Dumnezeu e mare! Cate femei au ramas insarcinate chiar daca au primit verdictul din partea medicilor ca sunt infertile?

Nu stiu motivul care a determinat-o sa mearga la medic, dar este mai bine ca a descoperit problema inainte sa se casatoreasca.
Si nu stiu exact ce doreste domnisoara. Lipsesc date.
Inteleg totusi ca domnisoara cauta acum un drum in situatia ei.
Pentru o femeie deja casatorita care a aflat asa un diagnostic, este f. greu.
Ar avea sanse numai daca sotul ei ar intelege-o si ar gandi/simti la fel. Numai atunci ar putea actiona impreuna si gasi o solutie.
Se poate ca asa cum am spus mai sus, printr-o interventie, sa aibe copii.
Pot sa infieze, daca indeplinesc cerintele legale, au bani si doresc asta amandoi.
Daca sotul nu este de partea ei, nu o intelege, ea singura nu poate face nimic si va suferi toata viata.

Pentru o persoana necasatorita situatia este mai usoara, caci poate sa-si aleaga partenerul care sa o inteleaga si sa o sustina in problema ei.
Ori lupta impreuna sa aibe un copil (pe cale medicala, sau prin infiere, ca mai sus), ori daca se invoiesc, raman impreuna fara copii toata viata.

Dar in ambele cazuri solutia optima este legata de ambii parteneri. Daca nu, va fi suferinta.
La persoana necasatorita sunt sanse mai mari spre implinire.

De aceea eu spun ca e mai bine ca aceste lucruri sa fie descoperite si discutate cu partenerul inainte de casatorie. Dupa casatorie nu mai este cale de intoarcere, in afara divortului.

Infertilitatea, sau dorinta unilaterala de copil, sunt adeseori cauze de nefericire si destramare a cuplului.

Parerea mea este ca problema pusa de Teodora era una ipotetica. Asa cum s-a afirmat pe acest forum de un triliard de ori (afirmatie sustinuta de diverse citate din Sfintii Parinti), scopul principal al casatoriei este nasterea de copii. Or, in masura in care fata respectiva afla ca nu poate avea copii, scopul unei eventuale casatorii este compromis, asa incat casatoria in sine nu mai are sens din punct de vedere crestin ortodox.
Totusi, ce ne facem daca fata se indragosteste...lucru cat se poate de firesc. Si cred ca suntem cu totii de acord ca cea mai frumoasa incununare a iubirii dintre doi oameni este nunta.
In fine, problema, desi este foarte delicata, este interesant de dezbatut.

Nu e adevarat, sa nu facem afirmatii aiurea!
Scopul casatoriei este AJUTORUL RECIPROC PENTRU MANTUIRE.
Daca scopul casatoriei ar fi nasterea copiilor, atunci cuplurile casatorite care nu pot avea copii isi rateaza casnicia din start?

Fata cu pricina afla de problema inainte de casatorie. In cazul acesta mai are sens casatoria? Cale spre mantuire ar fi si calugaria..

"129. Care este scopul evanghelic al nuntii crestine ?

Scopul principal al nuntii crestine, dupa porunca lui Dumnezeu ( Facere 1, 28; 2, 18-24 ) si dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, este unirea prin iubire a celor doi soti in numele Domnului pentru nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc. " (citat din Parintele Cleopa- http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri6.htm)

Infertilitatea nu este impediment la căsătorie. Cel puţin în codurile canonice ale BC, din câte ştiu. Desigur, un astfel de diagnostic, dacă este cunoscut, trebuie comunicat viitorului soţ.

Calea călugăriei, desigur că este şi ea mîntuitoare, ca şi calea căsătoriei. Dar, la călugărie trebuie să vină persoanele care simt chemare la călugărie, aşa cum la căsătorie trebuie să vină cele care simt chemare la căsătorie. Nu se poate trage concluzia că cineva are chemare la călugărie numai din...infertilitate: este necesară o motivaţie pozitivă.

Nu cred ca e un motiv bun pentru a alege calugaria, totusi.

Sf Vasile cel Mare, Sf Ioan Gura de Aur spun ca scopul primordial al casatoriei este infranarea (opusul desfranarii) si implinirea prin iubire a celor doi, cresterea lor intru Domnul.
Asta ce sustine parintele Cleopa aduce mai degraba cu gandirea iudaica. In NT nu exista referire la scopul casatoriei ca fiind nasterea de copii.

Si batranii se casatoresc.

Foarte bună observaţie. Deci, dacă infertilitatea ar fi impediment matrimonial, atunci orice femeie aflată după menopauză nu s-ar putea căsători.

Ma intreb atunci de ce sunt interzise relatiile sexuale in timpul sarcinii..Nu-i cam acelasi lucru?

Mai simte cineva miros de troll pe aici sau doar mi se pare mie?

Multumesc tuturor pentru raspunsuri si iertare daca am suparat!

Ce dragut, fiecare stie cate un scop al casniciei si sustine ca acela e singurul.
Potrivit invataturii sfintei Scripturi, scopurile casatoriei sunt3:ferirea de desfranare, nasterea de prunci si intrajutorarea reciproca.
Iar toate sunt in stransa legatura. doar impletirea lor aduce armonie si binecuvantare in casnicie.

Da ,e permisa din punctul meu de vedere.Cine suntem noi sa zicem ca nu ,de ce sa ii luam fericirea unui om?

Nu există un drept la fericire. Cel puţin, nu în morala creştină. N-am auzit de aşa ceva nici în Biblie, nici în scrierile sfinţilor. Bănuiesc că aiureala asta e luată din alte surse.

S-a scris undeva ca la fertilizarea in vitro mor embrioni. Dar as vrea sa subliniez si eu un aspect.
Principalele motive din care un cuplu nu poate concepe pot fi :1) el nu produce spermatozoizi/ea nu produce ovule (mai rar); 2) ovulul si spermatozoidul nu se intalnesc (daca de ex. femeia are trompele infundate) : 3) cei doi se intalnesc, se formeaza embrionul, dar sarcina nu se poate instala in uter din varii motive (endometrita, insuficienta de progesteron, etc), si atunci apare ceea ce se chiama avort embrionar, care de cele mai multe ori trece neobservat, fiind confundat cu .. ceea ce se intampla in mod normal; doar daca intarzie cateva zile si femeia e "pe faza" si face un test de sarcina poate depista ce se intampla de fapt.
Deci, ceea ce vroiam sa spun e ca un numar mare de embrioni sunt si pierduti pe cale naturala. Atunci ce ar trebui sa facem, sa-i interzicem cuplului care stie ca are problema asta sa mai incerce?

foarte corect.
Canoanele ii dau voie femeii sa se casatoreasca pana la 60 de ani.(un pic dupa instalarea menopauzei).

Din punct de vedere medical: daca micutul este deranjat, acest lucru se poate traduce prin avort spontan sau nastere prematura.
din punct dde vedere duhovnicesc: copilasul atunci se formeaza, intreaga lui fiinta e ca un burete care absoarbe orice traiere a mamei, orice simtamant. el se afla intr-o stare de liniste, bucurandu-se in sanurile maicii sale de dragoste de caldura, de linistea cugetului sau, de rugaciune, de armonie. Cand aceasta stare e tulburata de un intrus, poducand si o tulburare fizica, plus ca simtamintele mamei se schimba, toate caeste lucruri il bulverseaza pe bebelus. plus ca buretelul fiintei lui absoarbe si e firesc ca el sa dezvolte o precocitate sexuala.

oare fiinta cea mai minunata din lume merita acest tratament? ne stresam sa facem analize, sa face eco, sa manacam sanatos dar in acelasi timp tulburam bebelusul.
Vrem sa facem din ei sfinti, dar le transmitem toate patimile noastre. unde e curatia ta, o mama crestina?

avortul spontan tot avort se numeste.Fie ca e din voia mamei sau din motive independente de ea. Femeia e oprita de la impartsania, chiar si in caz de avort spontan. Din fericire, exista tot felul de tratamente ptr sustinerea sarcinii, printre care si aportul de progesteron suplimentar administrat oral sau vaginal.

E o mare diferenta intre a pierde un embrion din nestiinta, din probleme ale organismului, in mod nevoit comparativ cu a pierde cativa embrioni, uneori pana la 10 in chip voit. E cum s-ar numi in sistem juridic, multipla crima cu premeditare.

Am si eu o nelamurire. Daca o femeie e oprita de la Sf. Impartasanie pt avort (spontan sau nu) pt. o perioada de vreme (ani) si intre timp ramane din nou insarcinata (si nu mai avorteaza), se poate impartasi atunci?

indiferent ce pacate grave ar avea femeia, inainte de a naste ea se poate impartasi oricum. Aceasta nu se face ptr ea, ci se face ptr pruncul care se slasluieste intransa si pentru ca nasterea, este o intalnirea a vietii cu moartea. Daca trece cu bine de acest hotar, femeia isi reia vechiul canon.

Aproape exact, cu precizarea că împărtăşirea femeii înaintea naşterii se face chiar pentru ea! Întru adevăr, pentru a putea trece cu bine pragul naşterii într-unul din cele două cazuri: ori are parte de o naştere uşoară, ori dacă femeia moare, să moară împărtăşită. Copilul, nefiind născut, beneficiază doar indirect de împărtăşirea mamei - împărtăşania are sens doar pentru un creştin botezat! Iar cum pruncul nenăscut nu e botezat, el nu se împărtăşeşte în mod direct.
Iartă-mă că am intervenit, sper să nu te superi...

Foarte corect si utile completarile.:)

O prietena, casatorita de ceva ani, a renuntat la ideea de a avea copii. Au incercat ani de zile, i s-a spus ca nu se poate. La fertilizare in vitro nu au apelat, ambii fiind catolici devotati. Si...surpriza, acum este insarcinata in aproape 10 saptamani si se pregateste sa fie mamica, cand credea ca ei nu i se va intampla asa ceva niciodata.

Foarte fain! ma bucur pentru ea!

Nu doar ca este pacat sa recurgi la asa ceva,dar Biserica lui Hristos niciodata nu va recunoaste acesti copii.Nu avem dreptul sa ne impotrivim si sa fim incapatanati in fata lui Dumnezeu.Eu cred ca daca stilul de viata al fiecaruia ar fi adaptat la conditiile puse de Mantuitorul nostru,fara doar si poate oricine si oricand ar putea sa aiba copii.Iti trebuie doar credinta...

s-a pronuntat BO in acest caz si a spus ca este pacat?

Da, si-a afirmat clar pozitia prin scririle patristice(nu pozitia sinodului actual), le regasesti in tratatele de morala.
Singura noutate si ciudatenie din post e ca biserica nu recunoaste acesti copii. fertilizati in vitro.de unde si pana unde ideea aceasta? :O

ce legatura are fertilizarea in vitro cu scrierile patristice?

daca esti bolnava si mergi la Maslu, renunti la medic?

Si cu are legatura?

Nu isi rateaza casatoria ci trebuie sa nadajduiasca in ajutorul lui Dumnezeu. Sa staruiasca in rugaciune, post, spovedanie, infranare in ziele de post, impartasanie deasa si nu se poate sa nu se poata.

Scopul casatoriei este nasterea de prunci, chiar nasterea de prunci este o conditie a mantuirii femeii si prin sprijin si ajutor reciporc de asemenea si a barbatului. Bineinteles daca ei staruie cu deplina intelepciune in credinta, in iubire si sfintenie.
Unde chiar nu se poate...atunci cuplul poate infia un copil sau poate sa se ingrjeasca de un copil orfan sau necajit cu mancare, haine etc pana cand acest copil isi poate castiga singur existenta.

Nu, bineinteles, dar daca ptr a avea un copil ucizi 10 e o problema grava. Se numeste crima.Si e de datoria Bisericii, ca aparatoare a vietii sa aiba un cuvant de spus. De aceea spuneam ca e o problema de morala, si etica totodata.

Bineinteles ca nu doar acesta este singurul scop al casatoriei si nici conditia nasterii de prunci nu este singura pentru mantuirea femeii. Sa fim mai atenti la formulari ca sa nu inducem lumea in eroare.
Pentru lamuriri suplimentare a se citi Omiliile la casatorie ale Sfantului Ioan Gura de Aur.

Poate fi o conditie la femeile sanatoase si la acelea care si-au ales sa traiasca o viata de familie.
Dupa enuntul dvs generalizat se poate intelege ca nu va exista mantuire pt calugarite si nici pt femeile inapte procreerii.

Crestineste ar fii sa vrei si sa poti adopta un copil,doi daca nu ai resurse fizice sa poti avea urmasi!

Bati campii fara absolut nici o gratie.

Bine ai revenit, AlinB!

An precizat foarte clar "chiar nasterea de prunci este o conditie a mantuirii femeii" si nu SINGURA cum ai dedus. Apoi am mai precizat ca ei (adica sotii) "sa staruie cu deplina intelepciune in credinta, in iubire si sfintenie. Pai ce insemana SFINTENIE, IUBIRE, CREDINTA? - nu sunt si astea niste scopuri ale casatoriei?