Da, intr-adevar, toti avem sentimente negative! Insa doar cei le constientizeaza si se lupta se le depaseasca sunt cu adevarat altfel! De fapt, lupta aceasta pentru depasirea repulsiei fata de altii, a urii propriu-zise. Da, suntem capabili de orice pacat si nu trebuie sa ne surprinda acest lucru. Asa cum trupul uman poate avea orice boala si sfuletul poate fi orbit de orice pacat.

Iubirea se invata, nu ne nastem cu iubire, uneori nu ne nastem nici macar din iubire. Insa iubirea o invatam unii de la altii, insa adevarata iubire se invata numai de la Dumnezeu, pentru ca El este iubire. Si am vazut cum e iubirea lui Hristos, nu inceteaza nici pe cruce...El moare din iubire si tot iubirea devine inviere!

citand juli:
Asa, pentru cine mai stie "retete", "formule" din astea, va rog, scrieti-le aici .
Poate asa o sa invatam sa iubim cu totii, unii de la altii "ca intr-un gand sa marturism"...

Imnul dragostei
(I Corinteni 13, 1-8)
1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta si de as avea atata credinta, incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragoste nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata.

Doamne-ajuta!

Ura este lipsa dragostei, asa cum raul este lipsa binelui.

Foarte frumos!
Ma impresioneaza in mod deosebit "Imnul dragostei" citit la Sfantul Maslu.
Multumesc.

Cum ajunge omul la iubire?

Cu, sau fara iubire te nasti, daca e sa o ai, o ai, la fel ca si minciuna, deja "din pintecele mamei tale". Mai tirziu e foaaaaaarte greu sa mai schimbi ceva.

Nu cred! Atunci nu ar avea niciun rost indemnul Mantuitorului la iubire!

Poate ce spui tu Andrei e adevarat despre iubirea fireasca. Insa nu pot, nu vreau sa cred ca ar fi adevarat si despre iubirea crestina.

Indemnul este altceva. Nu uita ca noi oamenii ne mai luam unii dupa altii si deseori formam comunitati crestine, unde ne indemnam si invatam unii pe altii si totul este bine. Dar de exemplu, de multe ori cei care parasesc aceste comunitati spre alte meleaguri...se pierd, citeodata pentru totdeauna, citeodata isi mai revin.... De abia atunci cind esti departe, dai marele test de iubire.

Sfintii Parinti si Duhovnici stiind ce acest mic detaliu n-au sfatuit dintotdeauna sa nu calatorim prea departe de casa, sau daca o facem calatoriile sa fie scurte ca sa nu ne smintim, si de regula asta se tineau cu sfintenie si ei.

Moise de cite ori ii lasa pe ai lui si pleca cu "treburi" ,cum poporul uita de dragostea de Dumnezeu si se smintea,nu?... si mai sunt sute de exemple in VT si NT. Deci cit era acolo pastorul sa-i tina in iubire, citeodata cu biciul, erau iubitori...

Pe cei cu iubire adevarata cred ca-i numeri pe degete....

Eu cred ca iubirea, iertarea, mila se invata de la altii: primind vom sti sa dam si noi. Este ca scanteia, care aprinde un foc vesnic.

Anca, draga, eu cred ca trebuie sa dai si sa nu astepti nimic in schimb. Ce ne-am face cu totii daca doar am astepta sa fim iubiti si iertati ca apoi sa dam? Nimeni n-ar mai da nimic, nu, doar ar astepta...
Sincer iti spun, incearca sa fii prima care face pasul si vei vedea ca indiferent de raspuns te vei simti fericita. Si asta e nu e un sfat doar pentru tine, e pentru toata lumea.
Eu nu cred ca aceste lucruri se invata. Ele sunt in noi, trebuie doar sa le descoperim si sa le aducem la suprafata si mai ales sa nu ne fie rusine sa le aratam.
Doamne ajuta!
Ioana

cum ajunge omul la iubire? prin smerenie!! nu cred ca exista alta cale, atunci cand te vezi pe tine cel mai rau nu mai poti sa te superi pe cei din jurul tau, eu am invatat din propria-mi cadere ca orice patima te face mai bun, mai bland, mai milostiv, dar asta nu e inca iubire, iubirea inseamna sa iubesti si pe cel care te cearta si pe cel care iti ia locul sau prima la servici si pe cel care ti-a lovit copilul si pe cel care te vorbeste de rau,..si de vom simti toate astea tot nu avem iubire..pt ca putem avea aceasta putere sa nu le raspundem cu aceasi moneda, dar asta nu inseamna sa ca ii iubim..pt mine iubirea inseamna a-ti pune viata pt semenul tau...restul inseamna bunatate..iubirea este un sentiment pe care eu nu il cunosc dar nadajduiesc, tind spre el..Doamne ajuta

Domnule, dragostea nu e chiar asha cum o prezinta sfantul apostol Pavel.
Am impresia ce el vorbeshte despre o dragostea desavarshita, indumnezeita, lucrata, care doar dupa ani buni de buna vietzuire ajunge in situatzia prezentata in 1-8 Corinteni, in schimb intamplator o regaseshti ca o floare rara si la unele suflete nobile, oameni daruitzi de Dumnezeu cu aceste sentimente, aflatzi in general in locuri si pozitzii sociale unde te-ai ashtepta mai putzin.

Ura este rezultatul rautatii, dar si din dragoste poate sa se manifeste raul si ura, so din tot felul de motive si sentimente.

Este imposibil sa iubesti toti oamenii (asha cum ar vrea Iosif, cine n-ar vrea?) dar nici nu-si are rostul si este in zadar sa-ti alegi astfel de idealuri, in schimb te potzi smeri astfel incat sa-i lasi pe totzi in pace, in treba lor ca un fel de ideal de a-i iubi pe totzi... oamenii.

Iar dragostea nu trebuie divinizata si idealizata ci mai degraba purtata, (folosita la purtator :)) , si nu atat dragostea ta personala, ci asha cum ai fost invatzat de inaintashi, de cei harazitzi care te-au educat involuntar cum sa o primeshti, cum sa-i duci flacara mai departe, si cum s-o inchini, cum s-o frangi, cum poti sa-ti impartzi adevarul si rabdarea celui aflat in trebuintza si sa-ti arzi trupul daruind din putzinul averii tale.

Eu nu stiu daca ne nastem cu iubirea....ca orice alt sentiment, il invatam. Noi crestinii invatam iubirea de la Hristos, cu cat ne apropiem mai mutl de El, cu atat ne apropiem si de ceilalti.

spunea atat de frumos Ierom Savatie: A iubi inseamna a ierta, a ierta nu o fapta care ni se pare gresita, ci a ierta adanc si neconditionat, a ierta odata pentru totdeauna, iubire care te omoara pe tine pentru a da loc celuilalt sa traiasca. a face fapte bune, a ajuta, nu inseamna iubire, e bine dar asta nu te implica sufleteste..a iubi este un sentment mult mai inalt si asa cum spunea Iosif nu ne nastem cu iubirea, ea se invata dar repet ce spuneam mai inainte EU CONSIDER CA EA NU SE POATE INVATA DECAT PRIN SMERENIE, de cele mai multe ori confundam iubirea cu milostenia, dar iubirea este cea mai inalta treapta, putem ajunge la ea doar cand le vom avea pe toate celelalte. mi-este atat de greu sa vorbesc despre iubire..a vorbi despre iubire inseamna pt mine o mare suferinta..pt ca privesc in inima mea si vad ca ea nu exista..dar sa incercam sa nu mai confundam milostenia cu iubirea

Da, Jeny...atat de frumos spus. Iubirea inseamna mai ales iertare, daruirea in toate formele ei, insa care in primul rand include iertarea...fara iertare, nu exista iubire!

"Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni."
Ps57

Din ce am observat eu la copii, multe din apucaturile care le au nu tin de cei 7 ani de acasa, ci vin din pintece asa cum bine zice si fragmentul de mai sus.

Andrei, tocmai asta cred ca e taina crestinatatii. Ca Dumnezeu ne da taria sa trecem peste mostenirea genetica. Asa cum Hristos a biruit moartea, asa si in noi tot El poate birui moartea sufletului, indiferenta noastra, poate transforma natura noastra pacatoasa.

Si de asta ne cheama sa iubim, asa cum El ne iubeste pe noi.

Ce spui tu despre copii... de asta nu cred ca e bine sa judecam, ca nu stim noi cu ce bagaj genetic vine cel de langa noi... si poate ceea ce mie mi se pare floare la ureche, lui i se pare o porunca foarte greu de implinit. Si invers.

Dar si el, si eu, fiecare cu neputintele si limitarile noastre, suntem chemati sa iubim. Vom lupta toata viata cu egoismul nostru, cu patimile. Dar faptul ca ma simt rece si incapabil de iubire nu ma face sa ma resemnez, (desi sunt dezamagit de mine insumi) ci sa continui lupta.

Draga Ioana, cum sa stii ce e iubirea, sau iertarea, daca nu le-ai primit niciodata in viata ta? Intrebarea: cum se invata iubirea, mi-a trezit amintirea primei dati cand am simtit ca am fost iertata. Eram obisnuita cu atmosfera severa, in care daca greseai, simteai imediat prin vorba sau fapta ca ai gresit.S-a intamplat odata ca ritmul sa se rupa si in loc sa fiu admonestata pentru cine stie ce fleac, am fost iertata PRIMA DATA IN VIATA MEA. Am fost atat de uimita, incat...nu am cuvinte sa exprim ce lucru minunat si de neuitat am simtit atunci.
Modul acesta de a invata m-a insotit toata viata. Si acum invat, ascultand intonatia din glas. Cand o aud pe Maica Siluana spunand: Doamne! simt in pronuntia ei dimensiunea iubirii cu care-l insoteste.
La fel, cand citesc cate un text chiar aici pe forum simt dulceata vorbelor.
In felul acesta invat si mai adaug putin la propriul sentiment pe care il dau apoi mai departe. Intr-adevar a darui dragoste, iubire, este o fericire.
Ma gandesc la cei, care nu au avut ocazia sa cunoasca nici dragostea , nici iertarea...
ce o fi in sufletul lor.

Sunt de acord cu tine cu tine in ceea ce spui, Anca, dar asta pentru faptul ca ai fost invatata sa nu ierti, sa nu iubesti.
Eu acum ma gandesc doar la copilasii mici aflati in orfelinate unde nu vreau sa ma gandesc cum sunt tratati. Cand sunt mici, sunt plini de dragoste si intr-adevar asteapta acelasi lucru, dar pentru ca nu primesc devin rai, ca sa spun asa. Din cauza asta spun ca avem iubirea in noi, dar pe unii viata ne face sa o ascundem, pentru ca de cate ori am dat-o ea nu a fost primita, ba din contra am fost rasplatiti cu rau. Eu zic, ca mai degraba invatam sentimentele negative.
Sa-mi spui daca gresesc, dar eu acum asa vad iubirea. Stim sa iubim, dar invatam sa uram.
Doamne ajuta!
Ioana

Draga Ioana, trebuie sa recunosc ca pe mine intrebarea ta ma depaseste, caci am doar experienta mea. Nu pot spune ca am fost invatata sa nu iert, ci pur si simplu nu am stiut ca exista iertarea. De atunci am invatat sa iert, dar nu dintr-o data, ci gradat. Si inca mai invat...
Si totusi , cred ca ai dreptate, caci am recunoscut fara sa-mi explice cineva si ce e iertarea si ce e iubirea. Da, cred ca avem aceste sentimente bune in noi, dar trebuie sa le cultivam.
Cat despre copiii din orfelinate, sper sa nu mai fie cum a fost. Multumim lui Dumnezeu ca exista si oameni cu suflet pe lumea asta.

Situatia orfelinatelor....e o suferinta incredibila acolo! Nu va puteti inchipui...oameni mecanizati, multi dintre ei, care incearca, asa cum fac f multi in tara aceasta, sa isi faca serviciul cat mai repede si cat mai prost, care trateaza oamenii ca pe niste obiecte, care distrug suflete de copii.... E incredibil! Orfelinatele sunt expresia nevoii de iubire, de caldura, de dragostea......greu de gasit!

Eu am invatat sa nu judec conditiile de munca care sunt cum sunt si mai ales oamenii de acolo care lucreaza in conditiile infernale oferite de orfelinate. Doar cind intri in sistemul respectiv intelegi ca socoteala de acasa nu corespunde cu cea din tirg.
De curiozitate sa ceri sa faci voluntariat, asa citeva zile, ca sa vezi cum este sa-ti tipe incontinuu vre-o 20 de copii care cer cu DISPERARE iubire si nu are cine sa le ofere, din simplul motiv ...ca sunt prea multi si nu mai ai de unde, ai dat tot din tine...iti spun ca stiu...


restul... expresia nevoii de iubire este doar poezie, literatura .

Da, si asta e adevarat....insa nu stiu daca e o scuza sau o motivatie.

incerc sa-mi dau seama de ceea ce simti, dar sa stii ca iubirea nu se imputineaza niciodata, si daca am avea inima curata in doua trei zile am reusi sa o inmultim in asa masura incat sa nu ne mai fi deranjat de tipetele lor. Gandeste-te ca soarele ne daruieste lumina si caldura fiecaruia dintre noi, in acelasi timp si pana acum nu am auzit sa se fi micsorat din aceasta cauza. oare nu asa este si cu Dumnezeu care e Iubire?
Poate ca nici noi nu avem parte de iubire in viata noastra si mergem acolo in speranta de a o regasi la originea ei , in gingasia copiilor...

Din ce am observat eu ajutorul cel mai mare in situatiile astea foarte dificile vine prin numarul mare de lucratori. Am urmarit cu mult interes lucrul crestin savirsit de Maica Teresa(despre care ar trebui sa vorbim mai mult, desi e catolica, eu zic ca nu era ratacita deloc). Aceasta femeie sfinta, a lucrat in conditiile cele mai mizerabile cu cei mai saraci dintre saraci, ultimii amariti din Bangladej pe care nimeni nu-i mai accepta ca fiinte umane, si ea le oferea o mingiiere inainte sa moara in bratele ei sau a celorlalte surori. Ce voiam sa spun este ca fiind multe surori, o mica armata, ele aveau posibilitatea sa se concentreze doar pe citeva cazuri, nu pe 20 de odata, iar acest lucru este esential.

Doar asa Gabi, zic eu mai poti sa-ti pastrezi inima curata, si energia(mai ne-poetic spus) pentru ca nu prea este timp sa visezi cind lucrezi cu copii care mai au citeva ore de trait, sa-i tii in brate cind mor ca sa nu plece pe lumea cealalta neleganati, nemingiiati, ca este pacat, acei copii lasati de parinti in pragul minastirii sau cu leprosi, cu tuberculosi transformati in schelete umblatoare.

Este interesant ca conform DEFINITIEI aceste maicute blajine si iubitoare sunt catolice, schismatice, insa daca ne gindim la ce au facut si ce continua sa faca mai mult ca sigur si-au asigurat un loc in rai

Nicio indoiala ca lucrarea iubirii a mantuit-o si a apropiat-p de Hristos in mod minunat pentru ca L-a facut pe Hristos vizibil in viata celorlalti prin faptele ei. Si iubirea ei nu se imputina, desi avea atatea si atatea fiinte nefericite ni jurul ei....atata suferinta!

Cum se intretine si se inmulteste iubirea?

:)Simplu:IUBIND!

cu dizienalitate, acuma nu te supara iosif draga, dar n-am sa traduc termenul...

nu ma supar, ca mai cunosc si eu unele neologisme, din fericire si pe acesta.
Si care sunt sansele reale ale acestei reapropieri?

Foarte interesante neologisme se folosesc pe acest site, care nici in DEX nu se gasesc... Credeam ca scopul comunicarii e acela de a ne intelege intre noi. Dar daca cuvantul nici in DEX nu se gaseste, inseamna ca 1) ori unii traiesc deja in viitor; 2) au gresit ortografia cuvantului.

draga Anca,

neologismele se mai si inventeaza :d
Vsovi a vurt sa spuna ca oamenii trebuie sa se reapropiei, in opozitie cu procesul de instrainare si individualizare actual.

Multumesc, Iosif. Si atunci de ce nu se exprima asa, ca tot omul sa-l inteleaga?!?
Cred ca e cazul sa luam exemplu de la Domnul, care a vorbit foarte pe inteles oamenilor, asa cum si noi trebuie sa vorbim unii cu altii.

:)Dumnezeu este iubire.este iubire nesfarsita.Iubirea este putere,este puterea autentica,dar pentru a iubi si a fi iubit:"Fa-ti timp":Fa-ti timp sa te joci-acesta este secretul tineretii.Fa-ti timp sa citesti-aceasta este fantana intelepciunii.Fa-ti timp sa te rogi-aceasta este cea mai mare putere de pe pamant.Fa-ti timp sa fii prietenos-acesta este drumul spre fericire.Fa-ti timp sa razi-aceasta este muzica sufletului.Fa-ti timp sa dai-este prea scurta o zi ca sa fii egoist.Fa-ti timp sa faci milostenie-aceasta este cheia raiului.Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit-acesta este un privilegiu dumnezeesc.
Iubirea naste iertare,iertarea naste pace,iar pacea aduce fericirea vesnica.Iubirea-i mai frumoasa decat cantecul unei viori in mana unui maestru,fiindca iubirea este cantecul sufletului mangaiat de Dumnezeu.Doamne ajuta!

Care credeti ca sunt ispitele iubirii intr-un cuplu si cum se poate trece peste ele?

Cea mai mare "ispita"in iubirea unui cuplu care poate sa apara este lipsa de incredere,aceasta poate darma un zid destul de solid intr-un timp relativ scurt.Mai este si atasamentul partilor fata de familie,care in caz ca aceasta nu impartaseste sentimente imbucuratoare pentru unul dintre indivizi,apare influenta negativa asupra celuilalt si deci poate sa duca pana la destramarea cuplului.
Diferentele de mentalitate este un factor principal care duce multe cupluri la despartire,in aceasta se poate incadra si diferentele de doctrina si principii spirituale.De asemenea aspectu material care uneori este prea favorabil,si deci creeaza o oarecare libertate necontrolata in multe cazuri,sau opusul acesteia,lipsa unui substitut material favorizeaza problemele de cuplu.
Sunt multi factori care influienteaza pozitia unui cuplu,si deci destramarea acestuia,intre acestia se poate incadra si diminuarea sentimentului de iubire pana la disparitia acestuia,mai ales in cazurile in care dragostea s-a manifestat fulgerator si puternic,fara prea multe principii si motive concrete.
Eu nu m-am exprimat aici in sens biblic,ci doar in general ca o relatie a societatii si familiei din experientele si realitatile cotidiene,nu ca nu ar avea legatura cu religia,dar aceasta corelare se dovedeste a fi mai delicata si,deci cand un cuplu traieste si se completeaza in primul rand pe temei religios atunci relatia acestuia este putin aparte fata de ceea ce vedem zilnic in jur.

fara sa scriu prea multe..spun doar atat CEA MAI MARE ISPITA ESTE MANDRIA si cea mai buna cale de impacare este smerenia!! cu aceste doua trecem toate ispitele societatii in care traim cu drgaoste jenica

:)iubirea de sine sau iubirea egoista pentru ceva sau cineva pot fi piedici in calea iubirii curate.

Eu cred ca si lipsa de respect tot o piedica in calea iubirii este. Multi cred ca isi iubesc partenerul de viata, prietenii, parintii, etc. insa uita sa ii respecte, uita ca iubirea are ca prima forma de manifestare respectul!

EXISTA DOUA FELURI DE UIBIRE -iubirea AGAPE si iubirea EROS ,ele sint diferite ;prima se refera la iubirea de aproapele prin prisma crestina adica LA iubirea duhovniceasca ,CE ESTE MULT MAI PUTERNICA DECIT IUBIREA EROS ,iar iubirea eros se refera la dragostea intre doua persoane de sex opus. ambele iubiri sint posibile de obtinut NUMAI DACA LE PRIVIM PRIN PRISMA CRUCII;deci IUBIREA ESTE O CRUCE [aci avem ex.Mintutorului];raceala acestui sentiment se datoreaza pacatelor fiecaruia si ea este invers proportionala cu existenta acestor pacate ,adica pacate mai mici =iubire mai mare. c UM REUSIM SA NE CURATIM SUFLETUL DE PACATE am scris intopicul ce este pacatul.avem acum in acest post ocazia sa ne mai scapam de ele prin spovedanie .