Multe lucruri de folos scrieti. Indraznesc sa fac si eu o adaugire: sa nu ne incredem niciodata ca ne vom mantui datorita faptelor noastre, oricat de alese ar fi, ci datorita harului si milei Domnului.

320. Dar noi care nu ajungem la masura rugaciunii adevarate, ne putem mantui?

Auzi ce spune Duhul Sfant: "In dar sunteti mantuiti". Nu faptele noastre, ci mila lui Dumnezeu si smerenia inimii ne mantuiesc. Ca si sfintii au nevoie de mila lui Dumnezeu. Facem ce putem, iar darul Duhului Sfant savarseste toate. Vezi un gandac mic ce face? Merge pe ici, pe colo. Se uita pe unde ar putea pasi, dupa puterea lui. Se urca pe o frunza, cade jos, apoi iar se urca; nu da inapoi, pana nu ajunge sus, pe deal sau in varful copacului. Asa face si puiul de pasare. Se de pe o creanga pe alta, se mai uita, da din aripioare, se urca pe un copac.
Si asa, dupa a lui putere, se urca cat poate mai sus, ca sa fie la adapost. Tot asa sa facem si noi. Sa urcam din treapta in treapta, cu staruinta si smerenie si asa, cu darul lui Dumnezeu, vom dobandi rugaciune curata de ganduri si imaginatii, apoi cateva lacrimi si nadejdea mantuirii. (par. Cleopa)

Este de fapt o expresie a invataturii Sfintilor Parinti cum ca, desi Dumnezeu a ales poporul lui Israel, El nu a lasat de izbeliste restul lumii, ci a lasat si lor luminatori care sa ii indrepte, mai tarziu, pe calea acceptarii lui Hristos, de aceea Platon, Socrate si alti filosofi ai lumii antice sunt vazuti ca importanti, au pregatit lumea pagana sa accepte crestinismul.

Bineinteles. Dumnezeu a randuit pretutindeni oameni cu har care au pregatit calea Cuvantului viu, datator de viata.


In volumul lui Sorin Dumitrescu despre picturile interioare si exterioare ale manastirilor zidite pe vremea lui Rares in Moldova, explica cu lux de amanunte, ca pentru fiecare centimentru din exterior exista un corespondent interior (exact in acelasi loc, de partea interioara a zidului). In exterior sunt scene din vremea Vechiului Testament si din istoria intelepciunii umane de pana la venirea Mantuitorului, iar in interior doar scene cu imagini din Noul Testament - inclusiv scene din vietile sfintilor. Exista, de asemenea o ierarhie a simbolurilor explicata in carte prin scheme meticulos alcatuite.

De fapt distincţia dintre exterior şi interior, în cazul chivotelor rareşiene, developează raportul lume/Biserică, dar curios, lumea se află într-o relaţie tainică cu Biserica şi nu într-o opoziţie belicoasă, cum îşi închipuie adepţii izolaţionismului ortodox. Lumea, adică jur-împrejurul Bisericii, deşi aflată sub influenţa nefastă a "duhurilor întunericului", nu este abandonată total de Pronie, aşa cum n-a fost abandonată nici oikumena neevreiscă anterioară Întrupări.

PreaSfanta Treime, PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu, toate puterile ceresti, Sfinte si Mare Proorocule Ioane, sfintilor ai lui Dumnezeu: apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, locuitorilor in pustie, calugarilor, patriarhilor si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati castigat indrazneala pentru Stapanul, va rugam din tot sufletul nostru sa ne iertati ca luam in desert sfaturile pe care voi, noua ni le-ati dat, cum sa traim intru Hristos si cum sa facem faptele cele bune. Puneti cuvant pe langa Domnul sa ne ierte noua greseala facuta ce vine din gelozie, si ura si invidie ca suntem cu totii niste pacatosi si ca de multe ori ca neoamnii ne-am purtat. Iertati-ne pe toti ca uitam atat de repede rugaciunile ce in fiecare seara le zicem si astfel suntem nevoiti ca zilnic sa cerem iertare cu zdrobire de suflet.
Doamne miluieste-ne si ne iarta!

Pentru toti cu dragoste, tie LaPetitMoc, tie Soaree, tie Mihailc tie, tie , tie, voua tuturor.

http://www.youtube.com/watch?v=X7H1-S32-IQ - Rad cand imi vine sa plang Paula Seling

http://www.youtube.com/watch?v=0BSNU...eature=related

Incerc virtual sa ne invatam unii pe altii sa fim mai buni, sa putem face fapte mai bune. Daca uneori mai dau gres ma iertati ca nu sunt decat un om.

Minunat vers. Poate ne mai împărtășești câte ceva din poeziile acestui prieten.

Cu mare plăcere, numai că restul poemelor nu se ridică la acelaşi nivel. Cam ăsta e vârful de formă. Dar dacă frăţia ta îmi dă ascultare, o să postez la un moment dat pe topicul adecvat.

Intrebare:
Care este puterea faptelor bune?
Raspuns:
Puterea faptelor bune este statornicia.

Intrebare:
Binele savarsit in chip rau mai este bine?
Raspuns:
Binele dobandit prin pacate se preface in blestem pentru cel ce l-a dobandit. (Sfantul Efrem Sirul)

Intrebare:
va primi de la Dumnezeu rasplata cel care a dat sfat bun si a indemnat la bine?
Raspuns:
Cu siguranta ca va primi. ia asculta ce spune despre aceasta Sfantul Ioan Gura de Aur:"daca dai sfaturi iar ascultatorul nu le primeste si nu aduce roadele ascultarii, tie tot iti este pregatita de Dumnezeu rasplata pentru sfaturi si vei dobandi aceeasi rasplata pe care ai fi dobandit-o daca celalalt te-ar fi ascultat, pentru ca tu ti-ai indeplinit datoria ta. Datoria noastra nu este sa ii convingem pe ascultatori ci numai sa ii sfatuim.

Intrebare:
Trebuie sa uitam virtutile noastre?
Raspuns:
Sa uitam faptele bune este un lucru bun. Iar daca le tinem minte permanent prin aceasta suparam pe Domnul.

Intrebare:
Il putem lauda pe om in fata?
raspuns:
Nu trebuie sa il laudam in fata deoarece ii putem provoca un mare rau sufletului sau.

Intrebare:
Putem dobandi smerenia fara sa fim defaimati?
raspuns:
Cine nu indura defaimarea acela nu poate atinge smerenia.

Intrebare:
Cum apreciaza Dumnezeu faptele si ostenelile noastre?
Raspuns:
Dumnezeu apreciaza faptele bune si ostenelile crestinilor, dupa masura smereniei lor.

Culese din cartea 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca

intrebare pentru Mihailc
 

Am citit mai inainte acest duo, "intrebare"/"raspuns":

"Întrebare:
Binele săvârşit în chip rău mai este bine?
Răspuns:
Binele dobândit prin păcate se preface în blestem pentru cel ce l-a dobândit. (Sfantul Efrem Sirul)"

Cum poate un bine să fie săvârşit în chip rău?

Maniera simplistă de a reda vorbele unui sfânt poate duce în rătăcire pe căutătorii de adevăr.
Nu mă îndoiesc că Sfântul Efrem Sirul ar fi rostit aceste cuvinte, însă sunt convinsă că le-a aşezat într-un context din care să se înţeleagă mai clar sensul - o pildă, o întâmplare, un exemplu de viaţă.

Mulţumesc !

Chiar daca intrebarea este pentru Mihailc eu iti raspund pentru ca mihailc nu poate rasounde nepostand el aceste intrebari si raspunsuri.

Cartea "1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca" este o carte in care se succed intrebari si raspunsuri culese din spusele Sfintilor Parinti. exact asa sunt tiparite si redactate, sub forma unor intrebari si raspunsuri, simplist, tocmai pentru ca fiecare om de toate categoriile sa poata intelege.
De asemenea ne este recomandat ca , daca o intrebare nu o intelegem sa intrebam pe duhovnic si sa ne explice, pentru daca ne bizuim doar pe intelegerea si mintea noastra care este de cele mai multe ori ale unui incepator in viata duhovniceasca ajungem sa punem intreburi cum ai pus tu aici, aceasta.
Niciodata sa nu ne nebizuim numai pe mintea noastra oricat de destepti si cititi am fi, si oricat de inalt IQ am avea, pentru ca adancimea Scripturii au patruns-o , si nu in intregime, (sunt sfinti si parinti duhovnici care recunosc ca inca mai au anumite taine) doar cei ce se nevoiesc o viata intreaga sa o patrunda. care plang zi de zi cu Scriptura in mana pana la moarte.
Fireste noi, care palavragim pe forumuri vrute si nevrute si care ne amintim de Dumnezeu doar de cateva ori pe zi, cand spunem o rugaciune la repezeala nu vor reusi sa intelegem singuri totul.
Aceasta este greseala multor oameni ca se incred in ei insusi mai mult decat in Dumnezeu si din mandrie poate, nu intreaba pe cine trebuie sa intrebe: duhovnicul.

Acum, fireste ca sunt fapte bune sarvarsite in chip rau. Si sunt atat de multe in jurul nostru incat nu va puteti inchipui. Si pe acest forum , prin cuvinte, apare deseori binele savarsit in chip rau. Si eu la inceput am cazut in asta aici. Vroiam binele si doream sa spun celuilalt asta dar o faceam cu vorba iute si fara rabdare ce vine dintr-o fire mai iute. Si in loc sa apara binele pentru celalalt aparea raul pentru mine. Si am inceput sa lucrez la schimbarea firii mele iute, si inca mai lucrez. Slava Domnului ca ma ajuta si mi-a dat rabdarea.
Am postat aceasta intrebare si raspuns tocmai de aceea. Stiam ca nu toti vor intelege dar stiu ca sunt multi care inteleg si le va fi de folos.
Iar tu draga LaPetitMoc intreaba duhovnicul tau ce se intelege prin binele infaptuit in chip rau.
Gandeste-te numai la ce inseamna chip rau. Ca in chip rau facem multe pe lumea asta.
Si dau un singur exemplu: parintele care doreste sa isi indrepte copilul, deci ii vrea un bine, dar o face in chip rau, certandu-l cu manie, tipand la el, batandu-l , fortandu-l sa faca lucruri pe care copilul poate nu le intelege in loc sa o faca bland si iubitor cu rabdare si explicandu-i totul dupa mintea lui. Copilul creste timorat, speriat si timid cu o trauma in suflet. Chiar am citit aici pe forum cineva care zicea ca in urma unui astfel de tratament, intelege ca parintii i-au vrut binele, dar maniera cum au facut-o au transformat-o intr-un om timid, retras si cu probleme de adaptare in societate.
Legat de acest aspect cu copiii, de binele infaptuit in chip rau, Parintele Paisie Aghioratul ne spune ca de aceea copiii nostri sunt nervosi si agitati iar cand cresc apuca pe cai nu tocmai bune in ciuda stradaniei parintilor.

PS. Cuvintele lui Efrem Sirul exact asa sunt redactate de catre autorii cartii. In carte nu exista pilde sau povesti ci doar intrebari si raspunsuri. cate? 1000. Suficient ca daca noi le insusim sa devenim chipul lui Hristos.

Un alt aspect al binelui savarsit in chip rau ni-l zugraveste chiar Sfantul Ioan Gura de Aur cand ne invata despre cat de rau este imbuibarea pantecelui si betia.
Sunt oameni, neintelepti ii numeste Sfantul, care atunci cand vad ca aproapele cade in astfel de patimi, in special betia, vor sa isi indrepte aproapele ocarandu-l si certandu-l si blestemand vinul sau mancarea. Acesti neintelepti vor sa faca un bine dar o fac in chip rau nu in chip bun cu blandete si rabdare, fara sa se manie pe Creator ca de ce a afacut vinul sau mancarea.
iata cuvantul Sfantului:
"Adevărat, ce este mai rău decât un beţiv care umblă împletecindu-se de colo până colo şi devine pentru cei neînţelepţi pricină de hulire a darurilor lui Dumnezeu? Căci îi aud pe mulţi dintre cei care văd ciudăţeniile beţivilor, zicând: „Mai bine n-ar fi existat vinul”. Ce prostie! Alţii sunt de vină, şi tu osândeşti darurile lui Dumnezeu? Nu cumva vinul săvârşeşte răul, omule al lui Dumnezeu? Nu vinul, ci necugetarea celor care-l folosesc în chip rău. Să zici, aşadar, „să nu fi existat beţia”, nu „să nu fi existat vinul”. Pentru că aşa, dacă înaintezi încă puţin, vei spune: „Să nu fi existat cuţite, pentru ca ucigaşii să nu mai omoare. Să nu fi existat noapte, pentru ca hoţii să nu mai fure. Să nu fi existat femeia, ca să nu mai cădem în desfrâu”. Şi pe scurt, vei cere să nu fi existat nimic."

De cate ori femeia nu se duce si se cearta cu vreun ortac de betie al sotului, spunandu-i: tu esti de vina ca l-ai imbatat, in loc sa actioneze cu blandete si sa lase ortacul in pace, ca doar nu ortacul i-a turnat cu forta pe gat vinul. Iata iarasi cum un bine este savarsit in chip rau. Prin acest gest necugetat femeia nu numai ca nu il indreapta dar isi mai atrage si ocara din partea ortacului si a sotului.

Iti multumesc LaPetitMoc ca ai atras atentia asupra acestui aspect al binelui savarsit in chip rau. Uite acesta este un subiect bun de dezbatere intre noi crestinii.

Dar cu iertare iti spun maniera cum ai facut-o a fost in chip rau.
Sau poate nu s-a vrut un bine cuvantul tau, dar a iesit in chip bun.

Slava lui Dumnezeu. Parintele Paisie Aghioratul in cartea "Cu dragoste si durere pentru omul contemporan" spunea ca Dumnezeu ia raul facut de satan omului si il transforma in bine.

Iata si aici, acum, Dumnezeu are grija de toate.
Multumim Tie Doamne.

Un alt exemplu de bine infaptuit in chip rau.

Un cersetor se afla in fata bisericii. multi oameni trec pe acolo si multi ii dau de pomana atunci cand il vad pe cersetor ciung, sau orb si cand il aud ca spune ca e flamand.
Un om trece in fiecare duminica pe acolo si il vede si de fiecare data cersetorul ii spune: da-mi si mie un banut ca sunt flamand. Dar omul nu ii da gandind te miri ce. Pana intr-o zi, cand la fel se repeta, si atunci omul isi spune in sinea lui: ia sa-i dau, ca m-am saturat sa ma tot agate pe drum sa imi ceara. Poate scap de el si asa alta data nu mai imi cere , si mai fac si eu o milostenie in fata Domnului.

Iata binele facut in chip rau.
A facut el binele, ca i-a dat, si in ziua aceea, cersetorul a mancat, dar gandul omului i-a pierdut sufletul sau. Ca a fost fatarnic crezand ca asa mai cumpara pe Dumnezeu si a fost nemilostiv ca l-a ocarat pe cersetor in mintea sa cu speranta ca alta data nu va mai cere. Deci vedem fapte multe in jur dar multe sunt facute in chip rau.
Acum doar noi insine putem discerne cate din faptele noastre sunt facute in chip bun si cu curatie in suflet.

Un alt exemplu de bine dobandit prin pacat care atrage blesteme este acela prin care dorim un bine in casa noastra apeland la vraci si ghicitori.
Vrem sa vedem copilul casatorit, sau sa fie spor in casa noastra, sau un membru al familiei sa nu mai bea si in loc sa mergem la preot mergem la ghicitori. A devenit o moda, alimentata de mass media. Vedem stiri la televizor deseori cum vedeta X a fost la ghicitoare ca sa i se faca dreptate , sa recupereze nu stiu ce bun pierdut de exemplu.

Sau avere dobandita prin minciuna, o comportare lingusitoare si mincinoasa, vicleana fata de batranul ce urmeaza sa moara pentru al determina sa ii dea averea numai lui , inlaturand si alti mostenitori, chiar frati, va atrage dupa sine blestemele celorlalti nedreptatiti sau daca nu, insasi pacatele savarsite transforma viata celui mincinos in iad.

Am citit ca sunt primite si faptele acestea, facute mai din sila, mai din mila...

Asa este.
Parintii nostri, preotii ne invata sa facem fapte bune oricum. Si au mare dreptate. Acest "sunt primite si faptele acestea" de fapt au intelesul ca ne ajuta ca in final sa trezim in noi constiinta buna, si gandurile bune iar in final sa putem face faptele bune din iubire nu din sila. De aceea si spun parintii nostri ca sunt primite. Ne imping spre o constiinta curata, spre ganduri curate si cu timpul omul cel mandru sau nemilos devine milos si smerit.
Iata aici am explicat mai pe indelete acest aspect semnalat de tine asa cum m-a invatat si pe mine un parinte bun:

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...ne-b1-p118.htm

Sa facem fapte bune sa curatam propriile pacate iar la final sa ajungem sa prisoseasca virtutea.

In exemplul dat de mine exista doua posibilitati: ori acel om ajunge in final si se indreapta, spaland pacatele ori nu si ajunge sa se piarda. In momentul faptuirii el face un bine dobandind un pacat prin gandurile sale.

Referitor la :

"Intrebare:
va primi de la Dumnezeu rasplata cel care a dat sfat bun si a indemnat la bine?
Raspuns:
Cu siguranta ca va primi. ia asculta ce spune despre aceasta Sfantul Ioan Gura de Aur:"daca dai sfaturi iar ascultatorul nu le primeste si nu aduce roadele ascultarii, tie tot iti este pregatita de Dumnezeu rasplata pentru sfaturi si vei dobandi aceeasi rasplata pe care ai fi dobandit-o daca celalalt te-ar fi ascultat, pentru ca tu ti-ai indeplinit datoria ta. Datoria noastra nu este sa ii convingem pe ascultatori ci numai sa ii sfatuim."

In omilia Sf. Ioan Gura de Aur la "Saracul Lazar" , Sfantul vorbeste foarte mult despre aceasta fapta buna, adica despre sfatul bun si indemnul la bine. El predica multimii chiar daca stie ca nu-l va asculta nimeni, sau foare putini dar nu se descurajeaza si continula cu ravna sa vorbeasca multimii. Si spune foarte frumos asa: "Caci si zboarele curg, chiar daca nu bea nimeni din apele lor......." Totusi "izvorul" este acolo, susurand ca sa fie auzit de cei insetati si sa potoleasca setea lor. In concluzie atunci cand avem de dat un sfat bun sa nu ne descurajeze neatentia majoritatii si sa continuam cu ravna pt ca chiar daca numai o persoana asculta / citeste cuvintele de invatatura, este deja o victorie
Mai departe spune Sfantul ca descurajarea si incetarea predicii, a bunei invataturi este neplacuta lui Dumnezeu. Mai da un exemplu foarte frumos: "Si plugarul insamanteaza ogorul o data, de doua ori, de mai multe ori acelasi ogor, si n-are castig dar il lucreaza mai departe si deseori intr-un singur anisi scoate paguba avuta atata timp"

Asa ca cei ce avem sfaturi bune sau am aflat citind din Sfintii parinti lucruri ziditoare sa nu tacem, sa nu le pastram doar pentru noi caci ne facem vinovati de egoism. Sa impartasim si celorlati din comorile cuvantului descoperit in carti duhovnicesti...

Trebuie sa laudam pe om in fata?
 

NU trebuie sa laudam pe nimeni in fata. Dar o facem mereu. O facem, desigur din dragoste, de bucurie si pentru incurajare. Dar cat de mare rau putem face celui laudat! Starnim duhul mandriei in el si toata truda lui se naruie
Inca o greseala pe care o facem noi parintii este ca NOI suntem cei care cultiva mandria in copii nostri. De cand sunt mici ii laudam: Ce frumos esti bebelusul meu! Ce destept esti baietelul mamei! , etc" Sunt laude din dragoste si de incurajare dar au si efecte negative...

//////mesaj sters/////

Acest obicei contraproductiv de a aborda fragmentar scrieri patristice şi filocalice poate conduce la confuzii grave şi înţelegeri strâmbe. Ca să înţelegi un autor de scrieri importante pentru credinţă, musai trebuie să-ţi începi demersul cu o punere în temă asupra operei şi împrejurărilor istorice, filiaţii, limbaj etc. abia după aceea, cu multă răbdare şi concentrare abordăm textul propriu-zis. Cu atât mai mare este primejdia să-l forfecăm arbitrar pe Sfântul Efrem Sirianul, cu cât vorbim de un autor cu valenţe poetice extraordinare şi formulări pe muchie de cuţit.

Punct ochit, punct lovit!!

Sau un exemplu concludent de bine facut in mod rau!
(ce rost are aprecierea duhovniciei lui PetiteMoc, daca nu doar a o pune la colt?)

Cat despre aprecierea capacitatii de intelegere a altuia, eu m-as feri sa vorbesc daca as fi absolvent de facultate economica in hunedoara si as fi in dialog cu cineva angajat in strainatate in baza competentelor academice (asa cum e PetiteMoc).

sunt multe de spus.

/////mesaj sters//////

Era doar un exemplu, scuze.
Rectific: universitatea din petrosani, daca iti convine mai mult.
(nu ca ma intereseaza in mod special, dar daca ai spus ca ai fost gimnasta de performanta, am fost impresionat si cautat sa vad in lotul olimpic etc.. Nu am gasit decat detaliul despre univ. petrosani, asta e.. ).

In rest, asa este.. Sa lasam sa ne invete aceia care au fost chemati la aceasta, ca nu oricui i se cade sa-si ia rolul de dascal al altora.
Unii au scris ca este mandrie sa te apuci sa inveti pe altii...
Deci sa lasam preotii si duhovnicii sa ne invete, ce zici?

Despre faptele bune
 

Daca faptele noastre bune nu sunt acoperite cu smerenie nu vor da roade:

"Zis-a un batran oarecare : cel ce isi descopere si isi arata faptele sale cele bune pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu omul care seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste dansa ca s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde faptele sale cele bune, acela este asemenea omului care, samanandu-si samanta sa, indata o acopere cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste."

Eu atata voiam sa spun mai inainte,ca performantele academice se obtin mai in toate localitatile unde exista institutii de profil.Din moment ce un prieten bun de al meu(absolvent de IT in Iasi)a fost anjagat de Oracle,in California nu vad de ce alt absolvent din Hunedoara nu ar putea obtine un job in occident...simple constatari,rupte de contextul personal al lui dobrin7m sau PetiteMoc...

In urma acestei logici ar insemna ca religia este inteleasa numai de genii si de persoane cu capacitati intelectuale extraordinare,pe cand in viata de zi cu zi nu este asa;sunt persoane cu chemare religioasa sau NU!
Asta este parerea mea,repet rupta de contextul personal al celor 2 useri in discutie!

Desi par simple (unele), acestea sunt greu de infaptuit in mod constant.

"Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu." (Luca 18, 27)

Doar cu nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu putem face faptele cele bune.

ce frumos suna, nu?
unele dintre ele nu stiu daca le-as putea face vreodata:
a cerceta pe cei inchisi, a ingropa pe cei morti.

cele trupesti se pot realiza mai usor, in varutea bunei cresterii si amilei, dar cele sufletesti sunt greu de indeplinit.
Spre exemplu, nu e suficient sa il ierti pe cel care iti face rau, ci sa ajungi sa-l si iubesti.(asta e un lucru foarte greu, nu imposibil, deoarece Hristos toate le face posibile, dar foarte greu.)
Inseamna sa te poti birui pe tine insuti, sa iti calci in picioare eul tau, ca sa se poata salaslui Hristos. Si e greu lucru, fratilor....greu...

Cand nu ai suficienta credinta si nadejde ti se par foarte grele, unele imposibil de realizat.
dar daca ar fi credinta si dragoste, toate s-ar putea face atat de usor, de parca ar fi in firescul lucrurilor(cum e rugaciunea de dimineata sau mersul la Biserica Dumnica)

//////mesaj sters///////

da, cred ca acesta ar fi un prim punct de plecare. sa vezi starea in care te gasesti si sa o recunosti, doar asa faci loc Domnului sa intre in suflet.
Scriptura invata ca inceputul intelepciunii e frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, o inteleg eu, ca o constientizare a pacatului, o recunoastere a starii cazute si o dorinta de schimbarea a vietii manat de dorinat sincera de a nu-l mai supara pe Dumnezeu. Frica nu o inteleg in sensul de teama, ci in sensul de a nu-l mai supara pe Dumnezeu, de a nu-L intrista.(asa e si in relatia cu cel iubit:te temi sa nu-i gresesti ca sa nu-l intristezi).
asadar daca ne asuman aceasta vinovatie generala, ptr ca nu e doar o expresie ci o realitate, intrucat o multime de pacate a facut omul, daca nu la nivelul faptelor cel putin la nivelul gandurilor, am incepea sa Il Privim altfel pe Domnul. In adevarata lui Lumina am vedea grandorea Lui si micimea noastra.
iata o poezie ce imi place atat de mult...
In Biserica si-n scoala-Traian Dorz

In biserică şi-n şcoală

Când Te-am cunoscut de mic

Ah, mi-am zis trufaş, Iisuse

Eu sunt totul, Tu nimic.



Când iubirea Ta îmi spuse:

Uita-te la crucea mea

M-am uitat, şi-am zis în şoaptă

"Totuşi şi eu sunt ceva."



Când din nou mi-a zis iubirea-ți

Vezi mai bine chipul Meu;

Am văzut atunci Iisus

Ce eşti Tu și ce sunt eu.

Să-ngenunchi Mi-ai zis sub cruce

Şi-n sus ochii să-mi ridic

Ah, de-atunci tot plâng ... Iisuse
Tu esti totul, eu...nimic.

Multumesc, Mihailc, pentru raspuns! Ma sprijin si ma intaresc pe el, pentru ca aveam impresia ca am ramas singurul vorbitor al limbii romane.

Si in final, spre folosul tuturor, un link catre rugaciunile de seara de peste saptamana ale Sfantului Efrem. La capatul acestor rugaciuni veti citi relatarea referitoare la hirotonirea ca preot a Sfantului de catre Sfantul Vasile cel Mare.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/celesapteplansuri.htm


Folos duhovnicesc tuturor! Amin!

"Ca sa intelegi un autor de scrieri importante pentru credinta, musai trebuie sa-ti incepi demersul cu o" rugaciune, frate Mihailc pt luminarea mintii. Trebuie musai sa incepi demersul cu dorinta de a patrunde cu sufletul invatatura. Trebuie musai sa cercetezi scrierile cu gandul smerit. Sa cauti ajutor duhovnicesc in acele scrieri nu doar informatii reci.
Dar daca "demersul" ti-l incepi din curiozitate intelectuala sau din dorinta de a-ti imbogatii
cultura generala atunci cu asta ramai: cultura generala.

Din Patericul egiptean:
 

Un frate oarecare l-a intrebat pe un parinte, zicand : cum si in ce chip este, parinte, dragostea de frati ? Dar nedragostea ? Raspuns-a lui batranul, zicand : dragostea de frati, aceasta este, fiule : sa indemni pururea si sa inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai ales pe cei mai tanar si de curand calugarit, la calea mantuirii si spre faptele cele bune, folositoare si placute lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit, suparat si deznadajduit, sa cercetezi pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei strain. Aceasta este dragostea frateasca si acestea sunt, fiule, faptele dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca, aceasta este : a nu purta grija pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si povatuirea celor mai tineri spre calea mantuirii si spre faptele cele bune si folositoare si placute lui Dumnezeu si a nu mangaia, dupa putinta ta, pe cel scarbit, suparat si deznadajduit, a nu odihni pe cel strain, a nu cerceta pe cel bolnav, ci numai de sine si pentru sine a te ingriji. Cel ce face acestea, este iubitor de sine, nu de frati. Aceasta este, fiule, nedragostea de frati, pentru care Dumnezeu ridica si ia darul Sau de la purtatorii in zadar ai cinului si numelui calugaresc.

Te asigur ca rugaciunea nu lipseste celui ce cauta sa simta adevarul si sa-l inteleaga in acelasi timp.

Caci este stiut ca din prisosul inimii graieste gura! Amin!

Amin!
Adevatat ai grait! ca iata ce spune Mantuitorul:

"Pui de vipere, cum puteti sa graiti cele bune, odata ce sunteti rai? Caci din prisosul inimii graieste gura.
35. Omul cel bun din comoara lui cea buna scoate afara cele bune, pe cand omul cel rau, din comoara lui cea rea scoate afara cele rele.
36. Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.
37. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit.
(Matei:12,34)

În primul rând, textul meu nu e retoric ci pragmatic, am răspuns punctual la o întrebare. În al doilea rând "luminarea minţii" nu survine printr-un procedeu magic, n-am auzit pe nimeni să ajungă competent în Patristică recitând doar o rugăciune înainte de lectură. Îţi trebuie metodă,timp şi antrenament intelectual, plus îndrumarea unui specialist. Efrem Sirul, de exemplu, nu e sub nicio formă un autor care să alimenteze cu "teme moraliste" individualismul pietist al credincioşilor prin autosugestie. Efrem Sirianul e un autor profund bisericesc care trebuie înţeles prin relaţionare, e o lectură interactivă cu influenţă tainică asupra cititorului, cu acces la fiinţă, la ontologic, nicidecum la primul nivel de receptare psihologică.
Partea cu rugăciunea nu se rezumă la a citi o litanie înaintea fiecărui gest cotidian, ci în a exerimenta permanent o stare de rugăciune, te asigur că aşa m-a învăţat duhovnicul şi nu şuetele de pe internet pe teme vag religioase!

Asadar, rugaciunea nu este un moment al zilei in care recitam un text in fata icoanei, ci este viata sufletului, starea hranei lui continue. Doamne, miluieste!

Cred ca este mai curand si...si. Viata in sine nu poate deveni ea insasi o rugaciune fara acel moment de conversatie cu Dumnezeu si sfintii sai in fata icoanei. Si asta este important: rugaciunea nu este recitarea unui text, ci conversatie cu Dumnezeu...

Da, dar un om competent in Patristica care nu se roaga inainte de lectura usor devine teolog profesional care usor aluneca in necredinta. Luminarea mintii se intampla cu ajutorul Sf. Duh, El te lumineaza ce metoda, antrenament si specialist indrumator sa iti alegi....