Da, sunt neinsemnate.

Lumile sunt infinite, manifestarile sunt infinite.

Ceea ce trebuie cunoscut este esenta lor, sursa.

Prin aceasta ajungem sa cunoastem in mod esential orice manifestare.

Avem acesta capacitate, dar pentru o foarte mica perioada de timp.


Pentru ca viata este foarte scurta,
ceea ce este cu adevarat important,
este gasirea intelesului ultim al cuvantului Dragoste.

Trebuie sa fim atenti ce facem cu timpul.

De exemplu, un indemn expus in cultura tibetana:


Chant of Dakinis

O woman with procrastinating mind,
The accomplished Lama, a real Lama,
Instantaneously confers his compassion.
Knowing what pleases him but deferring his pleasure,
Procrastinating, merit is lost
Delay...
And hindrances and obstacles multiply.



In so far as your cognition of ultimate truth is instantaneous
It is fast as a flash of genuine faith;
If you fail to offer Awareness, the moment it dawns.
Procrastinating, merit is lost
Delay...
And hindrances and obstacles multiply.



In so far as your cognition of ultimate truth is instantaneous
It is fast as a flash of genuine faith;
If you fail to offer Awareness, the moment it dawns.
Procrastinating, merit is lost
Delay...
And hindrances and obstacles multiply.



In so far as we have obtained this body for a moment.
Only a moment exists to celebrate the path,
Failing to offer this auspicious body while you have it.
Delay...
And hindrances and obstacles multiply.



Inasmuch as the Teacher appears only for an instant,
There is only an instant to enter the door of the mysteries.
Failing to offer the teaching the moment you possess it,
Delay...
And hindrances and obstacles multiply.


Hearing this, I felt ashamed.

''Oare nu vad cei care nu cred , ca cerurile si pamantul au fost impreuna si ca Noi le-am despartit?''(21:30)


''Iar cerul l-am inaltat cu puterea Noastra si Noi il largim''(51:47)


'Oare nu a fost el o picatura din samanta varsata ?''(75:37)

El a scos faptura omului din lut , la inceput /Apoi i-a facut pe urmasii lui dintr-o apa anume demna de dispret ''(32:7)
''Din ce l-a creat pe el ?/ Dintr-o picatura l-a creat si i-a hotarat (soarta)''(80:18-19)

Si ca El i-a creat pe cei doi soti -barbatusul si femeiusa dintr-o picatura cand ea este varsata ? (53:45-46) cromozomii x-y



21/32 "Si noi am facut cerul ca un acoperis bine pazit"

23/17 "Deasupra voastra am facut Noi sapte straturi."



(21/33) El este acela care a creat noaptea si ziua, soarele si luna: si fiecare pluteste pe cercul sau."

Care NOI???

Contradicţia nudă e mama rătăcirii
 

Într-adevăr, nu mă priveşte motivul şi, mai mult, nici măcar nu mă interesează. Întrebarea era retorică pentru că eşti un sofist, de acum, notoriu de vreme ce, de pildă, recunoşti că ai păreri preconcepute despre teologie, dar mă acuzi pe mine de păreri preconcepute despre tine.

Degeaba începi să te refugiezi după scânceli prepubere. Ai intrat în agora cu întrebări. Ţi s-a răspuns şi ai luat respondenţii peste picior. Ai fost şi tu luat peste picior. După mine, e foarte fair, având în vedere prostiile pe care-ţi bazezi pseudo-raţionamentele.

Intri în polemică? Atunci suporţi consecinţele propriei tale atitudini: principiul armelor egale. Dar, în schimb, acum, când sorţii ţi s-au întors împotrivă, brusc... motivele tale sunt din altă lume, nene! Eşti penibil. Escapismul polemic cu infatuări dintr-astea ieftine mai merg prin gimnaziu. Între oameni maturi, nu. O să înţelegi când o să mai creşti (sufleteşte; biologic, poţi fi oricum). Pentru că şi tu aveai libertatea să nu postezi tâmpenii pe forum, iar eu, dacă am avut libertatea să nu îţi răspund, am avut-o, în mod egal, şi pe cea de a-ţi răspunde, pe care am şi ales-o. Când o să mai creşti, vei înţelege acest gen de responsabilitate de a avea curajul propriilor tale opinii, odată ce le-ai emis. Şi de a nu te infatua la nivelul de subsol al gândirii pe care ni l-ai demonstrat, în vreme ce tu ai impresia că eşti la o mansardă imaginară de la care ar trebui, pasă-mi-te, să te cobori. Adevărat îţi spun că tu nu ai urcat niciodată piscurile gândirii. Eşti un biet locatar de parter, a propos de parabola mea.

Ţi-ai dat seama că, de fapt, nu ai citit nimic decât cel mult aşa, în diagonală (poate; mă îndoiesc). Motiv pentru care te supraestimezi crezând că aş avea nevoie să mă conectez... „telepatic” la... „creierul” tău ca să-ţi citesc două replici şi să-mi dau seama ce prostii spui şi cât de vid e creierul ăla telepatic pe care nu ţi-l prea foloseşti. Ai, probabil, impresia că vidul cunoaşterii are nevoie de telepatie ca să fie recunoscut. Îţi spun eu că n-are. În această privinţă eşti transparent pentru mine ca o suveică fără fir (logic).

Şi dacă tot veni vorba de logică şi de teologie, pune mâna pe un Hegel, pe un Platon, pe un Plotin, pe un Damascius, pe paradoxurile lui Cantor, Russell sau Burali-Forti, pe un Gödel şi vezi care sunt problemele cu logica formală (da, aia pe care se bazează cunoaşterea ştiinţifică). Pe ce se întemeiază ea. Care sunt problemele la temeiul ăla (principiul identităţii şi al non-contradicţiei). Mai studiază teologia aia împreună cu filosofia speculativă germană şi vezi de la ce presupoziţii porneşte fiecare. Vezi şi tu ce e cu logica infinitului şi a absolutului şi de ce nu se poate autofundamenta logica formală şi ce probleme pune în joc fundamentul gândirii. Vezi şi tu care-i diferenţa dintre logică şi Logos şi de ce se înşeală un Kant când critică argumentul ontologic. Şi p-ormă mai discutăm despre câtă logică are, nu teologia — că, pe a ei nici nu o miros d-alde tine —, ci câtă logică are pseudo-gândirea ta. Aşa că răspunsul meu nu poate fi decât un îndemn: înainte de a te lega tu de logica teologiei, înapoi, la bibliotecă! E inutil să rătăceşti pe domenii în care n-ai competenţe ca să faci pe marele gânditor. Că umbli-n fundul gol şi ţi se vede ruşinea.

Ai o logică atât de tare încât ţi-a scăpat că nu erau atacuri „sub centură”, cum îţi place ţie să te alinţi, ci reproşuri pentru argumentarea circulară pe care mi-ai trântit-o când ai spus că exegeza n-are nici o logică pentru că pe tine nu te convinge de vreme ce apelează la cunoştinţe pe care nu le ai şi la o cultură pe care nu ai asumat-o. Scăpându-ţi că o exegeză are reguli şi că nu înţelege din ea fiecare ce vrea; doar că, pentru a şti acestea, e nevoie de anumite studii, nu neapărat cu diplomă.

Aşa că poate ar fi bine să-ţi concediezi „specialistul” ăla că te bagă prin gropi de bun ce e: te-a făcut să crezi că ai „centura neagră”, iar tu ai început să scânceşti de la o trânteală banală şi să-i acuzi pe cei care te pun jos că lovesc sub nivelul ei, pe când ea nici nu există, la tine. De ce nu există? Pentru că te dai cunoscător şi nu eşti. Şi, dacă ţi se pune-n faţă oglinda, nu recunoşti, ci acuzi tu mai departe, pretinzându-te victimă. Ai, adică, toate coordonatele comportamentale ale unui sofist sau impostor (asociere pleonastică, mai degrabă). Deci primul care nu respectă aici regulile confruntării eşti tu. Nu te mai da victimă, că nu păcăleşti pe nimeni.

Dacă am recurs pe undeva la „ad hominem” e pentru că nu laşi alternative tu însuţi: când spui prostii şi te dai mare cu ele, în vreme ce prin câteva lecturi le puteai evita, motivul greşelilor tale se mută din generala natură umană failibilă, la nivelul propriilor tale fantasme subiective. Şi dacă le dai pe ele ca argument, atunci fă bine şi nu te plânge când îţi sunt atacate şi risipite.

Puţul gândirii
 

E valabil şi la tine ce i-am scris nesfinţiei sale, „stareţului lui Ori”, privitor la mersul la bibliotecă şi la consultarea anumitor lucrări de logică, filosofie şi teologie.

În ce priveşte argumentele pentru existenţa divinităţii, am rescris şi reexplicat eu, aici (postarea #89), argumentul ontologic care e valid şi, simultan (cum altfel?), ignorat sau dispreţuit de personaje ca voi. Kant, când încerca să-l dinamiteze, avea măcar scuza unui tratat gnoseologic şi epistemologic în spate care-l „conducea” oarecum să respingă argumentul, chiar dacă sofistic. Chit că însuşi autorul „Criticii Raţiunii Pure” dăduse el însuşi în prefaţa cărţii argumentul ontologic sub forma unei consecinţe a celui cosmologic (p. 35, ediţia Iri) şi înseşi datele sistemului său, privite mai îndeaproape, (articularea experienţei prin afectarea intuiţiei, a intelectului şi a raţiunii în arhitectonica facultăţilor cunoaşterii) îl cereau. Însă, în cazul său, având în vedere marele câştig al „Criticii...” faţă de asemenea erori laterale, putem înţelege şi trece cu vederea. Dar la voi, iluştri anonimi, epigoni ai lui Hume sau Russell, ce să trecem cu vederea? Ignoranţa infatuată şi autosuficientă?

Nici, nici sau rejecţia anemică se crede fata săracului cea isteaţă
 

Nu ai citit cărţi ateiste, dar eşti doldora de „argumente” ateiste. Nu eşti obsedat de religie, dar intri pe site-uri cu temă religioasă ca să o combaţi. Nu te pricepi nici la filosofie, nici la teologie, dar aduci „argumente” împotriva doctrinelor religioase. Nu ai ca scop cererea de explicaţii privitoare la înţelesurile religiei, ci nişte ţeluri numai de tine ştiute, dar intri pe site-uri religioase şi le ceri, pentru ca apoi să spui că tu deja ştiai că nu au nici o logică, dar fără să le înţelegi. Nu respecţi dialogul şi nu iei în serios poziţia preopinenţilor tăi, dar te plângi dacă eşti atacat nu doar pentru inconsistenţa pseudo-argumentelor tale, dar şi pentru lipsa de caracter pe care o afişezi în dispută. Eu mă întreb dacă nu cumva se întâmplă să nici nu exişti cu adevărat şi în spatele manifestărilor tale pseudo-noetice să nu fie decât intenţia de a exista, pe care o şi negi imediat.

Şi pentru că tot vorbeai de obsesie — psihanaliza ştie cam de multişor că nevroza obsesională se defineşte în principal prin emiterea unei afirmaţii care e permanent însoţită de negarea, anularea sau retragerea afirmaţiei tocmai făcute. Aşa că-ţi înnoiesc sfatul să-ţi schimbi „specialistul” pentru că, după toate aparenţele, nu te ajută deloc nici în identificarea simptomelor proprii.

Realul nu e realitatea TV
 

Dar pe tine ce te face să crezi că ai acces la realul autentic şi că ai şti ce este el de fapt?

au venit la noi ateii nechemati:
 

ba tu crezi ca vei infricosa: tu un ateu, niste ostasi a lui Hristos te inseli ateule, mititel,semet si neinsemnat. mergi tare,departeza-te,duh rau si semet, acolo unde ti-e locul.in ultima vreme apar tot felul de neaveniti, pe forumul nostru, sa combata credinta mosilor si stramosilor nostri,spre rusinea lor,pleaca mai goi, de cum, apar,si asta o fac in preajma marilor praznice crestine.un lucru e sigur, isi vor lua plata acesti slugoi semeti si neinsemnati.

Pt. Prior of Ori
 

Mama ta îi Star și tatăl tău îi Gate. Bucură-te, frate, întru hallowed be ori, ce cauți pe aici și nu te duci la cei asemeni ție? Observ că ai idei și ești deștept de om mare, mai caută-mă pe acasă când vrei să discuți despre sciene-fiction, s-ar putea să-ți dau idei... de revenire la creștinism!

Ca sa ne intelegem, nu toata Bilbia este o alegorie, sunt doar unele parti din Biblie. In general noi credem ce spun sfintii si cum talcuiesc ei. Asadar facerea si potopul nu sunt alegorii. E adevarat, la inceput pamantul si universul erau mai aproape de perfectiune. Inainte de caderea lui Adam spun parintii ca nu exista moarte si boli. La fel, dupa potop iar s-a schimbat atmosfera, iar oamenii au inceput sa traiasca mai putin.
Multi filozofi nu impartasesc conceptii crestine, unii din ei sunt inflentati de panteism, acesta fiin preluat din religiile orientale. Altii au pareri proprii despre religie. Cel mai bine e sa citeasca din scrieri crestine, adica despre adevar, nu despre cautarea adevarului si gasirea altor conceptii, creatii ale gandirii umane limitate.

Mi se pare normal ca fiecare din noi să avem părerile proprii şi credinţa proprie. Nu te poţi aştepta ca milioane de oameni să aibă aceeaşi părere despre un lucru, doar pentru că aşa li s-a spus. Chiar şi între cei mai credincioşi oameni (din aceeaşi religie) pot existe divergenţe. Omul e o fiinţă raţională. Mereu îşi va pune întrebări şi mereu va gândi, indiferent ce îi spun alţii.

ar fi bine ca fiecare din noi sa incercam, dupa putere, sa punem in practica invatatura sfintilor, sa vedem cu adevarat daca zic bine sau nu,insa nu se ingaduie jumatati de masura caci si rezultatele vor fi pe masura,masurii noastre.divergentele exista si vor exista find-ca nu exista supunere totala si fiecare se face fiul neascultari intr-o anumita masura,mai mult sau mai putin.etalonul exista,noi existam mai ramine de vazut ce vom face.omul mereu isi va pune intrebari,insa raspunsurile difera datorita duhului in care se afla,de e cu duhul lumii,e cu lumea si mai putin cu Domnul,si invers.insa cu Domnul, vom avea odihna in veci.Amin.

Sa iti dea Domnul bucurii multe.Amin.

Aşa e. Pentru că fiecare dintre noi este unic. Şi pentru că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în mod obiectiv, întrucât nu este un obiect şi, cu atât mai puţin, accesibil înţelegerii noastre. El ne transcende şi ne cuprinde, iar noi cunoaştem gustând câte puţin din ale Sale. Iar această cunoaştere e mai potrivit să se numească împărtăşire din El, pentru că e o cunoaştere prin participare; şi prin înţelegere, dar şi prin iubire. Iar iubirea nu o putem conceptualiza, chiar dacă putem spune câte ceva despre ea. Însă iubirea nu stă niciodată pe loc, ci înaintează mereu, bucurându-se şi uimindu-se, şi neputând spune în cuvinte ceea ce trăieşte.
Aşa sunt şi cuvintele sfinte pe care ni le-a dăruit Dumnezeu: nu sunt statice; nu pot fi cunoscute pe de-a-ntregul niciodată; dau sensuri noi de fiecare dată când le citeşti; sunt vii.

Ce-ai facut? Argumentul ontologic e ala cu care vrei sa-mi dai peste nas? =))
Oarecum ma asteptam la ceva mai mult de la tine, tu care expectorezi fraze talcuite...

Ia mai arunca o privire in oglinda, asta in cazul in care nu le-ai spart pe toate.
Case closed!

Ma refeream la faptul ca au o religie proprie, o interpretare personala a divinitatii. Deosebirea intre religie si filozofie este ca in crestinism avem adevarul revelat, dat de Dumnezeu, iar in filozofie se cauta adevarul cu ajutorul ratiunii. Acestea sunt fixe, adevarurile de credinta. Bineinteles ca trairile si celelalte sunt personale.

Draga Lilith, cu riscul de a te supara un pic, dar te rog, sa nu te superi, ca n-o zic cu rautate ci cu dreptate, te contrazic: NORMAL este ca fiecare din noi, noi toti oamenii, sa avem aceeasi credinta dreapta care bineinteles este credinta ortodoxa. Zic, deci ca asa este normal sa fie. Dar avem LIBERTATEA sa fim sau sa nu fim NORMALI.
In alte privinte, desigur, nu te poti astepta ca toti oamenii sa aibe aceeasi parere. Unora le place o culoare, altora alta. Unora cafeaua, altora ceaiul, etc

Nu mi se pare corect să defineşti normalitatea prin prisma religiei şi a credinţei tale. Exact aşa ar putea spune catolicii că li se pare absolut normal ca toată populaţia globului să fie catolică. Tot aşa ar putea spune anglicanii, protestanţii, luteranii, budiştii etc.
Normalitatea e extrem de relativă. Tu ai credinţa ta şi ţi se pare normală. Alţii au credinţa lor şi li se pare foarte normal să o aibă. S-a mai pus pe undeva, pe ceva thread, problema în felul următor: cei născuţi în Africa, cei care nici măcar n-au auzit de ortodoxie, sunt anormali? Nu vor fi mântuiţi, nu sunt iubiţi de Dumnezeu?

Uite, am să-ţi definesc normalitatea, aşa cum o văd eu: Normal mi se pare ca oamenii să fie buni şi iubitori şi milostivi. Că o fac în numele lui Dumnezeu sau în numele lui Buddha e irelevant. Eu cred că orice nume i-ai da, e unul singur.


PS: Nu mă supără niciodată să fiu contrazisă, atâta timp cât respectul şi bunul-simţ sunt prezente. Iar la tine au fost, nu se pune problema. Şi te rog să nu citeşti mesajul meu ca fiind unul răutăcios. Mi se spune deseori că par caustică şi flegmatică în exprimarea scrisă. Însă tonul meu e cald şi prietenos, de obicei. Cel puţin mie aşa îmi pare.

Noi nu suntem agnostici, avem o credinta revelata, un adevar revelat. Agnostic inseamna sa nu stim care e adevarul. Ceea ce ne-a fost revelat este adevar de credinta, nu e interpretabil. Aceasta revelatie ne-a fost data de Duhul Sfant, deci nimeni nu poate spune ca Duhul s-a inselat sau ca a spus neadevarul, e cel mai mare pacat, pacatul impotriva Duhului Sfant.
Cu atat mai mult ceea ce a stabilit Biserica prin sinoade. Asadar acestea sunyt adevarurile revelate. Mai sunt si lucruri care nu le cunoastem, aici fiecare poate avea o parere, dar nu ne foloseste la nimic.
In rest fiecare se raporteaza la credinta cum poate, asa cum ai spus in mesaj.

Bunul Dumnezeu ne-a dat si un dar, inteligenta si libertatea de alegere. Fiecare poate cauta adevarul, si este obligat sa o faca daca vrea sa se mantuiasca. Nu poate sta sa asculte ce zic unii oameni, trebuie sa asculte ce zice Dumnezeu. Si cautand sincer adevarul Domnul il va ajuta sa-L si gaseasca (mai ales acum cand exista internet si alte surse de informare).
Nu-l tine nimeni legat in religia lui. Daca pentru o buna educatie si un trai mai bun pe pamant facem 12 ani de studii plus o facultate, e normal ca pentru viata vesnica sa acordam macar o mica parte din acesti ani.

Ok. Am să le spun ălora din Somalia să intre pe net, imediat ce îşi rezolvă problemele alea cu lipsa mâncării. Să îşi facă şi ei cont aici, să vorbim cu ei pe forum şi să îi convertim. Mă întreb dacă vorbesc engleză, să mă pot înţelege cu ei.

Mai copii , voi doar aveti impresia ca cei de demult nu aveau cunostinte despre imensitatea universului ... Pentru a va convinge ca intr-adevar aveau cunostinte vaste ar trebui sa studiati un pic istoria sumerului , incasilor , mayasilor , a catorva triburi din africa ... chiar si a egiptenilor ..

Aici e vorba de Biblie. S-a pus întrebarea: de ce nu apar în Biblie astfel de referiri la Univers?

Adevărat. Cunoaşterea noastră porneşte de la revelaţie. Însă revelaţia e un fel de izvor. Are un punct fix, de neschimbat, dar ne adăpăm din ea continuu. Ea dă mereu înţelesuri noi şi îl poate adăpa şi pe cel nepriceput, ca şi pe cel foarte priceput în cunoaştere. De aceea teologii exprimă, într-o formă mereu nouă, adevărul revelat.
Ni S-a revelat Sfânta Treime. Ştim că Dumnezeu este Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Dar cunoaşterea efectivă a Sfintei Treimi e un proces viu şi o înaintare permanentă. Nu putem spune: gata, ştiu totul; este o împărtăşire veşnică, o înaintare la înţelesuri tot mai înalte şi tot mai adânci totodată.
E adevărat, ni se dau nişte puncte de plecare, pentru că avem nevoie de repere clare, ca să nu ne rătăcim. Adevărurile de credinţă sunt clare, iar cine nu le acceptă nu are acces la Izvor. Poate se adapă de undeva mai la vale.

Cunoaşterea raţională poate să ne depărteze, dacă o luăm ca absolută. Fiecare se va crede posesorul adevărului şi îl va contrazice pe celălalt. În cunoaşterea duhovnicească este altfel. În aceasta înaintăm fiecare pe câte o rază înspre Soarele-Dumnezeu. Cu cât vom fi mai aproape de El, cu atât vom fi mai luminaţi şi mai calzi şi, totodată, mai aproape unii de alţii.

Raspunsul tau nu mi se pare rautacios, deloc. Stiu ca tu iti exprimi parerea si te folosesti de libertatea pe care o ai. Crezi sau nu... tu alegi.
Religia si credinta mea, si nu numai a mea, si nu numai de ieri, alaltaieri ci de peste 2000 de ani, este starea de normalitate a omului. Asa cum ar trebui sa fie tot omul.
Biserica ortodoxa este biserica lui Hristos, adevarata biserica, dreapta credinta. Ca unii oameni au ales alta credinta, este spre paguba lor, sunt in ratacire. Insa nu-i judec eu pe acestia si stiu sigur ca multi isi vor veni in fire, adica vor veni la Adevar.
Tot ce facem sa facem in numele lui Dumnezeu. Nu in numele lui Budha sau in numele altor zei pagani.
Dumnezeu este unul singur in fiinta si intreit in persoane. El a facut cerul si pamantul. El l-a facut pe om si pe toti oameni ii asteapta la El, la Viata vesnica. Iar domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Treimea Sfanta, ne-a aratat Adevarul, Calea si Viata:
"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. "
Sunt multe de adaugat.
Si acestea au fost spuse de nenumarate ori pe forum, de catre useri buni teologi ortodocsi, in diverse subiecte de discutii.


"

Alea cateva mii de zeitati si cele ~ 30 de mii de secte crestine .

Cu ce te-ar ajuta frate daca ai sti? Te-ai mantui mai usor?

Scuza-ma dar tu consideri ca ce a facut inchizitia este o stare de normalitate?

Aproape toti somalezii sunt musulmani, deci de Mohamed au putut sa auda. Asadar au si ei Vechiul Testament. Tarile vecine lor, Etiopia si Eritrea au majoritatea populatiei crestina (majoritatea ortodocsi monofiziti) si restul sunt musulmani. Deci au de unde sa afle, chiar si fara internet. :79:

Deci fiecare fiinţă de pe planeta asta a auzit despre ortodoxie.

Nu există nicio planetă, pământ este numai aicea jos, stelele nu sunt sori, și creația e finită și mică. Granița dintre necreat și creat nu ai cum să o vezi deoarece necreatul nu se vede căci nu e creat.

Trebuie să credeți exact ce este scris la scriptură la Creație așa cum este scris, simplu și clar, despre cum a ieșit pâmântul din apele de jos, alea de sub cer, deoarece apele de sub cer s-au scurs, s-au adunat în adunările lor, iar pământul stând pe loc s-a uscat ieșind din ape și L-a numit Dumnezeu pământ.

Nu există prostiile și invențiile cu care vă aburesc oamenii de știință, ci tot ce susțin ei sunt consecințe ale modelărilor lor absurde, ale teoriilor lor, căci ei se bazează pe teoriile matematice ale lui Euclid și pe modelele lui Copernic și pe prostiile lui Galileo Galilei sau ale explicaționiștilor inqqqizitori. Fatalmente s-au înșelat cu toții, căci așa este precum este scris. Adică: Soarele și Luna și Stelele merg pe Cer numai deasupra pământului și mărilor, iar aici jos, sub cer apele se strâng în adunările lor, adică ele curg și cad spre adânc, căci toate conțin apă căci din apă au apărut. Răsăritul și Apusul sunt efectele unghiului de refracție și reflexie a luminii cu straturile de apă și gaze, ca niște pături așezate pe un pat drept, orizontal. Soarele își vede apusul cu ajutorul Lunii căci altfel nu și l-ar vedea.

Creația e finită și e mică, ce este sub cer, soare și lună, tot atât este și deasupra, ca volum de apă din care au apărut toate. Cerul e tăria care a despărțit apele de ape.

Un univers infinit este ca și cum ai zice că el are o lungime atât de mare încât nu se poate măsura niciodată, deci practic nu are capăt. Iar dacă nu are capăt înseamnă că e o struțocămilă, adică ceva ce este și care este amestecat cu ceva ce nu este, căci capătul nu este și degeaba credem noi că este, bănuim, ne păcălim, visăm, închipuim căci sigur ce nu este n-ai cum să-ți închipui că ar fi, deci dacă nu este acel capăt înseamnă că și noțiunea de univers fără capăt este o născoceală, un amestec între ceea ce este și ceea ce nu este, adică ceea ce nu este e trimis tot mai departe, spre capăt, acolo este trimisă lipsa capătului și nouă ni se pare că e posibil așa ceva deoarece noi vedem partea care este, dreapta văzută, segmentul și credem ceea ce vedem și parcă ne și putem închipui.

Într-un univers finit, singurul posibil care să existe și să poată fi văzut, dreapta „infinită” are capetele unite între ele și lungimea ei este măsurabilă, adică este un segment cu capetele ce coincid. Limita maximă este lungimea lui, și nu-i vezi marginile căci nu ai cum să vezi ceea ce nu e creat. Mergi pe el tot drept și ajungi mereu de unde ai plecat fără să găsești capătul căci nu există graniță vizibilă cu ceva ce nu este creat.

Deci am fost înșelați de vrăjitorii explicaționiști științifici ai gLumii, căci au plasat vrăjitoria lipsei capătului la infinit și ne-au arătat ceea ce se vede și au susținut că e posibil așa ceva, să amesteci ceea ce e creat cu ceea ce nu e creat (căci capătul nu e creat) și să îi păcălești pe fraieri cu demonstrațiile.

Dar să nu ne înșelăm cu cele văzute căci nevăzutele sunt și ele create de Tatăl Ceresc prin Fiul întru Duhul chiar dacă nu le poți percepe cu niciun simț. Dar ele sunt create, ele sunt, dar nu sunt perceptibile... dar vor fi văzute cândva când ne vor cădea solzii răutății de pe ochi.

Orice lucru finit poate fi extins de Dumnezeu care poate scurta sau prelungi orice din toate câte există, căci Dumnezeu pe toate le-ar vrea nesfârșite și sfinte așa cum este El. Dar omul își taie mereu craca de sub picioare furându-și căciula... mințind apoi cu infinitul ca să-și ascundă profitul necuvincios... iar căderea e grea, în haos.:35:

Sunt multe indicii elementare care contrazic modelele științificilor dar omul e credul și nu-și face probleme lăsându-se păcălit. Nu e păcat să crezi în minciuni?

Nebunie mare este să-ți pui toată nădejdea numai în cele ce se văd, ce se simt, dar și mai mare estă să-ți pui nădejdea în cele ce nu există deloc chiar dacă nu se văd.

Nu e vorba de cunoastere rationala (asta e mai mult din vest), iar adevarurile de credinta nu sunt doar pentru teologi, sunt pentru toti ortodocsii, indiferent de pregatire. Ele sunt sintetizate in catehism. Cine doreste mai mutl poate cerceta mai manuntit, dar cele de baza ar trebui cunoscute de toti, daca nu cel putin sa creada ce spune Biserica. Nu exista mai multe adevaruri, e doar unul singur. De exemplu Duhul Sfant nu poate purcede si de la Tatal si de la Fiul, adica Filioque si, in acelasi timp si numai de la Tatal. Ori e una ori e alta. Adevarul e unul, nu cinteaza ca altii spun si ei ca au adevarul, deci u conteza ca adventistii, catolciii, etc. spun un alt adevar. Adevarul nu e necunoscut, e cunoscut si il putem cerceta daca dorim. Daca vrem putem cerceta daca e adevarat ce spun ortodocsii si de ce nu e adevarat ce spun catolicii. Nu e o nebuloasa, se poate vedea destul de clar.
Daca cineva nu doreste sau nu il intereseaza acest lucru (si nici nu e nevoie de fapt), poate crede linistit ce spune BO, fara sa mai cerceteze. De aceea cineva care nu stie sa citeasca de exemplu poate crede doar ce spune BO, nu are nevoie de mai mult, ba chiar e mai castigat. In schimb in discutiile cu alte culte trebuie sa stim cate ceva.

Nu. Dar poate afla daca vrea.

Sunt de acord cu fratele vsovivi. Ati vazut un fir de lumina si deja ati inventat Soarele? Preferati propria inventie fara de Adevar? Il cititi da defapt cautati sa vi-l intariti pe al vostru. Cautati Adevarul,care e Hristos, si toate se vor arata.

Nu e vorba de voinţă, ci de circumstanţe. Dacă nu ştii despre existenţa unui anumit lucru, nu poţi să pui întrebări despre el.

"Auzi, dragă, nu există vreo religie ortodoxă cumva? Mi-a venit cuvântul ăsta în minte, aşa din senin şi sună bine".

Nu e logic?

Asemenea insiruire de elucubratii rar intalnesc =))
Ai facut stand-up comedy cumva?

E un adevăr, care este accesibil multora. Nu putem spune că un lucru poate fi adevărat dintr-un punct de vedere şi fals din altul. Însă într-o anumită cunoaştere ne putem întâlni şi cu oameni de alte credinţe, şi chiar ne întâlnim. Toţi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu. Toţi avem „organ” pentru a recepta harul. Revelaţia oferă adevărul curat, dumnezeiesc. Cunoaşterea creştinului porneşte de la ceea ce îi dezvăluie Dumnezeu. Însă mulţi nu au încredere în aceasta, pentru că nu ştiu de unde vine. Setea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu o are tot omul. Neavând încredere în ceea ce noi socotim revelaţie, ei vin de la periferie, de la creaţie. Dumnezeu Şi-a pus amprenta şi pe creaţie. Totul vorbeşte despre El. Însă drumul este mult mai lung şi chiar periculos. Căci, chiar dacă ajungi să cunoşti foarte bine cele create, saltul de la creat la necreat nu e uşor de făcut. Însă cel care vine dinspre periferie se poate întâlni cu cel care merge de la centru spre periferie în cunoaşterea sa. Iar dacă se întâlnesc şi îşi dau mâinile, vor putea să se îndrepte amândoi către Centru.

Nu sunt mai multe Centre. Nu sunt mai mulţi dumnezei. Toţi Îl căutăm pe acelaşi. Dacă unul spune că Dumnezeu nu este Treime, spune aşa pentru că nu cunoaşte aceasta. Însă mă pot întâlni cu el, pentru că avem multe în comun. Amândoi credem în Dumnezeu, amândoi credem în faptele morale, amândoi ştim că ne aflăm într-o înstrăinare de Dumnezeu şi, totodată, într-o înstrăinare între noi.
Deci Adevărul nu este discutabil. Dogmele sunt adevăruri exprimate clar. Dar este normal să avem opinii diferite pentru că nu ne împărtăşim în aceeaşi măsură din adevăr. Chiar şi între noi, ortodocşii, opiniile diferă mult, din cauză că din acest adevăr revelat pe care îl ştim cu toţii, unii gustă mai mult iar alţii mai puţin; unii gândesc mai tehnic mântuirea, alţii mai puţin tehnic. Nu ne vom exprima niciodată cu toţii identic. Ne-am depersonaliza atunci. Ne adăpăm cu toţii de la acelaşi izvor, însă vom rodi diferit; inclusiv în cuvânt.

Păi dacă te urci pe munți de ce nu vezi soarele mărindu-se vizibil sau măsurabil cu aparatele? Sau nu așa ar trebui să vezi un obiect printr-o lentilă convexă de care te apropii? Căci presupunând că pământul e o planetă adică un glob, atunci atmosfera nu ar fi ea așa ca o lentilă care focalizează?


Sau dacă s-ar învârti pământul în jurul soarelui, atras de forțe electro-magnetice cum zic științificii, cum se face că își schimbă înclinația la mijlocul iernii și la mijlocul verii adică tocmai în punctele de apropiere maximă sau de depărtare maximă forța își schimbă sensul? Cine a mai văzut să apară o forță de respingere tocmai când sudul magnetic e cel mai aproape de nordul magnetic? E un nonsens modelarea lor când explică anotimpurile.

În realitate soarele merge tot drept pe Cer pe deasupra pământului lovindu-se de cele două margini laterale nevăzute ale cubului nevăzut schimbându-și direcția, și când își schimbă direcția am trecut de mijlocul verii sau al iernii.


Sau dacă pământul ar fi între soare și lună la eclipsa de lună, cum de partea luminoasă a lunii pe parcursul eclipsei rămâne luminată la aceiași intensitate din moment ce suprafața soarelui se acoperă treptat? N-ar trebui să vedem partea luminată a lunii de o nuanță mai puțin strălucitoare cu cât pământul se interpune tot mai mult? De ce intensitatea strălucirii părții luminate a lunii rămâne constantă dacă suprafața soarelui care o luminează se reduce treptat?

Defapt niciodată pământul nu se interpune între soare și lună, ci soarele din pricina creației finite, luminează luna din partea opusă, căci unghiurile de refracție și reflexie în păturile de aer și apă așezate pe pământ ca pe un pat orizontal fac posibilă această umbrire mișcătoare a lunii la eclipsa de lună.

E o mare minciună modelarea pământului ca glob și în mijloc cu miez incandescent... Pe care l-au transformat în planetă și l-au plasat într-un sistem planetar și toate se învârt și așa mai departe... o halucinație colectivă indusă prin teorii deșarte bine explicate de explicaționiști.

Toate prostiile lor sunt cusute cu ață albă ca să puște teoriile echivalente ale proporțiilor, ca să le iasă și să-și explice ei cumva cum e la eclipse și cum de ajungi de unde ai plecat dacă mergi tot drept pe pământ. I-a păcălit Euclid, Galileo, inqqqiziția și Copernic... căci astea sunt niște calcule scoase din pix ca să iasă modelul halucinant al proporțiilor soare, lună, pământ... și apoi cu viteza luminii cu tot... așa au scos ei distanțele uriașe astronomice.

Iar de datarea cu C14, e altă poveste, și cu ea au băgat istoria în infinit... în vârste de milioane de ani... lumină.

Omul e aici de 7500 de ani, iar Adam și Eva au trăit 1000 de ani pe pământ după ce au murit (s-au despărțit de Dumnezeu) și apoi au murit și trupește iar Domnul nostru Iisus Hristos e viu de 2000 de ani în trup iar în Duhul e din veșnicie.

Nu consider ca ce a facut inchizitia este normal ! cum sa consider asa ceva?
Eu vorbeam despre dreapta credinta, nu despre celelalte.
... si stai cuminte acolo, taci chitic. Nu mai vorbi prosti... sa nu te ia horatium la "trei pazeste" si pe tine...

HoratiuM does not inspire fear... only amuzement.

Ce a scris HoratiuM are aceeasi valoare cu ce a scris vsovivi . Nu prea are cu ce sa-l ia la "trei pazeste" pe Raziel. (asta daca "trei pazeste" inseamna ce cred eu)