Pentru mine Iisus este totul. Fara El as fi un nimeni.:6::6:

Tu chiar esti cineva ! Un exemplu de lupta , dragoste si credinta adevarata . Nu stiu cati ar fi reusit sa depaseasca suferinta prin care treci tu , dar esti un exemplu pentru noi din toate punctele de vedere , iar optimismul tau , este dat de dragostea adevarata si neconditionata in Hristos !

In cartea "Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa", mitropilitul Hierotheos Vlachos emite ideea ca oamenii se pot considera tamaduiti, atunci cand au dobandit cunoasterea lui Dumnezeu, precum Adam in rai. Cu alte cuvinte, omul indumnezeit este un om tamaduit. Gasim aceasta realitate la sfinti. Vederea lui Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu, iar El da acest dar cui vrea si cand vrea. Noi sa ne rugam spre a fi curatiti pe dinauntru, sa scapam de patimi, si pentru ca mintea noastra sa ne fie luminata.

Vorbim despre o tamaduire, deci si de o boala. Hierotheos Vlachos ne spune ca boala este in mintea omului; deci mintea trebuie tamaduita. Iar Sf. Maxim Marturisitorul ne spune, ca izbavirea de durere si placere este semnul ca omul a trecut de treapta curatirii; semnul ca a ajuns la treapta luminarii, sau a trecut de ea, este izbavirea de nestiinta si de uitarea lui Dumnezeu.

Iar semnul ca a ajuns la indumnezeire este eliberarea de inchipuire si de toate infatisarile pe care i le aduce lumea simturilor.

Iata si o scurta rugaciune, pe care ne-o sugereaza: "Lumineaza intunericul meu!" Si daca Dumnezeu va voi, Se va descoperi noua. Atunci vom sti ca am fost tamaduiti, si vom primi darul teologhisirii, al grairii de Dumnezeu.

De la treapta luminarii mintii si pana la treapta vederii dumnezeiesti lucreaza rugaciunea mintii. In starea de contemplare rugaciunea se intrerupe si porneste din nou, cand inceteaza vederea lui Dumnezeu.

Ca sa vedem ce daruri minunate ne face Iisus Hristos, cand isi face salas in inima noastra.
Sa incepem cu pocainta, sa continuam cu rugaciunea mintii, pentru a ajunge la luminare, care ne duce la vederea lui Dumnezeu, urmata de o contemplatie statornica.

Putem spune, ca teologia ortodoxa este roada tamaduirii, dar si calea ajungerii la tamaduire.

Multi se numesc crestini, dar nu toti au aceeasi traditie in ceea ce priveste mestesugul tamaduirii si a cunoasterii lui Dumnezeu, fapt care se reflecta in invatatura dogmatica. Deosebirile dogmatice oglindesc deosebirile corespunzatoare in privinta tamaduirii. Acolo unde este vedere a lui Dumnezeu, exista si formulare dogmatica limpede.

Scurt si cuprinzator! Fara El nimic nu suntem. Asa este, Georgiana!
P.S.: imi place semnatura ta; denota maturitate.

Doar atat spun: HRISTOS ESTE CALEA,ADEVARUL SI VIATA!

ASTA E SI PENTRU MINE!Indiferent ce facem,indiferent ce pasiuni avem sa nu uitam in primul rand de DUMNEZEU,DE HRISTOS!


NIHIL SINE DEO!(NIMIC FARA DUMNEZEU)

Foarte frumoase mesaje!
 

Doamne ajută!
M-au impresionat mult şi m-au întărit sufleteşte mesajele voastre despre Domnul nostru Iisus Hristos! :)

Dumnezeu să fie cu voi toţi, dragi fraţi creştini

Cu respect,
Laura Stifter

Hristos în mijlocul nostru!!

O poezie minunată!
 

Zorica Latcu - Ghetsimani

[COLOR=#422817]Picioarele spalate de plansul Magdalenii
Se fransera. Sub raza divinei milostenii
Iisus cazu in ruga cu fata-nsangerata
Si greu in pacea noptii rosti cuvantul: Tata,
Iti simt durerea sfanta si grija parinteasca,
Ma doare mila calda ce vrea sa ma-nveleasca,
Ma tulbura iubirea si jalea de Parinte.
Cand sangele va curge prinos al jertfei sfinte,
Cand urletul multimii va cere de la Tine
Sa osandesti pe Domnul luminilor depline,
Cand voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Cand Fiul Tau cadea-va sub bici fara putere,
Cand sfarticandu-mi trupul in drumul alb de tara
Voi duce spre Golgota cereasca mea povara,
Parinte-al meu, in mila sa nu-ti uiti legamantul,
Ma lasa cu durerea sa mantuiesc pamantul.
Sa nu-ti aduni blestemul si fulgerele toate,
Ca sa opresti mania neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dansii cu ploaie de pucioasa,
In marea Ta iubire ma uita si ma lasa,
Ma lasa, Doamne-al milei, sa nu-ti mai simt iubirea,
Sa stiu ca nu-mi ajunge la Tine tanguirea.
Te-mbraca azi in haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfanta a invierii mele.
Ca sa nu stiu cat suferi in lumile-ti senine,
Parinte, fa sa treaca paharul de la mine.
Iisus ridica fruntea si-ncepe sa coboare.
O aripa de inger l-atinse cu racoare.[/COLOR]

Pentru mine Iisus are un loc important in inima mea el ma povatuieste si imi arata drumul drept plec cu el la drum dimineata si cu el cu ma culc in gind,cu el ma sfatuiesc la nevoie.Este cel mai bun prieten al meu.

Doamne ajută!
Deoarece nu ştiu sigur dacă vom mai putea comunica în următoarele săptămâni (trebuie să plec într-o regiune unde funcţionează foarte greu internetul), aş dori să vă transmit tuturor rămas bun şi multe bucurii! Spor duhovnicesc şi, celor care pleacă în concediu în această perioadă, vacanţă plăcută! :)

Eu nădăjduiesc că voi mai putea intra pe net şi în următoarea perioadă, dar vă scriu acest mesaj ca să nu credeţi, dacă nu mai intru, că am părăsit forumul şi... am dezertat de la discuţii. :)

Domnul Iisus Hristos să fie cu voi întotdeauna şi să vă umple inimile de bucuria harului Său, dragi fraţi creştini!

Cu deosebit respect,
Laura Stifter

Hristos în mijlocul nostru!

Locul lui Hristos e inima smerita. Fara smerenie, Hristos e lipsit de loc in noi. Am intalnit la un moment dat aceste cuvinte si tare mult mi-au placut: "Apa nu se aduna pe crestele muntilor, ci in locurile joase, adanci. Nici binecuvantarea lui Dumnezeu nu se salasluieste in cei mandri, ci in cei smeriti".

Daa, foarte frumos! :)

Doamne ajută!
Iată un fragment deosebit de impresionant din cartea "Inima în Marele Post" de Sfântul Nicolae Velimirovici:

1. În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toatăinima ta.
2. Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele întâmplări, şi sărută-i poala şi mânecile veşmintelor,nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e,” tu strigăle în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte,cu toată inima ta!
3. Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mâna ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îlscuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatulvostru, toată alcătuirea voastră?
4. Când Pilat Îl întreabă pe tăcutul Domn: Ce esteadevărul?, tu mărturiseşte şi spune: Iată, El esteAdevărul dumnezeiesc viu şi întrupat. Când ostaşii Romani Îl biciuiesc, tu stai lângă El şi spune fiarelor:Fiii lupoaicei, veşnici purtători de moarte, nu biciuiţipe Mielul lui Dumnezeu cel purtător de viaţă, Care dă viaţă împărăţiei voastre a morţii.
5. Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă crucea Lui împreună cu Simon Kirineanul, şi împreună cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge, şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-i buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.
6. Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu strigă: Au! Când sânt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s-ar înfige în trupul tău.

7. Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în sineţi: Preacinstită Maică, şi eu Îl iubesc cu toată inima mea.
8. Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori înaintea Lui.
9. Când Iosif şi Nicodim Îl pogoară în mormânt, tu caută să fii împreună cu El în mormânt. Închipuieţi că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai undeva aproape de mormânt, şi viaţa ta să o priveşti ca fiind în mormânt. Şi îţi va fi dulce, foarte dulce, moartea cu El şi întru El.
10. Oare cu cât mai dulce va fi învierea cu El şi întru El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?! Oştenii Împăratului merg înaintea Împăratului, feţele lor sunt ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina în întunericul Golgothei şi în întunericul sufletului tău, atunci te vei simţi ca un om nou.
11. Şi când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor, şi nu vei ştii dacă să te ascunzi sau să fugi sau să i te arăţi, iată, El întâiul se va apropia de tine şi ca pe Maria te va chema după nume. Iar când El te va numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra în tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi El îţi va întoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi tu, tremurând, vei cădea la picioarele Lui şi, printre suspine, vei striga precum Toma: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu, slavă Ţie!

Sursa online: www.ortodoxiatinerilor.ro

Numai bucurii!

Chiar acum cateva minute , citeam un pasaj din Emil Cioran care spunea atat de simplu si frumos ca : " Dumnezeu este intervalul dintre doua batai ale inimii ". . .:1:

Când m-am rugat lui Hristos, cu ultima fărâmă de credinţă, să mă ajute şi să nu mă lase pradă disperării, nu mi-a răspuns. Atunci am înţeles, după o serie de oscilaţii, faptul că singurul lucru care mă va determina să lupt în continuare, va fi doar tăria voinţei mele.

Inseamna ca ti-a raspuns, de vreme ce ai gasit resursele necesare :). Dumnezeu nu e un imens papagal rosu.
Bine ai venit pe forum!

Faptul că am ales să cred în mine şi în puterea mea de izbândă, nu înseamnă că Hristos mi-a răspuns. Pentru că dacă îmi răspundea, astăzi nu eram chinuit de demoni - cu care mă lupt clipă de clipă - ci fericit.

buna seara1
 

Bine ai venit Marcus A! acum se face curatenie in tine si sigur ca e dureros. cu totii trecem prin astfel de lupte la un moment dat, mai ales cand vrem sa ne apropiem de Hristos. asta nu inseamna ca El nu iti raspunde, ci poate chiar iti raspunde...trebuie sa te bucuri ca ai ocazia sa lupti cu ce este in tine si sa lepezi ceea ce nu te apropie de El. apoi, totul o sa fie cristalizat si sigur ca unde este curat poate sa intre si lumina. e doar parerea mea.

cat despre fericire sau nefericire, Hristos este dincolo de toate astea.

Ce asteptam cand cerem un raspuns de la Domnul? Cum am vrea sa fie acest raspuns?...
Cred ca acestea ar fi intrebari pentru o intreaga dezbatere... Deocamdata subscriu cu bucurie la raspunsul tau.

@Dobra Daniela
Cu stereotipurile religioase (creştin-ortodoxe, în cauză) sunt obişnuit de câţiva ani.

@ioan cezar
Când m-am rugat pentru un răspuns, am aşteptat... exact acel răspuns.

Niciodată nu am înţeles, în pofida amalgamului de interpretări primite, de ce Dumnezeu, în atotcunoaşterea şi atotputernicia Sa, preferă să ne lase pradă suferinţei crunte; pentru mine, simbolistica pildei lui Iov este probă incontestabilă în acest sens, numai că uneori, la finalul drumului anevoios, Iov-ul zilelor noastre moare fără să fi primit vreodată răsplata mult aşteptată.

De asemenea, nu am înţeles de ce Acesta îşi tratează discreţionar propria creaţie, oferindu-le câtorva totul, iar celorlalţi nimic.

Hristos a spus :"fara Mine nu puteti face nimic"
Hristos ,Dumnezeu , nu ne ajuta cand vrem noi ci cand considera El.Fiind o persoana primim ajutor daca suntem vrednici.
Sa-i cerem ajutorul rugandu-ne cu cele cateva cuvinte "Doamne Isuse Hristoase ,fiul lui Dumnezeu ,miluieste-ma pe mine pacatosul!"
Noi ,ortodocsii gasim multa alinare cu aceasta rugaciune spusa cat mai des cu putinta.
Sectantii cred ca numai credinta ii mantuieste ,dar nu e suficient.
E necesara o conlucrare cu Dumnezeu prin faptele credintei:Post ,milostenie ,spovedanie ,impartasanie,sfintele slujbe .
Avand sufletul curatat de patimi prin sfanta spovedanie Dumnezeu e mai aproape de noi si ne asculta.

Dumnezeu lucreaza in scop educativ pentru mantuirea noastra.
La unii le ofera totul pe acest pamant si nimic dincolo.

Tocmai de aceea m-am rugat Lui, în speranţa că mă va ajuta, însă în afara durerii şi a tribulaţiilor, nu s-a întâmplat nimic. Există poate şi o altă explicaţie pentru acest lucru, exceptându-le pe cele de genul "voia Domnului", "Dumnezeu are un plan cu tine" sau "Necunoscute sunt căile Domnului", care fac parte dintr-un anumit tipar?
Cunosc acest lucru foarte bine. Dumnezeu nu ne răspunde exact în clipa când avem cea mai mare nevoie de El. Şi atunci, mă întreb: ce sens are să răspundă atunci când nu mai avem nevoie? În cazul meu, de pildă, totul este pierdut pentru totdeauna. Luând în considerare trădarea lui Hristos - de care am avut parte - este posibil ca Acesta să mă fi considerat nevrednic de a primi fericirea? În acest caz, din nou nu înţeleg sensul căilor Lui, devreme ce în jurul meu sunt o sumedenie de nevrednici fericiţi.
Ştiu că pentru unii, Paradisul se concretizează aici, pe pământ, în timp ce altora nu le rămâne decât incertitudinea unui Eden dincolo de mormânt. Şi acest fapt nu este corect.

Hristos este singurul prieten adevarat, care vegheaza necontenit...

Penru Dumnezeu nu este atit de importanta fericirea noastra paminteasca ci doar masura in care ea contribuie la sau se bazeaza pe un anumit progres spiritual al personalitatii noastre.

Asa incit uneori fericirea si nefericirea sint doar ingrediente adugate in proportii diferite in functie de specificul lectiilor pe care tocmai urmeaza sa le invatam.

acum,noi nu intelegem material,cum lumina este si unda si particula,ceea ce este ceva f simplu,prin comparatie,cum am putea sa deslusim ceea ce ai enumerat mai sus,ca oameni cu creierasul finit.
cum ar spune si Petru Tutea:Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

Masura in care Iisus (ca Dumnezeu si ca Hristos) este in noi este masura in care noi prin personalitatea-caracterul nostru manifestam desavirsirea.
Doar cunoscind aceasta desavirsire -prin trairea ei - putem cunoaste pe Dumnezeu.
Apostolul scria ca trebuie sa atingem desavirsirea inaltimii plinatatii lui Hristos.
Chiar daca e posibil ca inaltimea Sa sa fie un pic mai mare decit potentialul desavirsirii omenesti -fiindca nu vom putea fi Iisusi sau Dumnezei -insa acest potential uman implinit ne este destul in cunosterea naturii existentei divine. Avind dar si intelepciunea desavirsita vom fi doar "ca Dumnezeu"- dupa cum spunea si sarpele cu dreptate adamilor.

Daca nu nu vom fi Iisusi sau dumnezei atunci ce vom fi?

In VT la un moment dat intro proorocie Dumnezeu se ia la intrecere cu unii falsi prooroci ca sa se vada "care sintem dumnezei."

Deci dintr-un anume punct de vedere proorocii sint considerati ca facind parte intro oarecare masura din dumnezeire.

In NT Iisus prin Apocalipsa lui Ioam ii numeste pe mai marii celor 7 biserici ingeri. "Spunei ingerului din.."
Ceea ce inseamna ca in realitate sfintii arhanti vor putea fi ingeri implinind lucrari "mai mari chiar decit Mine."

Referitor la vamesul de pe cruce despre care Iisus a spus ca in acea zi el va vedea Imparatia lui Dumnezeu- trebuie inteles si ca o pilda caci vamesul nu era inca desavirsit ca sa poata intra in imparatie -poate cel mult intro revelatie (vizita) ca sa vada cam cum e dupa puterea lui de perceptie nedesavisrita. Pilda se referea la sinceritatea spirituala.
Exagerarea este si ea o forma de stil prin care se doreste accentuarea unui lucru. In acest caz "minciuna" se numeste diplomatie divina.

O posibila manifestare a diplomatiei poate fi prezenta si in situatia referirii la Ioan Botezatorul- despre care ni s-a spus ca el in imparatie este mai mic decit cel mai mic inger.
Aici este posibil ca lucrurile sa nu fi stat chiar asa caci interesul si aprecierea trebuia mutata de pe Ioan Botezatorul pe Iisus -care trebuia preamarit iar Ioan "preamicsorat".
Pentru ca deja el isi facuse o seama de discipoli care trebuiau trasnferati catre calauzirea lui Iisus.
Si deasemnea fructificata la maxim situatia nasterii miraculoase din fecioara in sensul in care ea trebuia considerata un semn important- un mare avantaj.

Dumnezeu nu este un robot care sa raspunda cand am apasat pe buton.
V-ati gandit ca Dumnezeu ne da necazuri pe masura faptelor noastre pacatoase ca sa ne indreptam?
Daca noi suntem drepti si avem parte de necazuri inseamna ca avem parte de un Dumnezeu nedrept.
Dar noi stim persoane care traiesc corect si au parte de binecuvantari.
Dumnezeu ne oranduieste viata intr-un mod placut atunci cand si noi vrem sa ne facem placuti Lui.
Voia Lui pentru noi este ceea ce ne face bine spre mantuire
"Fie Doamne mila Ta spre noi precum si noi am nadajduit intru Tine"
,e o rugaciune a Sfintei Liturghii
si "Doamne fie voia Ta care vrei ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina"
Deci voia Lui este cea mai buna .

Pe baza acestui raţionament, se poate afirma că vrerea Lui a fost ca eu să pierd totul şi să sufăr pentru tot restul vieţii mele. Voia Sa a fost, deci, săparea unei prăpastii infinite între mine şi El, ceea ce înseamnă că eu nu sunt unul dintre cei aleşi.

De ce Dumnezeu se manifestă astfel, prin teste, încercări, chinuri şi piedici? Pentru ca un individ să primească salvarea, trebuie să cunoscă în mod obligatoriu suferinţa cu rol epurator, chiar dacă poate fi cel mai drept şi temător om de pe pământ? Din nou, acest fapt este nedrept.



Încă un lucru. Eu, când am postat pe acest site, nu am căutat argumente şi opinii care aparţin unui format standard, unui anumit şablon - ca unele de mai sus - ci am căutat explicaţii practice, realiste, care nu sfidează logica.

Explicatiile se gasesc in predicile parintelui Arsenie Boca. Pe site-ul nistea.com sunt predicile parintelui:
"Despre durerile care vin asupra oamenilor" cam asa se numeste predica.

De ce nu raspunde ? De ce crezi , tu omule , ca Dumnezeu este pentru unii muma si pentru altii ciuma , caci asta se intelege din expunerea ta ?
Duhul lui Dumnezeu peste toti vine , ca o lumina se revarsa peste noi , dar oare cine tine aceasta lumina sub obroc , cine o impiedica sa vina asupra noastra ? Te-ai intrebat in sinceritatea ta , sau doar ai vrut sa intuneci acest thread cu filozofia ta desarta ? Acest Duh al luminii si al sfinteniei cu ce il intunecam noi pacatosii ? Cu ce il gonim noi de la noi ? Oare el poate sta la un loc cu intunericul ? Nuuuuu ! Prin ce crezi dumneata ca suparam si intristam pe Duhul Sfant ? Prin pacate , prin pacatele de moarte ! Crezi ca esti atat de nevinovat sau fara de pacat ca Dumnezeu sa stea drepti in fata ta sa-ti indeplineasca cererile fara sovaire ? Spui ca unora le da tot , iar altora nimic ! Dar oare te-ai gandit ca cei ce o duc "atat de bine " , sunt tocmai cei osandit in viitor , fara perspectiva , unde viata se termina tocmai aici ?
Vrei sa ti sa stearga totul , sa fi fara de pacat , fara ispita , fara incercare ? Vrei ca Dumnezeu sa-ti fie sluga , iar tu stapan ? Asa ceva nu o sa vezi , in vecii vecilor . Amin !

Să "intunec acest thread cu filozofia mea desarta"?

Iertată-mi fie îndrăzneala, distinse domn, că am cutezat să corup, prin hidoşenia propriilor gânduri, splendoarea divină a acestui thread. Dacă l-am întristat pe Duhul prin păcatele mele de moarte, aşa cum spuneţi, speranţa a murit şi pierdut sunt în abisul etern al întunecimii. Deci, în viaţa aceasta pământească pe care o trăiesc încă, nu mai am nimic de pierdut, fiind pierdut, putând să săvărşesc păcate de orice natură. Desigur, dacă pe dvs. Biserica şi Dumnezeu vă determină să nu faceţi păcate de moarte şi să vă căiţi pentru cele săvârşite, singurul lucru care mă determină să nu fur, de pildă, este propria mea conştiinţă.


Revenind la tema principală, nu i-am cerut niciodată lui Dumnezeu să-mi fie slugă, cum cuvintele dvs. rău-voitoare insinuează, ci i-am cerut să salveze un suflet aflat în convulsiile morţii. Nu m-am rugat pentru avuţie şi desfăţ, ci pentru un suflet care merita să trăiască şi să se bucure de dreptul său la fericire. Închei aici, dar trebuie să vă spun atât dvs., cât şi altora, că faptul de a-mi spune că acesta este acum la Domnul, bucurându-se de prezenţa Lui, ar fi de prost gust, de un ridicol absolut, şi o jignire atât la adresa durerii pe care o voi simţi până la sfârşitul vieţii, cât şi la adresa memoriei lui.

Remarc, deopotrivă, "blândeţea" specifică anumitor creştini (mă refer la majoritatea cultelor creştine, nu punctual la ortodoxie şi la dvs.), folosită deseori în încercarea de a apăra universul dogmatic în care vieţuiesc, de aşa-zisele atacuri inamice care, în fond, nu sunt decât încercări de a înţelege manifestarea Creatorului în raport cu propria Sa creaţie. Dacă încă de la început am pornit cu o prejudecată, nu înseamnă că cineva dintre userii acestui forum n-ar fi putut să mă determine să pricep manifestarea Domnului în relaţia Lui cu omul. Poate că în adâncul inimii mele speram la un miracol, la o ieşire de sub tipar, la o frază în urma căreia raţiunea să-mi fie înfăşcată de lumina Domnului şi eu, personal, să aflu alinare şi să înţeleg de ce justiţia divină a mai nimicit încă două suflete. Dar, cuvintele dvs. mi-au arătat încă o dată contrariul şi înţelepciunea propriei decizii de a renunţa la ortodoxie.

Sănătate şi Doamne ajută!

Poate ar trebui date mai multe detali. Din ce punct de vedere Dumnezeu a luat tot?
Si eu sint tentat sa spun ca altii au totul -vazind fericirea lor lumeasca -insa cu adevarat cei care au totul sint cei mai sfinti, oricit de putin au lor nu le lipseste nimic si sint fericiti. Iar unii dintre eu au parte si de fericirea lumeasca ca o consecinta a sfinteniei - a lectiilor invatate si a eforturilor materiale depuse.
Si chiar daca El ia temporar puterea si stapinirea de sine a omului treptat o da inapoi celor care doresc evolutia spirituala. Asta ca sa ne ajute sa invatam si alte lectii pe care poate nu le constientizam deplin.

Sanatate ne da , pe cat meritam , si de ajutat ne ajuta dupa sufletul fiecaruia , caci nimic nu este intamplator , si ne primim rasplata inca din asta viata , nu spre osanda noastra , ci spre indreptarea si luminarea noastra , iar vina ca nu intelegem asta nu este a Lui , ci a noastra !
Pana la urma frate : Ce loc ocupa Hristos in inima ta ? ( aceasta este tema thredului de fata ) !

Pentru Marcus Aemilius
 

Suflet copleşit de întristare,
Nu te cunosc şi n-am trăit niciodată experienţe asemănătoare cu cea prin care spui că treci în această perioadă. De aceea, voi evita să-ţi dau sfaturi şi, mai ales, să te judec.
Înţeleg că sufletul îţi este deznădăjduit, slăbit de suferinţă. Oricare ar fi motivul, există o scăpare... pe care o cunoşti, desigur, dar o eviţi, aşa cum facem toţi, atunci când, căzuţi în întristare (din cauza altora, sau ca urmare a propriilor greşeli), ne temem să cerem ajutor, parcă nu îndrăznim să conştientizăm faptul că iubim şi suntem iubiţi. Şi ce, mai corect spus cine este scăparea noastră? Iisus Hristos, Cel Care, din iubire faţă de noi, S-a făcut Om asemenea nouă, a trăit suferinţele şi neliniştile noastre, asumându-Şi inclusiv moartea noastră. Ai spus că te-a trădat. Dacă te-ar fi trădat, nu S-ar mai fi sacrificat pentru mântuirea ta. A, nu mai vrei să auzi tot argumente raţionale, teologice etc? Întrebi doar de ce nu răspunde cererilor tale. Nu ştiu... întreabă-L pe El. Tot ceea ce ştiu , este adevărul că Hristos ne iubeşte şi în tot ceea ce face putem recunoaşte dragostea Sa dumnezeiască pentru noi. Mai mult decât atât Doar El îţi poate revela şi cred că, în starea ta spirituală pe care ne-ai descris-o, niciun argument filosofic sau teologic nu ţi-ar putea alina suferinţa. Nu ai trebuinţă de argumente, de dezbateri, de întrebări... ci doar de dragostea lui Hristos, Cel Care-ţi păstrează sufletul în viaţă, nelăsându-l să piară cu totul în moartea necredinţei şi a uitării de Dumnezeu. Hristos este Cel Care, atunci când nu te aştepţi, va preschimba disperarea sufletului tău în bucuria duhovnicească datorită căreia, de mii de ani, martirii şi asceţii biruiesc lumea şi orice obstacol ivit în această viaţă!
Nu aştepta de la oameni vindecarea sufletului tău. Ai sperat că, intrând aici pe forum, îţi va reveni credinţa şi ai fost, ulterior, dezamăgit. Nu suntem făcători de minuni! Nu-ţi putem oferi decât cuvinte frumoase, căci suntem, ca şi tine, fiinţe limitate, zidite din lut. Singura Persoană, Care poate şi vrea să-ţi tămăduiască sufletul şi întreaga fiinţă, este Domnul nostru Iisus Hristos! Aleargă la El şi, nu ezita nicio clipă să-ţi descarci sufletul, să-ţi deschizi inima în faţa dragostei Lui divine. Spune-i Lui, plin de încredere, tot ceea ce simţi, tot ceea ce ne-ai dezvăluit nouă şi toate acele gânduri ascunse pe care doar Lui I le poţi destăinui, fiindcă oricum le cunoaşte. El ştie ceea ce gândeşti despre El... Întreabă-L ce-i cu acele gânduri, care este planul Său în privinţa ta. Nu ştiu ce-ţi va răspunde, dar n-are importanţă, căci ţi Se va dărui pe Sine şi... în clipa aceea, vei înţelege că El Însuşi este Răspunsul tuturor întrebărilor ce ne frământă inimile. Este minunat să comunici cu ceilalţi, să-i iubeşti, să fii deschis faţă de ei. Totuşi, dacă aştepţi de la semenii tăi, sau de la tine însuţi, izbăvirea de necredinţă... vei ajunge la concluzia că Hristos te-a "trădat". Nu te-a trădat El, ci ispitele care, amăgindu-ne, îndepărtează sufletele noastre de adevărata libertate şi bucurie în Duhul Sfânt. Ce ţi s-ar putea întâmpla dacă te vei mai ruga o dată, dacă vei mai oferi o şansă sufletului tău, în loc să-l pierzi, renunţând la adevărata credinţă - sursa adevăratei fericiri? Ai pierdut totul şi poţi câştiga totul! Îţi trebuie doar... "încăpăţânarea" şi "nebunia" sfântă a credinţei necondiţionate, ataşamentul total faţă de Mântuitorul Hristos!

Ştiu că am scris un mesaj foarte incoerent şi-ntr-un stil care nu prea-mi este caracteristic. De regulă, dau argumente, combat ideile adverse, explic, am impresia că pot învăţa pe alţii. Totuşi, din ceea ce ai scris, am înţeles că ai nevoie de altceva... de un cuvânt sincer de încurajare şi, în primul rând, de ceea ce doar Hristos îţi poate dărui. Noi nu ţi-L putem oferi pe Hristos... Îţi putem dărui doar predici despre El. Doar El Însuşi ţi se poate revela pe Sine, doar El Se poate apropia de sufletul tău învins, ducându-l la veşnica fericire şi biruinţă.
Domnul cu sufletul tău!
Cu respect şi sinceră înţelegere,
Laura Stifter

Toti suntem alesi ,precum a spus Mantuitorul "multi chemati ,putini alesi" dar sa raspundem chemarii ,sa ne apropiem de Dumnezeu.
Nu la confesiune veti gasi aceste raspunsuri.
Iar la ultima intrebare explicatia logica o gasiti aici ,in aceasta predica a unui sfant parinte ortodox:
http://www.nistea.com/boca-predici.h...20noastr%C4%83
Va rugam sa cititi si sa ne spuneti daca raspunsul e cel cautat de d-voastra.

Hristos a spus "Veniti la Mine cei obositi si impovarati si va voi odihni pe voi"
El spune sa ne luam crucea si sa Il urmam ,nu sa deznadajduim.
La confesiunea unde mergeti nu se citeste Biblia?
Nu se vorbeste despre Hristos?
Una din virtutile crestinului este speranta ,deci ati pierdut totul ,luati-o de la capat.
Vorbiti cu un bun duhovnic si veti gasi mai multe raspunsuri la necazurile care v-au coplesit.

Frumos şi adevărat! :)
Doamne ajută!

Foarte frumos aţi scris! :)

P. S. "Patrie si Credinta"... Dacă aş fi în locul dvs. aş scrie "Credinta si Patrie". :)