|
Citat:
Nu trebuie sa imi urmati . Aveti libera alegere de a va ruga cit voiti si cit de staruitor puteti . Nu va invidiez ! Spor la treaba ! Sa nu credeti ca tot ce ginditi , cu inima buna, este stiinta si marturisire ortodoxa . Dupa comportamentul avut si postarile propuse imi dau seama de cite cunostinte dispuneti si ce fel de duhovnic aveti ! Dar nu va intristati , mergeti hotarit inainte ! |
Citat:
|
Citat:
Răspunsul tău a fost public, deci am tot dreptul să intervin cînd consider de cuviință. Altfel, te rog să scrii mesaje private și nu-ți va răspunde decît interlocutorul. Domnule, oi fi eu amator și prost informat, nu neg. De aia sînt pe forum, să mă consult cu frații întru credință, să învăț de la ei. Dar de unde și pînă unde îl cunoști tu pe duhovnicul meu?! Te invit să-ți cotrolezi impulsurile și să conversezi civilizat în acest spațiu care se vrea creștinortodox. Vezi că vorba zboară, dar scrisul rămîne; să nu-ți pară rău mai tîrziu de ceea ce scrii acum în mare viteză. Iartă-mă și Doamne ajută în continuare! |
Citat:
Astept de acum numai sunete de harpa!:48: |
Citat:
Pe de alta parte , zic sa o lasi mai usor cu amenintarile ... apropos de locul public . Dar nu iti fa probleme , am inteles ce voiesti. Nu ne vom mai intilni in discutii ! In rest , ca esti prost sau nu , ca inveti sau nu de pe universitatea forum ... este doar treaba ta ! Dupa ce ma ameninti , care mai este sensul cererii de iertare ? Sau ai dobindit stereotipii ,,ortodoxe", altele decit iubirea aproapelui ? Asteptam mult mai multa maturitate . Dar de, asta este ... Ramii cu bine ! |
Citat:
Asta e a doua oară cînd un frate ortodox de pe forum îmi refuză prietenia. Cum este posibil așa ceva între membrii aceleiași Biserici Ortodoxe - nu înțeleg. Domnilor, ce credeți domneavoastră că se întîmplă în momentul în care ne împărtășim cu Trupul și Sîngele Lui Hristos? Ce este Trupul Lui Hristos dacă nu Biserica, adică noi toți impreună? Cum dar ne vom împărtăși unii de dragostea celorlalți prin intermediul Lui Hristos din Sfîntul Potir dacă noi, cei care îndrăznim să ne apropiem avem probleme de împărțit unii cu alții, eventual sîntem certați cu cineva? Zaharia, nu glumi cu așa ceva, că e foarte grav. O dată ce am intrat în Biserică, trebuie să fim mădulare ale aceluiași Cap care este Însuși Hristos-Dumnezeu. Deci cum este posibil să aud de la un frate de-al meu că îmi refuză prietenia sau că nu ne vom mai întîlni în discuții?! Oameni buni, în Biserica Domnului nu ne jucăm de-a comuniunea, ci trebuie să o împlinim, adică să fim una în Hristos. Deci frate al meu în Hristos, dacă te-am supărat atît de tare, te rog sincer să mă ierți, căci poate săptămîna viitoare, cu ajutorul Domnului, voi merge să mă împărtășesc din Potirul cel Sfînt cu dragostea ta și a voastră. Altfel cum voi putea îndrăzni să mă apropii fără de osîndă de Sfîntul Trup dacă tu ești supărat pe mine? |
Ati uitat ca suntem in postul Apostolilor Petru si Pavel?
Ati si uitat de ziua memorabila de vineri - ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul? Lucruri grele se petrec deja sub ochii nostri si noi ne certam? Pace fratilor, tacerea este uneori cea mai buna solutie din toate! |
Doamne Iisuse Hristoase, care ai învins moartea, adu-i și lui Lilith ca și noua, pacea Ta și vindecarea trupească și sufletească cu lumina Învierii Tale.
|
Pentru Zaharia_2009
Domnule Zaharia, frate Zaharia,
Exemplele de « dragoste prosteasca , dragoste neconditionata , dragoste fara rigorile dumnezeiesti » pe care mi le-ati dat m-au ULUIT. Cu astfel de exemple extreme , marete, rarissime si "la mintea cocosului" vreti sa ma convingeti ca « proferez » o DRAGOSTE gresita ? Ati facut mare risipa de cuvinte pretioase. Ati stricat « orzul pe-o gasca », frate... Ma intreb, oare ce parere aveti despre mine, userul vitange ? « unii care se fring de dragostea neconditionata a aproapelui , ca de , nu doare gura sa vorbesti » ...da, unii se « frang » si pe aici, pe un forum de discutii, unde cuvantul scris (nici macar « auzit » ci citit) este singurul mod posibil in care-si pot arata compasiunea, sau, de ce nu, dragostea ? Un cuvant scris sau vorbit, este de multe ori mai binefacator sau mai dureros decat un gest. Si cuvintele scrise dor sau mangaie... « Eu stiu ca sunt rece si calculat dar tu, ce vei face ? Cum va suna rugaciunea ta de ajutor ? : Doamne , ma rog inaintea ta pt. sora satanista si si pt. sora newage care stie ca poate birui viata singura , adica pe tine cel ce esti Calea , Adevarul si Viata, si inca ma rog inaintea ta pt. sora care-ti batjocoreste mama si inca pt. toate si toti care sunt impotriva ta , te hulesc si te blesteama cu faptele si vorbele lor deoarece tu m-ai invatat sa-i iubesc pe toti !!! » » Da, sunteti rece... insa de data asta v-ati cam « aprins »... si nu pareti a fi calculat deloc. ...dar dumneavoastra? cum v-ati ruga pt astfel de oameni ? sau , mai bine zis, ce atitudine ati avea fata de ei ? ce ati face pentru ei ? « Daca nu ai priceput nimic din ce am spus , nu ma supar ! Eu insa stiu ca de cind ma aflu pe pamint am marturisit numai ortodox ! » Va spun cu tristete, domnule Zaharia, si din dragoste pentru dumneavoasta, ca nu am priceput nimic din ce ati spus... sper ca ceea ce, totusi, am priceput nu este ceea ce ati vrut sa-mi transmiteti. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Toti suntem frati in Hristos si este musai sa ne iubim cu totii . Cine nu este in stare de iubire nu este in stare de viata , spunea ... nu mai stiu cine ! Ca sa te pricepi sa traiesti este musai sa te pricepi la dragoste , dar avem multa sansa in viata deoarece este si o chestie instictiva. Restul sunt principii si lucruri teoretice si sterile . Vorba lui Eminescu , ce este religia ? ,,O poveste de dinsii inventata !" Conteaza ce avem in suflet , ca de mintuit este tare greu de stiut daca vom ajunge la asta . Si asa viata este scurta , este pacat sa ne mai si dusmanim ideile si parerile . Va iubesc si va simt aproape. Iertati-ma daca cu parerile mele am indrasnit , vorba gheronului Cleopa, sa va lovesc in cugetare . A fost doar un exercitiu teoretic ! |
Citat:
|
Citat:
Si eu va iubesc, pe dumneavoastra si pe toti. Nu este musai sa ma credeti... Sa aveti o seara binecuvantata! |
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort.
Din intamplare un preot** cobora pe calea aceea si, vazandu-l, a trecut pe alaturi. De asemenea si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a trecut pe alaturi. Iar un samarinean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila, Si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a purtat grija de el. Iar a doua zi, scotand doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da. Care din acesti trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari? |
Spre folosul celor ce poarta de grija altora !
Primul apostol de la Sfintul Maslu :
,,Fratilor, luati ca pilda de suferinta si de indelunga rabdarepe proorocii care au grait in numele Domnului . Iata, fericim pe cei ce au rabdat ; ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfirsitul harazit lui de Domnul; caci mult milostiv este Domnul si plin de indurare. .................................................. ......... Este vreunul dintre voi in suferinta ? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cinte psalmi. Este cineva bolnav intre voi ? Sa cheme preotii bisericii (ai carei biserici????)si sa se roage pt. el, ungindu-l cu undelemn, in numele Domnului . Si rugaciunea credintei (care credinta ???) va mintui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui (care domn, oricare ?) . Marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pt. altul , ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea dreptului (ce inseamna a fi drept inaintea lui Hristos ???) in lucrarea ei " Am postat acest apostol deoarece el, ca si pericopa evanghelica a bunului samarinean(care vad ca se tot posteaza cum ii vine fiecaruia) fac parte din slujba sfintului maslu . Pericopa nu este un exemplu de sine statator , izolat , fara considerente teologice ci ea este inchegata si cu alte porunci ale Mintuitorului pe care noi , teologi dupa ureche, le ignoram si nu retinem decit ce ne convine noua . Spun toate acestea pt. cei ce vor sa tina totusi seama la invatatura ortodoxa . Care vor sa stie in ce si cum sa creada ! Celorlalti , chiar ii indemn nici sa nu incerce sa-si prinda urechile in invatatura ortodoxa deoarece nu este chiar lesnicioasa ! NB: ARHIEPISCOP AVERCHIE (+ 1976, Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Rusiei) : “Nu tot ceea ce poarta numele sfint si drag de Ortodoxie este si ortodox: exista si falsa ortodoxie de care trebuie sa ne temem si sa fugim ca si de foc. Adevarata Ortodoxie e numai aceea care nu accepta si care nu permite prin nimic, nici in invatatura, nici in practica, nici un fel de inovatie care contrazice Cuvintul lui Dumnezeu si hotaririle Bisericii Sobornicesti.” |
Citat:
|
Citat:
Altfel..il lasa in plata Domnului ca nu cumva Domnul Cel care a zis "mila voiesc, iar nu jertfa", sa-l trazneasca pentru nescotita milostenie de a ajuta un ne-drept-credincios. Dar vai, de fapt si de drept chiar bunul samarinean nu era tocmai drept credincios (cine stie cine erau samarinenii) si uite ca in fatza lui Dumnezeu a trecut mai aproape de porunca dragostei decat ortodoxul preot si ortodoxul levit al Legii Vechi. Cine mai are urechi si o inima sa bage la cap, o reactualizare a ceea ce inseamna de fapt "Evanghelie" si ce cuprinde si la ce se refera ea, nu ti-ar strica domnule Zaharia. Ti-ar folosi mult mai mult decat a face din ortodoxie un obiect de idolatrie si un cuvant sec vizavi de nevoile spirituale ale oamenilor. |
Eterna dihotomizare a lumii si polemicile sale !
La originea acestor discutii interminabile a fost o intrebare a mea .
De la aceasta s-a ajuns la marile subiecte dezbatute de nenumarate ori ( si care inca vor mai suporta multe discutii atita vreme cit vor exista crestini care se dau sau se cred mult mai buni si mai iubitori si mai cumsecade decit sfintii care au talmacit Evanghelia, care au transmis Sfinta traditie si cei care adunati in sfinte sinoade au intemeiat Sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane) si care sunt - iubirea neconditionata a aproapelui, - nejudecarea neconditionata a lui - pomenirea tot neconditionata a oricui in tot felul de rugaciuni - netinerea cont de cine este dumnezeul adevarat si cine sunt diavolii (asa cum invata proorocul David in a sa Psaltire cind zice :,, ...caci dumnezeii neamurilor diavoli sunt") idei , desigur, newage-iste si care nu au legatura cu ortodoxia . Dar indiferent cum ar fi aceste idei este de mare mirare si intristare socotind de la ce s-a pornit si la ce s-a ajuns . Pt. acest motiv apreciez ca s-a discutat destul , din punctele mele de vedere , s-a risipit multa nevointa fara un folos evident si ca atare este momentul sa ma retrag. Ne spune Hristos : ,, Cel ce nu-si ia crucea sa si nu vine dupa mine , nu este vrednic de mine" ... referire nu la talmacitorii de serviciu ci a surorii pt. care este musai mai inti ca ea sa-si ia crucea si sa se reintoarca la Hristos ... daca voieste , caci nimic nu este obligatoriu ! NB: SF. ANTONIE CEL MARE : : „la sfarsit oamenii vor innebuni, iar daca vor vedea ca unii nu innebunesc, vor zice ca aceia sunt nebuni pt ca nu sunt asemenea lor”. |
Frate Zaharia, ganditi cu LEGEA nu cu inima... pai stim ca sfintilor le era mila si pentru ingerii cazuti, nu doar pentru oamenii pacatosi, si se rugau pentru pacea a toata lumea, nu doar pentru pacea ortodoxilor.... iata cine Il ispiteste pe Iisus, tocmai un INVATATOR DE LEGE din vremea aceea:
Și iată, un învățător de lege s-a ridicat, ispitindu-L și zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? 26. Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești? 27. Iar el, răspunzând, a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. 28. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta și vei trăi. 29. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Și cine este aproapele meu? 30. Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. 31. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. 32. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc și văzând, a trecut pe alături. 33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă, 34. Și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Ce avea samarineanul in plus fata de toti ceilalti... MILA... pur si simplu mila de situatia in care se afla... aici este cazul necazului trupesc, vazut, dar stim ca mult mai placuta in fata Domnului este milostenia pentru suflet... deci MAI ALES CEI CAZUTI SPIRITUAL trebuiesc tratati... daca sunt de alta religie, nu-i punem in pomelnice si in celelalte randuieli ale Bisericii ca asa e legea bisericii, dar MILA si RUGACIUNEA personala pentru ei sincer nu cred ca e pacat... Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc!... |
Citat:
In ceea ce priveste pe cei de alte credinte, nu pot fi pomeniti la Proscomidie, nefiind parte din Trupul Bisericii, in schimb cei botezati ortodocsi, fie ei agnostici sau atei declarati, atat timp cat n-au fost afurisiti nu vad de ce n-ar putea fi pomeniti. Sa nu uitam ca la inceput nici macar catehumenii nu puteau participa integral la Sf. Liturghie, acum usile bisericii sunt deschise de la inceput pana la sfarsit pentru oricine, indiferent de convingeri. Dupa vorba aia: intra cine poate, ramane cine vrea. Ba mai degraba bag seama ca bunii nostri credinciosi cu patlama de ortodocsi, spovediti si impartasiti o tulesc inainte de sfarsitul Sf. Liturghii, mai ales cand e vara si cald. Citat:
Si erau pagani, idolatri (romani), vorba aia "se inchinau la draci". Pe El nu L-a "prigonit ca si pe ucigas" pentru asta (wow, la sfinti noi, canoane noi)..oare sa fi fost o exceptie? Citat:
Ca deh, el e ala sanatos, cei care l-au bagat inauntru sunt nebunii. Si inca ceva domnule Zaharia. Am gasit o vorba aici: "Cum este omul, așa este și dumnezeul lui”. "Veneam în fiecare zi la mama și mergeam împreună acasă ca mama să creadă că eu vin de la școală. Odată am întrebat-o: tu L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu? Cum să nu?, a răspuns mama, eu îl văd în fiecare zi? Cum așa?, m-am mirat eu. Păi te văd pe tine în fiecare zi. Să știi că Dumnezeu este în fiecare om. Cum este omul, așa este și Dumnezeul lui. Dacă omul este rău, și dumnezeul lui este rău, dar dacă omul este bun, și Dumnezeul lui e bun”. Subiect de meditatie. |
Putem si trebuie sa ii ajutam pe oameni, indiferent de religie. In legatura cu rugaciunea, stim doar ca probabil pentru cei morti pagani nu ne putem ruga, pentru ca sfantului Grigorie Decapolitul care s-a rugat pentru imparatul Traian i-a spus Dumnezeu in felul urmator: ""Rugăciunea ta am auzit-o și dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgîni". Nu stiu daca se refera la paganii adormiti. Aici este viata si intamplarea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsm..._dialogul.html
|
Citat:
As dori sa intreb si eu ceva. Profit de mesajul asta al lui Alin, pt. ca, as usually, e genul care nu te lasa sa te imbeti cu apa rece. Daca complicam atat de mult o porunca simpla ca asta: „rugati-va unii pentru altii” (nu vorbesc aici de Sf.Liturghie), daca trebuie intai sa „bifam” atatea criterii: ca adica cine sunt acei „altii”? fac ei parte din Biserica? traiesc ei in duh si in adevar? au carnetelul de „vaccinari duhovnicesti” completat la zi? de parca noi ceilalti am fi un fel de comisie infailibila care traim foarte in duh si foarte in adevar si n-am putea cadea niciodata intre talharii de suflet care ne-ar jefui de duh si adevar, daca e asa greu de dedus ca nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi, as intreba: dupa ce hermeneutica ar trebui atunci sa interpretam si sa aplicam porunca: “Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”. Daca nici pentru aproapele sau cineva neutru nu ne putem ruga asa oricum, ci doar dupa ce-i analizam „dosarul duhovnicesc” (vorba lui Cristi), atunci fata de cei ce ne vatama si ne prigonesc la propriu, cam cand si cum am putea ajunge vreodata sa ne rugam pt. a implini porunca, ca de iubit nici nu incape vorba? Desigur ca fiind incepatori la nivel de gradinita, nu avem rugaciunea celor inaintati duhovniceste, dar as ruga pe cei care fac bine diferenta intre rugaciunea pt. aproapele versus rugaciunea pt. vrajmasi, sa precizeze clar nuantele, nu de alta dar unii ar putea rasufla usurati ca nu mai trebuie sa se roage pt. vrajmasii lor intrucat acestia nu sunt ortodocsi practicanti si nu traiesc in duh si in adevar. E clar ca prigonitorii/vrajmasii/cei ce ne blestema n-au de gand sa traiasca in duh si in adevar, deci? Ce au de facut victimele/cei prigoniti? Cum trebuie un incepator duhovnicesc sa implineasca porunca de a se ruga pt. cei ce-l vatama? In cazul celor lamuriti in foc, de ex. intemnitatii din puscariile comuniste, ma intreb cum ar fi ajuns ei sa-si sfinteasca mintea, simtirea si vointa, daca ar fi fost atat de tipicari si nu s-ar fi rugat pt. tortionarii care ii chinuiau, ca deh, nu sunt ortodocsi practicanti. Nu mi-i inchipui pe mult-chinuitii de la Jilava sau Aiud sau Pitesti ca ar fi cerut detalii duhovnicesti despre tortionari, in speta despre monstruosul Eugen Turcanu, sa vada daca sunt eligibili din punct de vedere ortodox pt. a se ruga pt. ei. Si totusi, asa au ajuns ei sfinti, asa au ajuns ei incet-incet sa-L salasluiasca pe Hristos in ei, asa au ajuns ei sa invinga irationalul demonic. Ca de ar fi slabit rugaciunea, i-ar fi coplesit ura si ar fi ajuns ca ei. Asa si-au sfintit ei treptat sufletul. La inceput rabdand chiar de mai si carteau in sinea lor, dar treptat prin rugaciune au izgonit "caracatita urii", ajungand foarte aproape de simtirea lui Hristos pe cruce. Altfel n-ar fi ajuns sa-i iubeasca pe chinuitori si sa se roage lui Hristos sa-i ierte ca nu stiu ce fac. |
Citat:
F. bine ii sta unui ortodox ca mai inainte de a face cea mai mica observatie sau cugetare este sa fie el corect si drept ma intii. Altminteri dam peste rusinica mare ! |
Citat:
Sfintii inchisorilor nu au ajuns sfinti pt. ca s-au rugat pt. Turcanu, pt Dumitrescu (unul din sefii inchisorii Pitesti), pt. Craciun (unul din sefii inchisorii Aiud),pt. Bourceanu. ori pt. orisicare dintre tortionari . Ati inteles total gresit ! Si dvs. puteti sa va rugati pt. tortionarii actuali ai tarii : Basescu, Iliescu, spionul militar Militaru si citi alti spoliatori de singe,vlaga nationala si avut national a avut tara de la revolutie si pina acum, dar cu cercitudine nu veti asjunge sfinta . Sfintii inchisorilor au ajuns sfinti pt. ca nu s-au lepadat de Hristos in nici o circumstanta indiferent cit de schingiuitoare ar fi fost inchisoarea; pt. ca nu au schimbat marturisirea ortodoxa dupa parerile lor ! Cind valeriu Gafencu era deja la Tg. Ocna si a cedat Streptomicina evreului protestant (care desi a fost botezat ortodox in inchisoare , dupa ce a iesit s-a lepadat iar de Hristos revenind la al sau protestantism) Wurmbrandt, el era deja sfint ; trecuse prin Pitesti si toti memorialistii trecuti si ei prin acel lagar deja au sesizat calmul, lumina indubitabila a fetei, cuvintul de invatatura si de discutie ca si rugaciunea neincetata pe care o dobindise. Nu rugaciunea pt. aproapele sau pt. aproapele tortionar i-au facut sfinti ci viata lor intreaga in duh si adevar neclintita de la dreapta marturisire ortodoxa : rugaciunile neincetate si rugaciunea neintrerupta a grupului numita ,,candela vesnica", postul extraordinar prin care refuza carnea, flaminzi fiind, in zilele de vineri, frigul cumplit indurat in celule sau in izolatoarele de la zarka, moartea martirica a lui Mircea Vulcanescu pt. salvarea unui tinar de la inghet cind au fost supusi izolarii prelungite in timpul iernii si cite si mai cite fapte facute in mod continuu si in conditii speciale de detentie fara a se lepada de Hristos si de invatatura sa . Li se cerea neincetat lepadarea de neam , de tara, de propriile lor familii si mai ales in ultimul rind de Hristos ! Ati auzit cumva ca acesti sfinti , ca si sfintii ardeleni ai secolului al XVIII, prigoniti de austrieci pt. dreapta credinta ortodoxa (Oprea Miclaus, Sofronie de la Cioara, Moise Macinic din Sibiel, si multi, multi altii) s-au lepadat vreodata de invatatura dreapta , evanghelica si canonica ortodoxa ? Ei au fost fericiti deoarece au fost prigoniti pt. dreptatea si adevarul lui Hristos , exact precum se spune in fericiri ! Sau credeti ca doar rugindu-te pt. aproapele tau vei ajunge sfint ? Nu cred ca sunteti atit de copila incit sa credeti pareri si povesti bucolice ! Sfintii se fac tare greu , trecind peste aproapele atunci cind el nu vrea sa marturiseasca ca si mine acelasi dumnezeu , in aceleasi conditii si pt. aceleasi motive . Il iubim pe aproapele , il hranim daca este flamind , il adapam daca este insetosat mai ales de dreptate dar daca el nu are acelasi Dumnezeu cu mine ... doar pibna aici tine prietenia mea cu el , pina la ale trupului ! Cele ale sufletului sunt mult mai scumpe , se platesc cu aur hristic , si daca nu ai , atunci te-am lasat si am plecat pe drumul meu . Tu vei putea veni doar cind te vei pocai ! Si daca in cazul lui Gafencu am putea spune ca este o minunata intimplare, exceptie , pai cu ceilalti puscariasi de frunte , precum Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Mihai Iosub, Costache Oprisan , Gheorghe Jimboiu , badea Trifan, situatia este si mai evidenta . Nu stim cit s-au rugat sau nu pt tortionarii lor dar acolo unde au ajun prin redislocare din puscariile de concentrare ei au dus cu ei cuvintul si invatatura lui Dumnezeu . Asa sunt exemplele cutremuratoare ale lui Costache Oprisan in lagarul de la Pitesti dar mai ales apoi la Jilava , al lui Virgil Maxim ajuns in puscaria de elevi de la Tirgsor unde a adus duhul si cuvintul lui Hristos printre copii si tineri , asa este exceptionalul exemplu a lui Take Rodas care in puscaria de la Pitesti a indurat cumplite batai pt. ca tot amina sa isi faca demascarea intarind prin exemplul sau pe multi studenti mai tineri ca el (ne marturiseste Gh. Andreica in grozava sa carte). Ce insemna sa-ti faci demascarea si cum ii intarea acest Rodas pe tineri ? Insemna sa nu spui nici o data cu gurita ta ca te lepezi de Hristos cel rastignit si inviat si de neamul tau chiar si in culmea schingiuirilor . Celebrul caz de lepadare la vedere, in urma batailor, a fost a lui Dumitru Bordeianu (vezi : Marturii din mlastina disperarii) care a spus cu gurita lui la anchete ca se leapada de Hristos si ca nu se va mai ruga nici o data . Al carui chin secundar acestui angajament a tinut apoi 4 ani pina cind intr-o noapte de paste , la ora 24.00, cind se trageau clopotele de inceperea slujbei invierii si el le auzea, a cazut in genunchi , a plins si s-a marturisit inaintea lui Dumnezeu ca nu mai poate fara Hristos si ca se caieste pt. lepadarea facuta . Abia atunci starea lui s-a schimbat definitiv. Si credeti ca in acesti 4 ani de lepadare nu s-a rugat pt. tortionari ? Ba da , dar deja nu-i mai folosea aceasta ci era inaintea lui Dumnezeu doar o simpla stratagema. Puteti si dvs sa va rugati si sa faceti bine aproapelui cit voiti ca nu numai ca nu veti ajunge sfinta dar nici macar nu va veti mintui ! De ce ? Pt. ca nu aceasta este credinta adevarata ! Avem temei invatatura si cuvintele Sf. Ap. Iuda, ruda domnului , care se citeste la fiecare maslu (unde suntem noi acestia cind se citeste slujba maslului ?????) si care ne spune ca : ,,... faptele fara credinta , moarte sunt " Bine inteles ca nu este vorba de credinta newage sau altele sincretice ci de vechea si dreapta credinta ortodoxa in care toate virtutile si poruncile sunt un tot unitar strinse intr-o viata numita ,,in duh si adevar " Altminteri ...totul este zadarnic ! Imi pare rau sora ca v-ati bagat pe un teren pe care nici pe departe nu il stapiniti . Dar nu-i nimic, din greseli se invata cel mai mult ! Important este sa fie multa pace si iubire destula ! |
Iată însă, în cele ce urmează, ce ne învață Sfântul Ioan de Kronstadt, cu privire la rugăciunea pentru aproapele.
Atunci când alții, lovind cu necaz și cu strâmtorare sufletul tău, te fac să te rogi lui Dumnezeu cu durere, cu inima umilită și cu lacrimi pentru miluire, roagă-te pentru iertarea păcatelor lor la fel cum te rogi pentru iertarea păcatelor tale și totodată roagă-te pentru mântuirea lor la fel ca pentru a ta. De vei ajunge să faci asta și o vei preface în deprindere, vei primi de la Domnul belșug de daruri duhovnicești, daruri ale Duhului Sfânt, Care iubește sufletul cu împreună-simțire față de mântuirea altora, fiindcă El însuși, Duhul Cel atotsfânt, vrea în tot chipul să ne mântuiască pe toți, numai să nu stăm împotriva Lui, să nu împietrim inimile noastre. Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspinuri negrăite (Rom. 8, 26). Dacă voiești să îndrepți pe cineva de neajunsurile sale, nu te gândi că îl vei îndrepta numai cu mijloacele tale: noi singuri mai mult stricăm cu propriile noastre patimi, de pildă cu trufia și întărâtarea care ia naștere din aceasta. Mai bine aruncă spre Domnul grija ta (Psalmul 54, 25) și roagă-te din toată inima Lui, Celui ce cearcă inimile și rărunchii noștri (Psalmul 7, 10), ca El însuși să lumineze mintea și inima omului; dacă va vedea că rugăciunea ta suflă dragoste și vine din toată inima, negreșit va împlini dorirea inimii tale și degrab vei spune, văzând schimbarea din cel pentru care te rogi: Aceasta e schimbarea dreptei Celui Preaînalt (Psalmul 76, 10). De vei vedea că cineva, din diavoleasca silnicie, își îndeletnicește inima doar cu un lucru deșert, pământesc (idee fixă), se necăjește mult pentru el, vorbește într-una despre el și prin aceasta stârnește în tine supărare, nu te întărâta, ci, știind bine că aceasta e o boală a duhului venită de la vrăjmașul, poartă-te blând și lin cu cel bolnav și întoarce-te îndată spre Dumnezeu prin rugăciune, având credința liniștită și netulburată, și zi troparul Chipului nefăcut de mână: “Preacuratului tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greșealelor noastre, Hristoase Dumnezeule: că de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce ca să izbăvești din muncile vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulțumită strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuiești lumea.” De vezi în aproapele neajunsuri și patimi, roagă-te pentru el; roagă-te pentru fiecare, chiar și pentru vrăjmașul tău. De vei vedea vreun frate că este mândru și îngâmfat, că se poarta trufaș cu tine ori cu alții, roagă-te pentru el ca Dumnezeu să-i lumineze mintea și să încălzească inima lui cu focul harului Său. Zi: “Doamne, învață-l pe robul tău cel căzut în trufie satanicească blândețea și smerenia și departează de la inima lui întunecarea și povara mândriei satanicești!” De vei vedea pe cineva că e răutăcios, roagă-te: “Doamne, fă-l bun pe acest rob al tău cu harul Tău!“ De vei vedea vreun om iubitor de bani și lacom, zi: “Comoara noastră nestricăcioasă și Bogăția noastră necheltuită! Dăruiește acestui rob al tău făcut după chipul și asemănarea Ta să priceapă cât de amăgitoare este bogăția și că toate cele pământești deșertăciune sunt, umbră și vis; să înțeleagă că la fel ca iarba sunt zilele fiecărui om, ori ca o pânză de păianjen, și că Tu singur ești bogăția, tihna și bucuria noastră!” De vezi pe vreun pizmaș, roagă-te: “Doamne, luminează mintea și inima acestui rob al tău spre cunoașterea darurilor Tale celor mari, nenumărate și neurmate, pe care le-a primit de la îndurările Tale fără număr, că întru orbirea patimii sale a uitat de Tine și de bogatele Tale daruri și sărac s-a socotit a fi, bogat fiind cu darurile Tale, drept care caută cu pizmă spre bunătățile robilor Tăi, cu care – o, Bunătate mai presus de grai! – îi miluiești pe toți, pe fiecare după puterea sa și după hotărârea voii Tale. Înlătură, Stăpâne Atotbune, acoperământul diavolului de pe ochii inimii robului tău și dăruiește-i lui inima înfrântă dimpreună cu lacrimi de pocăință și mulțumită, ca să nu se bucure vrăjmașul întru dânsul văzând că l-a prins de viu întru a sa voie și să nu-l smulgă din mâna Ta!” când vezi vreun om beat, zi în inima ta: “Doamne, caută cu milostivire spre robul tău cel înșelat cu amăgirea pântecelui și veseliei trupești, dă-i să cunoască dulceața înfrânării și postului și a roadelor duhovnicești care vin de acolo“. Când vezi vreun împătimit de bucate, care în ele vede fericirea sa, spune: “Doamne, Mâncarea noastră Preadulce și niciodată pieritoare, ci dăinuitoare întru viața veșnică! Curățește pe robul tău de întinăciunea îmbuibării pântecelui, că s-a facut cu totul trup și s-a înstrăinat de Duhul Tău, și dă-i lui să cunoască dulceața mâncării tale celei duhovnicești și de viață făcătoare, care este Trupul și Sângele Tău și cuvântul Tău cel Sfânt, viu și lucrător!“ Așa sau în chip asemănător roagă-te pentru toți câți păcatuiesc și nu cuteza să disprețuiești pe nimeni pentru păcatul său ori să te răzbuni împotriva lui, căci prin aceasta nu faci decât să mărești rănile păcătoșilor, ci îndreptează-i prin sfaturi, amenințări și certări care să slujească drept mijloc spre curmare răului sau păstrarea lui între hotarele măsurii. Slavă Preasfintei, Celei de o ființă și de viață Făcătoarei Treimi! Când diavolul te va strâmtora cu nemulțumirea, ura împotriva aproapelui din pricina vreunui lucru lumesc, trupesc și mă simt împovărat, chinuit, mă scol și ridic ochii inimii mele spre Treime și zic: “Părinte, Fiule, Duhule Atotsfinte, miluiește-mă”, iar eu privesc la numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh ca la însăși ființa Preasfintei Treimi, Care este de față pretutindeni în chip ființial, chiar și într-un cuvânt. Atunci primesc îndată ușurare și fuge vrăjmașul de Numele cel atotputernic și pururea închinat așa cum piere fumul. Slavă Ție, Sfintei și Celei de o ființă și de viață Făcătoarei și Nedespărțitei Treimi (vezi ecfonisul de la începutul Utreniei). Preasfântă Treime, învață-mă să disprețuiesc tot ce e pământesc, învață-mă să-mi caut pacea, îndestularea, fericirea numai în Tine – iar ca să nu mă trufesc din pricina luării-aminte pline de bunătate față de mine a Sfintei Treimi și a mântuirii pe care mi-o dă Ea, îmi amintesc că Ea ia aminte cu bunătate la fiecare viermișor, la fiecare vrăbiuță. Îmi mai amintesc și că unii creștini, care au făcut multe puteri cu numele lui Dumnezeu, pentru viața lor neevanghelică vor auzi cândva de la Domnul cuvintele: Depărtați-vă de la Mine, nu vă cunosc pe voi (Mt 7, 23; 25, 12). Preasfântă Treime! Păzește-mă de trufie și învață-mă smerita cugetare! Cu bunătate și degrabă iei aminte la mine și mă mântuiești; în urma milei Tale eu pot să mă mândresc, să prefac nesfârșita Ta bunătate și milosârdie în prilej pentru laudă de sine, ca și cum aș fi vrednic de această luare-aminte, de parcă aș fi făcut vreun lucru bun. Acoperă-mă, Preamilostivă Treime, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, cu acoperământul aripilor Tale de tot păcatul |
Citat:
De ce va repugna chiar asa cand auzit cuvantul dragoste, iubire pt aproapele? Am vecini pocaiti, cultul dupa evanghelie. Ei spun ca nu se roaga pentru aproapele ci doar pentru ei insisi. Nu stiu cu iubirea lor cum este. Le cam impartasiti ideile din cate vad... Ma rog pentru dumneavoastra, domnule, sa va mangaie Domnul Hristos sufletul si sa va umple inima de iubire pt toti muritorii. Ma rog pt dumneavoastra sa va dea rugaciunea pt aproapele ca pt dumneavoastra insiva. Ma rog pt dumneavoastra, domnule Zaharia, chiar daca asta o sa va enerveze la culme Cu drag, vintage P.S. cititi cu luare aminte postarea mea anterioara. Si va mai trimit ca nu-i greu sa fac un copy-paste. Ma gandeam sa va trimit ceva din Sf, Ioan Gura de Aur. Tot despre dragose |
D-lui Zaharia
"Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina celor care lupta Ortodoxia noastra”.
Cuviosul Paisie Aghioritul |
Iar o sa ma puna la colt Cristi, dar nu ma pot abtine:
Mai fratilor, eu nu zic ca nu trebuie sa ne rugam pentru aproapele, da, sa ne rugam, daca si cum putem, dar sa nu mai aruncam cu vorbe mari incolo si incoace, sa nu ne mai laudam atata cu putinta si cu disponibilitatea noastra afectiva de a ne ruga unii pentru altii! Auzi, daca eu spun un Doamne miluieste pe forum, ma fac asemenea samarineanului milostiv! Spun disponibilitate afectiva, ca dragostea despre care se vorbeste in Corinteni, cea mai mare virtute dintre virtuti, nu stiu cine o are, si se manifesta prin jertfa tacuta (toate le rabda), nu se arboreaza prin toate partile prin cuvinte dulci si miorlaieli... Cititi la Sfantul Simeon Noul Teolog cate trepte sunt pentru a dobandi dragostea (prima e smerenia, penultima e nepatimirea!) iar cine a dobandit-o, acela a ajuns la masura desavarsirii! La felul in care vorbesc unii, am putea crede ca avem numai sfinti in viata pe forum, cei mai mari rugatori pentru sine, aproapele si dusmani, care au ajuns la nepatimire, au invins toate ispitele, care se hranesc numai cu rugaciune... noi nu le implinim pe cele mici, dar avem pretentia ca le implinim pe cele mari. Inca o data, eu imi doresc ca toti-toti sa se roage pentru toti, sa se mantuiasca si sa se desavarseasca, dar sa nu traiasca in inselare, zicand: ia uite ce bun si ce iubitor de Dumnezeu si de aproapele sunt eu si ce rau e vecinul meu, ca nu a ajuns la masura mea! |
Citat:
Si nu vorbim aici de o nevoie oarecare, e o chestiune efectiv de viata si de moarte, atat fizica cat si spirituala. Ce atitudine ortodoxa e asta sa spui cuiva in suferinta: "fa-te tu mai intai sanatos si pe urma o sa ma rog eu pentru sanatatea ta". Nu vezi nici o problema aici? Nu e vorba aici de cine stie ce mega-virtuti teologice, ci bun simt care deriva dintr-o farama de umanitate si afectiune. De ce pe unii religia ii dezumanizeaza in loc sa fie procesul invers? Buna intrebare.. Sper ca unii sa nu se grabeasca sa dea vina pe religie si sa invoce umanismul ca valoare superioara. P.S. I-am luat-o inainte lui Cristi, sper sa ma ierte. :) |
Citat:
Parintele Paisie Aghioritul este o somitate clasica a ortodoxiei contemporane si nu a scris numai ceea ce ati postat aici . Bine ar fi sa il cititi in intregime . Veti avea bucurii enorme dar si multe contradictii . A scris f. mult si f. adinc ! El face parte din garda parintilor arhiclasici, atoniti , in care intrau si Iustin Popovici s, Arsenie Boca si Cleopa chiar daca acestia nu etau atoniti. Faceti ce doriti si comportati-va cum va convine dar tare bine este ca atunci cind va alegeti un autor ortodox spre lectura interesati-va despre cit de mult a scris si cautati sa-l cititi integral, ca sa puteti intelege ceva ! Altminteri, pe parti cititi , pe parti veti vietui ! Desi v-am privit cu entuziasm , in cele din urma ati reusit sa ma dezamagiti . Dar ce mai conteaza aceasta intr-o lume in care ,,binecuvintarea" este totuna cu ,,binecuvîntarea" iar ,,unitatea credintei" tot una cu ,,unirea credinței". Bucurati-va mult ca nu sunteti ca mine , stiti pilda vamesului si a fariseului : ,,...multumescu-Tie Doamne ca eu nu sunt ca vamesul acesta ..." Sa dea Dumnezeu sa ne auzim , cind o fi sa fie , cu bine si pace ! NB : din ce lucrare a parintelui ati extras pasajul si care este locul ? |
Citat:
|
Citat:
Pentru ca tot puneti formularile astea fata in fata: ,,unitatea credintei" tot una cu ,,unirea credinței", eu una chiar as vrea sa stiu diferenta, si va intreb cu umilinta, pentru ca eu chiar nu as sti sa spun diferenta. Multumesc. |
[quote=zaharia_2009;372542] Bine inteles ca nu este vorba de credinta newage sau altele sincretice ci de vechea si dreapta credinta ortodoxa in care toate virtutile si poruncile sunt un tot unitar strinse intr-o viata numita ,,in duh si adevar "
Altminteri ...totul este zadarnic !QUOTE] Nu am deloc pretentia ca as stapani vreun domeniu de nici un fel. Nu asta a fost motivul pt. care am zis si eu ceva aici. Imi exprimasem o nedumerire legata de porunca lui Hristos de a ne ruga unii pt. altii, chiar si pt. vrajmasi. Nu inseamna deloc ca as fi neglijat toate celelalte aspecte legate de marturisirea ortodoxa, ci doar am incercat sa pun reflectorul pe unul singur: si anume, porunca de a ne ruga. Nici daca as fi stapanit domeniul, nu as fi avut cum sa acopar toate nuantele si sa fiu exhaustiva intr-o singura postare. Pentru ca tot ati precizat in postarea dvs. despre acel “tot unitar” care da vietuirea in duh si in adevar, o sa va rog sa-mi dati voie sa zic pe scurt cam cat am inteles eu pana acum (evident nedesavarsit, evident mai mult din teorie si din practica nu prea) cam ce inteleg eu prin "vietuirea in duh si in adevar”. Din cat am priceput eu ce are Hristos de gand cu noi, in esenta, vietuirea ortodoxa e o continua "devenire intru fiinta" (vorba lui Noica-filosoful), un drum de parcurs de la chip la asemanare. Matematic exprimat, drumul pe care putem oscila e axa de la minus infinit catre plus infinit. Dumnezeu, cand l-a creat pe om l-a pus in punctul neutru 0 pe directia plus infinit. Nici n-a facut omul bine 2 pasi ca s-a razgandit si a luat-o razna in directia opusa, catre minus infinit, directia tenebrelor intunericului. Ruptura de Dumnezeu prin schimbarea directiei a marcat definitiv firea omului. A venit Hristos, a pus din nou umanul in punctul initial 0, l-a orientat din nou spre plus infinit si il lasa din nou sa-si parcurga drumul pt. care fusese creat initial: cel de la chip la asemanare, prin dobandirea virtutilor. Pe masura inaintarii, se dobandesc incet-incet, una cate una virtutile pe care le-a ratat Adam, si asa treptat se dobandeste prin har firea Lui Hristos. Prima conditie, e evident aceea de a merge spre plus nu spre minus infinit. Toate celelalte se dobandesc pe parcurs. Parcurgerea asta de la ceea ce suntem spre ceea ce am fost proiectati sa devenim, adica asemenea lui Hristos, tocmai parcurgerea asta inteleg eu ca o invatam in Ortodoxie. Sau cum zicea celalalt Noica (monahul) - ortodoxia e firea omului. Parcurgerea acestui drum are deci scopul asta de a ne ajuta sa dobandim firescul pe care nu-l avem decat daca Il avem in noi pe Cel-dupa-al-carui- Chip-suntem. Si asta se face treptat, pas cu pas, incet-incet, uneori cu caderi si alunecari, cu poticniri si ridicari, dar neaparat sa nu pierdem din vedere scopul: de a dobandi firescul, firea lui Hristos. Acuma , pe scurt, ce inteleg eu (teoretic, limitat si imperfect, desigur) prin a dobandi firea lui Hristos? A incepe impreuna cu El, sa unesti in tine cele 3 puteri sufletesti scindate prin pacat: adica ratiunea sa fie unita cu simtirea si cu vointa dupa ce au fost deja curatate. Omul launtric sa fie un tot unitar, nu scindat, spart in mii de cioburi. Dar asta nu se poate face asa oricum, de capul nostru, ci musai indrumati pas cu pas de cineva care a parcurs deja o parte din acest proces launtric. Adica: 1. mintea sa ajunga sa izgoneasca acele ganduri pe care Hristos nu le-ar gandi si sa inceapa sa gandeasca doar cele ce le-ar gandi Hristos 2. simtirea sa ajunga sa simta doar ce ar simti Hristos pentru fiecare si sa izgoneasca acele simtiri pe care Hristos le-ar respinge 3. iar vointa sa inceapa si sa ajunga sa voiasca doar cele ce ar voi Hristos. Asta inteleg eu ca ar fi idealul, manifestat concret in fapte, cuvinte si atitudini fata de oricine. Stiind ca asta e scopul, nu pot sa nu vad cat de departe sunt eu. Cam asa inteleg eu ca au facut sfintii de-a lungul veacurilor indiferent de conditiile exterioare. Ba mai mult, cu cat erau mai prigoniti, mai chinuiti si mai batjocoriti prin cele ce sufereau de la cei din afara lor, cu atat mai mult, in launtrul lor, deveneau tot mai asemanatori cu Hristos pt. ca ei au inteles mai bine ca oricine ca ratiunea, simtirea si vointa, desi ne sunt scindate, au fost facute dupa chipul Sfintei Treimi pt. a fi perfect unite si asa perfect unite si armonizate se pot reflecta in exterior in fapte concrete spre mantuire. Asta inteleg eu prin “vietuire in duh si in adevar” , adica un intreg proces vizibil atat in afara prin fapte, cat si launtric, de lunga-lunga durata pt.a ajunge sa nu mai fim scindati launtric: mintea sa gandeasca ce-ar gandi Hristos, inima sa simta ce ar simti Hristos si laolalta cu vointa sa voiasca ce ar voi si Hristos. Toate astea concretizate in fapte de credinta. Asta inteleg eu ca vrea Hristos de la noi: sa colaboram cu El, sa-L lasam pe El sa ne “sudeze” launtric prin har fisurile create de pacat pt. a uni din nou ceea ce fusese unit de la inceput. Din propria experienta, atata timp cat mintea are propriile ei ratiuni contrare lui Hristos, inima propriile ei simtiri opuse lui Hristos iar vointa propriile ei doriri diferite de ale lui Hristos, chiar daca in exterior se pare ca implinim tot ca la carte, e semn ca ruptura noastra launtrica nu e nici macar prinsa in copci, iar rana scindarii inca sangereaza. Iar faptele savarsite concret in afara sunt si ele imperfecte, inconstante si sporadice. Multumesc daca ati ajuns pana aici cu lectura acestui rezumat imperfect si mai degraba teoretic. Cam asa ma gandesc eu ca prigonitii inchisorilor au ajuns sfinti : in ciuda scindarii din exterior, L-au lasat pe Hristos sa le uneasca mintea cu inima si cu vointa si nu mai traiau ei, ci Hristos traia in ei, cu gandurile Lui gandeau, cu simtirea Lui plangeau cu suspine negraite pt. absolut toti oamenii (inclusiv pt. tortionari) si cu voia Lui, voiau si ei ca toti oamenii sa se mantuiasca. (spre deosebire de mine, care si in conditii de neprigoana, am cazut in mainile "tortionarilor de suflet" care m-au facut tandari si cioburi. Ba mai mult, nici nu-L las pe Hristos sa ma realcatuiasca, ca doar si eu am idei si stiu cum sta treaba. Cu atat mai mult, as avea nevoie de rugaciunea celorlalti!) Cu pace sa iesim! |
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:26:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.