Da, s-a constat ca mult mai usor paraseste o femeie caminul conjugal decat un barbat. O femeie e mult mai hotarata si cand pleaca, de obicei nu se mai uita peste umar.

Foarte frumos puncteaza acest aspect Nicolae Steinhardt in Jurnalul fericirii :
"Nimeni sa nu sileasca pe aproapele sau, nici macar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intra nechemat."

In momentul de fata ma caiesc pentru ce am facut gresit in aceasta relatie si nu voi mai repeta gresesile facute.Aveti dreptate sa imi spuneti ca am fost desfranata, pentru ca da, e adevarat.Nu am facut asta din placere, pentru ca pe mine nu m-a interesat niciodata placerea fizica si nici acum nu simt nevoia,. Am fost slaba ca am cedat, dar atunci cand am facut-o, aveam multa incredere in el si totul mergea foarte bine. Totusi, cat a durat, am trecut amandoi prin greutati si ne-am sprijinit la bine si la rau. Am avut o relatie extraordinara si toata lumea ne invidia pentru cat de bine ne intelegeam si ne iubeam.

Dupa ce ma voi spovedi, saptamana aceasta, vreau sa il las sa isi vada de viata lui, daca asta isi doreste. Stiu ca nu ma pot baga pe gat unui om, oricat de mult l-as iubi si oricat de multe lucruri frumoase au fost intre noi.

Am aratat punct cu punct..

Nu prea e. Generalizari de genul "toate...toti" nu cred ca sunt normale mai ales cand vorbesti cu o persoana anume.

Nu punctele, atitudinea, si nu vorbim de generalitati ci de probleme personale cu o persoana anume, generalizarile pot fi si sunt jignitoare.

Vedeti ce frumos poate fi spus?

Nu am vorbit de lipsa calitatilor ci de prezenta problemelor. Un fumator pasionat este un om stresat, se stie ca nicotina calmeaza. De asemeni este posibil sa aiba mari complexe/probleme, fumatul ofera psihologic iluzia unei superioritati sociale, existentiale, etc.
De obicei la fumat se ajunge din cauza unei companii proaste.
Si fumatul nu e singurul obicei prost care se mosteneste. Si dintre toate, de fumat se scapa cel mai usor.
Iar atunci cand ajungi sa fumezi incat si cel de langa tine sa miroasa a fum de la o posta, chiar e o problema, mai ales ca e nefumator. Are legatura si cu respectul.

Nu cred ca este subiectul acestui topic si mai ales nu cred ca asa se pune probleme, ea nu a pus problema astfel despre cealalta, daca aveti ingrijorari sincere si de buna credinta asupra modului in care ea abordeaza aceasta problema morala trebuia sa i le adresati ei si oricum in alta forma.

Ma mira aceasta atitudine a dvs. in alte situatii ati dat dovada de mai mult tact.

Draga AnaMaria,
Nu-ti este usor, stiu ca suferi dar ai luat o hotarare buna. Asta dovedeste ca esti o persoana inteleapta.
Iti doresc sa -ti gasesti perechea potrivita si sa ai parte de o familie crestina frumoasa.
Dumnezeu sa te ajute in bunele tale intentii!
Iarta-ma daca cu unele vorbe de-ale mele te-am suparat!

Cinismul in actiune.

Nu a avut aventuri extraconjugale, doar ca n-a inteles de la bun inceput cum vine treaba cu casnicia, cat e sex si cat e altceva, aventuri ar fi putut avea si isi neglija si copilul, dar uite ca nu, face toate astea pentru copil si pentru el, nu pentru ea.
Priceput acum?

:36:
....... :)

Ba cum sa nu, chiar ma plang ca multe femei vor barbati "de-a gata" fara sa inteleaga ca un barbat se maturizeaza mai greu, mai ales daca nu prea a avut modele/educatie sanatoasa in familie.

Insa exista si cealalta latura, a iluziei indreptatului de celalalt care te poate costa dureros de mult.

E ok sa te mai certi, dar in momentul in care ai iesit din relatie..trebuie sa-l/ sa o lasi in plata Domnului.
Daca o vrea mai tarziu inapoi, re-evaluezi situatia si daca chiar se mai merita atunci, bine, daca nu..

pt zaharia
 

dupa ce ca saraca femeie si-a pierdut logodnicul care a luat-o pe aratura, acum dati-i si in cap cu mesaje care sa ii arate cat de desfranata si de pacatoasa este...
ce nu-mi place mie cel mai mult la religia noastra e faptul ca este mereu axata pe invinuirea oamenilor si asteapta ca oamenii sa-si puna cenusa in cap pt toate "pacatele" inchipuite sau nu...
daca ar fi dupa voi le-ati taia femeilor clitorisul ca in unele tari arabe...

Alin, da! ai dreptate in unele puncte. Imi pare rau ca m-am pripit si cele scrise de mine au fos mai "ascutite". Eu sunt o persoana potolita si blanda dar... am slabiciunile mele... Povestea Anei Maria seamana teribil cu o intamplare dureroasa la care am fost martora si iata, m-a ravasit... Imi cer scuze, imi pare rau...
Mi-am zis de multe ori sa stau deoparte, dar, uf! e tare greu! nu pot...

[quote=Ana_Maria;370794]In momentul de fata ma caiesc pentru ce am facut gresit in aceasta relatie si nu voi mai repeta gresesile facute.Aveti dreptate sa imi spuneti ca am fost desfranata, pentru ca da, e adevarat.Nu am facut asta din placere, pentru ca pe mine nu m-a interesat niciodata placerea fizica si nici acum nu simt nevoia,. Am fost slaba ca am cedat, dar atunci cand am facut-o, aveam multa incredere in el si totul mergea foarte bine. Totusi, cat a durat, am trecut amandoi prin greutati si ne-am sprijinit la bine si la rau. Am avut o relatie extraordinara si toata lumea ne invidia pentru cat de bine ne intelegeam si ne iubeam.


Dupa ce ma voi spovedi, saptamana aceasta, vreau sa il las sa isi vada de viata lui, daca asta isi doreste. Stiu ca nu ma pot baga pe gat unui om, oricat de mult l-as iubi si oricat de multe lucruri frumoase au fost intre noi.[/Q UOTE]


Zi mersi ca ai scapat de el. Poate Dumnezeu a ingaduit sa suferi acum putin, in loc sa suferi o viata. Mai bine sa fii singura decat cu un dobitoc la usa! O sa fie bine daca nu te vei uita inapoi si daca nu vei repeta greselile anterioare.

Ai luat-o razna. Pe bune. Unde ai citit asa ceva pe aici??

Concubinajul e rau, si de spus trebuia sa i se spuna, pentru ca este intr-adevar o problema serioasa si sexualitatea dezordonata este majoritatea relatiilor esuate si multi nu-si dau seama ca de aici pleaca problema.
Ca in cazul asta de exemplu.

Pe de alta parte conteaza cum o spui, tonul prapastios a dl. Zaharia nu cred ca e cel mai bun reper moral iar duhovnicia nu trebuie confundata cu biologia.

Exista cazuri si cazuri si un om nu se va feri niciodata de pacat doar pentru ca UNII pacatosi s-au imbolnavit.
Dar daca iubeste pe Dumnezeu, si intelege ca sexualitatea s-ar putea sa-l faca sa piarda o relatie, nu sa o castige, cu siguranta se va feri.

De ce sa fie saraca? E mai bine ca si-a dat seama ce fel de om e, inainte sa se casatoreasca cu el.

Nu sta deoparte, ar fi pacat, doar cantareste cuvintele.. :)

:))
Ai dreptate cu cantaritul vorbelor... of, of...

Sfintul Vasile cel mare ne spune : ,,...prieten imi este acela care imi arata greselile mele ".

Pornind de la aceste cuvinte , un frate adevarat cred ca este acela care vazindu-l pe fratele sau ca este/traieste in mare pacat/patimi nu cauta sa-l compatimeasca , sa-i vorbeasca in mod expres frumos si cu menajamente (aviz fraiericilor de serviciu : nu voiesc sa spun ca trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat !), sa se poarte cu el cu manusi ca nu cumva sa se supere sau sa se streseze mai mult decit este , sa nu-i desvaluie iadul in toata grozavia lui ca sa nu se sperie, sa nu-i pomeneasca de numele pacatelor pe care le-a facut (de moarte - auziti si voi, nu este clar ? pai daca ele insele se cheama ,,de moarte" , noi de ce sa le mascam si sa zicem ca nu este chiar asa, ci ca sunt ,,de viata" ?!- ori strigatoare la cer , ori atit de silnice incit sunt impotriva duhului sfint fiind de neiertat !) ci cauta sa il duca cu mintea si judecata si constiinta sa in stare de luciditate, de trezie cognitiva, prin explicarea faptelor lui , deci cauta sa il readuca in stare de constienta si judecata in iadul pacatelor in s-a coborit singur prin desfatarea in placeri si senzatii trupesti, carnale cind pacatuia, ca astfel vazind de data aceasta lucid grozavia faptelor lui sa stie foarte bine ce a gresit si ce are de facut de axcum inainte ,chiar din aceasta clipa si nu de miine, si nu miorlaieli sau lingusiri .
Altminteri ii iesti frate doar dupa vorbe , si am mai dat acest exemplu pe un thread asemanator .
Gheronii mari (mai ales Cleopa si cei doi Arsenie) erau de neinduplecat cu pacatul , nu umblau cu menajamente , ci te infrunta si te lovea cu vorba tocmai in minte si in suflet tocmai pt.ca sa intelegi clar ca ai gresit rau, ca esti in pericol de moarte pt. ca ai facut pacate de moarte si ca este timpul sa te indrepti cit poti de bine , de profund si de repede .
Unui bolnav de cancer , numai in Romania i se minte de regula starea de sanatate si i se ascunde pina se prapadeste in loc sa i se spuna franc , asa, verde in fata (cum de altfel staruie si marii duhovnici sa procedam) tocmai pt. a avea timp sa se pocaiasca sa se curateasca , sa se spovedeasca si sa se grijeasca punindu-se in regula si rinduiala pt. noul drum ce il are de facut . Nu cu miorlaieli si cu cuvinte frumoase dar mincinoase putem descrie perfect in fata aproapelui iadul in care el din placere si ignoranta s-a coborit.
Pai ce facem , proloagele zilnice nu le citim ? Vieti de sfinti .... nimic ? Am uitat de unde sa luam exemplu , cum sa demascam pacatul si cum sa luptam cu el ? Stam doar la relativitatea arbitrului fiecaruia : mie mi se pare ca ... !!!

Acest subiect deschis de aceasta sora este atit de amplu incit numai un duhiovnic bun (dar bun !)il poate rezolva canonic si daca bine inteles vrea si penitenta .
Aici, cu 3 vorbe ale fiecaruia nu facem mare ajutor decit sa dam sfaturi mincinoase(cei care-si permit cu larghete asa ceva crezind ca fac menajament) in spatele vorbelor frumoase : ma repet, chiar spuneam pe un thread asemanator ca asa procedeaza crestinii care se inchina la mai multi dumnezei (unul la biserica , unul inafara ei , unul la servici , s.a.m.d.) cind aud de un frate inglobat in patimi : lasa mai, nu te necaji, toti suntem oameni , toti gresim ... nu-i nimic , Dumnezeu ce treaba mai are decit sa ne ierte pe noi chiar si prin intermediul netului . Hai , gata , nu te mai speria fara rost !
Diplomatia este stinta satanei , a minciunii si a inselatoriei , a vecsatiilor si a tertipurilor . De aceea este si mult apreciata de cei care se alinta cu ispititorul.
Crestinii marturisesc intotdeauna numai adevarul si dreptatea deoarece ne spune David in Psaltire : ,,... cuvintul Tau este adevarul si dreptatea ta este in veac ! "

Deci , eu asa cred ca este cel mai potrivit, asa am invatat de la duhovnicii barbati in credinta dreapta si consider ca asa este cel mai potrivit : sa spunem fratelui care se zbate in pacate si in patimi in ce stare se afla tot asa cum ii spunem drept si pe fata unui canceros despre ce are tocmai pt. a avea timp sa se pregateasca , sa se pocaiasca , sa se indrepte si sa se intoarca cit mai repede cu fata catre Dumnezeu . Alminteri ne asumam mari riscuri si si pe el il ducem la pieire , vorba aceea : orb pe orb calauzind ... !!

Dar iarasi aviz fratilor neonesti care se reped deobicei , din initiativa lor insasi, la ce este mai rau si nu la bun, ca acest adevar si dreptatea nu se marturiseste zbierind , sa nu intelegeti asa , ori stimbindu-ne la interlocutor sau holbind ochii , ori gesticulind violent !!! Nu fratilor , sa nu va inchipuiti ca dreapta marturisire se face asa ! Se face calm , linistit,cu mult discernamint dara fara a ascunde ceva oricit de mic sau fara a folosi cuvinte inselatoare , ci direct si pe fata !

Numai unii stiu sa implineasca aceste cerinte , numai unii stiu sa spuna lucrurilor pe nume fiind directi si fara menajamente .
Cind s-au savirsit pacatele , s-au savirsit cu menajamente ? Pai atunci , ca stind inaintea lui Dumnezeu , nu se cade sa folosim aceiasi oca pt. aratarea lor si sa nu unblam cu 2 ocale diferite incercind sa pacalim fratii , fara voie de multe ori, dindu-ne grozav de gingasi si de prietenosi si de indulgenti, acolo unde nu este cazul ? cum ca nu este chiar asa de rau cum ti-a zis un hala ! Ei, lasa ca se indreapta lucrurile si ca Dumnezeu ce alta treaba mai are decit sa tot primeasca emailuri de iertare din gura noastra ... ca din fapte 'om vedea noi cind ne indreptam .
Necazurile sunt pe noi cit casa si noi stam la indoiala daca o fi chiar asa de rau cum zice un apucat sau mai merge ceva , ceva ... !

Mai bine sa se supere sora si sa se infioare si sa se cutremure dar sa se opreasca de la pacate si sa se indrepte decit sa creada ca de, asa se intimpal in epoca asta moderna la fetele ,,serioase" si ca mai toate au patit la fel si ca in timp isi va gasi si ea norocul si totul va fi bine pina la urma !
Da se poate proceda si asa , dar aceasta nu este marturisire crestina , ci masluire necrestina !


Evident , am marturisit doar parerea mea intima !

Roaga-te pentru el, asa este bine, dar gandeste-te ca femeia care vrea sa se casatoreasca si priveste serios conceptul de familie, are nevoie de un barbat responsabil, cu caracter puternic, in masura sa asigure unitatea, echilibrul si durabilitatea familiei.

Singura rugaciunea! Rugaciunea este "antrenamentul" sufletului asa cum orice alt sport este antrenamentul trupului.

Ana Maria, incearca sa citesti in fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului, sau Ac. Sf. Acoperamant, sau orice alt acatist in cinstea Maicii Domnului. O sa vezi ca o sa-ti raspunda mult Milostiva noastra Maica.

Daca nu ai sa reusesti la inceput tot odata, cate putin dimineata, continui la amiaza si apoi seara. Mai faci ceva, mai citesti un pic si tot asa. Rabdare, rabdare, rabdare.

Domnul se va milostivi de noi daca ne spovedim curat, ne rugam si incercam sa facem voia Lui si faptele bune pe cat putem. Ce-ar fi viata asat fara nevointa, fara un pic de suferinta. Toate pentru indreptarea noastra sunt. Incearca sa iesi din pacate si sa faci voia Domnului in toate.

Nu ai cum sa-ti dai seama daca Domnul ti-a incredintat tie misiunea de a-l schimba in bine pe omul acesta, dar faptul ca din varii motive nu esti fericita, ai primit o invitatie clara catre rugaciune, post si spovedanie. Deci catre pocainta.

Insa nu uita spovedania si postul sunt fooooaaarte folositoare, dar rugaciunea este de aur.

Cu Domnul inainte la razboi, la lupta cu noi insine!
Doamne miluieste! :)

No, acuma, eu chiar ma simt vinovata! Nu in ceea ce priveste cazul de fata, ci in general.
De ce zic asta? pentru ca eu sunt adepta duhului blandetii. Un fel de "miau, miau".
Zic ce am de zis, critic si imi arat dezaprobarea in termeni miorlaiti, cumva... De ex cu baiatul meu cel lenes: " baiatul mamei, hai, te rog, pune-ti sosetele in cosul cu rufe murdare. Nu le mai lasa imprastiate, dragul mamei, ca imi dai de lucru si apoi este urat in camera ta. Nu-i frumos, fii mai responsabil, etc, etc... de genul asta" (... si le iau eu, pana la urma...) Drept sa va spun, acest fel nu prea da rezultate mereu dar are un oarecare efect: nu-i scandal in casa, nu e cearta si nu suntem imbufnati.

Si acum, serios: Spuneti bine ce spuneti si va aprob cu tot sufletul (desi stiu ca nu aveti nevoie de vreo aprobare) dar stiti ca vorba dulce mult aduce si severitatea in abordarea pacatosului il poate duce la deznadejde.
Sigur ca Parinii cei imbunatatiti duhovniceste aveau aceasta metoda de indreptare pentru ca ei isi obtinusera dreptul sa certe si sa spuna drep in fata grozavia pacatului, sa-l mustre pe pacatos si sa-i dea povete cu o oarecare severitate. Dar eu, eu cum sa fac asa ca ei? Eu insami sunt plina de pacate si pacatosul pe care-l cert stiind asta nu se sminteste?
Nu il umplu cumva de ura la adresa mea? Nu cumva in loc sa-l indrept il inversunez mai rau?
Poate ca nu procedez bine, dar atunci cand vad un semen de-al meu pacatuind, imi doresc sa-i spun ca nu face bine dar cum as putea sa-i dau eu sfaturi cu severitate cand si eu sunt o mare pacatoasa? Mi-e mila si rusine sa fac morala aproapelui meu atata timp cat nici eu nu sunt perfecta. Asa ca abordez problema cu manusi dar o "apuc" bine, strans ca s-o pot indrepta.
Cam asta este. Daca gresesc, sa ma ierte Dumnezeu! Fac si eu cum pot si cum mi-e firea...

for vintage !
 

Drept este ca duhovnicii , ca si noi oamenii (dar si ei , tot oameni sunt) sunt diferiti , in functie de caracterul lor , mai dirz sau mai moale dar indiferent de ,,taria" lor ei au comportamentul si priceperea adecvat gravitatii faptelor pe care le iau in discutie .
Asadar exista oameni , si duhovnici, mai moi dar si mai dirji iar pe linga fiecare din acestia isi gaseste alinarea , rezolvarea sau tratamentul niste pacatosi tot asemenea duhovnicilor : pe linga cei dirji sau de cei dirji se vor folosi mult cei cu caracatere tari , cei ce simt nevoia sa fie bine condusi, cu mina ferma , drept, adevarat si fara greseala , cei care o pot rupe dintr-o data cu pacatul , cei care constientizeaza usor grozavia in care se afla si vor cu adevarat si f. acut sa se schimbe, cei care nu o mai dau la intors sau cei care nu vor sa mai amina mintuirea lor .
Pe linga duhovnicii moi , sau fratii moi se aciuiesc sau se folosesc persoanele mai moi, care recad iar in acelesi pacate, care se rup greu de trecutul lor, care desi isi constientizeaza starea si situatia nu se mobilizeaza complet si lesne , cei mai miau-miau, mai pis-pis, care sunt sensibili la amor si la prietesuguri veroase, in general oamenii mai putin de forta , hotarire si actiune , cei ,,mai lasa-ma sa te las" , etc .

Dar asta nu insemneaza ca noi trebuie sa intelegem gresit realitatea lucrurilor si sensul vietii .
Pai daca tu sora vintage , tu din libera ta alegere , vi si imi povestesti mie sufletul tau ca sa te descarci sau chiar mai mult, atit esti de incurcata in pacate incit ma si intrebi cite ceva sau in forma extrema chiar astepti sfat de la mine ca de aceea mi-ai si povestit cu gurita ta , iar eu ma prind cu sufletul si cugetul meu si te ascult si uzez de cunostintele mele (teoretice si practice) si voiesc sa te ajut pt. ca asa voiesc eu dar si pt. ca am obligatia poruncilor bisericesti (de a invata pe cel ce nu stie si pe cel ce pacatuieste, s.a.m.d.) pai atunci te intreb eu pe tine sora , te mai intereseaza ce pacate am eu ? De ce te intereseaza acum si nu te-a interesat de la inceput , mai inainate sa imi ceri pareri ?
Vrei sa facem concurs de pacate sa vezi ale cui sunt mai mari sau vrei un sfat de la mine ??? Ce voiesti de fapt ???
Ia gindeste-te bine ce vrei de la mine ????
Eu am venit la tine sau tu la mine ?

Ia sa ne gindim , cind mergem la celalalt doctor , adica la medicul de trup, ca avem hipertensiune arteriala, sa zicem ca exemplu , deci vin la tine doctore, te apelez, te rog sa ma examinezi , te rog sa ma investighezi, te rog sa imi dai tratament si la urma urmei ce ma apuc eu sa fac ? In loc sa multumesc pt. supunerea ta la rugamintea mea eu sa incep sa zic : mai, eu unul din medicamentele prescrise nu pot sa le iau pt. ca tu esti mai nervos ca mine , mai nepoliticos, mai coleric si asta ma deranjeaza, esti un pacatos! Mai doctore, nici al doilea medicament prescris nu il pot lua deoarece tu esti curvar iar eu numai fumator si asta nu imi place, esti iarasi mai pacatos ca mine ! Nici al treilea medicament nu il pot lua deoarece tu esti mai mindru ca mine iar eu sunt mai ales ahtiat dupa bani si deci nu ne putem compara !

Face cineva asa ? Nu , si nici nu cred ca un om cu scaun la cap ar face asa ceva ! Atunci cind te hotarasti sa te destainui si pe deasupra sa mai si astepti un sfat ... atunci un om cu frica lui Dumnezeu nu isi mai pune oricefel de intrebare !
Desigur ca ispititorul lucreaza tare greu si voieste sa te tina legata de pacatele tale bintuidu-ti mintea cu tot felul de ginduri numa-numa sa nu iesi din ele, sa te tie tot legat de ele

Asadar, dupa cum vedem , sunt lucruri care tin de prieteni (adica in general de cei carora hotarasti singur sa li te destainui sau sa te plingi) dar si lucruri care tin de tine . Daca nu ne pastram luciditatea si discernamintul atunci suntem intr-o stare si mai rea decit cea a pacatelor trupesti ! Si nu glumesc cind spun acestea !
De ce ? Pt. ca Sf. Grigorie Pala , intrebat fiind care este cea mai mare virtute a ortodoxului, acesta a raspuns : iubirea aproapelui este o mare virtute dar si o mare porunca hristica , ceva f. inalt ; credinta tare in Hristos Dumnezeul nostru este iarasi o virtute grozav de mare si se cistiga greu ... dar puterea discernamintului este cea mai mare virtute . Sa sti , sa ai puterea sa sti in orice clipa ce este de-a dreapta si ce este de-a stinga intr-o lume atit de vicleana , este una din cele mai mari virtuti !
Sa nu dam deci posibiliatea ispititorului sa ne bage in rasboiul de ginduri si de idei si macar, macar discernamintul sa cautam sa ni-l pastram , ca sa nu cadem si mai rau ! Altminteri nu mai vedem nici un drum spre dreptate si adevar !

Iata cum vad eu lucrurile !

NB : acest raspuns nu are nimic de-a face cu sora vintage in mod direct , deci nu este un afront si nici o invitatie la polemica ci este doar o pozitie ipotetica dar cu interpretari reale in mijlocul careia am pus-o pe sora vintage in locul initiatoarei acestui topic , deoarece sora vintage m-a invitat la dialog mai mult ca initiastoarea discutiilor !
Nu este deci nici un repros pt. nici una ci o simpla precizare

Da, dar nu toti sunt Sf. Vasile cel Mare.

1. "sa nu-i vorbeasca in mod expres frumos"?
2. "nu (..) trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat"?

Cum se traduc astea in romaneste?
Daca e sa consult o carte despre dublul inteles a unor jocuri verbale ar suna cam asa:

1. "nu te stradui sa-i vorbesti frumos, oricum nu merita, e un mizerabil"
2. "nu-i vorbi mizerabil, dar chiar daca ii vorbesti mizerabil, nu te simti deranjat, o merita".

Nu te flata singur, nu a zis nimeni asa, oricum nu in sensul asta.

Se scrie "Duhului Sfant" (te-a luat valul predicarii) si nu exista pacate care in sine sunt de de neiertat.
Doar inima impietrita si care nu vrea iertare face pacatele - oricare pacate, de neiertat.

Personal, n-am vazut pe nimeni facand asa, chiar sunt curios unde ai vazut asta daca nu cumva este iarasi o fantezie persoanala.

Pentru iertarea pacatelor, toata lumea face trimitere la duhovnic, pentru un sfat de viata, fiecare contribuie cu ceea ce stie, aici duhovnicul contribuie si el dar hotararea ultima este a omului.

Sa ma despart sau nu? Sa stau acolo sau aici? Pentru lucrurile astea nu exista retete ca in cazul valorilor morale.

Hm, nu stiu de ce dar mie discursul asta nu imi inspira calm.
Poate altora..
Si l-ai mai si micsorat pe Dumnezeu in cateva locuri..


Nu prea ai citit topicul, sora merge deja la duhovnic si a scris deja ca si-a inteles greseala si nu o sa o mai repete.

Sa stii ca functioneaza si asa.
Dragul mamii, baiatul mamii vine totusi intr-o zi si zice "mami vreau aia".
Si atunci mami tot cu duhul blandetii: "ia sa vedem puiule, asta ai facut, aia ai facut, cealalta ai rezolvat-o? pai nu? pai nu se poate puiule vezi tu, hai sa mai lasam sa treaca o saptamana sa vedem cum te descurci la capitolele astea si vii la mami si ceri din nou".
Vezi, se poate si asa. :)

N.B. Trebuie inceput cat mai devreme ca mai tarziu o considera taiere abuziva din drepturi :)


De la caz la caz, si una si alta is bune, secretul e cum le combini.

Ba da, se poate sminti in multe feluri.

Un preot fumator de exemplu nu va fi niciodata convingator in a mustra pe cineva de pacatul fumatului, orice vorbe ar zice, respectivul stie una si buna: "si parintele fumeaza". Si cine ii poate spune ca nu-i asa?

Adevaratii oameni induhovniciti, care mustrau cu toata fermitatea erau ei insisi exemple si nu puteai carti, si duhul tau nu putea decat sa se plece in fata duhului lor.

Unul care este insisi plin de pacate si incearca sa mustre de aceleasi pacate cu altul folosind vorbe si discursuri mestesugite n-are putere de convingere desi ceea ce spune este poate logic corect, oratoric impecabil, etc.

Imi face placere ca-mi spuneti « sora », asa ca ma voi adresa dvs. cu « frate », daca-mi permiteti.

In primul rand raspund la NB : am inteles corect sensul raspunsului dumneavoastra, nu va faceti probleme din pricina mea, n-o iau ca pe un afront, dimpotriva ! Si departe de a parea o invitatie la polemica.
Mi-as dori nespus un dialog pe acest fel de teme, le-as zice de morala crestina, sau educatie ortodoxa. Dar poate vom face asta pe un thread special deschis.

Imi va fi greu sa redau in scris tot ce gandesc... Cele scrise de dvs. mi-au rasturnat, intr-un fel, modul de gandire asupra subiectului de fata.
Da, eu am fost adepta tipului « miau-miau » de corectare a celui aflat in greseala. Sfaturile pe care le-am dat celor care mi le cereau direct au fost mereu prudente adica « cu manusi » sa nu ranesc omul, sa nu-l necajesc mai tare decat era. Am facut asta, nu din neiubire fata de aproapele ci mai mult pentru ca, in general, cei care cer o parere se asteapta sa le spui ce vor ei sa auda, ceva ce ei au deja in gand. De ex : cel ce se simte vinovat de o fapta dar nu e sigur de gravitatea ei, cere o parere cu speranta, siguranta chiar, ca i se va confirma ceea ce-si doreste. No, eu, in cazul acesta, stiind asta, incep cu miau-miau-ul : « pai, vezi tu, nu-i bine, fa cumva si repara, sti, e pacat, hai, ca poti, incearca macar, cat de cat... fa cumva.... etc. ». Seamana cu medicamentul amar acoperit cu zahar si inghitit repede, asa cum imi dadea mama piramidonul cand eram mica...
Sau eu, am asa, o pata pe constiinta si cer o parere, un sfat. Apoi, sigur nu ma astept la ceva dur din parte sfatuitorului, ci mai intai o mangaiere, o consolare si mai apoi realitatea, gravitatea pacatului cu solutiile de rigoare si cu asigurari de vindecare daca aplic tratamentul prescreis de sfatuitor (acelasi piramidon cu zahar).
Deci, frate Zaharia, eu am venit la dumneavoastra sa ma sfatuiti, sa ma ajutati sa-mi rezolv problema dar suflet sensibil, cum sunt, imi doresc un tratament bland, FERM dar bland. Destul m-a speriat aflarea diagnosticului (« moleseala cronica » - mama imi zice ca n-am personalitate (?!)). Deci cu blanete, vorbe alese, ton cald si prietenos, privire iubitoare, ochi inlacrimati, (...  ) impletite cu o fermitate de stanca neclintita, este tratamentul pe care mi-l doresc. Adica, asa, o stanca imbracata in muschi moi si pufosi. Incat, oricat m-as opune fermitatii sa nici nu ma ranesc dar sa nici n-o rastorn.

Comparatia pe care ati facut-o cu medicul la care merg sa ma faca bine nu m-a convins. Cred eu ca bolile sufletesti se trateaza altfel decat cele trupest. Trebuie mai multa grija pentru cele sufletesti. Trupul tratat gresit, nu provoaca moartea in toate cazurile... Se mai poate repara cate ceva. Si chiar daca se intampla, moartea trupului este mai putin grava decat a sufletului.
Si in al doilea rand, eu nu m-as duce sa ma trateze un medic bolnav el insusi de acea boala. Daca as sti, bineinteles.

In concluzie, va dau dreptate intru totul si va sustin parerea. Metoda dumneavoastra e cea mai buna. Dar... cu mine, fiti bland, va rog !
Dumnezeu sa va binecuvinteze !

Asa gandeam si eu, Alin... dar citind cele scrise de fratele Zaharia mi-am cam zdruncinat convingerile...
Oricum. in educatia copiilor, eu n-am fost grozava. "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

Depinde cand ati inceput sa-i conditionati, depinde cat de ferma ati fost.
Fermitatea nu inseamna neaparat tipete (din partea dvs.) si bataie.
Ei mai tzipa cand se lovesc de fermitate :)

Totusi, ce intelegeti prin rasfatati?

... cam asta vroiam sa-i scriu si eu Anei (dar am zis sa verific inainte sa nu repet aceleasi lucruri).
Subscriu.

@ Ana
1. EL nu e o victima inocenta care a cazut intr-un fel de amnezie si nu mai stie unde ii este bine.
Este foarte clar ca a ales si ii este bine..
Ba mai mult, sper sa nu o supar pe Ana.. s-ar putea ca femeia aceea sa fi fost doar un pretext pentru a iesi dintr-o relatie care nu-l multumea destul. Deci oricand s-ar fi putut intampla.

Daca as fi in locul tau cu mintea mea de acum, pai as multumi lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a intamplat, m-as spovedi si m-as intoarce catre o viata mai curata. E un lucru bun, chiar daca doare f rau.


2. Daca-mi permiti un sfat de aplicat si mai tarziu, nu te lua dupa: "mama lui ma iubeste", "parintii lui ma apreciau enorm" bla, bla...

Din experienta mea:
Sotul meu are un frate. Si in timp ce eu eram (sunt) distanta in relatia cu socrii, prietena cumnatului era numai lapte si miere, facea vizite mamei baiatului, ii cumpara cadouri (haine, cosmetice, parfumuri etc).
Eu nu cred ca i-am dat mai mult de flori.
In fine, cumnatul si fata se separa dupa o relatie de 3-4 ani, el suferea ingrozitor (nu manca, nu dormea), iar ea imi spune: "cred ca este mai bine ca s-au despartit, ca ea era o fata care trebuia "distrata", nu era femeie de casa".
Am ramas traznita! Unde disparuse marea prietenie ? (evident nici nu o cunostea pe fata - motivul despartirii a fost ca el nu o cerea de sotie.. acum ea e maritata cu altul si are si copii).

Prietena actuala a cumnatului procedeaza exact la fel: intretine o relatie stransa cu mama baiatului. De vreo 4 ani, cred. Si nu numai ca parintii agreeaza concubinajul tinerilor, dar pun piedici in cariera fetei la modul : "dar de ce sa lucrezi tu acolo? Pai cand mai ai timp pentru el sau pentru casa? Tu trebuie sa fii langa el sa-l sustii".
O exploateaza emotional (ea a vrut studii afara, a vrut un job mai solicitant, parintii lui o descurajeaza sistematic), UITAND CA NU AU NICI UN DREPT, PT. CA TINERII NU SUNT CASATORITI!!!

Deci mare, mare atentie pe viitor in relatia cu parintii lui (indiferent cine va fi el)! Este un teren in care poti fi usor manipulata sa faci ceea ce nu-ti doresti. Le datorezi respect, dar nu mai mult, parintilor sotului - dar NU parintilor prietenului!


Iarta-ma ca spun direct, dar daca parintii lui erau onesti, voi nu ati fi trait in concubinaj!

Asta asa e. Bunica mea mereu zicea: "Mai fetelor, nu mai fiti proaste sa traiti in curvie, ca ala va tine numai pana ce isi gaseste alta!" Odata, la nunta de aur, ii spune unei fete care servea: "Pana cand mai stai in curvie si nu te mariti?" era saraca sa rastoarne tava :)). Avea niste cuvinte foarte dure la adresa fetelor care traiau in concubinaj si adevarul e ca multe stau asa, avand falsa impresie ca daca daruiesc totul barbatului cu care stau, acela le va lua de sotii. Si unele stau ani buni, cei mai frumosi din viata, fac si copii, isi pierd sanatatea si nervii, apoi sunt parasite, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Iar parintii sunt cei mai responsabili, pentru ca le ingaduie asta.

multe m-au mai invatat si mama si bunica, dar pe o ureche a intrat si pe cealalta a iesit. pt mine era de neimaginat sa ma casatoresc fara a fi locuit inainte cu prietenul meu, sa ne cunoastem la manie, la bucurie, la cearta si la veselie. sa fiu eu sigura ca si peste un timp tot pe el am sa-l iubesc si el tot pe mine.
adevarul e ca nici nu-mi doream sa ma casatoresc, desi modelul parintilor mei este unul frumos si pozitiv. daca nu ar fi insistat ei nici acum nu am fi facut pasul.
este normal ca pe forum ortodox sa se promoveze fecioria, iar eu n-am sa va "smintesc " (de cand citesc forumul asta v-am adoptat si expresiile) spunandu-va ca nu e bine.
eu si sotul meu ne-am casatorit dupa doi ani de viata comuna. greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu ideea. dar astazi desi nu as sfatui pe cineva sa se arunce direct in casatorie, pot sa marturisesc cu toata inima ca taina casatoriei iti da o forta nebanuita, te uneste cu omul iubit si o simti in cele mai marunte lucruri. este cu siguranta cea mai frumoasa experienta a vietii mele.

Chiar, ce inseamna rasfatati? :) Sunt in relatii de lunga /scurta durata cu fete sau sunt insurati la casele lor? :)

Aici eu sunt si mai riguroasa decat tine si spun ca ORICUM NU AU NICI UN DREPT sa exploateze fata(nora)emotional, chiar daca SUNT CASATORITI. Deloc nu sunt de acord sa-si bage parintii nasul in casnicia copiilor.Si apreciez ca fiind corecta si cea mai potrivita relatia distanta si respectuasa cu socrii.E o vorba aici in Ardeal : cu soacra e bine sa stai pe aceiasi strada ( str. M.Eminescu de exemplu), dar in orase diferite!:-)

Pai astia din Ardeal,au un simt al umorului de invidiat :)))

Lasand gluma la o parte,mi-a placut foarte tare comentariul annei21 si completarea ta!
Parintii ne au in grija pana la majorat,apoi este cazul sa ne stergem casul si sa luam decizii;faptul ca o femeie sau fata trebuie sa fie manipulata de catre parintii prieytenului sau ai sotului este de blamat!Dupa ce iti iei sot,asculti de acesta(consens matrimonial)dar nu si de parintii lui!
Prietena mea proaspat casatorita locuia cu socrii ei in casa;acestia le-au"interzis"sa faca copii in primii ani de casatorie,mai precis atat cat urmau sa stea cu ei,pana isi puneau locuinta la punct!!!
Mare-i gradina!!!!!

Sunt de acord ,as mai adauga faptul ca ar fi bine sa rupi legatura cu ai lui,ar fi sanatos pentru toti.Ai grija sa nu cazi in mandrie si slava desarta.Mai bine sa te consideri nevrednica,decat sa-l consideri pe el nevrednic si nu uita sa nu-l vorbesti de rau cu parintii lui.Doamne ajuta!

Precizez de la inceput ca nu am nimic , absolut nimic , cu sora Melissa , de discutat , de impartit sau de polemizat . Nu ma intereseaza asa ceva si nici nu voi raspunde unei eventuale polemici .
Folosesc insa tipul de idee pusa in vehicul ca sa extind parerire mele legate de intrarea fara feciorie in casatorie si altele legate de ,,familia" tinerilor .


Asadar, dupa ce ca se fac pacate mari, grele, cu nemiluita, pina acolo incit se ajunge la patima (cuplul se invedereaza in desfrinare, apoi apeleaza la mijloace de lupta impotriva aparitiei unei noi vietii deoarece in ziua de astazi copii nu mai aduc bucuria fireasca a unui fiu sa fiice intr-o familie ci doar bucuria programarii aparitiei lor care se aseamana f. bine cu bucuria unui concediu programat de 2 ani si pt. care s-a facut si ,,tratamente' sustinute de stringere de bani ca sa se poata intimpla) diavolul vine si ii ridica pe tineri la o noua teapta de pacate , afundindu-i in mocirla faradelegii si ducindu-i la spolierea aproape completa a Duhului Sfint prin practicarea de noi faradelegi .
Ca si cum nu ar fi deajuns ceea ce au facut pina acum , diavolul vine sa ii invete pe tineri cu unul din cele mai rafinate si mari pacate numite MINDRIA .
Dar ca sa nu se prinda prostii de tineri si sa nu-si constientizeze starea lor reala , sa nu se poata sesiza de despartirea de Dumnezeu ii leaga la ochi si la urechi spunindu-le si invatindu-i ca mindria nu este nici pe departe mindrie precum invata biserica, nu, ci ea este PERSONALITATE, MATURITATE, NEVOIE DE PRESTANTA, RESPECT DE SINE si DEMNITATE .
Adica dintr-o data tinerii casatoriti , incalcind poruncile lui Dumnezeu (cele 10 porunci, poruncile legate de pacatele strigatoare la cer, invataturile , sfaturile , povetele si poruncile cuprinse in Ecleziast, Psaltire si Pildele lui Solomon, legate de parinti si parintii duhovnicesti /nasi) se desteapta asa peste noapte si incep sa puna in fata parintilor tot felul de conditii care de cele mai multe ori sunt inafara invataturii , a traiului crestin si a vietii in duh si adevar .
Dar asa se intimpla deoarece atunci cind pornesti in viata cu stingul nu te mai slabeste asa usor Lucifer si iti pune tot felul de legaturi de pacate care se canonisesc greu , numai sa-i ramii lui sluga .

Revenind insa la parinti , spunem ca acest trai, acest fel de viata (cu parinti dat naibii de moderni ce sunt, care accepta desfriul copiilor lor , care ajung la discutii serioase prin impunerea pretentiilor sau acceptarea de pretentii jignitoare , care dezavueaza sau chiar lupta in timp impotriva copiilor lor , s.a.m.d.) nu se intimpla decit in familiile care il au pe Dumnezeu doar un nume in vorbirea curenta si nimic mai mult . De asemenea, asa se intimpla si cu copii proveniti din familii crestine dar care impinsi de draceasca emancipare, cit mai de devreme, nu-si mai asculta parintii si isi iau viata din miinile lui Hristos in propriile lor madulare crezind ca asa este mai bine si incep sa dea lectii in stinga si dreapta !

Ascultarea si supunerea a rinduit-o Dumnezeu peste tot in lume, nu este intimplataoare si nici benevola : in societate se asculta de autoritati, la serviciu, la scoala, in familie, orisiunde este rinduiala pusa de Atotputernicul . Ascultarea si supunerea cu dragoste si liber consimtit este de origine dumnezeiasca , rasvratirea , punerea la punct, personalitatea puternica in desfasurare, demonstratiile de forta pt. luare aminte, si altele asemenea acestora este de sorginte draceasca !

Fiecare face in viata lui ce doreste , dar revenind la o postare facuta ieri, puterea de discernamint este musai sa ne o pastram , ori pt. aceasta trebuie sa tinem f. aproape de Hristos, nefacind nici un gind sau gest in contra .
Pai unde este iubirea aproapelui , atit de proferata si care ne da pe spate cind posteaza cite un frate, aflat in risipa de har despre asemenea iubire, cind noi apreciem, aprobam sau chiar sustinem si promovam DEMNITATEA NEAPARATA a norei in fata soacrei, sau si invers ? Unde mai este iubirea ? Cum trebuie sa fie iubirea dumnezeiasca , si nu cea civica, umana / Cum ??? Pai ne invata deosebit de bine Sf. Ap. Pavel in I Cor/13 : ,,... dragostea este indelung rabdatoare, nu se lauda, nu se trufeste , nu cauta ale sale , nu se umple de minie ..."
Iata fratilor cum arata iubirea cea adevarata si nici decum a invata vreodata vreo nora sau o soacra sa se indreptateasca pe sine , indiferent de motiv !
Seamana dragostea descrisa de Pavel cu cea pe care o gasim aici pe forum , de exemplu ? Pai nu zice extraordinar de bine David proorocul cind spune ca ,,... tot omul minciuna este " sau cind ne dezvaluie adevarul tainic : ,, ... omul in cinste fiind alaturatu-sa dobitoacelor (in minie, in furie, in nejudecare, in nediscernere de duh) celor fara de minte si s-a asemanat lor "
Sau poate vreti sa spuneti ca pina acum pe forum s-a vorbit de iubirea draceasca ?: eu te iubesc tare mult dar numai daca si tu esti cumsecade si ma iubesti la fel . Aceste ginduri si idei daca le avem , nu mai sunt de la Dumnezeu ... si ma tem suficient de mult ca este cea mai frecventa situatie intilnita .
Eu insumi am provocat multi frati in mod absolut intentionat , dintre cei care se fring de dorul si iubirea aproapelui , pt. a vedea ce fel de dragoste practica !. Multora nu le-am mai spus concluziile deoarece intr-o buna zi se vor trezii singuri, daca intr-adevar au vreo legatura cu Hristos , adica daca inafara risipei de vorbe fierbinti mai au si altceva in suflet !

In aceste conditii eu cred ca este mult mai potrivit sa invatam tinerii prieteni sau proaspeti casatoriti nu cum sa-si puna socrii si parintii la respect traducindu-le astfel noul statut pe care ei l-au dobindit si cazind negresit in mari pacate ci procedind la a sta si a merge numai in caile si poruncile Domnului , a se feri de orice pacat deoarece :
,,Toate caile Domnului sunt mila si adevar pt. cei ce cauta asezamintul Lui si marturiile Lui". Numai asa se ajunge la adevar si se poate trai din milele Domnului !!

Deci sa ne ferim sa dam apa la moara satanei si sa ne opunem f. tare de a merge in viata din patimi in patimi deoarece in starea de ,,intesat" de pacate nu se poate trai mult, nu ingaduie Dumnezeu asa ceva si tot se intimpla ceva, se sparge buba si atunci este vai si amar de toti !

Postarea aceasta imi aduce in minte multe intrebari, carora nu le-am gasit raspuns, legate de ascultarea de sot si de parinti (includ aici socrii).

Unde incepe si unde se termina ascultarea?

Revenind la relatia cu socrii/parintii.. Ce te faci cand ei vor desfranarea copiilor, impotrivindu-se casatoriei?
Sau cand sfatuiesc la avort?
Sau cand aproba/sustin alte pacate, prea jenante pt a fi numite?

Chiar daca distantarea de socrii ar traduce o mandrie draceasca, eu tot cred ca este cea mai buna solutie pentru a-mi proteja copiii de lucruri pe care nu vreau sa le auda in familie. Poate o sa auda in alte parti.. Dar nu la varste mici si nu in familie!

Ca exemplu recent: ce-i spun copilului cand ma intreaba daca domnisoara X este matusa lui? Un fel de matusa? Una.. temporara?
A hotarat sa rezolve el situatia si i-a spus candid iubitei cumnatului: "eu te iubesc mult si vreau sa fii matusa mea. Dar trebuie sa te mariti. Fa-o mai repede ca sa fii si tu familie, ca acum nu esti nimic"

Eu nu am crescut in mediu crestin, dar unele lucruri au fost clare din copilarie.. De ex imi amintesc ca parintii mei aveau o cunostinta care traia cu secretara lui. Parintii mei credeau ca sunt mica si nu inteleg nimic si incercau sa ascunda natura relatiei dintre acei oameni. Dar eu ghiceam si nu puteam sa inteleg de ce parintii mei erau prieteni cu aceia. Ma tot intrebam: ei nu vad ca este gresit ce se intampla? De ce nu face nimeni nimic?

Poate ca astfel gandeste si fiul meu cand vede astfel de relatii care imita casatoria dar sunt nefuresti. Poate ca si pe el il deranjeaza profund si vrea sa indrepte lucrurile (ca de aceea a sfatuit-o pe domnisoara sa se marite).
Poate ca asteapta de la mine sa fac ceva si e dezamagit (asa cum eu eram nedumerita in copilarie de prietenia parintilor mei cu omul ce traia cu secretara). Doar ca eu nu pot cere oamenilor sa se casatoreasca.
Dar parintii lor pot face asta.

(Ca urmare am deschis intamplator cu soacra discutii despre gravitatea concubinajului (la modul general). Doar ca sa aflu cu stupoare ca i se pare un fapt firesc? Cu tot riscul sa gresesc, chiar cred ca cea mai buna solutie pt protejarea copiilor este distantarea de membrii familiei care le promoveaza.. Nu e mare iubire, dar datoria pe care o am fata de cei mici este mai importanta. Asta macar pana eu inteleg lucrurile destul de bine pt. a putea gestiona altfel situatia.)

Astea au fost asa.. Niste ganduri. Stiu ca este porunca dumnezeiasca ascultarea de parinti (implicit socrii) si ma intrebam cum sa fac aceasta, dar chiar cred ca multe sfaturi nu sunt de folos.

Ascultarea de ceilalti se face pana ce aceasta ne poate desparti de Hristos. De la punctul acela trebuie sa ne despartim de cei care vor sa ne desparta de Hristos, ca sa ramanem cu El. Nu se poate sluji la doi stapani odata.

De ti-ar scoate fratele tau ochii, de ti-ar taia mainile sa nu te superi, dar daca te va pune sa faci ceva impotriva Domnului Dumnezeului tau, sa scotia sabia si SA TE LUPTI!

Cat despre parintii care au relatii stranse cu concubina fiului (sau concubinul fiicei), mi se par imorali!
Este ca si cum ar pune un lant in plus acelor fiinte, ca sa le lege mai bine de pacatul lor.
Dau iluzia celuilalt ca este acceptat ca parte din familie, cand de fapt nu este, intretinand astfel starea de minciuna!

Tinand cont de faptul ca exista oameni si oameni, iar unii vad casatoria doar ca pe o simpla foaie de hartie semnata, nu o legatura binecuvantata de Dumnezeu si intarita de Biserica, se poate ca intr-adevar sa accepte sosirea in familie a unui membru... ce nu e si in acte.

In realitate poate fi greu de pus in practica, pt ca se poate intampla sa nu ai habar carui stapan ii slujesti prin ce faci.

Sa-ti dau un singur exemplu. Sotul/ mama/ soacra spune:"Daca nu-ti dai jos baticul acela de pe cap, eu nu intru cu tine in biserica" (eventual va aflati chiar in curtea bisericii, in fata usii). Si se tine de cuvant, nu intra in biserica pt. ca nu-i place ca porti batic. Dar daca-l dai jos, vine la Sf. Liturghie. De unde stii cui slujesti?

Pentru glykys si Alin
 

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

Sinceritatea ta imi este nostalgica amintindu-mi bine si frumos de bunicii mei care desi erau f. departe (valea Muresului superior)de locul in care traiam eu si parintii mei totusi nu era vacanta de vara in care sa nu stau cite 2 luni .
Bunica, f. asemanatoare tie in multe puncte de vedere, era de o bunatate fara margini, avea chipul unei sfinte din icoane si a fost cea care mi-a spus pt. prima data ca in lume exista Dumnezeu si ca este musai sa mergem la beserica pt. a ne intilni cu el .
Bunicul era un munte de om la propriu iar la figurat de calmitate , care se bucura ca de ziua de paste cind se terminau scolile deoarece ii veneau nepotii acasa si care plingea toamna ca un copil cind noi ne intorceam la oras de teana ca este ultima data cind ne vede.
Eu fiind traitor in Regat , cel mai departat de ei si nevenind la tara decit vara, eram cel mai iubit si rasfatat nepot .
Totusi , cind am terminat liceul si mi-am ales sa urmez cariera militara am descoperit in bunicul un alt om . Mi-a spus : ,,de acum va trebui sa ne schimbam si sa ne facem barbati caci s-a cam terminat copilaria iar acesta nu este un lucru usor . Avem insa ajutor de la Domnul ca nu-i musai sa ne facem intr-o luna ". Si cit a mai trait a discutat si s-a comportat cu mine ca si un barbat strasnic punindu-mi in fata si cerindu-mi rigori mult diferite de ale fetelor .
Dar oricit am fost de copil sau de barbat in casa bunicilor a existat un acelasi Dumnezeu pe care nu aveam voie sa-l supar cu pacatele mele si pe care trebuia sa-l caut mereu cu rugaciunea neincetata din duh!

Noi , cu totii, mari si mici, mai tineri si mai batrinei, mai aspri sau mai moi la caracter avem insa un mare de tot ajutor de la Dumnezeu, anume acela ca pt. fiecare se gaseste cite un duhovnic si un prieten si un parinte pe masura de iubitor si de priceput la sufletul nostru ca sa ne ajute sa mergem inainte pe drumul mintuirii. Este musai sa mergem numai pe acest druum , iar daca se intimpla sa cadem trebuie sa ne ridicam , sa nu ne vaitam de lovitura si sa pornim iarasi tot inainte !

A 5-a porunca dumnezeiasca spune asa:
"Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant."

Eu cred ca dupa casatorie, ca sa ne putem cinstii parintii si socrii asa cum spune porunca 5, trebuie sa existe indiscutabil o relatie distanta, civilizata, plina de respect si de iubire evident (iubire cel putin fiecare pentru parintii lui) ,in care parintii/socrii sa-si vada de treaba lor, sa nu se implice cu nimic in casnicia tinerilor, decat DACA li se cere ajutorul.

Ti-e mai mare dragul sa iti inviti socrii la masa in contextul in care asta se intampla 1 data la 3 luni de exemplu.Si ii cinstesti si la propriu si la figurat in acest caz, cum stii tu mai bine. Dar daca toata ziua buna ziua mama sau soacra e la tine in living, mutand obiectele decorative "ca nu stau bine acolo" , sau bagandu-si nasul prin oale sa vada cum mananca fiul ei, sau mai rau, vine cu sugestii cum sa-ti cresti copilul in contextul in care ea vorbeste cu tigara in gura, n-ai cum s-o cinstesti, e clar..

Exista un soi de barbati care au cordonul ombilical netaiat, care atunci cand sotia isi doreste ceva, raspund ca "nu ma lasa mama", desigur cu alte cuvinte gen " pai mama zicea ca mai bine am face asa si nu cum spui tu SAU ma tem sa nu se supere mama daca mergem acolo, ca i-am promis ca azi merg pe la ea..etc.. "..Mai rau, exista un soi de femei care devin atat de bune prietene cu mamele lor incat ajung sa-si impartaseasca impreuna experientele din dormitor. La indicatiile unei astfel de mame, o cunostinta si-a parasit sotul si copilul, pentru amant. Amant care era pe placul mamei pentru ca o ducea pe fiica ei pe culmile extazului fizic si financiar, mai bine decat ginerele..

Ca sa nu mai amintesc aici si de cazul Ioanei din Cluj, colega noastra de forum, unde mama ei se dadea de ceasul mortii ca Ioana nu o asculta si incerca sa ii impuna Ioanei sa mai traiasca macar 2 ani necununata cu iubitul ei, sa vada ce om este..

Spun toate astea nu din imaginatie ci din realitatea din jur. Si mai este ceva demn de consemnat : nu exista nici un cuplu care sa locuiasca cu parintii (socrii) si sa aibe o viata buna si tihnita si fericita. Pentru ca oricat de buna, ingaduitoare, generoasa, crestina este o mama, si oricat de mult si-ar iubi nora sau ginerele, nu are cum sa nu se bage in casnicia fiicei/fiului atunci cand este martora la o cearta de exemplu..O cearta banala peste care tinerii poate trec usor, dar care lasa urme in sufletul de mama si este doar o chestiune de timp pana incepe cu intrigile/sugestiile/reclamatiile..

Eu sunt de parere dupa toate experientele pe care le-am vazut traite in jur de cunostinte/prieteni/neamuri ca o familie oricat de greu este incercata financiar, mai bine sta in chirie decat cu parintii sau cu socrii.Si mananca ei linistiti si fericiti o coaja de paine impreuna si-si vad de viata lor.Ca-i ajuta Dumnezeu pe toti!

Deci eu cred ca ascultarea de parinti se termina atunci cand copiii parasesc casa parinteasca pentru a-si intemeia propria familie. De atunci inainte, suntem datori doar SA-I CINSTIM! Dar ca sa putem sa facem asta, trebuie sa eliminam riscul de a-i detesta! Si acest lucru se poate realiza intr-un singur fel :DISTANTAREA si fizica si emotionala!

Sotul e DATOR sa-si asculte DOAR SOTIA si sotia este DATOARE sa-si asculte DOAR SOTUL. Parintii(socrii) nu au ce cauta in aceasta ecuatie de ascultare.


Mentionez faptul ca aceasta distantare nu exclude ajutorul ( NU manipularea emotionala) de orice fel pe care suntem DATORI sa il acordam parintilor(socrilor) nostri, atunci cand sunt in nevoi fizice sau materiale.

Anna draga, acestea au fost tot niste ganduri..:-)