Asa-i cum zici! Cum de a uitat?
Egoism matern?
As fi inteles daca o respingea din alte motive: e imorala, e nespalata, altele...

Multumesc.Inseamna ca n-am gresit cu nimic in ceea ce am scris.:-)

Doamne fereste,
 

unde a ajuns discutia?Sotul meu a murit de tanar, copii mei au avut un tata si atat!Nu sunt din flori, nu am mers in strainatate sa aduc in poala mamei un copil.Am muncit numai Dumnezeu si Maica Domnului stie cat mi-a fost de greu, am multe pacate pe care mi le recunosc, nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, multumesc celor care mi-au dat cateva solutii pe care le voi urma.Multumesc si celei care a turnat sare pe rana.Daca e sa aleg intre trei copii si un nepot care nu e sangele meu, sau un copil, aleg categoric a doua varianta.Va multumesc.Nici poveste sa o i-au in pelerinaj la Prislop!

dupa tonul folosit as crede ca nu sunteti dispusa sa urmati sfaturile bune primite de a ierta si a va apropia de, poate, viitoarea nora si va incapatanati in ale d-voastra. Nu cred ca cineva a insinuat ceva despre viata d-voastra fara sot ci doar s-a facut referire la faptul ca asa cum ati crescut singura copii si a fost greu asa ii este si fetei respective doar ca ei Domnul i-a scos in cale un tanar care sa o iubeasca cu tot cu un copil.
Dc Domnul a iertat-o ca a facut un copil inafara casniciei si i-a dat un tanar alaturi de care sa isi refaca viata, d-voastra de ce nu puteti sa o iertati? doar pt ca tanarul e fiul d-voastra?
Domnul sa va lumineze sa urmati caile sale!:53:

Aceasta fraza spune mult mai mult decat credeti despre adevarata atitudine fata de fiu si iubita lui.

Mult mai mult bine v-ati face daca ati lasa putin sabia in teaca. Sa-i spuneti fiului direct si cu inima deschisa "Bine, dragule, inteleg ca fara ea nu poti. Dar nici eu nu pot fara tine , fara cuvintele tale, fara zambetul tau, fara sprijinul tau moral. Fiecare respecta alegerea personala a celuilalt. Tu fii fericit cu ea, dar si eu fericita cu tine. Veniti aici in vizita, spunem ce aveti de gand daca aveti ganduri serioase si sa fim o familie, nu o risipa inutila de energie, un pachet agitat de nervi si venin!"

Eu o sa spun ce ar face o mama cu adevarat crestina in astfel de situatii (fara intentia de a scoate ochii):
In primul rand ar ierta din inima, si s-ar spovedi pentru toate gandurile rele ce i-au venit si le-au primit.
Apoi si-ar cere iertare de la fiu, si de la prietena lui. Avand apoi rabdare si dandu-le timp de linistire.
Apoi s-ar ruga pentru ei, pentru amandoi, sa le daruiasca Dumnezeu intelepciune, sa ia amandoi cele mai bune decizii pentru mantuirea sufletului. Rugaciunea ar face-o din inima.
I-ar primi pe amandoi amandoi si mai ales pe acel copilas care nu are nici o vina (mai ales pe el, ca sa il poata ingriji si educa crestineste). S-ar purta cu dragoste si rabdare cu toti, fara sa reproseze nimic, le-ar lasa libertate. I-ar lasa pe ei sa vina la ea.
Daca vor sa merga la Prisop i-ar lua pe amandoi incredintata fiind de minunile pe care parintele Arsenie le savarseste acolo, pentru cei ce se roaga la mormantul sau.

Astfel si vraji de ar fi, s-ar dezlega, fiindca dragostea le biruieste pe toate, si ar fi bine pentru amandoi.
Nu de putine ori se intampla ca intr-o relatie unul sa fie credincios si celalat nu. Aceasta se ingaduie ca sa se mantuiasca si cel necredincios. Dar e nevoie de rabdare si intelegere.

Asta spune TOT despre dumneavoastra! Degeaba mergeti la biserica..

Puteti porni si de aici vizavi de atitudinea actuala a fiului, daca are carente de educatie, ca ele poate se vad asa dintrodata dar nu apar dintrodata.

Pai solutia de baza daca vreti sa va intelegeti cu el sa o tolerati pe actuala mare iubire si sa incercati cumva sa va intelegeti cu ea, in ideea ca poate va veti impaca si cu el.
Ori, se pare ca din cum ati incheiat, nu aveti de gand sa faceti lucrul asta, o sa continuati sa o respingeti iar el o sa continue sa va respinga pe dvs.

Sunteti se pare intr-un razboi crancen cu ea si chiar n-am vazut motive serioase decat ca nu danseaza cum ii cantati si asta e de inteles ca nu o face daca o priviti cu ochi de soacra-care-nu-vrea-sa-fie-soacra.

Nu stiu daca va dati seama dar toata ura care o puneti fata de ea, se intoarce la dvs. prin fiul dvs.

Cercul asta vicios nu se poate rupe decat intr-un singur fel si tare ma tem ca momentan sunteti singura persoana care poate face asta, orice alte "tehnici spirituale" cu camasi, lumanari si mai stiu eu ce si oricate pelerinaje veti bate, treaba nu va ajunge la capat decat daca fiul dvs. va dori asta, sau ea ii va da papucii sau dvs. ca mama va veti apropia de el si cu duhul blandetii il veti lamuri ca greseste (daca chiar greseste undeva).

dedicatie pentru "lilisor"
 

Poate veti ajunge sa-l intelegeti mai bine pe fiul dumneavoastra. Special am cautat o varianta cu traducere in limba romana.

http://www.youtube.com/watch?v=ZXWJNKkLOiM

Romantica incurabila :))

Sa stii ca uneori lucrurile sunt mai simple decat reprezentarea lor artistica :)
Dar problema(tica) ramane complicata..

Lucrurile simple sunt cele mai greu de facut..

De Sf. Mc. Ciprian si Iustina ai auzit?
Cei care dau cu farmece in sus si in jos, ar trebui sa-si aduca aminte de ei in primul rand.

Am trecut prin situatia acelei fete, oarecum. Nu aveam copil, dar sunt moldoveanca (in Banat asta pare de neiertat :21: ). Am cedat eu, pentru ca scandalul era imposibil de suportat.

Inseamna ca a cedat si el. Ceea ce este cam trist..

Numai o mamă înţelelge ce spune Lilişor.
O mamă simte anumite lucruri...
Ce am avut de spus, v-am spus pe privat..
Cine nu e mama, să n-o judece pe Lilişor că greşeşte.

Da' cine e tată poate?
Nimeni nu judecă pe nimeni, dar atitudinea agresivă a mamei se vede de la o poştă.

Eu n-am primit nimic :)

Eu zic ca lumea intelege dar asta nu inseamna ca musai trebuie sa dai dreptate celui care greseste doar pentru ca sufera.

Intr-un caz de genul asta toata lumea sufera, problema este cine are curajul sa puna stop suferintei?

Dar ca sa pui stop suferintei trebuie sa renunti la ura, ori asta e una din cele mai grele porunci ale Evangheliei..

Adevărat, porunca iubirii e cea mai grea...
Subliniez: e poruncă.

Las ca nici in Oltenia nu e mai bine, eu cu soacra olteanca iti dai seama ce am tras pentruca sint moldoveanca?:24: Doamne de ce m-ai facut moldoveanca.

:(
 

Din pacate in astfel de situatii nu poti decat sa te increzi in Domnul. Este poate o incercare a vietii pentru baiatul tau, o incercare mai grea, prin care Domnul vrea sa il aduca iar in Sfanta Biserica. Depinde numai de fiul tau daca isi va da seama de greselile pe care le face si daca se va intoare "ca sa fie viu".
Dumnezeu sa va ajute familia!

Eu nu vreau sa deranjez pe nimeni dar realitatea este realitate : cunosc f. bine parerea ardelenilor despre moldovence ca si despre moldoveni . Ele sunt f. greu acceptate in mariajele cu ardeleni/banateni , defapt sunt si rare , si sunt ,,cintate" deobicei o viata .
De asemenea , traind in sudul tarii si lucrind mult in spatiul dintre Ialomita si Timis-Cerna am constatat acelasi lucru .
De obicei exista cazuri rare in care moldovencele sa atinga vrednicia si arta gospodareasca a ardelencelor sau sa poata estompa gura sudistelor cu care sunt aproape la fel de vrednice sau de comode , ca sa folosesc un eufemism .
Moldovenii insa sunt , de obicei, barbati harnici, gospodari si buni in casnicii,dar exista si exceptii ca peste tot .
Rareori am avut ocazia sa vad sotie moldoveanca care sa aibe o casa ,,bec", cu un sot si copii pusi la 4 ace mereu si sa fie si o meseriasa la gastronomie.
In schimb ardelencele sunt prin definitie . Dar desigur ca aceasta padure are si ea uscaturile ei ; pe masura ce modernismul intra mai cu navala in Romania si ardelencele se schimba iremediabil.
Eu am avut matusa moldoveanca si pot spune ca era deosebita la aspectul ,,darnicie", dadea tot ce avea prin casa ! In rest , tare de gura, comoda si cu pretentii .

Am spus toate acestea , desi off topic, in dorinta de a confirma ca a fi moldoveanca poate cauza uneori . Dar am inteles ca sunt si situatii in care sunt apreciate, lucru firesc sa se int imple cu fiecare dintre noi !

Va multumesc, exact in aceiasi situatie ma aflu, Doamne ajuta!

Eu nu cred in existenta profilului psihologic de genul moldovean,ardelean,banatean...insa iti trebuie multa deschidere si multe experiente sociale ca sa observi asta!
De ce nu am crede si in caracteristicile zodiacale atunci??

In apararea moldovenilor,as putea spune ca am avut destule prietene venite in Bucuresti la studii si in casa lor am mancat mese foarte gustoase;inafara acestui aspect destul de neinteresant(unii sunt dependenti de mancarea buna,altii nu)personalitatile lor erau calde,prietenoase si nu in ultimul rand aveau un nivel intelectual si spiritual greu de trecut cu vederea.
Cred ca prostia,aroganta,infatuarea,ignoranta si altele sunt raspandite in mod egal printre noi,indiferent de zona geografica-nimeni nu scapa!

Am observat in multe situatii ca cei care produc o situatie de criza se cred ei insasi victime ale situatiei ,fara a realiza ca raul vine din propriile inimi;de fapt nu poti sa generezi raul si sa nu fi afectat de el!
Suntem propriile victime ale unei minti intunecate si nu prea populate...

Inima de mamă
 

Părintele Cleopa povesteşte:

Era o biată mamă tânără. A murit soţul ei în război cu perşii. Era din Grecia şi i-a rămas un copilaş. Ea, femeie serioasă, cu frica lui Dumnezeu, a hotărât în inima ei să nu se mai căsătorească.
A dus viaţă cinstită, în curăţie, în post, în milostenie, în cercetarea bisericii şi a crescut copilaşul ăsta. Toată mângâierea ei era copilul.
Aşa l-a crescut biata mamă dintr-o fărâmătură de carne, cu multă dragoste, ca o mamă când are unul singur şi când nu are, mai ales, nici soţ. L-a învăţat şcoală, mă rog, ţinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescând copilul, creştea şi grija mamei.
Aşa a trecut copilăria şi a făcut armata. Mama, până la armată, l-a crescut ca pe o fată mare în casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvânt n-a zis împotriva mamei, nici n-a mâhnit-o vreodată; nimic nu făcea ceva fără sfatul mamei.
Dar, o, răutatea lumii ! Când a venit din armată, i s-a schimbat mintea. A început să nu mai asculte de mama. A început să nu-şi mai arate dragostea faţă de mamă ca mai înainte; se ducea seara prin sat şi venea tot mai târziu.
Mama se topea de scârbă acasă. Aprindea candela la Maica Domnului şi făcea metanii :
" Maica Domnului, păzeşte-l !"
Şi când venea Ioan mai târziu, că Ioan îl chema, îi zicea :
- Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu aşa de târziu, că mare scârbă am avut ? Uite, ai mâncare caldă, ai camera ta grijită. Eu am plâns, că tu n-ai fraţi; te vei fi întâlnit cu cineva, ai fi greşit sau nişte oameni răi te-or bate.
Dar el a început, ca niciodată, să vorbească împotrivă :
- Mamă, lasă-mă în pace ! Ce mă păzeşti ca pe copii ? De acum înainte eu ştiu să mă port în lume !
Niciodată nu vorbise el aşa. Mama se topea când auzea.
- Vai de mine, dragul mamei ! Dar eu pentru că te urăsc îţi spun asta ? Eu te iubesc ! Dar mă tem, că numai pe tine te am, singura mea nădejde ! Dacă nu te mai văd, mai bine să mor şi eu !
Să vedeţi ce s-a întâmplat.
În satul vecin era o fată rea, blestemată, la care trăgeau mai mulţi. A început să se ducă şi el acolo. Mama lui nu ştia nimic.
- Unde te duci tu ? l-a întrebat ea. Eu am auzit că te duci la vrăjitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decât să aud aceasta !
El, în loc să asculte, a zis :
- Lasă-mă, mamă ! Ce mă păzeşti ? Eu ştiu să-mi port căciula de-acum !
Niciodată în viaţă nu vorbise aşa cu mama lui. Iar ea se topea de plâns, că nu mai avea ce să-i facă.
Ce s-a întâmplat ? Blestemata aceea de vrăjitoare a auzit de la alţii că mama lui nu-l lasă să vină pe la dânsa. Odată, mergând el la casa ei, i-a spus :
- Ia ascultă, măi ! Să-mi spui drept, pe cine iubeşti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemată, sta oleacă şi zice:
- Pe tine te iubesc mai mult !
- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te acasă şi, dacă mă iubeşti pe mine mai mult decât pe maică-ta, în noaptea asta să vii cu inima mamei tale la mine ! Faci aşa sau nu ?
A stat oleacă şi, îndemnat de satana, a zis :
- Şi aceasta o fac !
Şi s-a dus din faţa ei şi a venit acasă. Mama, săraca, îi pregătise mâncarea, îi încălzise camera şi plângea la Maica Domnului să-l aducă sănătos acasă. Iată ce pregătea mama pentru dânsul şi iată ce pregătea el pentru mama lui !
Ce contrast era aici ! Ce fărădelege nemaipomenită ! Mama îl aştepta plângând, să-l păzească Dumnezeu de primejdii şi el vine să-i scoată inima.
Vine acasă. Trecuse de miezul nopţii. Mama i-a ieşit în cale :
- Dragul mamei, dar acum se vine ? Vai, multă grijă am avut de tine !
El nu vedea nimic. Se uita în stânga şi-n dreapta prin casă, după cuţit. Şi vede cuţitul cel mare din bucătărie. Ia cuţitul în mână, o ia pe mama de grumaz, să nu răcnească, şi o junghie în inimă.
Biata mama s-a dus ! Sângele a înăbuşit-o, s-a stins mama cea scumpă, care se jertfea pentru el !
Ce-a făcut ? Auzi până unde l-a dus satana ! A spintecat sânul stâng al mamei, a scos inima mamei, a pus-o într-un castron, a spălat-o de sânge, a îmbrăcat-o pe mamă-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a încuiat uşa şi a luat inima mamei lui în basma şi a pornit prin pădure să o ducă vrăjitoarei, ca să-i arate că o iubeşte mai mult.
Aţi văzut, când merge un om repede prin pădure, dacă-i pădurea deasă, te lovesc crengile. El mergea repede, ca până la ziuă să vină înapoi, să nu afle nimeni crima pe care a făcut-o, şi totodata s-o încredinţeze pe aceea că o iubeşte mai mult decât pe mama lui.
Mergând el repede cu inima mamei într-o basma albă, o creangă din pădure s-a arcuit şi l-a lovit peste ochiul drept; şi-l durea şi a pus mâna la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era în basmaua albă :
" Puiul mamei, te doare rău ?"
Atunci de abia s-a trezit el !
" Vai, mamă, cum am ajuns pâna aici ? Unde sunt eu ? Unde mă duc ? Mamă scumpă, mamă bună, cum ţi-am scos inima ta de la loc şi înca te mai doare pentru durerea ochiului meu ?"
Şi a început a plânge groaznic. Atunci a văzut că-i fermecat şi s-a întors înapoi, când a auzit glasul mamei din inimă :
" Puiul mamei, te doare rău ?"...

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/34inimama.htm

Eu as zice sa fiti mai rezervati in a o acuza pe Lilisor.
As vrea sa stiu cati din cei care o acuzati sunteti mamae de baieti in pragul casatoriei.
Am vazut ca sunt persoane care au evlavie la parintele Arsenie Boca si o acuza.
Parintele Arsenie Boca spune ca atunci cand ne casatorim copiii sa vedem de unde provin ,daca sunt din familii de crestini practicanti.
Femeia e credincioasa si o fi stiind mai multe lucruri despre fata dar fiind credincioasa nu s-a apucat sa o barfeasca aici pe site.
Unele tinere au copiii neligitimi din dragoste ,din o dezamagire ,altele duc o viata mai libertina.
Care nu se termina odata cu casatoria.
Sunt amanunte pe care nu le stim dar ne dam toti cu parerea.
Faptul fiind consumat ea nu mai are ce sa faca.
De altfel am inteles ca a primit-o pe fata ,a discutat cu ea.
Acum nu ii ramane decat sa accepte situatia ,dar nici prea multa incurajare pentru baiat ,ca nu cumva daca iese prost sa o acuze ca nu i-a spus.
La felul cum se poarta el cu ea ,se poate astepta mai tarziu si la altfel de reprosuri ,ca nu i-a deschis ochii.
Credinta inseamna iubire ,dar nu libertinaj.
Nu jertfim adevarul de dragul iubirii.
Trebuie un echilibru.
Normal ca vrea o fata asezata. In viata e bine sa pornesti cu dreptul nu printr-o relatie de concubinaj.
Doamna , cunosc un caz asemanator cu al d-voastrta ,o doamna foarte credincioasa a carei nora l-a parasit pe baiatul ei si a plecat cu cei doi copii la altul.
Acum baiatul s-a recasatorit si e foarte bine.
Stiu ca doamna a citit timp indelungat al doilea Paraclis al Maicii Domnului.
Doamne ajuta !

Daca ar fi sa generalizam ,ar trebui sa spunem ca in Ardeal oamenii sunt foarte preocupati sa acumuleze averi ,sunt robii muncii .
Chiar si harnicia trebuie sa aiba limite.
In Moldova e mai multa credinta ,evlavie.
Cat despre ignoranta ,asta e intalnita peste tot unde nu e cultura ,in orice loc din lume.

Sunt amănunte pe care nici nu ni le-a spus, nici nu putem avea garanţia că ar fi corect relatare, nu?

Ce fel de mama e dispusa sa'si piarda copilul pentru niste toane, pentru ca nu e de acord cu alegerile lui? Ar trebui sa fiti alaturi de el, la bine si la rau. Lasati'l cu povestea lui de iubire. Sunt doua variante: va fi foarte fericit sau va fi ranit si trist. Daca s'ar adeveri prima varianta, ar trebui sa fiti si dvs fericita. In cazul celei de'a doua variante, ar trebui sa fiti alaturi de el, sa il mangaiati si sa il ajutati sa treaca mai usor peste durere, nu sa "ii reprosati tot". Nici nu ma mir ca nu da pe acasa. Cereti respect, dar oferiti foarte putin spre deloc!

Mi se pare incredibil cum o poate sa spuna ca prefera sa renunte la fiul ei decat sa ii accepte femeia. In ziua in care baiatul dvs va spuna ca prefera sa uite ca are mama decat sa ii suporte toanele, tot dvs veti fi cea indignata!

Ce relevanta are faptul ca fetita nu e sange din sangele dvs? Un copil e ceva uimitor, e o oaza de puritate si inocenta. Fetita nu poarta niciun dram de vina pentru pacatele mamei sale si nu merita sa fie pedepsita pt ele. Daca fiul dvs e dispus sa creasca acel copil ca pe al lui, e o fapta mareata si nobila. Pacat ca gelozia si posesivitatea nu va lasa sa vedeti asta!

Chiar asa. Nu a vorbit'o deloc de rau! Biata doamna, cat e de buna si nobila si cat de rau e tratata de fiul cel rau!

Nici nu e de dorit sa ne spuna aceste amanunte.
Cine suntem noi sa judecam ?
Ce spunea Nicodim?
"Oare noi nu judecam acest om inainte de a sti ce a spus si ce a facut?"
Noi trebuie sa vedem situatia d.p.de vedere duhovnicesc ,nu lumesc.
Asa scria pe un forum obisnuit si primea exact aceleasi sfaturi ,sau acuze .

Daca sunteti din BUCURESTI mergeti la SF CIPRIAN (BISERICA ZLATARI)

Sa il ajute poate ,dar sa traiasca durerea in locul lui nu vad cum ar fi posibil.
Capul face ,capul trage.
O persoana trecuta prin viata isi poate da seama daca tanara este o femeie care il poate face fericit pe fiul ei sau o consumatoare de placeri pasagere.
Noi nu am cunioscut-o si nu stim.
Dorinta unei mame de a vorbi cu fiul ei nu o vad ca pe o posesivitate ,ci ca pe un lucru normal.
Daca el s-a schimbat in rau de cand e cu aceasta tanara ,fara ca mama sa aiba vreo vina -ea si-a spus punctul de vedere doar,ca nu e de acord -( fiecare avem dreptul la o parere chiar daca nu convine unora) nu vad ca ar fi ceva bun pentru el.
Daca mama l-a stresat sa o lase atunci inteleg departarea lui de familie si schimbarea de atitudine a lui.
Nu stim ce a fost de aceea nu trebuie sa acuzam.

Eu unul cel puţin nu judec pe nimeni.
Stimata şi înduretata mamă de băiat a cerut nişte sfaturi. Le-a primit; multe nu i-au convenit şi a reacţionat cum NU face un creştin.
Restul e can-can.

Doamne ajută!

Exact ce am zis eu: sa il ajute, nu cred ca am mentionat undeva ca ar trebui sa traiasca durerea in locul lui. Da, ai mai repetat chestia cu capul. :)
Faptul ca esti "trecut prin viata" nu iti ofera superputerea de a cunoaste un om dintr'o privire. Asa cum faptul ca a supus'o unui interogatoriu la care domnisoara nu era obligata sa participe, nu inseamna ca a incercat sa o cunoasca.


Si'a spus punctul de vedere? Si de unde anume ai dedus tu ca a vorbit frumos si civilizat cu fiul ei, respectiv cu iubita lui? Ca eu tot ce vad in postarile domnei e frustrarea si gelozia unei mame care nu poate accepta ca vine un moment cand copiii pleaca de acasa. I'a crescut singura, s'a sacrificat pentru ei, dar asta nu inseamna ca ei trebuie sa stea dupa fustele mamei toata viata. In locul baiatului, probabil nu as mai fi dat pe'acasa deloc.

Poate si faptul ca minte este totusi o incercare de a reconcilia o situatie dificila.

Daca ar spune adevarul, stie ca mama n-ar fi de acord si ar iesi certuri, pe de alta parte nici nu vrea sa-i intoarca spatele pur si simplu si nu cred ca doar pentru ca vrea camasi spalate si calcate acasa, eu cred ca isi iubeste mama dar la fel si pe fata respectiva, nu poate renunta la una doar pentru ca asa spune celalata.

Cineva din afara poate vede o femeie abandonata cu un copil, greseli, el vede un om care are nevoie de afectiune, intelegere, o mama, un copil minunat, etc..

Aici putin conteaza cine are dreptate, e vorba de suflete si in situatii din astea un crestin ar trebui sa arate ca are sufletul cel mai mare dar ce pacat ca realitatea ne contrazice atat de des si flagrant..

Oricum, sper ca asta sa nu impinga pe nimeni la deznadejde sau chiar suparare, ci toate lilisoarele noastre, vechi si noi, si nu doar ele, sa invete ca trebuie sa se straduiasca sa fie mai bune decat cei din jur.. :)

"Mai importantă-i pacea decât dreptatea!"

Corect .... si el o sa faca ce vrea oricum.

E minunat totusi ca noi suntem mai buni ,daca vedem la altii aceasta lipsa de iubire.

Dragos, nu prea sunt de acord!