Ce minunata esti tu, Dorina !!!

Asocatia Varste deschide singurul centru rezidential pentru persoane cu boli psihice cronice (schizofrenie, tulburare afectiva bipolara, depresii etc.).
Medic Coordonator - Dr. Mariana Savulescu
Garda permanenta
Targoviste - 80 km de Bucuresti.
Contact: varste@alzheimercenter.ro
0733-344083, 0758-222095
Tel. Dr. Mariana Savulescu, coordonator medical: 0733-344078

Mulţumesc pentru cuvânt!
Nu sunt, mă străduiesc însă, oarecum.

multumesc. am gasit si eu pe Internet numele acestui centru, mi-ar fi insa de mare folos daca as reusi sa iau legatura cu oameni care au cunoscuti sau rude internate acolo ca sa ma documentez mai bine asupra conditiilor. e vorba de mama si trebuie sa ma gandesc f f f bine ce fac, nu vreau sa fac vreun pas pe care sa-l regret apoi, vreau sa-i fie bine nu s-o distrug mai tare.

multumesc mult Dorina. Doamne ajuta!

Mare grija cu aceste centre! Stiu pe cineva care si-a internat tatal bolnav de Alzeihmer intr-un centru din acesta, in Bucuresti, platea vreo 15-18 mil. pe luna, il gaseau ud cand veneau in vizita si in vreo trei-patru luni s-a stins... (nu stiu exact din ce i s-a tras.)

din cauza ca am auzit si eu astfel de povesti vreau sa aflu cat mai multe informatii... daca se poate de la cineva bine informat si care a avut/are pe cineva internat acolo nu doar de pe Internet unde este clar ca reclama si-o fac cat mai atractiva.

Catalina, ai mai gasit ceva variante ?

Am o nelămurire. Dacă mama ta este atât de bolnavă, nu ascultă de tine sau de altcineva dar nu este declarată iresponsabilă (sau care o fi termenul) în mod legal, cum te-ai gândit că o vei interna? :39:

pai tocmai asta e problema, ca nu prea exista solutii :(

LaPetitMoc, mi-a spus cineva de Fundatia Estuar http://www.estuar.org si am sa ma interesez sa vad ce informatii aflu despre activitatile lor si cum ne-ar putea ajuta.

Şi de ce nu încerci să găseşti mai întâi soluţii pentru asta?
De ce pui boii înaintea jugului?

Dragos, se vede ca nu cunosti legile. Niciun bolnav psihic nu poate fi declarat iresponsabil de nicio autoritate publica decat daca deja a savarsit un act antisocial (crima etc...). Drepturile omului interzic declararea cuiva iresponsabil. Aici e toata problema celor care se ocupa de bolnavi. Insa in centre ei pot fi primiti la cererea familiei , pentru ameliorare si ingrijiri de specialitate.

Dragos are dreptate, nu poate fi internata cu forta.

Nu poate fi internata decat daca i se pune un diagnostic care sa justifice acest lucru.

Chiar daca ar gasi un loc unde sa fie internata, nu poate fi tinuta acolo cu forta.

Daca ea trece drept fiind o persoana cu discernamant si nu este un pericol public, NU poate fi internata.

Daca nu a facut nimic antisocial, nici macar nu poate fi luata cu forta si dusa la un diagostic in acest sens.

Daca a vandut tot din casa ce rau mai poate face?

Da, ar putea sa vanda si garsoniera sau sa faca un contract de intretinere pe viata in schimbul ei.

Daca o vinde, atunci vrand nevrand va trebui sa accepte internarea intr-un azil, ca nu mai are unde sa stea.
Conditiile sunt destul de bune daca gaseste loc, e suficienta o pensie de cca. 6mil, dar e posibil sa aiba si o colega de camera cu care va trebui sa se inteleaga.

Dar situatia e destul de dificila pentru ca daca nu va sti sa se poarte normal, va fi data afara.

Pe de alta parte, daca va fi internata medical ca avand probleme psihice, cel putin la "Stat" nu cred ca va beneficia de conditii prea bune (poate chiar putin spus..).

Alin, explica cum poate fi cineva dus cu forta la un diagnostic?

Mesajul tau repeta exact ce spusesem, doar ca omite esentialul - mama Catalinei are deja un diagnostic pus de medici psihiatri de schizofrenie paranoida. Dumneaei nu mai are nevoie sa fie diagnosticata, ci pe baza diagnosticului poate fi legal internata intr-un centru pentru tratament si ingrijiri de specialitate.

Diagnosticul i-a fost pus in urma unei internari fortate. Exista si asa ceva din pacate, sunt acele cazuri cand pacientul este bagat in camasa de forta in urma unei crize puternice prin care pune in pericol sanatatea celor din jur si pe a lui insusi. Aceasta insa a fost de mult de tot si sper sa nu mai ajungem niciodata la o asemenea situatie.

In urma unei astfel de criza da, poate fi internat(a) dar nu cred ca pe o perioada nelimitata si nu cred ca oriunde.

Dupa cum e sistemul sanitar in Romania, ar fi o perspectiva groaznica sa fie internata pe termen nelimitat intr-o unitate psihiatrica "de stat" din Romania.

Unitati private cu preturi moderate nu cred ca sunt.

Un asezamant de binefacere care in scopul unei sume modice sa se ocupe de persoane cu care comunicarea este dificila din cauza problemelor psihice avansate, iar nu cred ca sunt, datorita dificultatilor suplimentare care apar in momentul in care te ocupi de astfel de persoane, atat de ordin medical cat si legal.

Daca se poate ingriji de ea insasi dar nu-i ajung banii, ar putea face un astfel de contract lifetime in schimbul unei sume lunare cu care sa-si suplimenteze veniturile.
In felul aceasta ar trai mai decent si nici nu ar mai putea vinde locuinta si sa ramana in strada.

problema nu este neaparat financiara. Daca nu ar avea aceste probleme psihice s-ar putea descurca f bine cu banii pe care ii primeste ca pensie si cu ajutorul meu si al bunicii.

cat despre ramasul in strada, nu se pune problema sa ramana in strada nici daca-si vinde locuinta, caci nu as accepta asa ceva. Eu am locuinta mea, bunica mea la fel. Problema este ca mama nu accepta sa locuiasca cu noi. De aceea nu as vrea sa ajunga in situatia sa-si vanda garsoniera.

Interesul meu nu este sa gasesc acum un azil, centru, sanatoriu unde sa o internez pe termen nelimitat ci doar sa ma informez cat mai bine pentru situatia in care aceasta va fi singura alternativa viabila in viitor. Caci starea mamei mele nu se prea mai amelioreaza, dimpotriva se agraveaza pe an ce trece.

Deocamdata vreau doar sa aflu de un centru care ma poate ajuta prin supraveghere, tratament, consiliere, etc. Sper ca Fundatia de care pomeneam mai sus sa-mi fie de ajutor.

Catalina, am citit link-ul. Pare ceva serios. In fine, e bine sa verifici la fata locului, sa te duci pana acolo, sa discuti, sa expui exact problema ta. Daca vei ajunge la o solutie rezonabila, o poti interna regulat, pe perioade, macar pentru a putea fi determinata sa accepte tratamentul.

Domnul sa te ocroteasca, draga mea!

Multumesc mult. Doamne ajuta!

Problema este mai mult de natura legala, si este una destul de delicata.

Din ce spuneti nu o sa accepte nici un fel de internare, cu atat mai putin daca boala se va agrava.

Poate ar trebui sa vorbiti cu un avocat mai intai, ca sa puteti interna pe cineva impotriva vointei lui e o treaba destul de complicata.

Cum am mai spus, trebuie un aviz psihiatric special pentru asa ceva, persoana respectiva trebuie sa fie declarata fara discernamant si pericol public si nu cred ca vreti sa ajungeti pana acolo.

Cel mai bine va poate sfatui un psihiatru, sunt sigur ca a mai avut de a face cu astfel de cazuri si cunoaste si problematica legala.

Si nu cred ca veti gasi un azil altul decat de stat care sa se ocupe cu astfel de probleme.

Fundatia respectiva nu cred ca se ocupa cu ceea ce vreti dvs.

Uitati-va aici:

http://www.estuar.org/index.php/proi...ecte-2010-2011

fata cauta solutii, nu gandiri negative !
 

Alin, cu toata sinceritatea, ai in discursul tau exagerat de multi "nu", ceea ce subliniaza o atitudine deloc crestina. Crestinul este curajos, temerar, el stie ca tot ce pare la oameni imposibil , cu Domnul alaturi devine posibil.

Catalina este deja intr-o situatie extrem de delicata si nici nu-ti imaginezi cata suferinta produci cu demolarea asta clasic romaneasca. Las-o sa actioneze, sa se roage si sigur va gasi solutia. Daca nu o poti sprijini, macar nu o demoraliza (mai ales ca faci doar supozitii tu fiind complet in afara situatiei, fara macar habar a avea ce inseamna sa fii responsabil pentru o persoana draga cu un asemenea diagnostic).

Catalina, curaj, draga mea! Roaga-te, intreaba peste tot, intereseaza-te atent si vei gasi solutie cu Domnul alaturi! Sunt convinsa ca deja te-ai sfatuit cu duhovnicul. Dar mai intreaba-l, poate a mai auszit de situatii similare, sau daca nu, impreuna rugaciunea sa va dea si solutia care sa fie potrivita pentru binele tuturor!

Curaj!!!! Crestinul este un curajos! "Indrazniti! Eu am biruit lumea!"

Domnul cu tine, draga mea, si toti sfintii LUI ! Te imbratisez!

multumesc inca o data LaPetitMoc. Nu sunt demoralizata si nici suparata pe ce a scris Alin. Nu este decat realist si e mult adevar in ceea ce a scris.

Insa, asa cum spuneai si tu, un crestin stie ca ceea ce la oameni nu este posibil la Dumnezeu este posibil.

Acum sunt ceva mai senina caci mama are o perioada mai linistita, insa m-am obisnuit sa nu ma culc pe-o ureche, caci deja o tine din ce in ce mai putin aceasta stare de "acalmie" si de relativa si aparenta liniste.

Asa ca... rugaciune si cu Dumnezeu inainte. Trebuie cumva sa gasesc cele mai bune solutii. Oricum, aceasta este crucea noastra si Dumnezeu ne-a dat-o cu un scop.

Sa nu ma intelegi gresit, draga mea. Nu eram contra ideilor expuse de Alin, ci doar subliniam ca prea multi "nu" dauneaza psihicului unui om deja foarte coplesit de situatie.

Stiu ce inseamna sa fii in preajma unui astfel de bolnav. Ai intotdeauna un sentiment de uriasa mila pentru faptul ca nu se poate ajuta de peopriul creier ca sa traiasca normal, amestecat cu o revolta involuntara in momentele de criza (revolta de propria neputinta de a ajuta, de a intelege cum poate fi ajutat). Cand omuletul acela coplesit de atatea boli intra in criza (erau uneori zile intregi la rand), nu stiam ce sa fac altceva decat sa-i vorbesc calm, sa trec totul pe un ton de gluma (cream glume din panica si disperarea lui), sau imi veneau in minte cuvinte de-ale psihiatrului de la sedintele de terapie unde ne duceam impreuna. El lua in serios cuvintele medicului, si cateodata reuseam sa-l scot din criza amintindu-i ce i-a spus medicul.

Acum e liniste si pace, spui. Slava Domnului! S-o tina linistea si pacea cat mai mult cu putinta! Te imbratisez!

Doamne ajuta! multumesc.

De aici trebuie sa incepeti, vorbiti cu un medic psihiatru sau mai multi si vedeti cum se procedeaza in astfel de cazuri, binenteles si in functie de optiunile familiei.

Daca dati prima data de cineva cu o atitudine necorespunzatoare nu va dati batuta, mai incercati si cu altii.

Sunt unii carora meseria asta le-a tocat orice sensibilitate..si unii o ascund sub o aparenta bunavointa, dar o sa va dati ce trebuie sa luati drept bun din ce zic si ce nu.

Aveti grija si cu medicamentatia mamei, sunt unii care recomanda tot felul de tratamente fara discernamant, antipsihotice si antidepresive la gramada, daca familia nu stie despre ce e vorba si cand se dau unele si cand altele risca ca lucrurile sa ajunga mai rele decat sunt pentru ca antipsihoticele cel putin au o gramada de efecte secundare grave, fizice si psihice, iar dintre cele psihice este depresia care poate duce la sinucidere.

offff... credeti ca pana acum, de aproape 30 de ani de cand dureaza aceasta situatie nu am vorbit cu medicii psihiatrii?

daca mi-ar fi oferit ei solutii viabile nu mai ajungeam acum sa deschis acest topic.

Nu ma refer la boala propriuzisa..ci la situatia extreama cand s-ar putea sa se intample ceea ce va temeti ca se va intampla..cum se procedeaza in astfel de cazuri.

Apropo, ce medicamentatie i s-a recomandat ultima data?

va spun sincer ca am pierdut sirul medicamentelor care i s-au prescris in atatia amar de ani de zile, iar in ultimele luni nici nu stiu daca si le-a mai luat. Doctorul spune ca s-a dus si a luat reteta de la dansa, dar daca le-a si luat asta nu mai am de unde stii. :(

Interesati-va ce medicamente i s-au recomandat, sunt unele care fac mai mult rau decat bine, chiar asa luate dupa prescriptia doctorului.