Discutia pe acest fir imi aduce aminte de o fosta colega care isi cauta ingrijorata nasi de nunta...
Pana la urma,contabila firmei,femeie in varsta cu simtul umorului ,o intreba din start:
"-Dar mire ai?"

Unora gasirea mirelui/miresei le ia ani buni din viata(asa cum spunea si Sophia) dar celelalte aranjamente se pot stabili pe parcurs,altfel este doar o preocupare pt lucruri iluzorii.
Cea mai importanta piesa din puzzle este persoana cu care-ti vei petrece viata,restul sunt doar detalii pe care le veti parcurge de comun acord...

Legat de tine(nu te judec), doar voiam sa-ti spun: cred ca esti o persoana sincera si spui ce gandesti. Si cred ai o relatie foarte stransa cu sotul tau. Ceea ce este un lucru foarte bun si rar.

Nu stiu cum sa-ti raspund la ce mi-ai scris. Ca nu sunt curati daca nu fac asa? Pai cine sunt eu sa judec si sa stiu ce e bine.

Eu asta am citit, asta am inteles ca e bine si imi doream sa fac asa. Ideea era ca cel feciorelnic fuge si celalalt la fel, din diverse motive.

Ca fapt divers: Sa zicem ca am o prietena si ea la inceputul postului tine 3 zile post negru. Eu sa zicem ca incerc o zi. Poate reusesc sau nu. Si vad eu daca merg mai departe. Dar in cazul meu, sa ma duc la servici si sa tin post negru e o prostie. N-am un corp atat de puternic si nu rezist. De a doua zi, nici nu se pune problema. Si obligatia mea e sa lucrez si sa-mi fac datoria cum trebuie la servici, mai presus de mancare, si cred ca fac mai bine voia Lui Dumnezeu asa. Ca postul e important si altul si nu numai de macare. Si sa zicem ca o persoana tine o zi post si de apa si de mancare. Daca eu tin pana la apus de mancare si beau apa(si evemtual sa fiu acasa si nu la servici) ma multumesc si sunt fericita. Nu ma intereseaza ce zic sau fac altii ca eu imi cunosc limitele, si decat sa fac pe grozava, mai bine ma smeresc si zic asta e.
Eu admir o persoana care tine 3 zile post si ma bucur pentru ea. Dar daca ea crede ca eu sunt nu stiu ce pacatoasa, este problema ei si nu a mea si eu imi vad de drumul meu.

" Ceea ce cred altii despre mine este problema lor(nu ma priveste pe mine)" Dintr-o carte

=)) De mire nu-mi fac probleme. Cred ca atunci cand pleci la razboi trebuie sa stii ce vrei.

"celelalte aranjamente se pot stabili pe parcurs,altfel este doar o preocupare pt lucruri iluzorii."
Nu-ti dau dreptate, daca o fata vrea ceva si se arunca, si se trezeste ca viitorul sot vrea cu totul altceva, are o problema. Adica se gandeste: " Ce fac, il iau pe asta de care m-am indragostit sau il ascult pe Dumnezeu?" Si aici daca chiar n-au avut realtii. Atunci drama si mai mare.

Scuza-ma, de ce sa-mi pierd eu timpu' cu Gigel daca nu e ceea ce vreau? Adica am ce face cu timpul meu si nu-mi trebuie sa ma ameteasca Gigel, sa ma casatoresc cu el si sa vad ca el vrea un copil, sau cine stie ce n lucruri si Duminica e zi libera, trebuie sa profitam din plin.

Adica ma intalnesc putin si aduc vorba ca sa stiu care-i treaba.

Nu am vrut sa spun sa-ti iei un ateu sau pe oricare gasesti,numai ca sa te afli in treaba...
Gasirea sotului presupune cercetare asiduua tocmai pt a fi lamurita ca acea persoana iti intelege si impartaseste sistemul de valori si nu vine in contradictie cu felul in care vrei tu sa-ti traiesti casnicia!
Eii,si de aici detaliile sunt bagatele ,intelegi? :)

Am inteles acum. Multumesc. :)

Scuze, am vrut sa "quote altceva.

Mi-a spus Duhovnicul odata: Pana la casatorie dai explicatii in fata Lui Dumnezeu, nu te intereseaza ce spune vecina sau altcineva. Dupa casatorie dai explicatii in fata Lui Dumnezeu si sotului tau.

Este o recomandare a unor duhovnici, nu o regula universal valabila, nu te arunca mai sus decat poti duce, ca si cu postul negru.

Cam aceeasi judecata se aplica si in chestiunea pentru care ai deschis topicul asta.
Incearca sa gasesti tu pe cineva care macar sa accepte ideea ca nu se folosesc anticonceptionale si nu se face avort intr-o familie crestina si chiar e foarte bine..
In rest, nu esti obligata sa-i spui nimic din ce nu te intreaba si daca eventual intreaba dupa casatorie intreaba-l daca isi poate asuma raspunsurile desi de bun simt ar fi ca atunci sa nu mai intrebe chestii..diverse.

Daca a avut grija sa afle si altii ca ea tine cele 3 zile de post negru, cam degeaba le-a tinut.
Daca mai emite si judecati in dreptul altora care nu tin ca ea..apai cam tot postul degeaba e.

Si ceilalti la fel?
Si inca ceva..din experienta mea cu stilisti nu prea as pune baza pe ce zic.

Si treaba asta e o chestie intima si ar trebui sa fie intima, cand devine o chestiune sociala se intampla ca la sambatari..toata lumea lauda Sabath -ul si nimeni n-ar fi in stare sa recunoasca ca-l mai calca din cand in cand sau chiar sistematic si in cunostinta de cauza.

Sau, mai intai, pe cineva care sa accepte sa pastreze "curatia" pana la nunta...

Merci pentru sfaturi. :)

Legat de persoana aceea, eu am vrut sa dau un exemplu. Adica sa-i raspund sophiei. Ca este irelevant ce cred eu, ca daca altii nu tin casatoria asa sunt nu stiu cum. Nu ca as crede ceva, dar n-ar trebui sa ne pese de parerea celorlalti despre noi si sa facem dupa putinta. Eu vorbeam despre ce "planific" pentru mine sau pentru viitoarele sotii/mame sau in general, pareri despre casatorie.

Doar ca gluma: aticonceptionalele nu mi le poate baga pe gat si avortul la fel.
Mai ramane prezervativul. Hmmmm. :))

:)) :D Merci pentru comment.

Stii tu, planificarile astea sunt ca si ambitia unui baiat, foarte de treaba, asa ca tine, care te-ar cunoaste intr-o buna zi si ti-ar zice ca se casatoreste cu tine doar daca tii cele 3 zile de post negru la inceputul fiecarui post..
Sau poate o saptamana. Ca el poate. Si asa si-o planificat.

Aveţi umor.
Problema este că în clipa în care ne mândrim cu o virtute pe care credem că o avem, o putem pierde şi putem cădea în ispită....oh, atât de uşor.

Suntem chemati la infranare, la asceza vietii cu totii... la mantuire. Si sunt 2 cai de infranare, calugaria, sau casnicia. Insusi Mantuitorul recomanda, cine poate calugaria, e mai bine pentru sufletul sau sa se calugareasca, cine nu, sa se casatoreasca. Deci relatiile astea trupesti (din Taina Casatoriei) sunt ca o alternativa a slabiciunii trupesti... de neinfranare totala.

Daca te-ai casatorit nu inseamna ca ai liber la desfranare. Multi asa considera... ne-am casatorit, avem voie sa facem de toate in numele "iubirii"... dar cu Dumnezeu si cu voia Lui ce facem?

Si sa zicem ca sotul nu vrea sa tina cont de post, tu ce faci, faci voia lui, sau a Domnului... pe cine iubesti mai mult. De-ti iubesti sotul mai mult, nu esti vrednica de Dumnezeu. (viceversa este valabila)

Mirii sunt si ei chemati la infranare cat pot ei de multa, deci impreunarea ar trebui sa fie cat mai rara cu putinta, dar nu absenta, ca nu mai e cununie... si de 2 ori pe saptamana cred ca e de ajuns, zic.

Totusi intr-adevar nu cred ca doi miri care sunt abia la inceputul dragostei, al relatiei, se pot infrana asa de mult, pentru ca sunt abia la inceputul urcusului duhovnicesc impreuna. Poate doar daca amandoi sunt "antrenati" duhovniceste mai inainte.

Adevarat. Se vede din prima postare. :)

:D Pai ideea e sa iau unul care si-a planificat si el.

Acum cu postul e ceva mai personal, nu ii implica pe amandoi. Dar am inteles ce vrei sa spui.

Dar sunt baieti si fete care stiu de "reguli" si asta vor, adica asta stiu ce trebuie sa faca. Consider, fiind curati, sa-si caute acelasi lucru. Si nu sa se imprieteneasca cu cineva si vad ei dupa, ca de indragostit e usor. Sa fie siguri ce vor si ce au langa ei.

Legat de spus detalii. Pentru unul "normal"(care a avut relatii inainte) este irelevant. Dar pentru unul curat cu adevarat este important cu e sotia. Adica cred ca l-ar afecta putin. :D

Cred ca intrebam in primul post, ce sa fac, daca cunosc unul normal, in astept pe cel bun? Adica ma uit la el si daca nu-mi dau seama din detalii si din ce spune il intreb direct cam ce-si "planifica" el de la casnicie, si stiu cum e. Si celalalt daca vine poate fuge.......Dar dupa cum ati spus, mai vad si la fata locului. Poate nu fuge. :D Mai sunt lemne drepte care isi iau lemne strambe.

Multumesc pentru mesaj. :)


P.S. Pai daca nu vrea sa tina post, nu-l oblig. Poate ajunge sa tina pana la urma. Dar daca nu tine postul de mancare si mai greu de altele. :)

La care postare te referi?
Eu ma refeream la mândrie....

La asta :"Inca ceva, am facut candva o "specie de malahie". Nu conteaza detaliile. Ideea e, ca daca ii spui asta unui baiat feciorelnic, care ar tine Nunta Curata si asta isi doreste, sigur fuge si el din motivul de mai sus."

Motivul pentru care i-ai spune ar fi..care?
Tu l-ai intreba chestii din astea?

Tu ai fugi din cauza asta? Daca da, logica fiind..care?

Poate fi bun crestin si fara sa-si fixeze astfel de obiective.
Astea tin mai degraba de un moft, o viziune particulara care nu este mandatorie.
E ca si cand le-ai fi facut pe toate celelalte si astea au mai ramas..

Depinde cum priveste lucrurile astea.
Aici este un puritanism care se confunda in mod tragic cu virtutea.
Adica cel care n-a calcat stramb nu inseamna ca nu poate sa calce gresit (chiar dupa casatorie) iar cel care a calcat nu inseamna ca neaparat va calca din nou (mai ales in cadrul casatoriei).

Cum ziceam si mai sus, lucrurile de care te agati tu sunt un moft in comparatie cu N alte lucruri mult mai importante si nu atat de usor de gasit in ziua de azi.

Problema cu moftul asta ti se trage cred din cercul de prieteni stilisti unde probabil toti se bat cu pumnul in piept pe chestia asta.

Baiul este ca intr-un cerc de oameni normali, despre lucrurile astea nici nu trebuie sa se vorbeasca, in primul rand pentru ca sunt chestii intime iar in al doilea rand (si cel mai important) in general o virtute trebuie ascunsa, ca altfel praful se alege de ea.

:D Eu nu l-as intreba. :D Poate ar trebui sa ma abtin de la astfel de confesiuni, dar ma gandeam ca asa ar fi corect.

Multumesc pentru toate sfaturile. :) Nu este un moft, asa mi-ar placea sa fie.

Voi vedea, la momentul potrivit, ce se va intampla.

Asta din ce canon mai e ??

Ceea ce vă scapă este ce a spus şi Sophia: baza înfrânării în zile de post este voinţa comună (după căsătorie există un "noi" şi nu un "eu" şi "tu"). Deci, dacă unul dintre soţi îl refuză pe celălalt, invocând obligaţia postului, săvârşeşte păcat. Refuzul datoriei conjugale este păcat grav, fiind condamnat explicit în Cartea Sfântă.

În această privinţă, operează distincţia dintre poruncile lui Dumnezeu şi poruncile Bisericii în materie de disciplină a vieţii de credinţă. Când soţul îţi cere să încalci o poruncă a lui Dumnezeu, el trebuie refuzat, fiindcă se cuvine să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Dar, dacă îţi cere să încalci o materie de disciplină, el nu trebuie refuzat, cu atât mai mult când un astfel de refuz e explicit condamnat de învăţătura apostolică.

Să presupunem că soţul ne cere să furăm de la servici. "Dragă, nu mai avem bani să dăm Fanta la copilaşi. Voi aveţi fond de protocol la serviciu, iar tu ai cheia de acolo. Adu şi tu o sticlă de Fanta când vii, să avem să punem pe masă". În mod evident, o astfel de cerinţă contravine unei porunci a lui Dumnezeu, deci trebuie respinsă.

Acum, să presupunem că episcopul nostru cere tuturor credincioşilor să fie într-o anumită zi, într-un anume loc, pentru o prăznuire. Dar, soţul nu ne lasă. Este o cu totul altă situaţie. Cerinţa soţului primează.

Sintetizând, putem spune: deşi Biserica are autoritate atât în credinţă şi morală, cât şi în materie de disciplină eclezială, numai în privinţa credinţei şi moralei această autoritate îi leagă pe toţi credincioşii în mod absolut.

"Bine, bine" s-ar putea spune "dar de unde ştim că obligaţia postului trupesc este de natură disciplinară şi nu morală ?" Putem şti că obligaţia postului trupesc este de natură disciplinară din aceea că este posibil a fi schimbată. Numai cele ale credinţei şi moralei sunt neschimbabile, fiindcă se referă la legătura omului, a cărui natură nu se schimbă, cu Dumnezeu, care este Neschimbatul Însuşi. Dimpotrivă, cele disciplinare sunt schimbabile: ţin de un anume timp, uneori de un anume loc sau stare.

"OK", ar putea spune altcineva, "dar schimbabile sunt şi cele referitoare la cult. Dacă, de exemplu, soţul ne cere să introducem în uleiul sfinţit din candelă un pic de ulei din motorul maşinii lui, ca să îi meargă maşina bine, trebuie să primim un astfel de lucru în numele ascultării ?". Răspunsul este negativ. În cele ale cultului soţul nu are autoritate, pe când Biserica are. Într-o zi, Biserica ar putea cere să se folosească ulei de maşină pentru candele. Această cerere ar fi legitimă şi ar trebui urmată. Dar, dacă aceeaşi cerere vine din partea soţului, e un cu totul alt caz şi nu trebuie urmată (nu este legitimă).

Atunci, să ne întrebăm: are sau nu are soţul competenţă în problema legăturii matrimoniale într-o anumită zi ? Răspuns afirmativ. A se citi din 1 Corinteni cap 7.

"Totuşi", aţi putea spune, "împrejurarea că unul dintre soţi cedează celuilalt în numele ascultării, nu înseamnă aceasta că o asemenea căsnicie, ori asemenea nuntă, nu mai este curată ?". Amintiţi-vă de cuvintele Domnului, trimise Apostolului în vis: "Ceea ce Domnul a curăţat, să nu numeşti spurcate !"

Merci pentru sfaturi. Cred ca-mi folosesc si in alte imprejurari. :)

Eu ma gandeam ce sa aleg. Adica daca imi aleg un baiat care vrea acelasi lucru si se intampla uneori sa nu respecte ceea ce ne-am dorit, nu-i zic:"Vai tu, pacatosule, lasa-ma in pace!!!".

Dar daca este vorba de unul obisnuit, stii de la inceput ce ti-ai ales.

Rău ar fi să vă alegeţi un băiat care să nu vrea să înainteze spre Cristos ! Căci ce are credinţa cu necredinţa ? Lacrimi şi suferinţă ar fi. Sau chiar cădere. Înhămare la jug nepotrivit ! Cât de trist este că numiţi, pe bună dreptate, "unul obişnuit" un asemenea tânăr aflat cu spatele la Isus ! Cu adevărat, dispreţul pentru cele de deasupra a ajuns "obişnuit".

Şi, dimpotrivă, bine va fi dacă veţi alege unul asemenea. Şi dacă, în asemenea caz, s-ar întâmpla să dovedească slăbiciune, nu-l lăsaţi, spunând "Mulţumesc, Doamne, că nu sunt precum vameşul acesta". Ce altceva este căsătoria, dacă nu suiş spiritual ? Pot copiii să mănânce mâncare tare de la început, ca aceea de adulţi ? Nu pot: şi totuşi Dumnezeu, în bunătatea Lui, mai repede îi mântuieşte ! De aceea, nu trebuie să uitaţi că postul nu e scop în sine. Noi nu postim ca să postim. Ci suntem conştienţi că, în starea noastră actuală, în concupiscenţa noastră, suntem pe jumătate îngeri şi pe jumătate animale. Dar noi, mai mult asemenea îngerilor am vrea să fim şi de aceea ţinem post. Dar dacă, postind, îl rănim pe celălalt, care poate ajunge să se întrebe: "dar eu pentru ce m-am căsătorit ???", dacă, în loc să-l îndumnezeiască şi să guste dulceaţa abţinerii de dragul lui Cristos, mai rău se răscoleşte jumătatea biologică din el ? Dacă va ajunge la concluzia că Dumnezeu ne-a dat nişte legi aşa de aspre, încât nu prea le putem duce, astfel împingându-l în dezădejde ori sminteală ? Atunci postul nu ar fi de folos familiei noastre. Nu uitaţi că modalitatea concretă de a ţine post nu e materie de credinţă, ci simplă lege eclezială. Nu oamenii sunt pentru legi, ci legile pentru oameni. Ce respectare a legii ecleziale ar fi aceea care ar introduce dezordine în familia mea, care este Ecclesia domestica ? Deci, scopul Ecclesiei, cea mică (familia) sau cea mare (Biserica) aceste este: mântuirea. Când respectarea unei legi ar putea duce mai mult la pierzanie decât la mântuire, atunci spunem că legea e respectată în formă, dar nu în fond: acesta este fariseismul.

:) Multumesc. Sunt intru totul de acord.

Ei, atunci poate nu-ţi mai faci atâtea probleme până nu ajungi să te loveşti efectiv de ele.

ba eu o inteleg ca si eu sunt la fel. imi fac probleme dinainte pentru ca atunci cand nu-mi faceam, adica nu ma preocupam, ma trezeam in diverse situatii si atunci ma gandeam.... dar oare de ce nu mi-am pus problema mai din timp? cum de am ajuns in situatia asta?

azzurra este f bine ca te gandesti la viitorul tau si nu vrei sa lasi lucrurile la voia intamplarii. singurul lucru pe care te rog sa nu-l uiti este ca, oricat de mult ai planifica tu, sa spui intotdeauna Da-mi Doamne intelepciunea sa planific bine, sa iau deciziile potrivite, si daca ceva din ce-mi doresc nu va fi spre binele meu si mantuirea mea, faca-se voia TA nu a mea.

:) Va multumesc pentru sfaturi.

Eu zic sa ai grija sa nu faci ca in vorba aia "Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". Poti sa faci 1000 de planuri cum spui tu, cu programul de iubit, cu ore daca vrei. Daca o sa fi foarte indragostita de sotul tau, s-ar putea, cel putin la inceput, sa-ti calci tu peste program, fara sa-ti ceara el.
Sunt discutii de prisos. Cred ca totul depinde de persoana cu care o sa ajungi. In toata ecuatia asta cu dragostea trupeasca si atractia fizica are un cuvant greu de spus. E normal ca daca faci o casatorie doar asa ca sa fie, sa nu ramai nemaritata, sa te poti tine de programul asta si sa te lupti cu sotul tau pentru a-i impune aceste idei. Dar ia in calcul si posibilitatea ca poti cunoaste un baiat crestin, bun la suflet, pe care sa-l iubesti si sa te si iubeasca. Si daca pe deasupra mai esti foarte atrasa fizic de el, s-ar putea sa-ti uiti tot orarul cu martea si joia. (cel putin primul an de la nunta).

Foarte mare adevar. Sunt atatea lucruri care pot interveni si atatea prioritati "instinctive" incat poti cadea in propriile capcane. Important e sa incerc sa te tii de ceea ce ti-ai propus. Restul e in mana divinitatii.

Acum sincer, atunci când iubesti cu adevarat pe cineva si persoana respectiva te iubeste si ea, si dupa ce o cunosti cat de cat un timp rezonabil, nu vad ce ar fi gresit, chiar daca nu esti inca casatorit/casatorita cu persoana respectiva, sa faci dragoste cu ea! E ceva omeneste, normal!

In cazul in care femeie isi exprima dorinta de a nu aveea relatie trupesti pana la casatorie pe considerente religioase, daca o iubesti cu adevarat, i respecti aceasta dorinta (desi lucrul asta pentru un barbat poate fi mai greu, dar nu imposibil).

Uite domne un ortodox adevarat. Si plin de intelepciune. Mai rar asa ceva.

Incerci sa fii ironic, sau cum?

Doar nu ii dadeam dreptate unui care gaseste motivatii pentru desfranare.

Acum ar trebui sa lamurim mai exact ce intelegeti dumneavoastra prin desfranare!
Desfranarea poate fi atunci când ai relatii trupesti intamplatoare, cu cine se nimereste, sau când de-abia ne-am intalnit sau cunoscut si trecem direct la pat. Sau in cazul acelor persoane care isi schimba partenerii/partenerele mai ceva precum ciorapii, sau in cazul in cazul acelui gen de femei care stau numai prin cluburi sa agate barbati cu bani si sa fie intretinute. Asta da- este desfranare, si evident ca este condamnabila.

Insa in cazul in care ne cunoastem de un timp mai indelungat, când relatia deja a evoluat spre ceva stabil si mai serios, când deja ne putem gandi la niste planuri de viitor si când constatam deja ca exista sentimente autentice de ambele parti, atunci-chiar daca nu suntem inca casatoriti- nu cred ca mai e cazul de desfranare.
Repet- am tot respectul pentru acele fete care isi pastreaza virginitatea pana la casatorie, daca s-ar intampla sa cunosc o astfel de fata si ne-am place reciproc i-as respecta dorinta.
Insa nici nu pot sa arunc o anatema sau sa condamn o femeie care are o relatie stabila, serioasa, si are relatii trupesti cu partenerul/iubitul inainte de casatorie.

Orice relaţie trupească in afara căsătoriei este socotită desfrânare si asta nu o zic eu, ci o spune Dumnezeu! Dacă e serioasă relaţia şi există respect de ce sa nu facem cele ale Domnului întâi?

Ar trebui sa lamuri doua lucruri:
1. Ca nu conteaza parerea personala a nimanui.
2. Ce este de fapt desfranarea: actul sexual in afara casatorie.

Nu. Desfranarea este condamnabila in orice conditii. Restul sunt pretexte si incercari lamantabile de justificare a pacatului. Din punctul de vedere al invataturilor Bisericii actul sexual are justificare doar in dorinta de a procrea, in interiorul Tainei Cununiei. In afara de asta nu exista justificare. Mai mult exista desfranare incusiv intre cei casatoriti daca evita procreerea.



Repet, nu conteaza ce crede nimeni. Invatatura Bisericii nu se bazeaza pe pareri personale. O relatie care "a evoluat spre ceva stabil si serios", nu "mai serios", isi gaseste finalitatea in Taina Cununiei.

In privinta dogmei crestin-ortodoxe dumneavoastra probabil cunoasteti mai multe decat mine- nu neg lucrul asta!
Insa eu v-am spus ceea ce simt! Nu stiu- din punct de vedere ortodox poate gresesc, dar ca barbat e destul de greu sa rezisti sa nu faci dragoste cu o femeie pe care o iubesti si te iubeste.

Si daca iubirea e reciproca, de ce sa nu se casatoreasca?:7:
Ce credeti ca s-ar mai castiga asteptand si traind in mod neplacut lui Dumnezeu, de fapt este risc major pentru pierderea sufletului amandorura.