Daniel, afirmi ca nu e bun forum-ul, dar postezi in continuare. In asemenea situatii, crezi ca mai intereseaza pe cineva postarile tale?

Deci să moară și capra vecinului...
Cred că tu nu ai suficiente resurse să te adaptezi progresului tehnologic și vrei ca toți să fie așa pentru liniștea ta sufletească că nu sunt alții mai capabili decât tine în a se adapta la condițiile mediului în care trăiesc. Eu am ajuns să cred, și prin atitudinea ta de aspirant la statutul de „creștin adevărat” îmi întărești părerea, că închinarea la dumnezei prin dedicarea și organizarea întregii noastre existențe după un set de principii stricte este doar răspunsul nostru la eșecul de-a ne putea ridica la cerințele societății. Dumnezeu, pentru foarte mulți dintre credincioși, este doar un refugiu, roata de rezervă care ne ajută să mergem mai departe și să depășim insuccesul pe plan social. Ne îndreptăm ochii spre Dumnezeu pentru că El este puterea care ne lipsește (că dacă am avea puterea să ne vindecăm singuri de boli, să le răsplătim celor care ne fac rău gratuit nu am mai avea nevoie de Dumnezeu), El e promisiunea unei vieți mai bune (fericirea veșnică), a unei societăți lipsite de umbrele răului (Raiului) și, cel mai important, noi suntem cei ALEȘI. Și-atunci ce nevoie mai avem de societate, de cei din jurul nostru, de televizor, de internet când ALEȘII nu trebuie să se înjosească privind spre astfel de „nimicuri”. Oare câți dintre voi, credincioși „veritabili” de pe forum, ați fi în stare să mai credeți și să-L iubiți cu atâta ardoare pe Dumnezeu dacă nu v-ar oferi ceva în schimb (răspuns la diferite rugăciuni)? Dacă ați înceta din cauză că nu ați găsit răspuns, nu înseamnă că într-adevăr pentru voi Dumnezeu n-a fost decât un refugiu?

Postez pentru cei care-i intereseaza ceea ce spun,si incerc sa vad daca exista....

Eu ma regasesc uneori in postarile lui.
Si eu intru zilnic aici cautand probabil ceva sa ma smulga din moleseala.
O gura de aer curat care sa ma aduca la viata adevarata...
Sau macar oameni care-mi impartasesc cautarile, care au acealeasi intrebari etc...


Dar de multe ori sunt dezamagita.
Dar probabil ca nu toti sunt dezamagiti, probabil ca unii cauta alte lucruri si le gasesc aici.

Hristos a spus "iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit eu" ce mai tura vura sintem oameni si sintem diferiti si acceptam lucrurile asa cum vin, in pas cu viata, sa nu ne rupem de realitate asa vad eu dar nu bagati in seama e numai parerea mea. Pe forumul asta sint oameni deosebiti sint si care dau cu bata dar na asta e trebuie sa-i acceptam (cu blandete zicea cineva)asa cum sint nu?

Pffff.... am si rezerva la ele, nu-ti fa tu grija pt mine.

Ma tem de faptul ca ajung sa-mi "desavarsesc" si eu educatia in mod virtual.
Am crescut pe vremea comunismului, cand nu aveai distractori ca tv-ul si computerul si (nu ca sa ma laud, ci doar pt comparatie) uneori citeam uneori o carte zilnic.. Acum incerc din rasputeri sa-mi fac timp pt carti si cu greu reusesc. Cititul online este mai lent si obositor pntru ochi.. nu-l gasesc odihnitor si reconfortant.

Cat despre comuniunea pe care o gasesti pe net, este similara cu cea pe care o gasesti intr-o gara: esti singur in multime, ai ceva in comun (calatoria, eventual aceeasi destinatia), poti discuta, schimba informatii... dar mai mult nu exista.

Dar pe de alta parte, ma gandesc ca oamenii sunt destul de alienati si au nevoie si de acea comuniune imaginara. Dar nu le stiu pe toate, uneoriu ma gandesc ca daca omul se simte singur si fara ravna, poate ar trebui sa ramana cu singuratatea lui si sa-L caute pe Dumnezeu acolo (sa nu-si paraseasca "chilia", umbland trelea lelea la intruniri virtuale).

Nu vad cum internetul, te impiedica sa citesti o carte. Si citind din carte, iti pot obosi ochii... depinde de sursa de lumina. Daca te deranjeaza luminozitatea ecranului, se poate ajusta.

Internetul nu suplinește dar posibil, într-un viitor, să înlocuiască cartea. Regretabil?!! Nu știu. Cine mai folosește astăzi tăblițe de lut? Bine sau rău? Discutabil. Sunt de modă veche. Mă simt mult mai bine citind o carte "reală" și nu una "virtuală" (deși am o întreagă colecție).

Nu există comuniune pe internet decât arareori, dar și atunci cu condiția ca userii să se fi întâlnit și ca oameni de vreo câteva ori.
Cum spuneam, nu există comuniune pe internet, dar există comunicare! Putem schimba gânduri, impresii etc. Nu văd de ce nu s-ar putea "îndrăgi" userii virtuali într-o discuție principială fără acuze, fără invective etc.? Oamenii când își găsesc afinități comune, credințe comune (cum este cazul acestui forum) pot deveni chiar prieteni virtuali. Oamenii se pot ruga împreună fără a se cunoaște personal. Oamenii, deveniți useri, la un moment dat, nu ar trebui să-și substituie identitatea virtuală celei reale

Și Daniel are dreptate: nu trebuie să abuzăm de aceste mijloace, trebuie să ne ațintim mai mult privirile spre noi înșine și menirea noastră în această lume. Dar chiar nu pot niște creștini să pună internetul în slujba acesteia? Problema nu e internetul, problema suntem noi toți, suntem oare consecvenți cu ce vorbim și facem ca useri vis- a-vis la condiția noastră reală din spatele monitorului?

P.S. Sunt de generație veche, am trăit în lumea cărților, socializând prea puțin la vârsta adolescenței și primei tinereți. Și tocmai de aceea apreciez valoarea internetului dpv de informativ și rapiditatea circulației informațiilor. Sunt un provincial, ca să zic așa, nu am acces la librării sau biblioteci naționale. O simplă comandă pe net rezolvă problema. Ce să mai spun de o grămadă de biblioteci digitale mult mai convenabile ca preț decât achiziționarea unor cărți reale.

Oricum, ecranul afectează, deocamdată, într-o măsură mult mai mare vederea decât lectura propriu-zisă.

Revin la exemplul cu Maria Egipteanca,de care vorbeam cateva postari anterioare.
Ce ne opreste sa facem si noi ceva asemanator ei? De ce nu ne utem si noi jertfi,doar putin macar comparativ cu cat s-a jertfit ea?

De ce o mare pacatoasa a reusit ceea ce multi drepti nu au reusit?

Ideea mea este ca incet ,incet ,trebuie sa micsoram aceasta comunicare virtuala,care e plina de vorbarie goala,si sa incepem jertfa,renuntarile,viata de rugaciune etc...

Chiar asa...pe tine ce te opreste,Daniel?Singuratatea despre care vorbeai mai devreme?

mai adaug ca eu nu folosesc culoarea alb ca fundal si ca nu folosesc un ecran tip CRT lol...

Forumurile sunt modalitati de socializare/comunicare specifice acestui secol. Nu vad nimic rau , nefast in existenta lor, cata vreme nu au un continut menit sa ispiteasca, sa cada, sa propage uratul...Sigur nu e buna nici prea multa dependenta de ele, dar asa este cu orice lucru, care nu trebuie practicat in exces. Fiecare e liber sa aleaga cum socializeaza, virtual sau in real, sau si si...Numai bine!

Este un timp cand poate ai nevoie de forum,dar vine si timpul cand trebuie sa te retragi,pentru a nu fi o inutila pierdere de vreme.
Din motive personale m-am hotarat ca o perioada lunga,sa nu mai intru pe acest forum.
As fi vrut mai mult de la el,dar exista o limita peste care nu se poate trece.
Parerea mea este ca crestinul de azi trebuie sa incerce sa scape,sa evite cat poate de mult mijloacele media,virtuale de care este inconjurat.
Sa incerce o viata cat mai simpla,sa citeasca carti,sa mearga la Biserica,sa se roage.
Simtim nevoia de comuniune,insa acest lucru nu il poate rezolva forumul sau site-urile ortodoxe(din pacate).

Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE

Multa intelepciune izvoraste din cuvintele acestui staret.

Daniel, eu cred ca ai in mare masura dreptate, insa vremurile de acum sunt foarte diferite de vremurile sfintilor parinti.

Ai dreptate, pt. ca in liniste, putem adanci intelegerea legii Lui Dumnezeu.

De exemplu, daca spunem in gand "dragoste de Dumnezeu", in vacarm pierdem relevarea nuantelor tot mai fine si inflacarate.

De aceea, Sfintii Parinti se inchideau in piatra ca sa poata sa arda.

Pe forum putem citi de 100 de ori, cuvantul dragoste, dar simtirea va pluti superficial fara a se adanci in abis.

De aceea este nevoie de retragere si reflectie solitara.

Insa pentru cei de astazi, Dumnezeu a descoperit "cum poate fi biruita lumea",

fiind in lume, fiind in mijlocul zgomotelor.

In Pateric am citit undeva, ca cei din vremurile din urma vor fi foarte stramtorati,
pentru ca nu vor mai avea unde sa se retraga, dar Dumnezeu nu-i va lasa ci le va arata cum sa se retraga in "pustia mintii".

Daniel sunt multe paradigme de corectat.

Pentru ca viata de dincolo trebuie unita cu viata de aici.

"Iata Imparatia Lui Dumnezeu este in mijlocul vostru."

Daca nu unim trecutul cu prezentul si viitorul,
ne putem trezi ca alergam dupa cununa lumeste iar nu duhovniceste.

Si in loc de bucurie generam suferinta in noi si in ceilalti.

Sa evitam caderea in extrema himerei "vanatorii mistretului cu colt de argint."

Si eu m-am gandit deunazi ca forumul (-urile)si internetul in general pot crea o dependenta care nu e buna. Dar asta se intampla intr-un moment de disperare pentru ca mi se facuse propunerea de a lucra intr-un loc mai izolat, fara internet si pc, si cu un program mai lung, si incercam sa ma obisnuiesc cu ideea. In acele conditii ar fi trebuit de asemeni sa scap si de "dependenta" de a mai trece pe la biserica, pentru ca nu-mi permitea programul, si ma gandeam ca o sa-mi fie foarte greu sa ma intorc la acest mod de viata si ca ar trebui sa nu ma mai gandesc de loc la Dumnezeu ca sa nu mai sufar de indepartarea de El. Stiu ca El ar trebui sa fie in sufletul nostru oriunde si oricand, dar indepartandu-ne de locurile si persoanele care ne-au facut sa ne apropiem, e dureros. N-ati observat, cand suntem pe strada, departe de casa, sau in alt oras, si trecem pe langa o biserica, straina, nu ni se face putin dor de biserica unde mergem de obicei? E ca si cum am merge singuri in locul unde am fost candva cu iubitul/iubita. E drept ca, cu timpul, Dumnezeu ne scoate in cale alte locuri/oameni prin care sa ne apropiem din nou de El. Acum realizez ca poate si acest forum a fost pentru mine un loc in care am incercat sa-L caut pe Dumnezeu si sa ma apropii de El, alta explicatie nu e de pentru faptul ca inca mai intru si mai caut sa ma bag in seama. Nu stiu daca e locul potrivit sau daca voi gasi ceea ce caut, de multe ori ies fara sa fii gasit ceva demn de luat in seama, alteori ma amuz copios, fac "caterinca", alteori gasesc de cuviinta sa-mi dau cu parerea, e oarecum ca la scara blocului, adica lejer, fara constrangeri prea mari, doar de bun simt.
Desigur, daca esti deprimat, vrei sa te izolezi, sa nu mai auzi de nimeni si de nimic. Ieri imi venise in cap ca poate n-ar trebui nici sa mai reparam masina, daca am fost atat de prosti si am lovit-o, ca poate o lovim din nou daca nu stim conduce. Ca sa nu mai zic de frica incomensurabila care m-a cuprins cand am fost chemata la interviu, daca ar fi fost dupa mine, nu m-as mai angaja niciodata, m-as duce mai degraba in creierii muntilor, la o manastire. (De lume m-as desparti mai usor, decat de Dumnezeu).
Poate n-ar fi o idee asa de rea ca fiecare dintre noi sa petrecem un timp in izolare, undeva la o manastire sau chiar aiurea, cu cortul pe munti. Asa cu siguranta ne-am simti mai aproape de Dumnezeu. Nu cred ca asta e cel mai greu; cred ca cel mai greu e sa ne castigam existenta si sa traim in societatea in care traim, printre oameni (care majoritatea din pacate n-au Dumnezeu, sau daca au, au o viziune "proprie" asupra Lui). Aici la noi e un mic nucleu de "rezistenta" unde ne gasim refugiul. Un altul ar (mai putea) fi la bisericile unde mai mergem, dar acolo nu ajungem zi de zi.
In conditiile astea, eu cred ca, una peste alta, pe internet poti gasi si lucruri bune, dar atentie la trolling!

Mi-am amintit sa mai adaug ceva, relevant cred. Chiar daca Dumnezeu e omniprezent, chiar El a spus-o cand a fost printre noi ca "acolo unde o sa fiti 2 sau 3 adunati in numele Meu, acolo voi fi si Eu". Deci, in concluzie, e mai bine sa ne adunam mai multi la un loc, fie el si in padure, pe vremuri evreii ziceau ca e pacat sa te rogi in alta parte decat in cortul intalnirii sau ulterior in templu, dar primii crestini, pana sa isi construiasca locurile actuale de inchinare, s-au rugat pe unde au putut.

Din pacate ,in ziua de azi,nici intalnirile directe dintre crestini ,nu mai rezolva mare lucru.
Intalnirea virtuala ,oricum este slaba,si nu are darul sa te ajute cu ceva consistent,dar astazi,chiar si doi crestini practicanti daca se intalnesc nu au puncte comune.

Se vede pe acest forum cat suntem de diferiti,si cum fiecare are o parere personala,diferita de a celorlalti.

Explicatia care imi vine acum in minte,pentru aceasta lipsa de comunicare,este faptul ca crestinul amesteca credinta cu intelesuri proprii,unele ale lui,altele luate din afara,si rezultanta este o supa diluata de crestinism.

Unii se amagesc ca au citit ca crestinii din urma vor fi foarte mari,si ei trebuie sa-si pastreze doar credinta dreapta,fiind mai putina nevoie de fapte.

Nu cred ca e asa,cred doar ca omul de azi nu poate sa renunte atat de usor la placerile facile oferite de civilizatia moderna;iar aceste placeri ii aduc un crestinism comod.

Scriem problemele noastre la tastatura,mergem cu masina la Biserica sau manastire,ne uitam la tv,ne imbracam bine,mancam bine,nu prea muncim fizic etc..

Toate acestea denatureaza pe om,si face ca profunzimea sa scada,si nevoia si spiritul de jertfa..

Intr-adevar, cand ne intalnim fata in fata, chiar crestini practicanti fiind, mai rar vorbim efectiv despre crestinism si cele aferente. Chiar si la biserica intalnindu-ne, mai degraba vorbim de treburi lumesti; chiar si cand mergem la spovedanie, ii spunem preotului tot problemele noastre din viata de zi cu zi. Dar poate ca asta este crestinismul zilelor noastre; ce era de vorbit s-a vorbit, se stie, sau ar trebui sa se stie, acum trebuie sa-l extrapolam in viata noastra de azi, sa-l adaptam la modul de viata al secolului in care traim, lucru care multi cred ca nu se poate. Ceea ce nu se poate insa este sa dam timpul inapoi, sa traim ca pe vremea romanilor, cum au trait primii crestini. Mai sunt o comunitate, acei "amish", care mi se pare ca nu sunt crestini, care traiesc ca-n secolul trecut. Poate nu e o idee rea, daca vine vreun cataclism si ramanem fara energie electrica si fara telecomunicatii, ei o sa fie in avantaj, ca s-au readaptat. Dintre noi cei civilizati, poate ce unii nici n-au sa supravietuiasca.
Un lucru este cert : daca vrem ca invatatura crestina sa nu se piarda, trebuie sa facem toate eforturile sa o perpetuam , dar cu mijloacele zilelor noastre, ca daca o sa incercam metode prea drastice, nu vom face decat sa-i indepartam pe oameni de cele sfinte. E drept ca crestinismul cere un oarecare sacrificiu de sine, dar acesta trebuie sa fie voluntar, nu impus de cineva/ceva dinafara.

Salvarea noastra,eu asa o vad,va veni atunci cand vom lasa deoparte placerile oferite de lumea aceasta,si ne vom intoarce la adevaratul sens al crestinismului.

Scriem aici pe forum,sau daca nu scriem ne credem crestini buni,dar problema este ca nu avem forta.Nu avem o traire autentica..

Nu mai postim cum trebuie,nu mai facem metanii,nu mai citim Evanghelia si Psaltirea,si facem acatiste doar la nevoie.

Banuiesc ca nu te opreste nimeni sa faci toate astea, dar nu cred ca ar fi indicat sa incerci sa impui astfel de reguli si celor apropiati sau chiar familiei, asa cum poate nici tie nu ti-ar place sa vna cineva la tine, chiar mama, tata sau sotia sa-ti ceara sa nu te mai uiti la tv, sa nu mai deschizi calcuolatorul si alte astfel de oprelisti.

Cred ca este evident ca ceea ce am scris nu se poate face fortat,ca si intreg crestinismul de fapt.Dumnezeu ne-a dat libertatea ,sa o folosim cum dorim.

Cred ca este clar,ca ceea ce am scris este pentru cei fffffff putini,care au ecou la aceste cuvinte.

Nu ma astept sa fac o revolutie,pentru ca nu este material.Nici eu nu am suficienta forta pentru a atrage pe cineva....

Vorbesc asa cum o fac multi pe aici,si din motivul care am si spus de inutilitatea forumului,ca sa ma aud doar pe mine, 99% inutil.

Experienta de pana acum mi-a confirmat acest lucru,nu mai am nici o umbra de indoiala...

Eu nu cred ca a impus cuiva ci a spus la modul general.
Daca mergem la o manastire si ne spovedim ,preotul ne da un canon pt.mantuire ,seara sa citim un Paraclis ,dimineata rugaciunile de dimineata si un acatist ,rugaciunea mintii in timpul zilei.
Cu aceste rugaciuni putem sa fim mai aproape de Dumnezeu si sa pacatuim mai putin ,sunt un fel de arme duhovnicesti.
E posibil ca si preotul de parohie sa ne sfatuiasca in acest sens.
Din pacate cei cu servici foarte greu pot sa faca acest canon deoarece timpul nu mai ajunge .

Si eu m-am lovit de problema ca nu am timp,sau nu am suficienta forta ca sa fac canonul dat la spovedanie.

Insa mai mult decat atat,orice imi propun se spulbera,nu se realizeaza,incat concluzia mea este ca internetul,televizorul,lumea moderna de azi cu conceptiile ei de viata,pe care vrand nevrand le asimilezi,ne fura din vointa si din evlavie.

Care este solutia? Parerea mea ca trebuie o distantare vizibila de toate acestea,si daca e posibil,de gasit tovarasi de drum,care sa aiba aceleasi intentii.

Doar atat spun,izolarea duce la depresie si la alte probleme sufletesti,psihice ca atacul de panica,fobiile(de toate felurile)
Am trait-o pe pielea mea.Bine eu am avut doar despresie si atac de panica.

Si va spun ca sunt un baiat credincios.

Pai,poate aici consta si una din radacinile lucrurilor care te framanta in prezent: ca esti prea putin flexibil si nu cauti sa te deschizi mai mult si sa incerci sa cunosti si sa intelegi si alte puncte de vedere,decat cele ale propriei tale persoane...

Nu este timp .trece prea repede.
Acum depinde ce obligatii are fiecare in familie.
Eu nu ma uit la televizor decat foarte putin iar pe internet la fel.
De televizor putem scapa foarte usor -nu il deschidem.
E adevarat ca nici nu ai ce sa vezi.
Totusi la Trinitas sunt emisiuni interesante ,de ex.aseara un interviu cu un preot despre taina botezului.

Nu suntem in situatia cand putem intelege puncte de vedere diferite.Adica,daca avem un drum,trebuie sa ne tinem de el,nu sa intelegem drumul altora.

Daca eu consider ca imi face rau internetul,pot extrapola ca si altor persoane le poate dauna.Dar nu pot obliga(cum spunea cineva mai devreme),sau sa am pretentia ca toti sa reactioneze la fel.

Dar nici nu pot ramane pe forum pentru alte persoane,atat timp cat pentru mine nu este benefic.

Te alinti, Daniel! Hai, fii sincer. Nu se vede ca ai fi convins de faptul ca internetul nu iti este benefic...

Sunt convins,insa ca si fumatorul care greu se lasa de tigari,si mie imi este greu sa las forumul.
Insa il voi lasa.Si de tigari m-am lasat :).

Eu nu cred ca ar trebui sa te retragi de pe forum, neaparat. Sunt oameni care fac acte de eroism si acte de eroism inutile. Infranarea excesiva e, dupa parerea mea un act de eroism inutil. E ok sa zici "nu mai vreau sa mai fumez, nu mai vreau sa beau, nu mai vreau sa ma uit dupa alte femei", dar sa ajungi ca "nu mai vreu sa mananc dulciuri, nu mai vreau sa mananc carne, nu mai beau cafea si sucuri, nu ma mai uit la tv, nu ma mai joc la calculator", astea mi se par exagerari. Fara suparare. Urmatorul pas e nu mai ies din casa, nu ma mai vad cu prietenii sa nu ma sminteasca, la servici nu mai ies in pauze (cum fac fumatorii care se lasa, de exemplu), eventual desfintez si telefonul mobil, si mai ce? Imi pun ochelari de cal? Poate exagerez, dar cu iesitul in pauze nu am exagerat. Ideal e chiar daca nu mai "fumezi" sa poti sa ai o viata sociala, fie ea si virtuala, incercand sa nu pacatuiesti, chiar daca altii o fac cu sau fara intentia de a te corupe si pe tine.
Nu zic ca aici vei gasi ceea ce cauti. Nu poti afla mai multe despre Dumnezeu si despre credinta decat citind cartile sfinte (cele de baza, initial), apoi pe celelalte care practic aduc comentarii la cele de baza, apoi daca vrei mai mult poti trece si la studierea altor religii, samd.
Forumul nu e in loc de scoala, e doar in loc de "pauza"; aici mai comentam ce-a zis unul si altul, mai facem caterinca, daca e cazul, ne mai "impungem", socializam, pe scurt. Dar daca esti foarte preocupat de studiu si nu vrei sa mai iesi cu noi in pauza... ce sa zic, mult succes, dar mai "scrie-ne" si noua din cand in cand ce ai mai descoperit pe-acolo...

Astea nu sunt exagerari ,cum spui tu,ci sunt mici placeri la care nu poti renunta.Adica renunti la placerile care sunt un pacat clar,de spus la spovedanie,insa nu te poti rupe de tot de lume,a se citi de ego-ul din noi,de sufletul nostru.In Evanghelie se spune ca cel ce nu-si uraste sufletul nu are parte de Dumnezeu(prin asta se intelege micile noastre placeri,atat de nevinovate)

Dezavantajele micilor placeri sunt

1.Nu te lasa sa te avanti in sus,te tin aici pe pamant.

2.Te pot duce la pacate mari,incetul cu incetul

3.Iti dezvolta sau iti tine constanta dragostea de sine,in defavoarea sacrificiului,a dragostei pentru ceilalti,a jertfei.

4.Unele placeri iti fura foarte mult timp.

5.Iti ia din puteri si din vointa,te molesesc.

Sunt mai multe,dar ma opresc aici,altele le puteti enumera si voi.

Si cand o sa renunti la toate micile placeri (daca s-ar putea, deisgur) tot o sa-ti mai ramana cateva : rugaciunea, Biblia, slujbele, etc. Si sti ce-o sa se intample atunci? O sa ti se sugereze sa te duci frumos la o manastire.

Poate sa ti se sugereze,insa poti face ceea ce crezi tu ca e mai bine,important este ceea ce faci cu viata ta,nu ce spun altii.

Dar cand e vorba de sotie, de copii? Crezi ca le-ar place asa o viata, numai cu rugaciuni, acatiste, mers la slujbe?

Nu le-ar placea poate,dar asa erau inainte familiile. Si e posibil ca cel care inainteaza mult in viata duhovniceasca,sa-i traga dupa el si pe ceilalti membri.

Cum intelegi altfel vorbele Mantuitorului,ca cel care nu ii uraste pe cei apropiati lui,pe casnicii lui,nu poate sa-I urmeze?!