Cine mai tine post negru?
 

Sunt la a opta zi cu ajutorul bunului Dumnezeu si sper sa ma ajute si de acum inainte.

Felicitari :-)
Cat vrei sa tii?

Ce fel e, total, cu apă, cu sucuri, ajunare pînă seara cu calorii reduse?

Ai grijă cum închei postul, să nu faci tranziția bruscă la mîncare consistentă. Ar fi niște reguli de revenire, proporțional cu durata postului: la început mănînci vegetale crude și ușor digerabile, mesteci mult, mănînci puțin și des, mîncare simplă fără să amesteci diverse vegetale la aceeași masă. Fără sare, ulei, zahăr. Fără proteine și grăsimi prea multe, adică nu te arunci la fasole, ciuperci, avocado sau nuci din prima.

Eu stiu despre postul negru mai mult!Dar zic celor care il practica:In afara de duhovnicul vostru nimeni sa nu stie cand tineti post negru!

Dacă optezi pentru o sesiune de la o săptămînă-n sus, vei slăbi minim 1 kg pe zi în primele 10 zile și se va observa în special dacă ești slab. În plus, nu ai cum să postești așa fără ca familia ta să știe și fără să fie de acord.

O astfel "pedeapsa" nu poate veni de la Dumnezeu ci doar de la diavol

Dacă e doar în scop duhovnicesc așa se spune ca nu trebuie sa știe nimeni ci doar duhovnicul și sa ai binecuvântarea lui.
Dacă e și din alte motive ( sănătate, slăbit ) e de ajutor și "supportul" celorlalți, în special al celor care au trecut și ei prin așa ceva - adică sa fie "pe bune" , nu așa zisa "psihologie inversa". Funcționează și ea dar nu știu cât e de benefica
Au dat la tv o emisiune din alta tara despre un program de slăbit în care au fost încadrați participantii în 3 grupe în funcție de problemele metabloide pe care le aveau, iar unul din grupuri nu avea o problema metabolica propriuzisa ci una emoțională și pt a slabi aceia aveau nevoie pe lângă regim și mișcare și de "support".
Cam aici s-ar limita importanta "supportului".în rest e mai bine sa nu ții cont de ce spun cei din jurul tău. Eu de exemplu dacă m-as hotărî sa nu mai mananc, și sa slăbesc câte 1 kg pe zi pana la sfârșitul zilelor, partea cea mai importanta din familia mea ar fi superincantata în timp ce restul lumii ar zice ca am înnebunit. ..eu una nu cred ca as reuși fără " support" pe bune, la mine psihologia inversa mi se pare cea mai nesuferita metoda de încurajare după mine ar trebui interzisa prin lege; drept pentru care as opta pentru varianta de a nu spune la nimeni decât acelora care chiar m-ar putea susține pe bune dar cu condiția sa nu mă condamne dacă nu reușesc.

Numai postul este duhovnicesc, celelalte(slabit, regim) nu sunt post. Este o mare diferenta, chiar daca par a avea efecte asemanatoare; de aici apar confuzii.


P.S. Partea cea mai importanta din familia ta cine e?

Dpdv medical tot "post" se cheamă atunci când te privezi sau esti privat de hrana și eventual apa pentru o perioada de timp ( de exemplu înainte sa faci o analiza sau o operatie).

Partea cea mai importanta intr-o familie, din punct de vedere executiv, este acea persoana, de obicei barbatul (.tata, sot) care muncește și câștigă banii necesari întreținerii familiei. Când nu exista sot sau tata, a decedat, fugit în lume, e incapacitat de boala sau de vreo patima grea, atunci este femeia (.soția, mama) care muncește și întreține familia, sau după caz poate fi un fiu sau o fiica. La noi nu e "cel mai batran", ca în alte societăți, pentru ca cel puțin pana acum nu s-a dovedit a fi vreunul atât de vrednic. În unele familii muncesc și soțul și soția cot la cot, câștigă egal și atunci "sefia" se împarte sau revine celui cu o personalitate mai puternica și implicit mai înțelept.

Dumnezeu nu ia decizii în locul nostru ci le aproba sau dezaproba pe unele dintre ale noastre. De exemplu atunci când vrem sa facem copii sau sa ne înmulțim orataniile noi le cream toate condițiile si dacă vrea și El se nasc și progeniturile dacă nu, nu.

Desigur nici decizia de a manca sau a nu manca nu o poate lua altcineva în locul tău, nu poți obliga sa mănânce pe cel care nu vrea sau nu poate ( e bătrân, bolnav, muribund) și nici sa îl ții nemâncat pe unul care vrea și poate sa mănânce ( decât pe un animal închis în cușcă sau legat în lanț sau pe un bătrân imobilizat la pat ) iar acestea sunt acte inumane și criminale.
Însă dacă ai un copil sau un sot/ soție cu probleme alimentare si / sau obezitate trebuie sa găsești diverse metode și strategii de al face sa nu mai mănânce, pentru binele lui în primul rand. Iar în acest scop te poți folosi de metode mai mult sau mai puțin "ortodoxe" de la încurajări propriu zise pana chiar la amenințări. Dar cel mai important și totodată cel mai greu este ca persoana în cauza sa își găsească singura motivația și resursele, puterea pentru a reuși sa facă ce e de făcut, respectiv sa nu mai mănânce dacă asta e problema lui/ei. Pentru ca de cele mai multe ori influentele din afară fac mai mult rău. Fie ca sunt " incurajari" de genul " ai slăbit destul; nu e cazul sa postești chiar atât de mult" care te fac sa te lenevești , pe cand amenintarile de obicei te fac sa mănânci pe ascuns. La anorexici se întâmplă exact invers, dacă le spui sa mănânce ca au slăbit prea rău și se vor îmbolnăvi, mai rău se înverșuneaza și nu mai pot baga nimic în gura, îți arunca mâncarea drept în fata. Iar noi grașii si mancaciosii de obicei suntem geloși și în loc sa îi lăsăm în pace pe anorexici și pe postitori pentru ca fac bine ceea ce fac, ne încăpățânam sa îi batem la cap sa mănânce, riscând astfel chiar sa îi facem sa se imbolnaveasca.
La noi exact asa e, barbatul și copilul sunt anorexici, iar eu sunt mâncăcios din fire. Dacă el ar hotărî și ar reusi sa postească as considera oarecum nedrept pentru ca el e cel care munceste și produce mai mult si intretine familia, pecand eu sunt cea care ar trebui sa postească pentru ca sunt mai grasa, sufăr de lacomia pântecelui și am și mai multe pacate. Mai ales ca el nu ar posti pentru păcatele pe care le are ci ar face-o doar pentru ca "poate" și pentru ca oricum nu îi e foame, nu are nevoie de mai mult, și ca sa îmi arate mie ca el e mai " bun" din toate punctele de vedere.

Ai tot dreptul sa spui cum vrei tu la orice; prin urmare si la foamete(criza alimentara) poti sa-i spui post.

Pai da! Și așa și este: un post fără voia noastră. La fel si atunci cand ne imbolnavim si nu mai putem manca. De fapt ăsta se întâmplă atunci când nu postim de buna voie.
Acum sa îmi fie cu iertare dar atunci când chiar treci prin perioade grele de foamete, sărăcie, război, nu cred ca mai e de condamnat dacă intr-o zi de miercuri mănânci niște biscuiți care au fost frământați cu ulei, în condițiile în care ăsta e tot ce mai găsești de mâncare ( alta alternativa fiind sa mori de foame)

Nu, draga fallen, postul este atunci cand iti jertfesti de bunavoie o necesitate trupeasca(foamea) pentru Hristos ca si El de bunavoie S-a jertfit pentru mantuirea noastra, si nu cand vrei sa scapi de grasime, sau cand n-ai de ales.
Inschimb tu poti sa spui cum vrei.

Știu asta; ideea era însă ca atunci când nu ai alternativa ( nu ai ce manca sau ești prea bolnav și nu mai poti) nici nu prea mai ai ce jertfi în special la acest capitol ( probabil nici la altele ca dacă nici nu mai ai ce manca sau ești așa bolnav ca nici nu mai poți, ești cam "vai de tine")
S-a mai discutat de asemeni problema celor care oricum sunt vegetarieni, au renunțat la carne și produse animale, ca ce sacrificiu mai fac ei...ba chiar li s-a și propus mai în gluma mai în serios sa fie obligați ( sa se sacrifice) ca în post sa mănânce ceea ce nu le place ...extrapoland am putea zice ca și cei care sunt anorexici și nu le place mâncarea sa se silească sa mănânce de dragul lui Hristos...
Dar aCum deja intram în probleme serioase, respectiv "sacrificarea virtutii" de dragul sau de teama de a nu deveni motiv de mândrie, slava desarta, părere de sine. ..

N-am crezut ca poti derapa in halul asta cu argumentele "intelepciunii".
Bucura-te (ca si eu ma bucur) ca nu esti politist "credincios", ca ai fi in stare, pentru Hriostos, in zilele de post... sa jefuiesti. Mai in gluma, mai in serios, daca asta era ideea.

Bolnavii sunt scutiţi de Biserică să ţină zilele de post rânduite. Aici intervine şi duhovnicul, care uneori dă dezlegare până şi unui călugăr (în caz de regim/probleme ce nu se pot neglija).