Aiurea.....Sa stai sa fii maltratata si daca odata te pocneste asa rau ca dai coltul, vii de dincolo sa il acuzi? Daca esti suficient de cerebrala pleci , fugi mancand pamantul de langa un asa soi de om/neom...Si daca este preot ce? Adica sa imi pese de sutana lui si sa las pe drumuri niste copii ca dumnealui loveste sistematic si mereu mai rau? Si pt ce? Ca sa isi pastreze locul? NICIODATA....Exista totusi niste LIMITE , iar Dumnezeu stie cine are dreptate....

e adevarat, e o diferenta intre viata de dinainte de casatorie si cea de dupa taina nuntii.
E si firesc asa. Inchei o viata traita singur, in care erai un membru intr-o familie, cu o responsabilitate limitata, si intri intr-o noua familie in care ai raspundere totala.In primul rand apare sentimenul de teama:te simti mic in fata unei raspunderi asa de mari, apoi incetul cu incetul inveti sa te obisnuiesti si sa iei taurul de coarne. Inveti sa fi responsabil si sa te organizezi.
Ei, or aceasta teama in fata necunsscutului, e cea care declanseaza tot felul de stari/sentimente(imbinate si cu frustrarea ca nu le poti face pe toate asa cum ar trebui.).

E firesc ca viata in doi sa fie presarata cu nemultumiri la inceput(doar sunt 2 persoane diferite, cu idei si pareri diferite, cu mod de viata diferit s.a). iar pana sa se sincronizeze va mai trece ceva timp si vor mai iesi ceva scantei.

Dar toate astea sunt firesti. Problema bataii este una grava. este o fisura in dragoste, care raneste adanc femeia.Dar sunt convinsa ca prin rabdare si rugaciune femeia isi poate manui barbatul. Domnul nu ii va trece cu vederea rugaciunea, mai ales daca exista un pic de bunavointa si din partea lui(si parere de rau sincera).

Una dintre cele mai puternice ispite in ziua de azi e "ultrasensibilitatea" tinerilor. Fereasca Dumnezeu ca sotul/sotia sa iti zica un cuvant nepotrivit ca automat, primul gand=Divort!

E o gandire infantila, consider eu, venita dintr-un huzur(o viata traita prea ca-n puf). In realitate casnicia e o cruce. O cruce grea, o mucenicie. Nu degeaba se canta la cununie sfintilor mucenici. Or mucenicii nu traiau in puf in varful patului. Casnicia presupune jerfa, lacrimi, nopti nedormite, griji, framantari. Acestea pot avea multe cauze:un sot mai coleric, copii bolnavi, neajunsuri materiale, boala, deces.
Prin rabdare si suferinta se sfinteste omul(atat barbat cat si femeie). Acesta a fost exemplu care ni l-a dat Hristos.

Sa va dau exemplu:
Finii nostri, dupa 2 copii au inceput sa aiba probleme. El facea odata la 2 zile naveta la oras, aflat la o suta de km distanta, lasand femeia singura la tara cu doi copii mici. Iar cand era acasa , vorbeau 40-50 de minute la telefon cu o tanara. Femeia cedase nervos, nu mai putea rezista. Iar el, in loc sa ii para rau de prostia facuta, si enervat de reprosurile ei, a inceput sa se poarte urat cu ea. A inceput sa o bata. Cand am auzit una ca asta, primul gand a fost sa ma duc la ei, sa ii trag o smotoceala zdravana si sa vorbesc cu episcopul sa il trimita vreo luna la o manastire in varful muntelui, unde sa nu vada decat vulturii. Dar ea m-a implorat sa nu fac nimic, ca nu vrea sa se destrame casnicia ei, sa creasca copiii fara tata. Asa ca a hotarat sa se roage. In urma acestei discutii, am lasat-o sa faca cum doreste, dandu-i totusi niste sfaturi. Apoi a ramas din nou insarcinata cu al treilea. Ne-am auzit apoi dupa cateva luni. Mi-a zis:"Nasa, s-a milostivit Dumnezeu. S-a linistit.nu mai pleca nicaieri, sta acasa, mai mult am incropit si o mica ferma:iepuri, prepelite, gaste, pui, catei, pisici etc si le ingrijeste cu drag. Ba mai sta si cu copiii. Si cu mine a inceput sa se poarte frumos.."

Vedeti cat de mare e puterea rugaciunii? Putea sa se desparta de el, si sa-si creasca copiii singura si sa-i lipseasca de tata lor, provocand o suferinta foarte mare copiilor care il iubesc mult. Dar a preferat sa rabde si sa se roage. Iar Domnul s-a milostivit de rugaciunea ei...

Problema, din punctul meu de vedere, nu este ce se intampla dupa casatorie, ci mai ales ce se intampla inainte.

Majoritatea oamenilor care ajung sa divorteze fac asta pentru ca s-au casatorit din motive gresite. Fundamentul oricarei casatorii trebuie sa fie dragostea. Din dragoste si doar din dragoste vine ascultarea. Fara dragoste adevarata, nu va exista ascultare, iar fara ascultare, casatoria devine un chin.

Ascultarea trebuie sa vina din dragoste adevarata, reciproca. Relatia dintre duhovnic si ucenic trebuie sa fie un a de dragoste, in care ascultarea nu reprezinta ordine (canoane) date dintr-o parte in cealalta. Ascultarea este dialog, nu monolog urmat de executie. Si aici vine problema casatoriilor. Data fiind lipsa dragostei, se asista la o lipsa a ascultarii. Iar de aici, chinul este doar la un pas distanta. Si cand apare chinul, se duce totul naibii.

Cununia nu are nici un efect in lipsa ascultarii, pentru ca Dumnezeu nu ne poate obliga la nimic. Nu El ne pune sa ne cununam, ci noi facem prostia. Cununia nu este o garantie a fericirii in familie, ci reprezinta doar o unire intre doi oameni, care, prin puterea acordata de cununie, trebuie sa lucreze pentru indumnezeirea lor si relatiei lor. Cununia reprezinta "crearea" unei relatii asemenatoare cu celei din Sf Treime. Dar Sf Treime are o singura vointa, iar fara dragoste, un cuplu nu poate sa ajunga aici...

Alaturi de biserica eu consider ca ea ar trebui sa discute cu el,iar daca asa nu da niciun rezultat sa apeleze la o persoana specializata in asa ceva,un psiholog.

Mie din pacate s-a intamplat la fel....
 

Exact dupa ce ne-am casatorit s-a schimbat sotul meu....tocmai cum tu caty relatezi despre prietena ta...suntem in primele luni ale casatoriei si habar nu am de unde aceasta schimbare brusca..problema este ca simt ca cedez psihic deja din urma jignirilor teribile...parca totul e contra mea...toti au devenit mai importanti ca mine, pretenii betivi (ma minte din cauza lor, cand ii cu ei injura si bea si el) Cand ii zic despre invataturile Domnului imi spune ca El a venit pentru cei pacatosi, ceea ce inteleg, dar nu s-a facut una cu ei..nu??? ceea ce face el, se apleaca dupa cum bate vantu.....ajutati-ma cu un sfat va rog ca nu mai stiu ce sa fac, simt ca ma prabusesc total, si totul e din ce in ce mai rau.....Intotdeauna speram ca sa am o casnicie in care putem comunica, sa ne intelegem, Domnul sa fie pe primul loc orice ar fi, Sunt o sotie supusa, dar la rau nu pot sa ma supun, ce pot face???? Nu vreau sa ma laud ca ma rog, dar chiar ma rog si parca atunci el devine si mai rau...:(

Pai intreaba-l ce vrea de la casatoria asta, de la tine, care ii sunt asteptarile, dezamagirile, si poate ai sa intelegi de ce se comporta asa.

Oare se rezuma toate problemele la prietenii lui?

Tu nu stiai ce prieteni are, inainte de casatorie? Ca e o vorba: spune-mi cu cine te insotesti..

Din pacate nu vrea sa comunice cu mine, cand as vrea sa vorbim si incep frumos bland sa aflu si eu care e problema el incepe a urla la mine si a ma injura...el ar vrea ca eu sa ii accept acesti prieteni (care nici pe mine nu ma respecta macar cu un salut), sa accept muzica care o asculta( bug mafia si mai bine sa nu enumar) sa accept ca el vrea sa bea, si tot mai mult...
Inainte de casatorie imi zicea ca vrea o viata numai si numai cu Domnu, imi vorbea si din Sf. Scriptura, pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, vroia foarte mult o fetita (ca acuma nici sa nu se atinga de mine ca nu cumva sa avem un copilas, si asta de cand ne-am casatorit) ii ziceam de prieteni si mi-a dat dreptate ca nu e bine sa stea in preajma lor(precizez ca unul din ei e si colegul de la locul de munca)....mi-a zis ca mult s-a rugat pentru mine, ca Domnu sa ii dea o sotie credincioasa....ma intreb acuma, de ce? ca sa isi bata joc de mine? sa urle, injure si sa dea in mine? cand e in preajma credinciosilor se da drept un credincios de nota 10, cum e in preajma prietenilor incepe a injura si a vorbi intr-un limbaj foarte urat si vulgar..:( si ma minte foarte des, ceea nu suport deloc, minciuna..l-am rugat sa nu mai minta, mai degraba sa imi spuna adevarul oricat de dureros ar fi, prefer adevarul....

Deci, nu cumva avea patima băuturii şi înainte de căsătorie ?

În altă ordine de idei, de ce insistaţi să îl despărţiţi de prieteni ? E de mirare că niciunul dintre ei nici măcar nu vă salută. Nu cumva le-aţi arătat ostilitate ? Fără motive grave, ideea de a-l izola de prieteni e o politică foarte greşită şi, din păcate, atât de des văzută !

De cele mai multe ori unii bărbaţii se cred cei mai interesanţi şi mai "bărbaţi" atunci când cosumă alcool peste măsură. De fapt ei sunt slabi să nu spun foarte slabi (pentru că alcoolul este mai puternic decât orice bărbat care bea peste măsură), deşi unii bărbaţii se cred "barbaţi" atunci când demonstrează cât pot duce. Aceşti bărbaţi sunt de fapt slabi şi neputincioşi în faţa acestui viciu. Bărbaţii cu adevărat puternici sunt aceia care rezistă acestui viciu şi altor vicii (cum ar fi cele legate de curvie). Vinul (şi nu orice alcool) este lăsat pentru a închina un pahar, două şi nu pentru a ne demonstra calităţile de paharnic.

Cu ce anume mai exact va minte? Cand au aparut mai exact schimbarile astea si ce s-a intamplat mai exact atunci?
Putem sa-l ranim pe celalalt f. grav fara sa ne dam seama si poate nici nu vrem sa luam in considerare lucrul asta.

Intr-adevar acest gen de schimbare rau-bine-rau este foarte ciudat, dar cauza ei sta doar in puterea dvs. sa o aflati.
Intrebati-l daca l-ati dezamagit cu ceva, ce puteti face ca sa indreptati lucrurile, daca isi mai doreste casatoria asta.
Probleme psihice are? Parintii lui ce spun despre situatia asta?

La divort v-ati gandit? Nu neaparat sa faceti gestul asta (e un pas mare si f. serios nu doar dpdv social/material cat spiritual) dar sa-l aducei in discutie ca o modalitate de a-l tempera si sa obtineti o discutie serioasa.

De fapt poate asta isi si doreste, dar nu vrea sa faca el pasul asta si incearca prin toate mijloacele sa va determine sa faceti primul pas in directia asta.

Din cum vad ca stau lucrurile nu va lipsi mult si se va lasa si cu bataie si atunci in mod clar, relatia nu va putea sa mai continue decat daca va asumati niste riscuri care nu stiu daca e bine sa vi le asumati.

Parintii dvs. ce spun? Parintele duhovnic?

din pacate, lipsa de comunicare este principalul motiv ce destrama un cuplu.

[quote=Mihnea Dragomir;409993]Deci, nu cumva avea patima băuturii şi înainte de căsătorie ?

În altă ordine de idei, de ce insistaţi să îl despărţiţi de prieteni ? E de mirare că niciunul dintre ei nici măcar nu vă salută. Nu cumva le-aţi arătat ostilitate ? Fără motive grave, ideea de a-l izola de prieteni e o politică foarte greşită şi, din păcate, atât de des văzută !

A baut la inceput cand ne-am cunoscut, dar s-a lasat pentru mine ca i-am zis ca nu suport oamenii care beau peste masura, in timpul zilei si la locul de munca mai ales. Dupa casatorie intr-un final a mai multor certuri i-am cerut sa facem un compromis ca sa bea max doua pahare de vin seara dupa lucru, ceea ce nu intotdeauna este respectat....

Referitor la prieteni...niciodata nu i-am jignit cu nimic pe niciunul dintre ei ba din contra..problema este ca sotul meu cum ajunge la ei, incepe sa vorbeasca urat cu injuraturi, se schimba total alaturi de ei, si ei il influenteaza si sa bea (unul din ei si-a inselat si sotia,iar din cate observ sotul meu e foarte influentabil inspre rau :( ) Nu as vrea eu sa ii despart de prieteni, departe de mine, dar cand vad ca ei imi influenteaza sotul doar in rau, normal ca nu imi convine...Iar daca se intampla ca colegul sa fie mai apreciat de sef atunci abia ca mai vorbeste cu colegul si vine acasa si numai de rau il vorbeste....

[quote=ovidiu b.;410023]
Vinul (şi nu orice alcool) este lăsat pentru a închina un pahar, două şi nu pentru a ne demonstra calităţile de paharnic.
Asta incercam sa ii explic si eu, totul cu masura, pentru ca in ochii mei el nu va fi mai mare si mai tare daca e capabil sa bea 6 sticle de vin in doar 2-3 ore.....


Schimbarea s-a produs exact dupa casatorie....prima data era ca nu mai vroia nici sa ma mai atinga, nici nu se mai uita la mine ca femeie...si imi dadea fel de fel de motive prostesti, niciodata una anume sa putem macar rezolva ( precizez ca nunta a fost in tara, iar noi suntem in strainatate ca el aici lucreaza)... parintii lui au remarcat cat de urat vorbeste cu mine pentru niciun motiv intemeiat...la divort va spun sincer ca m-am gandit desi nici jumatate de an nu avem de la casatorie, dar in primul rand ma gandesc la Dumnezeu, ca El nu ar fi deacord cu acest fapt...dar e posibil sa fie si asa cum ati mentionat, ca poate el si-ar dori asta, numai asteapta ca eu sa fac primul pas. De discutat nu prea se poate, ca orice as vrea sa vorbim imi zice ca iarasi incep(desi nu il sacai zilnic nu sunt genul, poate odata la 2 saptamani ca totusi as vrea sa rezolv problemele) Odata deja am ajuns la bataie, nu drastica, dar a fost...parintilor mei inca nu am vrut sa le zic, pentru ca sigur m-au sfatui sa divortez cat mai repede. La biserica aici nu mai vrea sa mergem :(

Din pacate nu vrea sa comunice, iar daca o face catusi de putin, atunci spune minciuni, nu adevarul, ce anume il deranjeaza, macar sa stiu....

exista consilieri familiari, psihologi, etc...

Pentru el toate sunt in regula doar eu am cu capul, asta imi zice ori de cate ori as dori sa vorbim deschis...:( simt totusi ca se simte poate mai inferior fata de mine ca eu am facultate iar el nu, desi niciodata nu l-am facut sa se simte mai prejos, chiar il laudam pentru orice fapta buna ... dar am simtit cand mi s-a oferit un post de profesoara, in primul rand ca nu a vrut sa ma duca la interviu si ma jignea cu cuvinte urate ca cine ma cred eu ca cineva sa ma angajeze pe mine drept profesoara in tara asta fara sa imi ceara ceva in schimb, nu face facultatea mea doi bani.....cica ....

da, cunosc sentimentul ... si mie mi s-a spus ca cei 19 ani de scoala ai mei, nu fac 2 bani ... spus in fata.
asta este reactia omului ce sufera de complexul de inferioritate.
sincer, in afara de examinarea pentru carnetul auto, nu am fost vreodata la psiholog.
dar imi povestea o colegavce a fost.
si imi spunea ca i-a arat momente unde gresise fata de familie, unde ea nici nu se gandise. ea crezand ca in momentele respective, actionase corect.

Hmmm ! Aici s-ar putea să avem o problemă, care să explice (parte din) atitudinea lui. Când unul dintre soţi are un alt nivel de studii pot apărea probleme, mai ales dacă nivelul de studii al femeii este superior celui al bărbatului. Nu e neapărat chestie de orgoliu (deşi poate fi şi asta, adăugând lemn peste foc), ci e vorba de o scădere a stimei faţă de sine, de un complex de inferioritate în raport cu chemarea lui la a fi cap al familiei. Lucrurile se pot remedia, cheia succesului fiind chiar cea semnalată (dar de ce la un timp trecut ?). Lăudaţi-l, scoţându-i în special în relief inteligenţa, buna pregătire în meseria pe care o are (dacă o are) sau realizările lui, atâtea câte sunt, ca bărbat în casă. Dacă bate un cui, apăi cuiul ăla e excelent bătut. Stofă, domle, ce mai ! În niciun caz nu aţi fi putut să vă descurcaţi singură, precis v-aţi fi dat cu ciocanul peste degete.

Iată, spre exemplificare, conversaţia pe care am avut-o, cu ani în urmă, cu o bună prietenă din SUA, care câştigă bani buni din consiliere de cuplu. Reproduc din memorie, eram la o bere în Texas:

-(eu) Şi cum faci, Cristina dragă, de chiar îţi merge mai bine cu consilierea decât îţi mergea cu psihiatria ? Chiar există clienţi la aşa ceva ?
-(ea) Nici nu îţi închipui câţi ! Mihnea, ăştia aici se ceartă una-două din nimic, pe urmă dau fuga la mine !
-Bine, dar cum faci concret. Să zicem că vin la tine, deschid uşa, şi ??? Spune-mi un caz concret, unul pe care l-ai avut azi, de exemplu.
-Vine John la mine. Nemulţumit că nevastă-sa Jane e acră cu el. S-a schimbat, nu mai e aşa de feminină ca la începutul căsătoriei. Vorbind cu el, mi-am dat seama că el îşi dă seama de asta din gesturi mici.
-Ca de exemplu ?
-De exemplu, el observase că, uneori, ea îi face cafeaua prea amară, sau prea dulce, sau prea tare, ori nu e exact soiul de cafea care îi place lui, deşi ştie foarte bine ce cafea îi place.
-Nu pot să cred. Şi tu ? Cum ai condus consilierea ?
-Foarte simplu, Mihnea. L-am întrebat: "John, dar Jane a ta mereu face cafea prea amară sau prea nu-ştiu-cum ? Gândeşte-te bine: nu cumva o face uneori bine, iar alteori nu ?"
-Şi el ce-a zis la chestia asta ?
-A zis, aşa cum mă aşteptam, Mihnea: uneori nevastă-sa face cafeaua aşa cum trebuie, ceea ce nu dovedeşte decât că ştie foarte bine cum trebuie făcută, iar alteori o face rău, parcă anume ca să-i dea peste nas.
-Şi asta ai agăţat-o, nu ?
-Nu puteam să nu o agăţ ! Prea mi-a ridicat mingea la fileu. Atunci l-am întrebat: "John, îmi închipui că, atunci când cafeaua nu este cum ai vrea tu, îi spui, nu ?" "Desigur că-i spun, că doar n-o să o las aşa, să creadă că a făcut-o bine!" "O.K. John. Dar în situaţiile în care o face cum trebuie, tu îi spui ?" "Adică ce să-i spun ?" "De exemplu: ce minunată cafea ai făcut, Jane !". "Hm, nu, nu m-am gândit". "Deci, John, e foarte simplu ce ai de făcut: tu trebuie să îţi lauzi nevasta mai mult. Ai să vezi că, nu numai că e tot mai bună cafeaua, dar ai să găseşti în ea feminitatea pe care o crezi pierdută." "Bine, bine-bătu el deja în retragere-dar situaţiile în care face cafeaua bună sunt mult mai puţine decât cele în care face cafeaua cum nu trebuie !" "John, ce înseamnă, mai exact, că face cafeaua cum nu trebuie ? Înseamnă că nu are zahăr suficient, sau că are prea mult, în timp ce soiul ales de cafea e foarte potrivit. Sau soiul ales nu e bun, dar faptul că are exact cât zahăr trebuie e remarcabil. Sau nu e bun nici soiul, nici zahărul, John, dar atunci ceaşca în care e pusă e aleasă cu mare artă. Hai, ce Dumnezeu, oricât de nenorocită ar fi cafeaua aia, nu se poate să nu găseşti absolut nimic bun la ea, eşti prea inteligent şi creativ ca să nu găseşti."
-Cristina dragă, deci tu cu asemenea chestii te ocupi ! Şi zici că îţi merge ?!
-Mihnea, par chestii minore, dar vreau să îţi spun că sunt esenţiale. Şi îi ajută pe oameni să se înţeleagă mai bine, dovadă că îmi trimit alţi pacienţi !

În speranţa că ajută,
M.D.

Nu se atinge de tine..esti sigura ca nu are pe cineva?

Ai spus ca parintii lui au remarcat, dar nu spun nimic? In situatii de genul asta, daca sunt oameni, ar trebui sa fie cumva alaturi de tine, sa dea semne ca te inteleg, sa incerce sa vorbeasca cu el.
Daca exista o tacere suspecta s-ar putea sa stie exact de ce si cum si prefera sa nu intervina.

Pune in discutie eventualitatea divortului, vezi cum reactioneaza.
Care e situatia materiala acolo? El depinde de tine sau tu de el?
Mai aveti cunostinte care va ajuta? Din partea lui sau din partea ta?

Totusi cum ati ajuns in strainatate?
Ce rol a avut in relatia voastra treaba asta?
Este posibil sa se fi folosit de tine sa ajunga acolo?

conplementaritatea exista DACA SI NUMAI DACA au interese comune SI LA FEL .... asa devin un singur trup ... restul sunt ABURELI si filosofie sterila [/font]
nu le iau pe rind ca sunt prea multe dar toate intra la categoria '' discutii '' .... daca femeia incearca sa il schimbe pe barbat si invers E CLAR CA NU SE POTRIVESC .... si taina casatoriei NU SE APLICA .... daca dumnezeu este iubire si eu stau in suferinta '' ca asa trebuie '', eu unu sunt primul care il reneg ... numai ca Dumnezeu nu face asta , omul e responsabil de suferintele sale SI MINCIUNILE sale .... apoi are impresia ca se smereste prin suferinta din casatorie , adica in minciuna ..... morrrrr de rasssss
uite de ce ateii vin si va dau peste nas si nu cred in el ... pentru timpeniile pe care le spuneti IL JIGNITI pe DUMNEZEU INSUSI ..si voi aveti impresia ca sunteti credinciosi ortodocsi .:4:
multa iubire [/quote]

Cam asa este....neputintele noastre ne fac sa suferim, din pacate!

Va multumesc, din pacate pentru el toate sunt in regula, si cauta tot feluri de scuze ca sa isi justifice comportamentul, dar de fiecare data altceva...si normal ce zice el, acela e bine, daca nu sunt deacord si nu ma complac cu raspunsul si situatia atunci luam cearta de la inceput...:(

Dupa castorie la 3 saptamani cand nu intelegeam ce se intampla, l-am luat frumos de mana si l-am intrebat bland ce se intampla, ce e cu el, sa il ajut daca pot, sa trecem peste problema, numai sa imi spuna de ce nici nu se atinge sau se uita la mine..:( a inceput a urla la mine ca as fi desfranata ca nu ma pot abtine ca il intreb asa ceva :(, cuvintele lui m-au durut enorm de mult, si nici acum dupa aproape 4 luni de casatorie nu prea s-a schimbat...nu il inteleg...si nu vrea sa discutam despre asta
Depare fiind de parinti ei nu spun nimic si multe lucruri nici nu stiu, ca el nu le zice...cu vorbitul urat i-au spus atunci, dar parca ar fi vorbit in vant....
El lucra de ani de zile aici, eu am venit la el, dintr-o alta tara unde studiam( dar m-am lasat de aceasta facultate pt familie,pentru mine conteaza mai mult familia decat inca o facultate pe lista) Momentan nu lucrez, dar cand as fi avut ocazia nu m-a lasat sa ma duc...
Sincer nu stiu ce sa cred, sunt foarte dezorientata ...... Caut o explicatie logica, dar parca degeaba.... el imi zicea intotdeauna ca nu m-ar insela niciodata, dar sincer acum nu mai stiu ce sa cred, mai ales ca nu odata m-a mintit....:(

Cauta in istoricul computerului... poate vei afla ceva. "Surpriza" obisnuita si mult mai grava decat o alta femeie este consumul de pornografie.

Si totusi, cum v-ati cunoscut?
Relatie la distanta sau cum?
Cat timp ati petrecut efectiv impreuna inainte sa va casatoriti?

Din ceea ce spui tu, tot ce face el subscrie unui singur mesaj: "pleaca".
Probabil ii e rusine sa ti-o spuna in fata dar incearca sa te determine sa iei tu decizia asta, ca poate pe undeva sa nu para vinovat in ochii celorlalti, a parintilor in special, probabil.

Intreaba-l daca vrea sa pleci, sa vezi ce zice, probabil intr-un fel sau altul, mai direct sau mai pe ocolite va zice "da".

Oricum, gandeste-te bine, daca nu exista nici macar minimul de comunicare s-ar putea sa trebuiasca sa te gandesti cum ai sa-ti continui viata fara el, nu de alta dar o astfel de relatie nu poate ajunge decat de la rau la si mai rau.

Din ce spune ea, comportamentul lui, per total, e prea grav pentru o explicatie atat de simpla sau stiu si eu mici probleme de comunicare, filosofice, blabla..

Ma doare sa citesc prin ce treci.
Casatoria nu este usoara, si al meu s-a schimbat mult dupa casatorie, dar dupa o vreme si-a mai revenit din "socul" de a fi barbat insurat (ca altfel nu-mi explic, decat printr-o spaima adanca de a-si pierde "libertatea", mai ales ca al meu fusese educat pt. a se "distra" in viata).
Sfatul meu (ia-l totusi cu rezerve, ca nu stiu detalii) este sa ai rabdare ENORMA, sa nu faci pe victima (din experienta iti spun ca barbatii fug mancand pamantul de orice le-ar mustra constiinta - nu te arata victima sau ca suferi ca te va chinui si mai mult din sadism si se va indreptati pe sine ca tu esti aia nesuferita, care s-a schimbat in rau etc...).
Sa nu ai discutii pe teme religioase cu cine nu este dispus sa asculte.
Nu folosi argumente de ordin religios pentru a-ti urmari propriile interese (este o atitudine neonesta, se va intoarce totul impotriva ta).
Nu te rug a in fata lui, nu-i spune ca te rogi pt el.. Risti sa-l indepartezi astfel de biserica.
Pregateste-te sa auzi lucruri rele in continuare si nu te da "lovita" la fiecare cuvant.
Pana la urma singurul sprijin pe care-l ai este la Dumnezeu, ai incredere si te roaga pt familia ta.

Parerea mea este ca este o perioada de acomodare pt el.. Va trece, daca stii sa gestionezi situatia.

Sotul meu a trecut prin crize la fiecare schimbare din viata: casatorie, copil 1, copil 2, schimbari serviciu etc.. La fiecare nastere eu am avut ajutor zero din partea lui pt ca era preocupat sa-si rezolve problemele psihologice.. Dar incet, incet isi revenea in limitele "normalitatii".
Poate ca si al tau este la fel, nu s-a acomodat cu gandul casatoriei.. Mai ales daca o fi avut parinti sa-i zica ceva negativ despre tine sau "vai, dragul ma ii, te insori prea devreme" etc.. Poate rad prietenii de el ca s-a insurat, cine stie ce se intampla..
In plus.. E consumator de pornografie, show-uri erotice sau altele similare, situri de dating etc...? (asta ar putea explica faptul ca nu este interesat de tine.)

Incearca sa-ti desprinzi gandurile de la problemele tale.
Gandeste-te ca nu esti singura. Unde esti sa nu te vada sau sa nu te aura Dumnezeu? Te poti ruga Sfintei Maici a Domnului, ingerului tau pazitor..

Spovedeste-te, vorbeste cu duhovnicul, roaga-te.

@mladitza

Este dificil pt tine pt ca fiind in tara straina esti lipsita de sprijinul familiei sau al prietenilor apropiati. Nu te lasa cuprinsa de depresie.
Ai timp liber, foloseste-l sa faci sport (ajuta enorm pt a-ti deturna gandurile de la problemele tale), citeste, invata ceva nou.. Nu sta in casa plangandu-ti durerea, nu te gandi mult la ce ti-a spus, nu cauta nod in papura de cate ori intra el in casa etc..
Poate ca aceasta stare de lucruri va dura o vreme, caz in care problema se muta de la el la tine: esti in stare sa mentii controlul asupra vietii tale? Sau te prabusesti pt ca el se poarta urat?

Hmmmm....vreau sa va relatez cu ultimele stiri....ai avut dreptate..pornografie online...din cele mai scarboase.....tremur de 2 zile de cand am vazut...si asa neaga tot si imi spune ca destul s-a atins si asa de mine de cand ne-am casatorit, incredibil.....nu-mi revin...si el continua cu jignirile ca tot eu sunt aia rea si proasta si am probleme mintale, niciun fel de cainta sau ceva.....imi este greata efectiv....am decis sa plec si sa las totul aici..asa nu mai pot continua cu jignirile de zi de zi.....si injosirile...simt ca ma prabusesc total, chiar asa ma murdareste si nunta noastra si patul, cu niste femei de 2 bani(si asta prea frumos exprimat).....Doamne ajuta-ma sa am puterea sa las totul in urma.....:(...Va multumesc tuturor care ati incercat sa ma ajutati si mi-a-ti fost alaturi, va rog rugati-va pentru mine si pentru el!

Pt Mladitza

Acum am intrat pe acest thread, cam tarziu ce-i drept.

Cum iti mai merge?

Ce te-a intrebat AlinB ma gandisem si eu sa te intreb (cum v-ati cunoscut si cat timp ati avut la dispozitie ca sa va cunoasteti pana la casatorie). Pt ca nu i-ai raspuns as concluziona ca probabil ati avut putin timp la dispozitie ca sa va cunoasteti. In timpul acesta e foarte probabil ca el sa fi jucat cu o masca, se pare ca se pricepe : se adapteaza la fiecare persoana/grup : colegii de munca, cu tine , cu grupul de crestini (unde se dadea megacrestin). E posibil sa se fi lasat de baut, cum mai practica unii barbati , pana se casatoresc, dupa care isi cam arata adevarata fata. Ar putea fi o explicatie, daca intr-adevar nu ar exista nici un motiv la mijloc pt schimbarea brusca a comportamentului in rau. Mai auzisem ca mai exista aceasta mentalitate, pe la tara, ca barbatul sa fie mielusel pana la casatorie dupa care sa faca ce vrea, ba chiar sa ii dea o mama de bataie femeii ca sa ii arate cine e seful in casa. Pacat, foarte trist asa ceva. Fereasca Dumnezeu!

Am o curiozitate: voi ati avut relatii sexuale inainte de casatorie, exact in aceleasi conditii ca dupa ce v-ati casatorit ? Ca daca nu-i convenea ceva, ar mai fi avut timp sa se razgandeasca. Daca nu...s-ar explica oarecum pornografia (cu care, aproape sigur, era obisnuit dinainte sa te duci la el. Auzisem cazuri in care barbatul,desi avea sotie si era multumit de ea, nu se putea desprinde de obiceiul sau, malahia).

El se ducea inainte la biserica la ortodocsi sau la vreo secta? Ca acolo gasesti mai des persoane chipurile megacredincease (afara vopsit gardul dar inauntru leopardul). Mai ales ca ziceai ca e obisnuit cu minciuna, nu are coloana vertebrala (mintea si legat de pornografia online, sunt curioasa daca i-ai aratat cum ai descoperit. Daca si-ar fi sustinut in continuare pledoaria, atunci: Jale!!). Doar Dumnezeu poate sa schimbe un asemenea om (daca are pe cine, daca merita efortul), totusi rezultatele sunt mai bune daca si el constientizeaza aceasta necesitate. Si de schimbat nu stiu daca se poate schimba in anturajul sau: colegii de munca si de betie, care e posibil sa-l indoctrineze. Si muzica pe care o asculta are o influenta nefasta asupra lui (indirect muzica celor de la BUG Mafia, a celor de la Parazitii, etc il pot face misogin, si nu iubitor). Il poti aduce la calea cea buna, poate, numai daca il iubesti cu adevarat, si te rogi fierbinte pt el. Altfel, cam slabe sanse sa schimbe Dumnezeu ceva. Oricum, tu trebuie sa te rogi, sa te duci la biserica, la ortodocsi - sper sa ai in tara in care va aflati voi - (cred ca nu-ti interzice asta, ca e dictatura, eu n-as sta in cazul asta, cum zicea cineva:,,m-as duce la mama :) ”), sa ai Duhovnic. Sper ca ati facut nunta si in biserica ortodoxa?!. Altfel...nu ar fi de mirare de ce sunt neintelegeri. Iar daca nu se schimba nimic in relatia aceasta, eu cred ca Dumnezeu iti va da, pt rugaciunile tale sincere, pe altcineva care sa te aprecieze, sa te respecte. Poti trimite acatiste la manastiri, prin Posta, de unde te afli, sau prin cineva din familia ta. Sa tii post (de dulce, nu sa nu mananci deloc), mai ales ca suntem in postul Nasterii Domnului Iisus Hristos. Daca nu ne schimbam viata dupa cum vrea Dumnezeu nu are cum sa ne mearga bine si nici fericire nu vom avem, oricate realizari lumesti am avea.

Dupa umila mea parere, consumul de pornografie e mult mai grav decat o aventura cu o alta femeie... o alta femeie poate fi uitata in cateva saptamani, luni si apoi totul poate reveni la normal...pornografia da dependenta asemenea drogurilor, plus ca afecteaza profund capacitatea de a intretine relatii intime normale si a simti placere/satisfactie fireasca.

Mladita, cred ca e o decizie buna... daca ar fi inteles ca a gresit, ar fi promis ca se indreapta... merita sa lupti, dar asa... e doar inceputul unui lung cosmar. Poate daca se vede singur, are ocazia sa mai mediteze putin la viata pe care doreste sa o duca. Oricum nu merita sa faci copii cu astfel de om, nu merita sa-ti lasi viata in mainile lui.... te va distruge si nu doar pe tine, ci, mai ales pe evetualii copii. Mai bine singura, curata si linistita... pentru rugaciunile tale, poate Dumnezeu o sa il linisteasca si pe el.

Nu am citit decit postarea de deschidere a acestui thread dar citindu-o am zimbit .
Cei care sunt obisnuiti cu postarile mele stiu ca in asemenea imprejurari reamintesc de celbra carticica ,,Antonel" a lui Vasile Marcu .
Numai acolo inainte de casatorie totul era bine , partenerii se apreciau , se acceptau sau poate ca se si placeau numai ca dupa casatorie a inceput iadul.
De fapt, in adevar, aceasta este viata.
Cu totii stim ca in viata aceasta nu avem decit 2 cai de vietuire pt. a ne mintui : calugaria sau casnicia . Insa amindoua caile , find cai care duc la mintuire sunt pline de greutati , ispite , incercari , dureri, renuntari, suferinte ... astfel incit fiecare din cale este pt. om JERTFA.
Iar cei care chiar inteleg graiul romanesc cu adevarat pai atunci inteleg ca in clipa in care ai spus ,,JERTFA" trebuie sa fi pregatit pina chiar la a-ti da viata pt. partenerul tau, pt. copii tai si pt. intreaga ta familie si sa nu crezi cumva ca ar fi o gluma asa, delicata la adresa familiei.
Dar daca mamica ta ortodoxule nu te-a educat acasa pina ce ai ajuns matur si daca iarasi duhovnicul tau nu te-a pregatit pt. viata (nemai vorbind de situatia in care nu esti sau nu PREA esti dus la biserica) atunci este vai de tine crestine ! Deoarece viata ta va insemna doar tragedie.

Desigur ca in aceasta grea problema a mintuirii in familie rolul primordial il are duhovnicul , si ca este absolut recomandat ca sotii sa aibe acelasi duhovnic, dar si tu crestine trebuie sa citesti mult cuvintele de invatatura ale sfintilor si parintilor bisericii pt. a intelege cu adevarat ce este viata si sa incerci sa urmezi cit mai bine si din ce in ce mai mult aceasta invatatura si sa-ti schimbi parerea despre viata in familie chiar daca prietenii, colegii, cunoscutii si rudele o duc nespus de bine (in aparenta) in casnicie iar tu mai ai un pic si iti dai duhul .
De asemenea bine ar fi sa cercetezi , cind ai ocazia, pe parintii imbunatatiti ai bisericii noastre cu scopul de a le cere cuvint de invatatura pt. treburile si necazurile tale, chiar daca ai duhovnic .
Spre exemplu asa a procedat si parintele Marcu de la Sihastria, cunoscut isihast,cind la batrinete fiind a inceput sa auda coruri ingeresti si cintari din lumea cealalta in mod nefiresc. Si sa retinem, el era de la Sihastria, adica in mijlocul duhovnicilor mari. Leacul si l-a gasit insa in minastirea Neamt dar dupa ce a colindat multi duhovnici ! In principiu, leacul pt. boala noastra este la ,,medicul de familie" sau la un alt ,,specialist" din alta ,,clinica" !

In concluzie , viata de familie nu este nici pe departe usoara, ba este mai mult chin, si este la fel de ispitita de cel viclean ca si viata monahala. Depinde insa de ceea ce voieste fiecare sa faca.

Ca sa vedeti ca virginitatea nu e totul intr-o relatie si clar nu e o reteta la sigur pentru o casnicie ideala....Luati aminte si vedeti si dincolo de aceste principii.

Chiar eu cu mana mea am scris asta, ca oamenii care vor sa ramana virgini pana la nunta nu o fac pentru a reusi in casnicie, ci pentru a fi placuti lui Hristos. Persoanele care fac asta cu gandul de a avea vreodata vreun folos social sau familial se insala, crezand ca virginitatea in sine le poate asigura o casnicie ideala, se insala amarnic. Sa nu incurcam borcanele! Una e ce faci pentru Hristos, alta e ce faci pentru niste principii sociale, educationale...

Adevarat. Si eu mereu am zis chestia asta. Din pacate multi cred cu ardoare ca daca raman virgini pana la casatorie, categoric vor avea o casnicie mult mai binecuvantata decat cei care nu fac asta. Dar uitati, avem in acest topic exemplul perfect ca nu este deloc asa. Cazuri si cazuri.

Craciun fericit tuturor!

bineinteles!
aceasta este invatatura predata in Ortodoxie; virginitatea pana la nunta nu este o optiune, este o porunca; de asemenea virginitatea nu garanteaza nimic, asa cum daca nu fumez, bine fac, dar asta nu inseamna ca voi fi ferit de absolut toate bolile si necazurile.

dar Andra_07 vrea sa se justifice pe sine, adica pacatul in care traieste, incercand sa-l minimizeze la maxim, insa nu-i reuseste, deoarece aduce argumente exclusiv din modul de gandire lumesc si nu se raporteaza la Biserica.

De ce spuneti virginitate? Nu este forum laic. Termenul de virginitate se refera mai mult la a fi virgin fizic si psihologic, dar sufleteste ba. In ortodoxie folosim cuvantul: feciorie! De aceea spunem Fecioara Maria si nu Virgina Maria. Va rog sa incercati sa folositi vocabularul ortodox. :) Este mult mai clar la ce ne referim daca folosim libajul bisericesc.

Fecioria este o virtute, orice ar spune cineva. Fecioria este la mare cinste. Fecioria in sens pur ortodox, ci nu laic aka virginitate. App. Virgiliu Gheorghe, intr-o conferinta a spus ca sansele de a avea o casnicie fericita si implinita sunt de 80% ptr. o fata care are doar un singur barbat. Si cu cat nr. de parteneri creste, cu atat sansele de a putea rabda o casatorie scad. Foarte interesant. Din acest punct de vedere, femeile sunt mai afectate de relatiile intime decat barbatul.
***
Alta parere:
Doamnă Victoria Thorn, tendinţa tinerilor de astăzi este de a accepta o viaţă deschisă tuturor experienţelor, mai ales celor de tip sexual. Ce probleme ar putea apărea aici, din punct de vedere biologic, să spunem?

- Totul are o explicaţie, dacă pornim de la faptul că femeile suferă schimbări profunde în momentul relaţiilor sexuale. Foarte multe lucruri se schimbă în organismul lor, la nivel biochimic. Organismul femeii are nevoie de şase luni ca să se adapteze la lichidul seminal al bărbatului. În acest timp, sistemul imunitar al femeii testează acest lichid şi, în cele din urmă, îl recunoaşte, se adaptează la el. Organismul nostru recunoaşte acest fluid ca fiind cel al soţului nostru. Întâlnirile de-o noapte, relaţiile sexuale întâmplătoare sunt, din punct de vedere fiziologic, imposibile pentru organismul nostru. Dacă sunt multe asemenea întâlniri de o noapte, organismul femeii nu duce până la capăt ceea ce trebuie să facă: procesul de recunoaştere. Astfel creşte numărul bolilor imunologice. Nu ştim dacă există vreo relaţie directă, dar o astfel de explicaţie îi pune pe gânduri pe specialişti. Realitatea este că fluidul seminal este foarte bioactiv. Există 30 de compuşi diferiţi aflaţi în lichidul seminal: zaharuri, zinc, mulţi hormoni luteinizanţi, hormoni foliculostimulanţi, 13 tipuri de prostaglandine, dopamină etc. Toate aceste substanţe vor declanşa sistemul autoimun al femeii, care va fi în alertă, ca să nu contracteze diverşi agenţi patogeni etc. Noi, femeile, absorbim tot acest material. Şi organismul nostru se schimbă pentru totdeauna. De fiecare dată când intrăm în relaţii sexuale, acest lichid este absorbit de organismul femeii. Dacă este diferit de fiecare dată – el, oricum, se află în organismul nostru pentru cel puţin 15 ore -, sistemul imunitar al femeii este mereu în alertă. Organismul femeii se schimbă în mod real şi concret de această intimitate sexuală. Mai departe, relaţiile intime declanşează şi o chimie a creierului atât la femei, cât şi la bărbaţi. Adevărul este că relaţiile intime au întotdeauna consecinţe şi logică în chimia organismului nostru.


- S-a vorbit despre un studiu realizat acum câţiva ani, potrivit căruia o femeie poartă în organismul ei toată viaţa celulele tuturor copiilor concepuţi. Ne puteţi da mai multe detalii aici?
- Organismul mamei poartă celulele ficărui copil conceput (fie că a dus sau nu sarcina până la capăt), dar şi ADN-ul soţului toată viaţa. Diana Bianchi de la Universitatea Taft (SUA) a făcut cercetări şi a ajuns la concluzia că celulele fetale circulă în sângele mamei şi rămân în organismul ei zeci de ani, după ce a născut. Unele dintre aceste celule, dacă sunt identice cu cele ale mamei, au chiar proprietăţi de o vindeca pe mamă, dacă în organismul ei apare vreo boală.


Carte de vizită: Victoria Thorn este psiholog american, îndrumător spiritual, consilier pe probleme de familie şi pierderi prenatale, director executiv al Biroului Naţional de Reconciliere şi Împăcare pe probleme postavort “Proiectul Rahila”, din Milwaukee (SUA)

bun si folositor mesaj, Laura, Maica Domnului sa te aiba in paza sa.

Barbatul/femeia inainte dupa casatorie
 

De aceea e bine ca inainte de a se casatori doi oameni sa se cunoasca reciproc, sa vada care sunt calitatile si defectele reciproce! Acele "casatorii"incheiate peste noapte- ne-am cunoscut numai de o luna doua si apoi imediat la ofiterul starii civile- au mari sanse sa nu mearga cum trebuie!
Certuri si neintelegeri apar inevitabil in orice casnicie , insa important este sa fie depasite si sa nu se agraveze! Important este sa nu se ajunga la lucruri grave- jigniri, violenta fizica sau inselarea sotului/sotiei!
N-am sa-i pot intelege niciodata pe unii barbati care considera ca pentru a-si arata "masculinitatea"trebuie sa-si jigneasca sau sa-si bata nevestele! Din pacate, in special in zona rurala, pe fondul saraciei, alcolului si lipsei de educatie cazurile de acest gen sunt frecvente!
Consumul de alcool poate avea si cauze medicale, genetice, dar si alte cauze de natura externa (o suparare produsa pe fondul unui psihic mai fragil). Aici un cadru medical sau un psiholog ar putea explica mai bine!
Jocurile de noroc pot deveni o patima daca nu sunt tinute sub control! Oricine probabil a jucat macar o data la loto-prono, loz in plic sau 6 din 49, insa nu trebuie sa devina obisnuinta!
Apoi cei doi soti trebuie sa se ajute reciproc in treburile gospodaresti, sa se sustina reciproc in viata si mai ales in situatiile neplacute (imbolnaviri, suparari, necazuri, etc), fara a incerca sa-si impuna reciproc propriile pareri sau conceptii! Pe de alta parte, nu-i buna nici o "dragoste"" obsesiva, sufocanta si ideea de a fi 24 din 24 impreuna!