Ma scuzti dar cred ca pe multe teme se face din tantar armasar...
Ok, masturbarea nu e buna, dar nici nu cred ca e cazul sa faci o drama din asta. "Cine e fara de pacat..."

Stiu ca nu e buna... de aceea mi se face greata cand ma gandesc ca eu si masturbarea am fost vreodata asociati. Si as vrea sa scap cat mai repede de acest pacat ca sa pot sa imi traiesc viata linistit, sa fiu eu insumi. Numai dupa cum vedeti am niste piedici in partea asta. Asta e esenta.

Asa si?

Cu ce te ajuta sa mai stie cateva mii de persoane ce faci tu cand esti singur?
Traiasca anonimatul?

Prin acest post nu am vrut sa afle altii ce am facut eu ci am vrut sa primesc ajutor sa imi rezolv problema cu parintii. Scuze, daca ati inteles gresit.

Puteai sa treci sub tacere partea cealalta, fiind irelevanta si mai ales putand sminti.

Pe mine una mai mult ma smintiti dvs cu dragostea cu care sfatuiti un tanar cazut in pacat,care vrea sa se izbaveasca de patima.Mi.am dat seama inca de la inceput despre ce pacat e vorba,pentru ca nimic nu ne rusineaza mai mult ca pacatele trupesti.
Aici pe forum am vazut ca oamenii se plang de diverse patimi si nu stiu de ce ar fi asta mai smintitoare decat celelalte.

Roaga-te la Maica Domnului, la Sf. Nectarie, sau la un sfant la care ai evlavie. Spune asa cum poti, cu cuvintele tale ce framantari ai. Si o sa te linistesti sufleteste si incet-incet te va intari Dumnezeu sa nu mai repeti pacatul.

Cred ca am gasit o posibila rezolvare... mama a vrut sa afle ce ma supara... Nu am vrut sa ii spun, ceea ce e normal. (nu vreau sa isi faca o parere gresita despre mine) si dupa parerea mea rezolvarea ar fi sa ii spun ce ma supara, dar altceva. I-as putea spune ca am jurat cuiva ceva si am incalcat juramantul.(poate asta o va face sa inteleaga supararea mea) Nu este adevarat, dar mai bine mint pentru spovedanie decat sa am pacatul pe constiinta. Ce ziceti?

Nu este o soluţie. Vrei să recurgi la un compromis, să faci un păcat pentru a spovedi un altul. Dacă vrei să fii creştin, trebuie să ai curaj să-ţi mărturiseşti credinţa. Începând cu părinţii tăi, iată.

Ti-ai dat seama, f. bine, tii pentru tine, nu trebuie sa tipi in gura mare cu atat mai putin subiectul in cauza sa se laude cu ce a facut.

Pentru ca pana la urma greutatea cade pe chestia asta, nu pe problema cu parintii care de fapt nici nu cred ca este o problema care sa fie "externalizata" pe un forum pana la urma, pentru asta este duhovnicul la o adica nu?

Nu se poate imediat, astepti.. pentru asta este rabdarea, si cand ajungi acolo stii cum sa procedezi pe viitor in situatii similare.

Sau mai bine renunti de tot la duhovnic, doar este forum si aici gasesti tot ce vrei, si sfat sa minti pentru o cauza buna la o adica, si adevarul dus in extrema cealalta, fiecare dupa gusturi..ce pofteste gaseste.

Dar de ce nu te duci si vorbesti cu preotu' direct. Nu stiu la ce-ti foloseste sa stie mama ta sau oricine. Ca sa-si mai imagineze si ea ceva sau cine stie. Nu ma refer la forum, ma refer la persoanele din viata ta. Sa-i spui oricui iti va face doar rau, doar Duhovnicului sa-i spui ca o sa ai numai lucruri bune in urma acestu lucru. Las-o pe mama ta linistita si du-te tu la preot. Si asa nici nu mai esti stresat si nici nu se gandesc altii la alte cele. Gasesti tu o solutie, de la scoala sau inainte de treci pe la Biserica, daca nu e preotu' lasi vorba cuiva ca vrei sa te spovedesti si cam cand ai putea sa vii. Sau zici ca vrei sa te duci Duminica pe la Biserica si-i spui preotului la miruit ca vrei sa te spovedesti.

Si in rest, relaxeaza-te, e bine ca iti pare rau, nu mai faci, spui "Doamne, iarta-ma" si mergi inainte. Pacatul ala nu te reprezinta, nu inseamna ca te defineste sau ca ala esti tu per total. Treci mai departe. Adica in sinea ta sa te ierti, si Duhovnicu' te va ajuta cu restu'.

P.S. Uitasem. Momentan nu esti la scoala. Dar banuiesc ca afara iesi. Deci te duci atunci si lasi mesaj la Biserica sau poate ai sansa sa-l gasesti pe Preot.

Poate faptul ca nu ajungi la duhovnic este o incercare de la Dumnezeu ca sa vada cat de mult te caiesti pentru ce ai facut si sa te determine sa nu o mai faci asa curand. Daca ai obtine iertarea asa usor, ar fi f simplu, de cate ori ai comite-o ai fugi la preot sa te spovedesti si apoi , iar si iar... Pana ai ajunge sa nu mai ai mustrari de constiinta.

Apropo, sa stii ca nici eu nu i-am spus mamei ca am ramas fara serviciu (si restul lumii stie, am postat si pe facebook). Si nu neaparat de rusine, ci ca sa nu isi mai faca griji in plus. Cand m-am taiat la maini rau de tot si am ajuns la spital sa ma coasa, nici atunci nu am sunat-o sa-i spun, ca sa nu se ingrijoreze, si cand m-a sunat ea, i-am spus ca sunt la spital dar totul e ok, nu e grav, iar ea a zis ca de ce n-am sunat-o ca trecuse mai devreme prin fata spitalului... si mi-a parut rau si m-am intristat pentru durerea ei.



Nu asta a vrut sa spuna Alin, ci ca aici nu e locul in care sa ne marturisim cu totii pacatele.
Acum ce-ar fi sa incep toti sa marturisim ca am facut-o si noi, si inca am facut si altele mai nasoale, sa nu se mai simta copilul vinovat.
Trebuie totusi sa-l incurajam sa n-o mai faca fara sa-l blamam, sa-i aratam cumva o cale prin care noi am depasit situatia, eventual pe pm poate ar fi mai potrivit.
Sau daca cineva are vreo "strategie" demna de exprimat in public....

ba mie mi se pare chiar benefic pentru un om sa aiba curajul sa-si recunoasca pacatele facute si sa le spuna pe nume. pe mine nu ma sminteste deloc sa aflu ca si altii au pacate caci si eu le am si stiu ca toti le avem.
nu consider ca ar fi o spovedanie publica, dar daca nu putem sa spunem nimic ce rost mai are dialogul pe un forum.
prea multa critica pe forumul asta si prea putina intelegere si compasiune.

Marius, eu te sfatuiesc la fel ca si Azzurra.. desi esti in vacanta si cu bunicii mereu acasa cred ca ai prieteni cu care te vezi, si iesi din casa. Treci pe la biserica si intreaba cand gasesti pe cineva pe acolo cand ai putea sa vorbesti cu parintele. Roaga persoanele de acolo sa nu le spuna parintilor tai daca se cunosc cumva.

Si mai ales sa te rogi din tot sufletul la Maica Domnului sa mijloceasca pentru tine sa afli o cale sa ajungi sa discuti cu preotul si sigur vei reusi.

Deci sa mai astept sa vad daca rezist sa nu il mai fac? SI dupa aprox o luna sa ma duc?

Duhovnicul din tara ma sfatuia sa nu spun niciodata in lume care-mi sunt pacatele, pentru ca in lume le aude si diavolul si afla mai bine cum te poate vicleni, pe cand la spovedanie nu este decat Hristos alaturi de tine.

Eu stiam ca nu e bine sa te rogi cerand ceva cu voce tare, ca te aude necuratul, si ca orice dorinta rostita cu voce tare , nu se mai indeplineste....Acum desigur , nu stiu cat e adevar si cat nu!

Este bine sa te rogi in gand cand esti singura. In Biserica ne rugam impreuna.

Eu nu am postat acest topic ca sa imi spun pacatele ci ca sa cer ajutor.

Oricand! Domnul ne asteapta cu bratele deschise oricand sa ne spovedim. Du-te si vorbeste cu preotul, intreaba-l cand te poate primi sa te spovedesti.

Doamne, ajuta!

Ajutor in ce sens? Te duci sa te spovedesti oricand simti ca nu ti-e bine cu pacatele in carca.

Domnul cu tine!

Vrea să-l ţină cineva de mână!

Deja il tine cineva si-l struneste serios. :)

Bucurie!
 

Parintii tai vor intelege si sunt sigura ca se vor bucura.E mare lucru faptul ca Dumnezeu iti lumineaza mintea si te ajuta sa gandesti asa,sa nu poti trai in pacat pana nu il marturisesti din nou. Sa-ti ajute Dumnezeu sa faci o spovedanie cu mare folos pentru sufletul tau!

pai chiar asta e problema, ei nu inteleg asta....si mai mult se ingrijoreaza daca le spun de astea in loc sa se bucure. de aceea v-am cerut ajutorul.

Nu, problema ta, este ca ti-e rusine sa le zici la parinti si nu iti este rusine sa-i zici la un om cu care probabil nici nu esti ruda sau oricum nu asa apropiata ca parintii.

...iar tu îi dai o mână de ajutor, semănând neîncrederea în duhovnic...
Dacă tot n-o ai tu, de ce s-o aibă altul, nu?

Lasa ca sfatul tau sa se duca "fara stirea lor" era mult mai bun ;)