Frumos raspuns!
 

Ma voi gandi la asta.

Foarte adevarat ! Sper sa fie de folos multora acest mesaj al tau!

Of, m-a intristat foarte tare mesajul tau... E foarte multa singuratate si deznadejde in cuvintele tale.
In primul rand, cred ca s-ar cuveni sa ii dai slava lui Dumnezeu pentru ce ai.
Fiecare face in viata ce ii sta in putinta, in functie de sistemul sau de valori.
Uite niste cuvinte foarte adevarate, de pe acest forum:


"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.
Tot articolul - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13244

Mai corect spus: Dumnezeu cheamă, iar noi trebuie să răspundem.

Flory, viata este o lupta continua, si nu una usoara ci grea si anevoiasa cel putin pentru unii dintre noi.
Ceea ce este scris mai jos sunt cateva fragmente din unele invataturi ale Sf Teofan Zavoratul, ele sunt scrise la persoana I. Spun asta ca sa nu se creeze confuzii ca m-as lua de peroana ta.

Indiferent de porti soarta amara a tututuror, ori sufreintele si necazurile personale, rabdale cu inima impacata, nu te lasa prada tanguirii zadarnice.
In viata este ca in natura, sunt ba zile intunecoase ba zile senine.S-a intamplat vre-odata ca un nor de furtuna sa nu treaca? Iti este greu.Dar este, oare, aceasta o intamplare fara motiv? Pleaca-ti cat de cat capul si aduti aminte ca exista Dumnezeu, care se ingrijeste de tine ca un parinte si nu te scapa din ochi. De te-a ajuns nenorocirea, Dumnezeu stie foarte bine ce, cui si cand sa trimita; si cand trimite, trimite spre binele aceluia care primeste suferinta. Daca te uiti in jurul tau , vezi in suferinta care te-a ajuns, planul cel bun al lui Dumnezeu pentru tine. Cauta ce vrea Dumnezeu defapt poate printr-un necaz mai mic te fereste de unul mai mare, poate vrea sa-ti dea ocazia de a-ti arata rabdarea si credinta in El, poate vrea sa te curate de un pacat sau sa te indeparteze de la traba pacatoasa. Cauta deci ceea ce ti se potriveste si oblojeste-ti cu aceea rana, asa cum folosesti un plasture si se va racori arsura ei.
Pana in acest acest moment oricum iti porti crucea, fa asadar ca aceasta purtare sa nu iti fie spre perzanie.

Nustiu cat esti dacord cu cele scrise sau cate poti accepta, nici nu vreau sa intru in intimitate . Poti medita in sufletul tau, depinde daca nazuintele tale sunt in Dumnzeu si in sensul adevarat al vietii acela a da un raspuns bun la examenul treceriii de la viata de aici la cea de dincolo sau daca sunt aplecate numai spre viata de aici. Un lucru este cert aici fara ostneala si fara durere nu se poate.

Draga Mflory,
Nu te descuraja de raspunsurile primite pe forum. Multe din persoanele de aici au probleme mai mari ca tine.
Atat timp cat iti pastrezi luciditatea si rationamentul exista o cale de scapare. Daca familia nu te ajunta si te sprijina atunci mergi singura inainte.
Ai o slujba, ai un acoperis deasupra capului si esti sanatoasa. Energia si puterea de a trece prin aceste momente trebuie sa vina de la tine. Daca esti cu adevarat disperata nimeni n-o sa te poata ajuta (psiholog, prieteni, duhovnic, etc.); tu singura trebuie sa gasesti forta de a te ridica si de a o lua de la capat (daca este nevoie).

Nu esti singura!
 

Buna, sa stii ca si eu am deschis aici o tema parca asemanatoare cu a ta : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12544 si eu ma simteam atunci groaznic parca ceva ma rodea pe dinauntru...insa cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste acea stare.
In viata se intimpla asa situatii, trebuie sa rabdam sa mergem inaite, te-ar ajuta mult o spovedanie cred, sa cauti un Preot batrin (calugar) care te poate ajuta cu experienta lui.
Te sfatuiesc sa te spovedesti cit mai amanuntit, sa vii la biserica mai ales Duminica, sa citesti scrierile Sf. Ioan Gura de Aur care cu adevarat parca i-ti deschid ochii, si sa rabzi deoarce fiecare zi e diferita una de alta, azi e noros si ploua iar miine va fi soare cu purtarea de grija a lui Dumnezeu.
P.S si nu uita nu esti singura.

Ma bucur pentru tine Sanduu.

S-ar parea ca dracul deznadejdii vrea sa te arunce aici: http://www.youtube.com/watch?v=iv-VlJnDvuw

Spune si tu daca ajungi acolo, este mai bine? Pentru inceput cauta o activitate, sport ceva sa iesi din starea in care esti. Nu yoga rei ki, tai ki tarot si altele care sunt vrajitorie si da putere mare la ingerul cel bolnav.

Cum ar arata viata ta ca sa fii fericita? Ce vrei tu de la viata? Tu stii ce vrei? Daca pestisorul de aur ar vrea sa-ti indeplineasca trei dorinte care ar fi acelea?

Pune pe hartie ce vrei de la viata si pune o cerere la rugaciuni si ai rabdare.

As fi vrut sa pot striga
 

NU pot sa strig acest lucru pentru ca nu simt ca exist.Nu am respins comentariile..Poate parerile mele au venit in contradictie cu ele, asta e altceva.Unii, cred ca posteaza doar pentru a se mandri ca au facut un bine, dar nu stiu de fapt ce fac.(nu ma refer la tine)

Cred in sinceritate
 

Daca mai am un lucru pe care il cred meritul meu si pentru care lupt zi de zi, este sinceritatea, fata de mine si mai ales fata de ceilalti...poate de aceea ma intreb mereu unde am gresit, ca sa nu ma mint, ca sa aflu acel adevar care duce la fericire.

Da, iti da mult de gandit.Intotdeauna mi-au placut persoanele care pot da un sfat cu iubire, simplu si usor de inteles, fara sa se mandreasca ca sunt intelepte, ofera din inima.Iti multumesc si tie si lui inca o data...

Bine.De ce te corectezi?Era bine si inainte.

Mersi, richard.

Oricat de frumoase sunt cuvintele scrise de tine(mi se pare ca ai talent la scris), trebuie sa recunosc cu regret ca nu le pot 'traduce' cum trebuie..Entuziasm cred ca e prea mult spus, ce am eu este o inima..care nu mai stie sa bata si tace.O inima care nu doreste sa se planga, desi acum o face...Imi cer scuze!

Nu am citit ce au scris ceilalti forumisti si poate risc sa ma repet.

Oricat de trista ai fi, oricata durere ai avea in sufletul tau, si chiar daca acum nu gasesti sensul vietii tale cazi in genunchi si vorbeste cu Dumnezeu. Spune-i Lui offul tau, cere-I ajutorul sincer si nu te va lasa. Poate dura aceasta stare ani de zile dar crede-ma trebuie sa inveti ceva din incercarile care le ai. Nimic nu este fara sens in viata si atunci cand ne departam de Dumnezeu pierdem sensul intrucat nu mai are ce sa ne multumeasca.
Esti prea tanara ca sa deznadajduiesti iar a da bir cu fugitii nu are legatura cu crestinismul.

Iti recomand doua poezii scrise in inchisoarea de Radu Gyr din care avem de invatat foarte mult:

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.


Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Si inca traiesti pentru ca trebuie sa te mantuiesti!

Ce inseamna clasic?
 

Ce simte un copil cand isi pierde jucaria preferata?Poate suferi si plange dupa ea, deci e un chin.
Ce simte o mama care isi pierde copilul?Poate simti regret si poate plange si ea vazand viata ca pe un chin.Cu toate ca la modul general numim chin ceea ce simte un copil si ceea ce simte o mama, fiecare pierzand ceva drag la randul lui, doar privindu-le pe fiecare la modul personal, putem intelege cine a avut mai mult de suferit.Viata are multe perspective prin care omul poate sa o inteleaga si sa o traiasca.Nu traim o viata simpla.Sau diversificat religiile, limbile vorbite, clasele sociale, totul.Nimic nu e simplu, chiar daca vrei sa mirosi o floare si sa zici ca 'miroase bine', intotdeauna se cere mai mult decat atat.Spune mai multe, ce specific are, ce simbol, ce denumire stiintifica poate, ce culoare, cum creste, de flora carui continent apartine.Sunt multe lucruri.De ce nu pot oamenii doar sa faca unele lucruri?Adica e frumos sa stii multe si te scoate din banal...dar oare nu te bulverseaza toate, incat nu mai stii despre ce sa vorbesti cand vorbesti de un lucru?Ce inseamna clasic?Inseamna mai mult decat simplu sau doar simplu?..Alt subiect propus de mine.

Viata este bucurie.
Cand nu mai avem bucurie in suflet, dispare si sensul vietii.

Bucuria sufletului vine din intelesuri virtuoase sau ganduri pozitive.

A avea doar speranta ca ziua de maine va fi mai buna poate fi comparata cu mentinerea dificila pe linia de plutire.

Tristetea, mahnirea, deznadejdea vine atunci cand meritul nostru a fost consumat iar noi nu am creat alte ganduri virtuoase care sa genereze lumina sufleteasca.

Trebuie sa fim creativi si sa ne regasim gandurile frumoase.

Cugeta cel putin 10 minute la frumusetea unui peisaj.

Cauta frumusetea intr-un zambet si mentine mintea in acel extaz.

...

Cugetare cu cugetare virtuoasa se face plinatate sufleteasca.

Draga M(ea) Floare..:-)

Daca poti, asculta conferinta maicii Siluana..."tinerete fara batranete si viata fara de moarte"..Mi se pare ca avea varsta ta cand a trecut prin stari similare...si cred ca ajuta mult sa-i ascultam pe cei care au trecut inaintea noastra prin situatiile cu care noi ne confruntam...

In alta ordine de idei, esti o persoana profunda..si o persoana profunda de obicei are dureri profunde...si solutiile pentru ea trebuie sa fie..profunde...de aceea..ma gandesc la cea mai profunda Persoana din cate cunosc...Isus Hristos...nu intr-o icoana..nu intr-o distanta incomensurabila...nu in lamentatii sau incantatii...dar in realitatea Lui...langa tine...in tacerile inimii tale..si in sinceritatea in care doresti sa traiesti...si ai companie buna, ca El a fost Cel mai sincer dintre oameni...

Vorbeste cu El ! Il cheama Isus Hristos...si este...Dumnezeu...pe care cerurile cerurilor nu pot sa-L cuprinda...venit intr-un trup uman...in lumea noastra mica si amarata...sa planga cu noi...sa rada cu noi...sa vina la nuntile noastre...si ne vindece de lepra...sa ne invie din moarte...da...si cea sufleteasca...si cea duhovniceasca...si sa ne scape de depresie...si singuratate...si orice iadul ar fi putut inchipui...Vorbeste-I...singura, cu voce tare, sau in gand...in racoarea unei biserici...sau cu capul sub patura in camera ta cand toata lumea doarme...sau la marginea unei paduri...sau pe malul unui rau..si spune-i...ca te simti pierduta...si singura...si nu mai gasesti un sens si un rost vietii tale...si nu mai poti continua asa...si El e Dumnezeu...si tu esti om..si nu mai poti...si nu stii ce sa faci...nici cum sa te rogi..nici cum sa cer ajutor..si cere-I sa-ti arate ca e VIU...VIU...VIU...si contemporan tie...cum zicea un parinte...ca Acela care a inviat in Sfanta zi de Paste...sa invie si in inimile noastre...EL...bucuria mea..
Sa nu crezi vreo secunda ca esti aici pe pamant la voia intamplarii..uitata...a nimanui...neiubita...neapreciata..si fara sens...chiar daca nu ai in jur oameni....sau familie...sau prieteni...care sa-ti fie alaturi...

Am nadejde ca Dumnezeu ne va lumina ochii inimii....ca sa putem vedea mai departe...de ce se vede cu ochii trupului..si sa nu ne bazam fericirea pe circumstante...sau pe modul in care se comporta cu noi cei din jurul nostru..ci pe Hristos..Scaparea noastra din orice rau..si sa-L cunoastem ca pe Acela care ne iubeste cu adevarat..si ne poate implini viata...daca-I cerem aceasta...

Tu esti sora noastra in Hristos..si aici...pe acest site... zicem si noi fiecare ce stim si ce credem ca ti-ar fi un cat de mic ajutor..dar suntem oameni..ca si tine..si multi dintre noi suntem poate mai impovarati..si mai disperati dupa ajutor...dar Tatal tau...Creatorul tau..si al nostru....este Dumnezeu..si El nu este impovarat...nici ocupat...si nici limitat...ca si noi...si in El doar vei gasi toate raspunsurile intrebarilor tale.

Fie ca Dumnezeu sa te lumineze cu Duhul Sau Cel Sfant...si sa-L cunosti cu adevarat pe Hristos cel mort si inviat...si El sa-ti fie bucuria, refugiul..si comoara vietii tale...

Oricat de greu ne-ar fi nu trebuie sa deznadajduim...Dumnezeu...ne da putere...problabil e greu si din cauza pacatelor pe care le avem si nu le marturisim....eu dupa ce ma marturisesc sunt mai puternic...spovedania...dragilor e de baza....:103:

Poate pentru că în jur vezi multi oameni din care o bună parte tineri, cum se sting de boli necruţatoare, neavand de ales, sau poate pt zăreşti chipurile bătrînilor care ar vrea să dea timpul înapoi şi nu mai pot, sau poate pt încă te bucură surîsul unui copil oarecare , sau pt îţi place să privesti florile care colorează natura.....sau poate pt undeva în străfundul firii tale ştii că Dumneyeu are ceva special pt tine...Oricum, viaţa este un dar minunat, bucură-te de ea !

vreau sa stiu
 

cum esti acum in 2015? si eu am aceleasi stari...te rog raspunde-mi

Dragii mei, va recomand sa cititi cartea Ierom. Savatie Bastovoi "Sindromul ce sa fac". ESte o carte foarte buna si spre surprinderea celor care inca nu cunosc, modul "sugubat" al parintelui de a scrie/vorbi, veti gasi acolo raspusnsuri la intrebarile voastre, exprimate intr-un mod simplu dar concret.
Daca nu aveti posibilitatea sa o cumparati, cititi-o direct de pe net.
De asemenea va mai recomand "Ortodoxia si Postmodernismul".
M-as bucura sa dezbatem, subiectele atinse, bineinteles, dupa ce cititi cartile.
Cu drag
Jeni

Unde pe net?
Te rog pune un link. Eu n-am gasit.

Am citit si eu mesajele dumneavoastra, si intradevar sunt impresionante!
Desi la psihologie trebuie sa recunosc ca nu ma pricep foarte bine, am sa incerc- si sper sa reusesc- sa va ajut macar cu cateva ideii de bun-simt.

In primul rand, incercati sa va linistiti, sa inlaturati aceste ganduri negre, si sa incercati sa tratati problemele care le aveti pe rand:

-In legatura cu profesia si locul de munca. Din cate am inteles ati terminat teologia- si avand calificarea asta si diploma de bac, cateva varianta ar fi: ori ca si profesor/profesoara de religie, ori poate pe la un muzeu, ori poate la o biblioteca.
Acum important ar fi- ce meseria v-ar place dumneavoastra sa practicati mai exact, sau ce domeniu simtiti ca v-ar atrage mai mult ? Daca stiti raspunsul la aceste intrebari, puteti mai usor sa va orientati apoi.

-In legatura cu sanatatea. Aici depinde ce au zis doctorii- dar trebuie sa aveti grija de sanatatea dumneavoastra si sa respectati indicatiile medicului. Nu stiu ce recomandari ati primit de la medic in legatura cu mediul in care lucrati in prezent.

-In legatura cu situatia din familie. Ca om si ca fiu/fiica, este normal sa pese si sa va doara suferinta unor persoane apropiate din familie. Dar trebuie sa fiti constienta/constient ca sunt lucruri care pur si simplu nu depind de noi. Fiti alaturi de tatal dumneavoastra, incurajati-l, ajutati-l, dar nu va invinovatiti pentru ceva ce nu depinde de dumneavoastra.

Si aveti incredere in Dumnezeu, incercati sa comunicati mai mult cu cei apropiati si sa va recastigati increderea in dumneavoastra!