolo nu ai fi fost, dar ai reusit unde altii au esuat, ai reusit pentru ca Dumnezeu te iubeste si tocmai pentru ca te iubeste, te mai incearca uneori putin cei drept. Nu trebuie sa-ti pierzi nadejdea desi e foarte greu, dar incearca atat cat poti tu sa pretuiesti tot ceea ce te inconjoara, iarba, cerul, pasarile, florile, stelele, picaturile de ploaie, TOATE sunt creatia lui Dumnezeu si sigur au fost create sa te lumineze/ sa ne lumineze pe noi toti. In timp ce cauti de lucru priveste aceste mici miracole iar daca omul acela nu te-a angajat s-a intamplat deoarece Tu esti mai buna decat Ei si nu acolo este locul tau. Citeste carti, reviste care iti fac placere, te bucura, indiferent de domeniu, atat timp cat sunt frumoase, te lumineaza si te bucura.
Cu multa prietenie, te imbratisez!
In timp ce reciteam cele scrise mi-a venit un gand pe care indraznesc sa ti-l scriu, incearca sa vb cu parintele la care mergi acolo sa te implice in vreo activitate de voluntariat, vandut obiecte de cult ajutat copii, batrani...chiar daca la inceput nu o sa te ajute financiar, o sa te intareasca psihic si spiritual, sufleteste.Timpul le va rezolva si in final vei avea serviciu de care ai nevoie.
Zambeste si Da-I slava Domnului pentru tot ceea ce ti se intampla, toate dar absolut Toate se intampla cu voia LUI si atat timp cat te trezesti si privesti cerul e cea mai mare BUCURIE!

Deci pana la urma tie nu-ti place nici unde esti nici ceea ce faci..
Si crezi ca e bine sa-ti sacrifici viata si nervii pentru ceea ce vor altii sa faci?

alin, nu dau detalii pt ca nu pot sa-mi expun viata pe un forum, avand in vedere ca persoane apropiate ar putea citi.
deci nu iti pot expune clar situatia. mie imi place f mult aici. din pacate lipsa banilor si alte probleme pe care le-am avut, mi-au facut viata un calvar.

azi dimineata am vrut sa citesc un acatistul sfantului Nectarie, care mie imi place mult.
apoi in minte mi-a venit gandul ca pot eu citi de 20 de ori pana maine ca tot nu se rezolva nimic. si l-am lasat deoparte, m-am apucat sa citesc presa pe net.

am intrat intr-o stare negativa si apatica din care nu mai iesi.
toti mi-ati scris incurajari foarte argumentate, eu le-am citit pe toate si le recitesc. de acasa, multe persoane ma incurajeaza. dar parca imi trec pe langa urechi. parca sunt la maraton si am cazut. aud de pe margine incurajari, dar eu nu ma mai pot ridica. senzatia asta o am de o luna si ceva.

o sa ma apuc sa fac curatenie apoi sa fac niste teme pe care trebuie sa le realizez. trebuie sa ma trezesc si sa continui. trebuie sa ma gandesc la parintii mei sa nu cheltuie bani aiurea cu mine aici. trebuie sa ma mobilizez si sa-mi recapat increderea in Dumnezeu.

fratilor, scriu astea pt mine, ca adesea nu stiu ce sa mai fac!

am fost la 2 interviuri pt un serviciu pe care mi l-as fi dorit f mult. era ideal pt situatia in care sunt eu acum.
desi ma consider persoana potrivita, nu am fost aleasa. sperasem atat de mult si de ieri de cand am primit raspunsul ngativ, nu am mancat si am dormit f putin. stiu ca nu trebuia sa-mi pun multe sperante in posibilitatea astea, dar am sperat si nu s-a realizat nimic.

Nici eu nu m-am simtit prea bine cand, in ciuda cv-ului meu am fost tratat ca un incepator si ca un neica nimeni. In plan omenesc multe nedreptati putem spune ca se petrec.
Dar toate au rostul lor. Dumnezeu are o pedagogie anume, o stim bine din Biblie si din mii de marturii.
Cartea lui Iona, citita cu atentie, dezvaluie cateva lucruri din pedagogia divina. Apoi Cartea lui Iov etc. etc.
Incepem prin a ne incapatina si sfarsim in functie de ce invatam din raspunsurile noastre la lectiile vietii.
Ilinca, mandria ta si iubirea de iluziile tale ma infioara... Slava ta desarta e aproape la fel de mare ca a mea... Pentru ca sunt om patit, te rog sa iei aminte la ce ti se intampla si sa faci curatenie. Cazi la Hristos, nu mai face literatura ieftina pe net. Te joci cu viata ta, vad bine, de dragul unor scheme de functionare mintala preadolescentine.
Ceea ce ti se intampla te descrie: mandrie, egoism, suferinta crancena pentru ca lucrurile nu ies asa cum vrei tu. De ce ar iesi? Doar pentru ca vrei tu?
Dar cine esti tu, ca lumea sa se invarta dupa dorintele tale?
Daca vrei sa adaptezi lumea la dorintele tale, ia in calcul si alternativa de a te adapta tu la realitatea acestei lumi. Altfel vei pieri sau te vei chinui sufocata de "nedreptate"...
Toate au un sens mai inalt decat bajbaim noi.

PS: Cum oare s-a simtit Hristos Dumnezeu cand, in ciuda "CV-ului" Sau (a creat cate ceva pe lumea asta, nu-i asa?), oamenii L-au tratat cum L-au tratat? ...
In fata CV-ului lui Dumnezeu se ridica mereu hartiutele noastre de protest, agitate furibund de maini care s-ar cuminti, frumos, sub semnul Crucii.
Uneori ma tavalesc de ras ... Cata nerozie incape in fiinta umana!
Apoi ma infior. Sunt doar un pumn de tarina care isi uita mereu, ca un copil zapacit, originea, drumul, rostul. Domnul cu noi!

Gheron Iosif - Marturii din viata monahala
 

Scrisoarea nr. 8
Catre acelasi

"Nimic altceva nu poate sa ajute atat de mult si sa stinga mania si toate celelalte patimi cat poate iubirea catre Dumnezeu si catre toti semenii.
Cu iubirea biruiesti mult mai usor decat cu celelalte lupte.

Dar chiar si atunci cand lupti, nu simti durerea daca mintea ta este stapanita de iubire.
Iubirea nu cade niciodata daca indrepti mereu carma sufletului spre aceasta.

Orice ti s-ar intampla, tu sa strigi asa: “Pentru dragostea Ta, Iisuse al meu, dulce dragoste, duc toate ocarile, batjocurile, nedreptatile, ostenelile si toate necazurile care mi se intampla.” Acestea gandind, dintr-o data sarcina greutatilor se va usura si amaraciunea provocata de demon va inceta.
Crede in ceea ce am sa-ti spun. Odata, din cauza repetatelor si infricosatoarelor mele ispite, am fost stapanit de mare intristare si deznadejde si socoteam ca sunt nedreptatit de catre Dumnezeu. Ca m-a lasat prada atator ispite, fara sa ma usureze vreun pic, sa iau macar o rasuflare.
Si aflindu-ma in aceasta amaraciune, am auzit o voce inlauntrul meu, tare dulce, foarte clara si tradind multa compasiune: “Nu vrei sa suferi totul pentru dragostea mea?” Si o data cu vocea a inceput sa curga suvoi de lacrimi neincetat si ma cainam pentru deznadejdea care ma stapanise. N-am sa uit niciodata vocea aceea atat de dulce, care a facut sa dispara deodata ispita si toata deznadejdea. “Nu vrei sa suferi toate pentru dragostea mea?”
Cu adevarat, dulce dragoste! Pentru dragostea Ta ne-am rastignit si pentru ea toate le purtam.

Imi povestea un frate ca odata avea intristare pentru un alt frate pe care il sfatuia mereu dar care nu-l asculta, si se intrista tare pentru aceasta. Si rugindu-se, a cazut in extaz. Si L-a vazut pe Domnul tintuit pe Cruce in mijlocul unei lumini. Si intorcindu-si capul catre el, Hristos i-a zis: “Vezi cat am suferit Eu din dragoste pentru tine? Tu cat ai suferit?” Numai ce a auzit cuvantul acesta si toata intristarea a disparut si s-a umplut de bucurie si pace si, varsind izvoare de lacrimi, s-a minunat si se minuneaza de atata intelegere din partea Domnului, Care ingaduie necazurile dar mangaie atunci cand vede ca nu mai putem indura.

Asadar, sa nu deznadajduiesti pentru aceasta. Sa nu te intristezi in necazurile tale si in ispite, ci cu dragostea lui Iisus sa-ti usurezi supararea si deznadejdea. Sa-ti dai curaj spunind: “Suflete al meu, sa nu deznadajduiesti, pentru ca un necaz cat de mic te curateste de o boala indelungata si va pleca dupa putin timp.”

Ispitele? Cat de mica este rabdarea, atat de mari ni se par ispitele.

Iar cel ce le biruieste devine tare ca o stanca. Rabdare, deci.
Sileste-te! Chiar daca de mii de ori cade, dreptul tot nu-si pierde curajul, ci se ridica, isi aduna puterile, iar Domnul ii trece in dreptul sau biruinta dupa biruinta. Pe care biruinte nu i le arata pentru ca sa nu se mandreasca, iar caderile le aduce in fata ochilor lui neincetat sa le vada, sa sufere si sa se smereasca.
Iar dupa ce legiunile vrajmasilor vor trece si vor fi biruinte peste tot, atunci incepe sa-ti arate putin cate putin ca biruiesti, ca esti incununat, ca mainile tale pipaie lucruri pe care mai inainte le cautai dar nu ti se dadeau.
Astfel se imbunatateste, se incearca si se desavarseste mintea, cugetul si locasul sufletului nostru, atat cat incape.

De aceea iti zic: indrazneste si ia putere in Domnul si nu micsora cu nimic vointa ta, ci cauta, striga neincetat numele Lui, si daca primesti si daca nu primesti."



Gheron Iosif, impreuna cu Gheron Paisie, sunt sfintiti monahi, traitori pana aproape de aceste vremuri. Traitori pe Sfantul Munte Athos ei au fost in permanenta comuniune cu lumea. Scrisorile lor, publicate si pentru cititorii de limba romana, ne lumineaza drumul greu prin viata aceasta in care ne aflam impreuna. Domnul sa ne binecuvinteze.

inteleg tot ce mi-ai scris. din "mandrie, egoism, suferinta crancena pentru ca lucrurile nu ies asa cum vrei tu", momentan egoismul nu isi are locul. celelalte 2 cred ca exista. u n preot calugar mi-a zis asta si parintele meu duhovnic mi-a mentionat-o.

eu am fost mereu o persoana ambitioasa, studioasa dar si foarte practica. ma intereseaza rezultatele concrete. mi se pare ca aspiratia catre mai bine tre buie sa fie motorul existentei. si in "aspiratia catre mai bine" includ si a duce o viata de bun crestin, cu toate ispitele si probocarile lumii moderne, sa fii un bun crestin e o adevarata provocare.
sper ca ai inteles ce am dorit sa spun. nu sunt foarte priceputa in a-mi expune ideile, deoarece cum ziceam, ma intereseaza treburile practice, nu dezbaterile.

Aceasta este acedia (akedia). Când creştinul se simte ameninţat de specia aceasta de demon, cea mai bună ripostă este rugăciunea în comun cu fraţii şi surorile, în general (pentru laic) participarea la viaţa de credinţă a Bisericii.

deci exista o denumire pt o astfel de stare. oricum cand ma duc la slujba duminica ma simt bine toata ziua apoi.