Şi acum vă interzice cineva să participaţi la o liturghie catolică ? Vreun canon, ceva ?

Dar să vă faceţi cruce, vă interzice cineva ?

Aoleo. Deci, erezia se defineşte prin nepogorârea Duhului Sfânt. Interesant.

Catolicismul e erezie - caracterul universal al Bisericii este erezie - şi mai interesant.

Erezia - în sensul de doctrină sau idee, este păcat, şi încă implicit (apropo, există păcat implicit şi explicit ?!) - asta e cireaşa de pe tort.

Nu ştiu dacă înainte de explicaţiile d-vs Mihailc ar fi ştiut sau nu să facă legătura, dar după explicaţii, cu certitudine îi va fi măcar puţin mai greu...

Nici un raspuns. Doar mistouri.
0 barat. Zici ca a facut o tiganca mistouri de mine.:))
rupte din context si fara nici macar un argument. unu' amarat.

Unii oamenii, care resping orice expresie non-lingvistica a marturiei bisericesti, vad in catedrala din Cologne o risipa inutila, un semn al puterii ecleziale, in timp ce altii percep catedrala ca expresia unei comunitati, darul acesteia pentru generatia urmatoare, care preia trecutul pretios si adauga la randul ei ceva in zestrea culturala si spirituala mostenita, impingand nava eshatologica mai departe, in timp. Astfel, privita din exterior, ea devine cea mai mareata realizare a lumii marginite a lui Dumnezeu, iar din interior, cea mai frumoasa miniatura a lumii nemarginite a lui Dumnezeu. Arta eclesiala exprima tensiunea continua a cautarii adevarului si transpunerea lui in materialitate.

Noi stim ca Dumnezeu a binevoit sa ni se daruiasca prin Sfintele Taine, administrate in cadrul Bisericii. Nu stim daca doar in acest mod se daruieste El oamenilor, pentru ca nu putem noi limita marea Sa iubire pentru oameni si lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant e pogorat asupra Bisericii, insa nu excludem ca acesta n-ar veni si dincolo de Biserica sau de intimitatea comuniunii credinciosilor, spunem ca Biserica il are continuu si pentru ca il cere continuu prin rugaciune, El aflandu-se totodata in inimile celor care cred si in comuniunea directa dintre ei. Pentru ca suntem incredintati ca in Biserica ne pozitionam pe calea mantuirii, ramanem in Biserica si nu ne aventuram in afara Ortodoxiei, pe un teren extrem de nesigur.

In zilele noastre pare ca TREBUIE sa protejam ecumenismul precum homosexualitatea!In numele unei "iubiri" cam ciudate. Daca ii respectam si atat pe catolici, protestanti etc, fara sa dorim a schimba o litera din credinta noastra, nu e bine, suntem considerati habotnici.

Daca postarea d-voastra are legatura cu ce am scris eu, atunci, va rog sa va puneti ochelarii si sa recititi ce am scris, pentru ca obsesia "ecumenismului" face ravagii printre ortodocsi. In caz contrar, imi cer scuze, daca am inteles postarea ca fiind un apropo la cele scrise anterior.

Dimpotrivă. Ecumenismul (mă refer la cel sănătos) exact asta înseamnă - să-i respecţi pe ceilalţi, fără a dori să schimbi o literă din credinţa ta.

Acuma, la nivel practic, sigur că se ridică anumite probleme. Poţi fi oare ecumenist, în sensul arătat mai sus, dacă ceea ce înţelegi tu din credinţa ta este că protestanţii sunt vânduţi satanei, că papistaşii umblă să-i cucerească pe ortodocşi precum odinioară cruciaţii Constantinopolul, că buletinele cu cip sunt semnul Fiarei din Apocalipsă, că dacă îţi faci cruce într-o biserică catolică eşti automat eretic etc. etc. ? Probabil că nu.

Nici macar nu citisem ce ati scris, imi cer scuze:) Aceasta "obsesie" o preiau de la duhovnici si parinti mari si mi-o asum!

Noi stim ca Dumnezeu a binevoit sa ni se daruiasca prin Sfintele Taine, administrate in cadrul Bisericii. Nu stim daca doar in acest mod se daruieste El oamenilor, pentru ca nu putem noi limita marea Sa iubire pentru oameni si lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant e pogorat asupra Bisericii, insa nu excludem ca acesta n-ar veni si dincolo de Biserica sau de intimitatea comuniunii credinciosilor, spunem ca Biserica il are continuu si pentru ca il cere continuu prin rugaciune, El aflandu-se totodata in inimile celor care cred si in comuniunea directa dintre ei. Pentru ca suntem incredintati ca in Biserica ne pozitionam pe calea mantuirii, ramanem in Biserica si nu ne aventuram in afara Ortodoxiei, pe un teren extrem de nesigur.[/quote]

Multumesc pentru raspuns.
Nu sunt de acord pe deplin, dar iti multumesc sincer pentru raspuns.
Aveam senzatia ca pe aici nu se mai stie raspunde la intrebari, de fapt nu se stie sustine un raspuns, de acolo si frustrarea.

..................................

Da, ar fi frumos daca ecumenismul s-ar reduce la partea intai a mesajului dvs. In partea a doua e vorba de practica, e vorba de natura umana!

Atunci haideţi să definim ecumenismul.

"ECUMENÍSM n. Mișcare religioasă ce urmărește scopul de a unifica toate bisericile creștine."
conform DEX, fara comentarii.

ORTODOXÍE f. 1) Curent al creștinismului, constituit în Bizanț ca Biserică răsăriteană, deosebit de catolicism, apărut în Occident. 2) Concordanță cu principiile religiei ortodoxe. /<lat. orthodoxia, fr. orthodoxie

Tot din DEX. Vedeţi că DEX-ul nu e chiar ce pare ?

Dar, haideţi să admitem că prima definiţie este corectă. În fond, este perfect concordantă cu rugăciunea Mântuitorului ca "toţi să fie una".

Problema este că definiţia este una teleologică, şi nu specifică mijloacele pentru atingerea scopului definitoriu. Aici intrăm pe teritoriul interpretărilor.

Cum dobândim unitatea ? Prin conversiunea tuturor creştinilor la Martorii lui Iehova ? Sau la catolicism, sau poate la SSPX ? Sau la Biserica Ortodoxă, urmând ca actualii credincioşi catolici din Chile să cânte doar cântări bizantine, iar icoana Maicii Domnului de la Guadeloupe s-o aruncăm la gunoi ?

Renunţăm la dogme ? La care ? Le reinterpretăm ? Cum ? Adventiştii sunt creştini ? Dar MArtorii lui Iehova ? Ce înseamnă a fi în Biserică ? Etc. Etc. Etc.

Stimate coleg de forum, eu sunt sigur de un singur lucru: că Duhul Sfânt este prezent acolo unde este chemat în duh și adevăr, în niciun caz unde hotărăsc unii și alții. Noi mărturisim că Duhul este Dumnezeu și persoană , nu o putere magică obligată să meargă numai unde vor ortodocșii, catolicii sau puzderia de particule rezultate în urma big-bang-ului protestant.
Din faptul că ți-am atras atenția asupra unei afirmații a ta gonflate de ignoranță și kenodoxie (slavă deșartă) nu rezultă neapărat că eu aș susține că Duhul ”se coboară” (expresie mai mult decât discutabilă împrumutată de la tine, că doar în rugăciunea de invocare spunem ”care pretutindenea ești și toate le plinești”), la catolici sau oriunde altundeva.
Dacă nu știm cum se mișcă Duhul, putem afla unde sălășluiește El, întrucât acolo se văd niște roade ale lucrării Sale, și anume: ”dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Galateni 5:22-23)

:)Sunt multe intrebari si nici un raspuns...

Ce ati definit dvs. nu e tocmai ce se numeste ecumenism, ci e o practica existenta dintotdeauna in Biserica. Intotdeauna condamnarea unei erezii sau unor eretici nu s-a facut cu prigonirea ereticilor de catre cei aflati in adevar, ultima pedeapsa si cea mai grea era excluderea din Biserica (dar si aceasta se putea ierta, daca cel ce era condamnat renunta la erezie si revenea in Biserica.
Doar ca am observat ca unii din cei ce au conceptii ecumeniste isi insusesc doar pentru ei aceasta invatatura, prin prisma conceptiilor lor. In sensul ca ei cred ca diferentele intre culte sunt nesemnificative, toti sunt crestini la fel de buni si daca cineva critica invatatura unui cult inseamna ca nu are dragoste, toleranta, etc.
Inavatura ecumensita a aparut acum un secol, si in general este de sorginte protestanta. Din cauza ca dupa reforma lui Luther au aparut mai multe culte si apoi s-au exstins in alta puzerie de culte neoprotestante au spus ca ar fi bine sa se mai uneasca din ele (probabil a fost si o influenta a masoneriei, adepta unor astfel de conceptii sincretice). Si unirea se putea face doar daca se trecea pe planul doi adevarul, adica invataturile fiecarui cult. Daca acestea erau false nu era nicio problema, dar in ortodoxie toate sunt adevarate. Si au venit cu o dogma noua, a ramificarii harului, adica harul se ramifica in toate cultele, nu doar in transmiterea directa de la Apostoli. Si astfel toti erau egali, toti aveau har si adevarul puteau sa-l sustina fiecare, ca oricum nu avea importanta. Dar Adevarul e chiar Iisus, iar dogmele sunt adevarurile revelate, fac parte din partea divina a Bisericii.
BC a adoptat idei ecumeniste, in schimb BO nu a facut-o, in schimb exista cate un ierarh sau preot care a capatat aceste conceptii (sa ne amintim de exemplu de IPS Corneanu). BO nu are aceleasi conceptii ca BC nici in privinta asta, Bc le-a mai liberalizat la conciliul Vatican II, pana in sec. XX avea aceleasi conceptii ca BO in privinta asta, inclusiv ca in afara BC nu se poate mantui nimeni.
Asadar ca sa nu apara discutii, controverse, BO spune ca nu exista Sfinte Taine in afara ei, deci nici har. Multe din mesajele mele le-am scris despre ecumenism sau invatatura BO, puteti citi daca doriti topicele deschise de mine. Spun asta pentru ca vad ca sunteti nou si sa stiti la ce sa va asteptati, o sa cititi si critici la adresa BC, pentru ca e un forum ortodox.

Un prim răspuns, din partea noastră, a credincioşilor, ar fi, poate, să nu ne ruşinăm să ne facem cruce când trecem pe lângă o biserică sau când intrăm în ea.

Dacă e o biserică trinitară, cu atât mai bine, dacă nu, şi mai bine - aducem semnul şi cuvântul Trinităţii acolo unde lipseşte.

Iar la cei cu învăţături diferite de a noastră să căutăm mai întâi ceea ce ne uneşte; pe acest temei să înercăm să lămurim problemele care ne despart.

Dar atitudini de genul - "noi ortodocşii/catolicii etc. nu avem nimic de-a face cu penticostalii/adventiştii etc., noi avem pe Duhul Sfânt şi ei nu-l au (de parca Duhul Sfânt ar fi o legitimaţie de tramvai - eu am bilet, el n-are)" nu sunt bune.

Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18: 20)

Prin Fundamentalism inteleg unitate spirituala si uniformizare culturala, aderenta la o inchidere ce se inchide. (captivitate)
Prin Ortodoxie inteleg unitatea spirituala fara uniformizare culturala si diversitate culturala fara fragmentare spirituala, aderenta la o inchidere ce se deschide.(libertate)
Prin Ecumenism inteleg uniformizare spirituala printr-o fuziune a “inchiderilor”, aderenta la o deschidere ce se inchide.(eliberare conditionata).

Ecumenismul este mişcare de aducere a tuturor la Biserica lui Cristos. Este evident că Domnul a întemeiat o singură Biserică în care orice creştin poate să se regăsească, cu scopul de a fi maică şi învăţătoare, vehicul al Mântuirii pentru toţi. Aceasta este Biserica întemeiată de El pe Petru şi pe ceilalţi fraţi ai lui, care străbate veac după veac. Lor, apostolilor, le-a dat Dumnezeu capacitate deplină în ziua Cincizecimii şi le poruncise deja să răspândească Evanghelia pe întregul pământ. Mergând, să boteze popoarele. Din păcate, din această unică Biserică a lui Cristos, din acest unic trunchi comun al Măslinului Altoit care este Noul Popor Ales, s-au desprins multe ramuri. Mai întâi, precalcedonienii. Apoi, ortodocşii. Pe urmă, protestanţii. Şi astăzi se desprind felurite ramuri, desprinderea uneia din Austria este iminentă. Ei bine, mişcarea ecumenică (sau, cum inspirat numiţi, "ecumenismul sănătos") caută ca, fiindu-le tuturor toate, să-i aducă pe toţi la deplina comuniune cu Biserica lui Cristos, care este Biserica Catolică.

Prin antiteză cu ecumenismul sănătos, există un "ecumenism bolnav" care se pretinde a-l imita aşa cum maimuţa lui Dumnezeu Îl imită uneori, când se vrea disimulat, pe Dumnezeu. Acest ecumenism bolnav este irenismul. Este părerea că nu contează în ceea ce anume crezi. De fapt, nu contează nici dacă eşti în Biserică sau nu: toţi se mântuiesc. Aşa stând lucrurile, e foarte ciudat că acest ecumenism bolnav pretinde a unifica religiile, când, potrivit chiar tezelor lui, fie este neesenţială unirea lor, fie ele deja sunt unite într-un fel nevăzut şi vag.

O corectura: s-au desprins precalcedonienii, dupa catolicii, din care s-au desprins protestantii.
Din punctul de vedere al B.C este asa cum ati spus d-voastra.

O mica precizare, e vorba de har, Duhul Sfant e o Persoana a Sfintei Treimi, nu o putem primi. Intotdeauna e vorba de harul Duhului Sfant, asa cum precizeaza si catehismul.
Cum spuneam si in mesajul anterior si in alte mesaje, teoria ramificarii harului este o dogma de sorginte protestanta, care si sta la baza conceptiilor ecumeniste. Invatatura ortodoxa si cea dintotdeauna spune ca harul lucrator este doar in Sfanta Biserica (Ortodoxa), nu si aici. Primul sinod dupa cel apostolic despre asta a si discutat si asta a si reafirmat, in sec. III. Invatatura despre har o gasim explicata la Sfantul Serafim de Sarov: http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
Inainte de intruparea Mantuitorului exista doar har exterior, prin care oamenii nu se puteau mantui (bineinteles). Jertfa Mantuitorului a avut rolul de a reda oamenilor harul pierdut de Adam, mantuirea si reluarea comuniunii cu Dumnezeu. Cum s-a facut asta? Prin Biserica lasata de El, inceputul Bisericii este pogorarea harului Duhului Sfant asupra Apostolilor. Apoi acesta a fost transmis prin punerea mainilor (azi Mirungerea) si a celor ce veneau in Biserica lui Iisus. Nu s-a pogorat si asupra unor iudei din casa vecina si nu mergeau Apostolii si gaseau oameni cu har care nu se stie cum il primisera. Au fost si exceptii, cand harul s-a pogorat dupa ce au ascultat invatatura si au crezut, inainte de a fi botezati, dar imediat au fost botezati apoi.
Interpretarea cu Duhul sufla unde vrea e facuta in sensul asta tot de protestanti si neoprotestanti. De fapt interpretarea pasajului este ca Domnul da harul si il ia cand doreste, credinciosul poate pierde harul, si la fel primim har cand nu ne asteptam cateodata. Dar catehismul spune clar, harul se poate capata numai prin Botez si apoi Mirungere, e vorba de harul interior, nu exista alta cale si nici fapte bune care sa poata fi facute. Este harul trimis Apostolilor si transmis episcopilor, harul din Sfintele Taine. Iar Sfintele Taine exista doar in Biserica ortodoxa.
Il putem contrazice noi pe Safntul Vasile cel maer care spune ca cine se rupe de Biserica prin schisma sau erezie pierde harul? Cine poate spune ca stie mai bine decat Sfantul Vasile cel Mare sa spuna. Aceeasi invatatura de la primul sinod, cel din Cartagina, hotarari intarite la sinoadele ecumenice.
De asemenea, ii putem contrazice pe sfinti si sinoade, care spun ca Filioque si alte invataturi catolice sunt erezii? Tot ortodoxul trebuie sa marturiseasca inavatura adevarata.

Şi înseamnă că ne-am izbit deja de zid. Catolicii susţin că scopul ecumenismului este întoarcerea ortodocşilor (şi a protestanţilor, miafiziţilor etc.) la BC, ortodocşii - taman pe dos, şi....... stop joc.


Ascultaţi-mă pe mine, că sunt mai bătrân şi mai deştept... oops., de fapt, nu sunt, dar în privinţa asta sunt oricum convins că am dreptate: când se va reuni Biserica, asta o să fie lucrarea Duhului Sfânt. Teologii care se adună prin diverse comisii ar trebui să lucreze după următorul program:

1. Două ore de rugăciune pentru unitate, fiecare în chilia lui;

2. Se adună toţi în sala comună, se privesc în ochi, eventual unul mai curajos întreabă: "Ei ? "

3. Dacă nu se întâmplă nimic miraculos, toată lumea înapoi la pasul 1.

Har lucrator exista in Biserica (Ortodoxa), nu pentru ca se numeste "ortodoxa", ci pentru ca Ortodoxia e credinta purtatorilor de Hristos. Daca insa oamenii (ortodocsi) nu isi rennoiesc identitatea personala in Hristos, nu exista nici har lucrator in B.O. Eu inteleg vorbele Sf. Vasile cel Mare, ca pierzi harul rupandu-te de Biserica, in sensul ca tu nu mai ai acces la "tainele sale" , care conduc credinciosul dupa modelul Iisus Hristos.

Aleluia! Un subiect drag mie care pare sa parafrazezeze acest topic: "Biserica Universala nu e o cladire"...

Domnul sa va binecuvinteze!

Aici aveti dreptate, la fel spun si ortodocsii, unirea se va produce doar cand va fi cazul, nu cand vor oamenii. Din punctul de vedere ortodox atunci cand fiecare va fi in adevar, o unire va fi doar in adevar. Adica atunci cand catolicii vor renunta la invataturile gresite si vor veni la cele ortodoxe. iar rugaciunea este cam singura care poate aduce aceasta luminare.
Vedem ca de 100 de ani de cand e ecumensimul nu s-a intamplat nimic bun, ba mai mult au aparut mai multe denominatiuni. Si cel mai grav, BC a capatat idei ecumeniste, protestante (cel putin o mare parte a ei), dar si unii din credinciosii ortodocsi au capatat aceste idei.

Da, absolut de acord cu acest instrumentum laboris. Funcţionează atât de bine când Sf Colegiu se reuneşte în Conclav! De ce nu ar funcţiona şi cu ocazia unor întruniri ecumenice pentru unitatea Bisericii?

Pe de altă parte, trebuie observat că asemenea întruniri, urmate de succes privind refacerea unităţii, au mai existat. La Florenţa, de exemplu. Numai că una au hotărât episcopii, alta s-a făcut. Ar trebui ca nu numai episcopii, ci toate popoarele lumii să aplice programul propus de dv.

Din fericire, avem şi exemple de succes. Cum ar fi acela al Bisericii Ortodoxe din Ardeal, unde episcopul, urmat de capitlu, protopopi, preoţi şi popor, au realizat un succes durabil al ecumenismului, continuând neîntrerupt de la 1700 încoace (chiar dacă în catacombe, uneori). Opera trebuie continuată.

Total de acord cu tine. Aceeasi parere am vrut sa expun si eu, tu ai reusit mult mai bine!

Corect, nu pentru ca se numeste ortodoxa, ci pentru ca e Biserica lasata de Mantuitor, pastratoare a adevarului intreg. In schimb nu depinde de credinciosi, ci de adevar. Cum la un hot (sau alt pacat sau viciu) nu se pastreaza harul, la fel si la neadevar nu se poate pastra harul Duhului Adevarului. Biserica este in primul rand divina, independenta de pacatele oamenilor. Dar un popor isi poate pierde harul cum au facut fostii ortodocsi: egiptenii, turcii, etc.
Sfantul Vasile cel Mare spune ca se pierde harul din Sfintele Taine, pentru ca Sfintele Taine si harul este doar in Biserica lui Hristos.

Despre asta s-a mai discutat, acum cateva zile in Ardeal am sarbatorit sintii ardeleni din timpul uniatiei (in Transilvania e sarbatoare cu rosu). A fost o convertire formata, la fel ca in toate tarile ocupate de catolici sau in care exista populatie catolica. In cazul nostru li s-a dat de ales, vreti sa fiti ca si ceilalti, sa aveti de toate, sau daca nu viata de pana acum sub calvini o sa vi se para un rai fata de ce va urma?
Si dovada e ca timp de 50 de ani s-au tot chinuit sa-i tina pe romani sub catolicism (la primul semn de eliberare, revolutia ungara din 1700 si ceva, sinodul si mitropolitul Atanasie au hotarat revenirea la ortodoxie, odata cu infrangerea revolutiei au revenit la catolicism), iar la recensamantul lui Buckow 80% au spsu ca revin la ortodoxie, 20% ca raman greco-catolici.

In concluzie, cum spunema si in alt mesaj de pe acest topic, nici cand trecem pe langa o biserica anglicana, luterana, adventista, penticostala, etc. nu ne inchinam. In opinia mea nu e nici numai ca si cum ne-am inchina la o cladire oarecare, de exemplu. Citeam ca ne inchinam cand trecem pe langa o biserica ortodoxa pentru ca aceea a fost sfintita, Sfantul Altar este mormantul Mantuitorului, in Sfantul Altar sunt si sfinte moaste, iar painea si vinul sunt Trupul si Sangele Mantuitorului.
La catolici nu avem Sfinte Taine, deci nu avem acestea, dar se spune ca in spatele oricarei erezii sunt ingeri cazuti, si se mai spune ca acolo unde nu e har vine altcineva, asadar nu stim caror duhuri ne inchinam in acest fel, trebuie sa avem mare grija in tot de facem.
sa ne uitam ce spuen sfantul Teodor Studitul despre erezie, nu dau citatele pentru ca sunt prea dure pentru cei ce nu sunt ortodocsi, iar pe topic sunt si neortodocsi.

În acest caz, eu v-aş recomanda ca nu numai să nu vă închinaţi prin faţa unor biserici catolice, dar, având în vedere faptul că un roi de demoni se aciuează în ele şi în jurul lor, ar fi bine să vă stropiţi ochii cu agheasmă cumpărată de la Marele Munte Athos.

O mica precizare ascunde de fapt o mare necunoastere.

Sfanta Scriptura invata deslusit despre prezenta si lucrarea tainica a Duhului Sfant intr-un crestin dar porneste de la un arhetip: Tatal in Fiul:

Asa cum Tatal este in Fiul, asa si Fiul este in noi, cei nascuti din nou, din Dumnezeu:

"Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui. (Ioan.14:10)

"Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine"; "Eu in ei, si Tu in Mine."; "Eu sa fiu in ei." (Ioan 17:21-26)


Noi suntem Templu al Duhului Sfant, Templu al lui Dumnezeu:

"Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri?" (1Cor.6:19)

"Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?" (1Cor.3:16)

"Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu." (2Cor.6:16)

...... si exemplele din Biblie sunt multe ......

Fratilor, ne hazardam sa spunem altfel decat Sf.Scriptura cata vreme toata aceasta lucrare este o taina. Taina aceasta, a locuirii in crestin de catre Dumnezeu, prin Duhul Sfant, este asemenea altei taine, a nasterii noastre din Dumnezeu. Cine o poate pricepe si pe aceasta?

Daca nu pricepem atunci de ce ne fortam sa ne luam invataturi dupa puterea priceperii noastre? Nu suntem noi numiti credinciosi? Asadar nu incercam sa explicam o taina ci credem dupa cum este scris, Il credem pe Dumnezeu pe Cuvantul Sau revelat in Scripturi si ne vedem bucurosi si multumitori de ale noastre.

Binecuvantat sa fie Domnul nostru si Dumnezeul nostru Iisus Hristos care s-a numit pe Sine Invatatorul nostru: "Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati. (Mat.23:8)

Binecuvantat sa fie Domnul care ne trimite iar si iar la Sf.Scripturi: "Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?"(Marc.12:24)

Unitatea lumii nu o obtii printr-o universalitate ideologica, prin impunerea unor principii normative cu caracter international de o institutie a infailibilitatii puterii (catedra de la Roma), ci prin desavarsirea si deplinatatea modului de existenta. Hristos a vestit un nou mod de existenta la care ii chema pe oameni - dragostea, ca intruchipare a modelului treimic al existentei si vietii adevarate.

Catolicii pot sa sutina ce doresc, insa eu sunt in Biserica Catolica(Universala) Ortodoxa (drept-maritoare), n-am unde sa ma mai intorc, caci nu-s in afara ei, ci trebuie sa lucrez la desavarsirea modului propiu de existenta.

Adevarat, aici e cheia unitatii interconfesionale. Diversificati in gandire, slujire, inchinare insa uniti in dragoste.

Acest arhetip il gasiti oriunde dar acum imi vine in minte familia. Sotul si sotia.

Cati dintre noi, cei casatoriti, nu putem marturisi unitatea dar si antagonia intr-un cuplu? Cu subiecte de la pasiuni, diverse simpatii pana la preferinte culinare? Si cu toate acestea exista un liant care tine un cuplu - dragostea. Copii se fac mari si pleaca la casele lor, socrii imbatranesc si mor si cu toate acestea este ceva ce i-a tinut uniti in toate - dragostea.

Astfel si noi, discutam (aprins uneori) despre una, despre alta, marturisim diferit, insa ceea ce ne adevereste inaintea lumii ca suntem frati in Hristos si copii ai aceluiasi Tata, este dragostea.

"Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii." (Ioan 13:34, 35)

Mai citește încă o dată ce-am scris eu și ce-ai răspuns tu și spune-mi ce comentezi tu de fapt, că eu n-am găsit niciun fel de legătură.
Ai citit undeva în catehism că un ortodox este dator să se dea mare că el are har și alții nu? Sau să facă pe marele învățător al altora, când să-și facă cruce și când nu? Există o învățătură ortodoxă care să recomande răvrătirea împotriva propriei ierarhii (de Dumnezeu rânduită, că doar noi avem momopolul asupra harului Duhului Sfânt, după cum tu singur spui) pe motiv că nu-mi satisface preferințele în materie de ”show-uri” religioase?
Dacă vrei să-mi dai o replică adecvată la postare, răspunde la întrebările de mai sus (prin care am rezumat sub formă interogativă substanța mesajului pe care mi l-ai citat și nu numai), nu-ți mai tot comenta la infinit propriile obsesii!

Eu am raspuns la mesajul tau, desi nu-mi era adresat mie, citez: "Nu stabilești tu unde și când se pogoară Duhul Sfânt, fiindcă nu a ajuns Dumnezeu la cheremul oamenilor. Nu convingi pe nimeni cu etichetări puerile, de tipul ”eresuri”." Eu am inteles ca spuneai ca Duhul Sfant se pogoara si in afara Bisericii si ca la catolici nu ar fi eresuri. Dar daca am inteles gresit si tu spui exact ce spun si eu, adica invatatura ortodoxa (pentru ca n-am scris nimic de la mine), chiar ma bucur ca marturisim amandoi adevarul.
La intrebari nu prea le-am inteles rostul, un ortodox ar trebui sa stie raspunsul la ele. Mai ales cea cu datul mare ca spune adevarul. Apostolii nu se dadeau mari cand propovaduiau credinta, la fel nici sfintii care au murit martiri ca marturiseau adevarul. Daca spui ca luna e rotunda nu te dai mare, doar n-o sa minti. Cand marturisim Crezul nu ne dam mari cand spunem ca Duhul purcede de la Tatal, nu le facem in ciuda catolicilor care spun in Crez ca purcede si de la Fiul. Si nu e un pacat sa nu spunem adevarul? sau sa ii pacalim pe cei ce nu sunt ortodocsi, ca sa nu aiba si ei posibilitatea sa stie adevarul, ca sa se poata mantui cine e pregatit? Daca si pe forumul ortodox trebuie sa facem "corectitudine politica" atunci tinem doar pentru noi, ii lasam pe ceilalti sa spuna adevarurile din cultele lor, sa nu ii suparam ca vrem sa ii ajutam sa afle adevarul.
Nici cu razvratirea impotriva ierarhiei nu am inteles (doar daca te referi la altii care exagereaza). Din ce stiu eu ierarhia nu a ajuns sa adopte erezia ecumenista, iar IPS Corneanu a fost tras la raspundere pentru asta, noi ascultam de tot Sinodul, nu doar de IPS Corneanu.
Ca sa inchei cu ultima fraza, nu sunt obsesii, e exact invatatura ortodoxa, unde nu e spun ca e parerea mea si ce cred eu. O alta invatatura eu nu am citit niciunde, adica in sursele ortodoxe (si aici ma refer in special la cea ecumenista). Nimeni n-ar mai scrie despre ecumensim daca nu ar fi multi ortodocsi cuprinsi de aceasta noua invatatura.

Spune te rog ca acela e punctul tau de vedere, nu ca ar fi si adevarat. Eu am scris ce spune ortodoxia, tu spui ce crezi tu sau cultul tau, eu consider doar filozofie. Citatul din catehism unde se afirma asta l-am dat de multe ori, n-o sa-l mai dau si acum.
Dar daca vrei o sa analizeze de ce ce spui tu sau cultul tau e gresit, desi daca imi amintesc bine am mai purtat impreuna discutia asta (nu mai stiu exact daca nu era alt user).
Dumnezeu este Sfanta Treime, adica Trei Persoane egale, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. In crestinism Dumnezeu nu face parte din lumea creata, aceasta e o conceptie din panteism. Daca Dumnezeu ar fi in noi (absurd) atunci si noi am fi dumnezei, am face parte din Sfanta Treime, ar fi mai mult de Trei Persoane. Bunul Dumnezeu lucreaza in lume prin energiile necreate, adica prin har. Nu stiu nici daca ce spui tu e macar inavatura cultului tau, e posibil sa nu fie.
O sa dau iar citatul din catehism, o sa vezi ca e o mica subtilitate: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
"236. Chiar persoana Duhului Sfant e aceea prin care vedem pe Hristos si ne unim cu El?
Nu. Daca ar fi chiar persoana Sfantului Duh, atunci ea s-ar face o proprietate a noastra, sau noi ne-am face una cu Duhul Sfant. Unde se vorbeste de Duhul, e vorba de lucrarea Duhului. Dar intrucat unde e lucrarea e si cel ce lucreaza, se poate spune ca Duhul insusi e in noi si lucreaza in noi, fara ca lucrarea insasi sa fie persoana Lui.

237. Lucrarea aceasta prin care Duhul Sfant ne uneste cu Hristos si lucreaza in noi, impreuna cu noi, la mantuirea noastra, nu are un nume deosebit?
Are. Lucrarea aceasta se numeste harul dumnezeiesc. De aceea se spune ca ne mantuim prin har, sau ne unim cu Dumnezeu prin har, sau ne indumnezeim, sau ne facem dumnezei dupa har. "

tu arati ca esti intr-o mare necunoastere, pentru ca Scripturile releva un concept care darama complet tot ce ai incercat tu sa "cladesti":
pentru ca asa cum Tatal este in Fiul si Fiul este in Tatal, iata scrie foarte clar:

Ioan 14:11 Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine;

deci nu este ce spui tu, Isus a vrut sa spuna ca El si cu Tatal sunt una.

asta se sustine, ca pretext, insa realitatea este cu totul alta.

oricine intelege, e chiar la mintea cocosului, ca ecumenismul presupune ca unii sa cedeze invataturilor lor pentru a se putea realiza o unitate de invataturi, deoarece daca continua sa invete diferit, ce unitate mai este? de exemplu, eu nu cred ca un penticostal va intra intr-o catedrala catolica pentru a se inchina la icoane si a bea apa sfintita.