Săvîrşindu-se nedreapta însoţire şi diavoleasca lucrare împlinindu-se, după cîtăva vreme au observat şi alţii că acel tînăr nu intră în Biserică şi cu Sfintele Taine nu se împărtăşeşte. De aceea, au spus ticăloasei sale soţii, zicîndu-i: "Nu ştii că bărbatul tău, pe care l-ai ales, nu este creştin, ci străin de credinţa lui Hristos?". Ea, auzind aceasta s-a umplut de mîhnire şi, aruncîndu-se la pămînt, a început să-şi lovească obrazul şi să-şi bată pieptul cu pumnii, strigînd: "Nimeni neascultînd de părinţii săi, nu s-a mîntuit vreodată. Cine va spune ruşinea tatălui meu, vai mie, ticăloasa, în cîtă pieire am căzut astăzi; de ce m-am născut? Şi născîndu-mă de ce n-am pierit?"
Astfel tînguindu-se ea, a auzit bărbatul ei şi a alergat la dînsa, întrebînd-o despre pricina tînguirii. Cunoscînd lucrul, dînsul a început a o mîngîia, zicînd că nu sînt adevărate cele despre dînsul, şi îi spunea că este creştin. La cuvintele lui puţin mîngîietoare, dînsa a zis: "De vei voi ca să mă încredinţezi cu adevărat, iar ticălosul meu de suflet să fie fără grijă, să mergi dimineaţă cu mine în Biserică şi înaintea mea să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine şi atunci te voi crede".
Ticălosul ei bărbat, văzînd că nu poate tăinui acel lucru, a fost nevoit a-i spune toate cele petrecute şi cum s-a dat diavolului. Ea, căpătînd curaj şi scuturîndu-se de slăbiciunea femeiască, a alergat la Sfîntul Vasile şi a strigat: "Miluieşte-mă, ucenice al lui Hristos, miluieşte-mă pe mine, care n-am ascultat pe părintele meu şi diavolescului sfat m-am supus".
Povestindu-i toate cele petrecute cu bărbatul său, iar sfîntul chemîndu-l, l-a întrebat dacă sînt adevărate toate cele spuse despre dînsul de femeia sa. El cu lacrimi în ochi a răspuns: "Adevărat, sfinte al lui Dumnezeu, aşa este; de voi tăcea, faptele mele vor striga". Şi i-a povestit cum s-a dat diavolilor, iar sfîntul a zis: "Voieşti să te întorci iarăşi la Dumnezeul nostru, Iisus Hristos?". Tînărul a răspuns: "Da, voiesc, dar nu pot". Vasile l-a întrebat pentru ce nu poate, iar tînărul i-a răspuns: "Pentru că m-am lepădat de Hristos şi diavolului m-am încredinţat cu zapis". Iar Vasile a zis: "Nu te mîhni de aceasta; căci Dumnezeu este iubitor de oameni şi primeşte pe cei ce se pocăiesc".
Atunci femeia lui, aruncîndu-se la picioarele sfîntului, îl ruga, zicîndu-i: "Ucenice al lui Hristos, cît poţi, ajută-ne nouă!"; iar sfîntul a grăit către tînăr: "Dar crezi că te vei mîntui?" Iar el a zis: "Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!". Luîndu-l sfîntul de mînă, a făcut pe dînsul semnul Sfintei Cruci şi l-a închis la un loc, înăuntrul sfintelor ogrăzi; apoi a poruncit ca neîncetat să se roage lui Dumnezeu.
Singur a petrecut acolo trei zile, rugîndu-se lui Dumnezeu; după care sfîntul, cercetîndu-l, l-a întrebat: "Cum te afli, fiule?". Tînărul a răspuns: "Într-o mare primejdie mă aflu, stăpîne; nu pot răbda chiotul diavolesc, înfricoşările, săgetăturile şi lovirea pietrelor, pentru că, ţinîndu-mi zapisul, mă ocărăsc, zicîndu-mi: "Tu ai venit la noi, iar nu noi la tine"". Sfîntul i-a zis: "Nu te teme, fiule, şi numai să crezi". Dîndu-i puţină hrană, l-a însemnat cu semnul Crucii şi iarăşi l-a închis. După puţine zile, cercetîndu-l din nou, i-a zis: "Cum te afli, fiule?". Iar tînărul a răspuns: "De departe aud îngrozirile şi chiotul, iar pe dînşii nu-i văd". Apoi, dîndu-i puţină mîncare şi rugîndu-se pentru dînsul, l-a închis din nou şi s-a dus.
După patru zile, a venit din nou la dînsul şi l-a întrebat: "Cum te afli, fiule?". Iar el a răspuns: "Acum sînt bine, sfinte părinte; pentru că te-am văzut pe tine în vis, luptîndu-te pentru mine şi biruind pe diavolul". Deci, sfîntul, făcînd rugăciuni, l-a scos din închisoare şi l-a dus în chilia sa. A doua zi a chemat tot clerul bisericesc, pe monahi şi tot poporul cel iubitor de Hristos, şi le-a zis: "Să preamărim, fraţilor, pe iubitorul de oameni Dumnezeu, că iată, Bunul Păstor voieşte să ia pe umeri oaia cea pierdută şi s-o aducă în Biserică. Deci se cade să ne rugăm în această noapte bunătăţii Lui, ca să biruiască şi să ruşineze pe vrăjmaşul sufletelor noastre". Atunci s-a adunat poporul în Biserică şi a făcut rugăciuni de toată noaptea pentru tînărul ce se pocăia, strigînd: "Doamne miluieşte!".
Făcîndu-se ziuă, Vasile a luat pe tînăr de mînă şi l-a dus cu tot poporul în biserică, cîntînd psalmi şi laude. Şi iată diavolul, fără ruşine, a venit pe nevăzute cu toată puterea sa pierzătoare, vrînd să răpească pe tînăr din mîinile sfîntului. Iar tînărul a început a striga: "Sfinte al lui Dumnezeu, ajută-mă!". Diavolul tăbărîse asupra tînărului cu atîta îndrăzneală şi neruşinare, încît pe Sfîntul Vasile îl zgîria, trăgînd la dînsul pe tînăr. Întorcîndu-se fericitul, a zis către diavol: "Neruşinat pierzător de suflete, începător al întunericului şi al pierzării, oare nu-ţi ajunge ţie a ta pierzare, pe care ai adus-o ţie şi celor ai tăi?
Nu încetezi a prigoni zidirea Dumnezeului meu?" Iar diavolul a strigat către dînsul: "Mă nedreptăţeşti, Vasile!". Şi acest glas diavolesc l-au auzit mulţi. Iar arhiereul a zis: "Să te certe pe tine Domnul, diavole!". Iar diavolul iarăşi a zis către dînsul: "Vasile, mă nedreptăţeşti, că nu eu am mers la dînsul, ci el la mine şi s-a lepădat de Hristos al tău, dîndu-mi zapisul pe care îl am în mîinile mele, iar în ziua judecăţii îl voi aduce înaintea Celui de obşte Judecător".
Vasile a zis: "Bine este cuvîntat Domnul Dumnezeul meu, că nu-şi va lăsa poporul mîinile în jos, rugîndu-se, pînă nu vei da zapisul!". Întorcîndu-se sfîntul către popor, a zis: "Înălţaţi mîinile voastre în sus şi strigaţi: Doamne miluieşte!". Poporul, înălţînd mîinile spre cer, a strigat cu lacrimi: "Doamne miluieşte!", multă vreme, şi iată a venit zapisul tînărului acela, purtat prin văzduh, văzîndu-l toţi, şi s-a dat Fericitului Vasile în mîini. Sfîntul, luînd zapisul, s-a bucurat şi a dat mulţumire lui Dumnezeu; apoi înaintea tuturor a zis către tînăr: "Cunoşti, frate, zapisul acesta?" Tînărul a răspuns: "Da, sfinte al lui Dumnezeu, este al meu, că l-am scris singur cu mîna mea". Marele Vasile l-a rupt îndată bucăţi, înaintea tuturor şi l-a ars; apoi, ducînd pe tînăr în biserică, l-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine şi pe popor l-a ospătat din belşug. Pe tînăr, mult învăţîndu-l şi dîndu-i canonul cel cuviincios, l-a dat femeii lui, care cu negrăit glas slăvea şi mulţumea lui Dumnezeu."

Parintele Arsenie Papacioc,parintele Dumitru Staniloae,ca doua exemple de parinti,sustineau sa nu se dea opriri pe perioade indelungate de la Sfanta Impartasanie.

Am înţeles că aţi reuşit să găsiţi vreo câteva citate care să vă susţină poziţia. Totuşi sunt multe alte citate care nu sunt pentru această poziţie, şi asta tocmai pentru că Botezul presupune o legătură personală cu Iisus Hristos. O astfel de poziţie ca a dvs însă s-a observat practic că a dat multe rezultate greşite. Chiar şi părintele Stăniloae vorbea despre botezul copiilor în cazul familiilor de creştini adevăraţi practicanţi. În rest, şi el era foarte rezervat, ca să nu spun mai mult.

Ceea ce evitaţi este să vă întrebaţi de ce, dacă acest obicei, despre care credeţi că ar avea acoperire biblică, nu duce cu adevărat la oameni care să trăiască ortodoxia în mod cât mai veritabil, care să respecte creştinismul punându-l în practică. De ce se pune atâta accent pe aceste tradiţii prost aplicate, în detrimentul căutării stabilirii unei relaţii autentice cu Mântuitorul Hristos, prin credinţa în El, în jertfa Sa ispăşitoare şi răscumpărătoare, în învierea Sa biruitoare a morţii, în toate cuvintele pe care le-a spus şi în minunile pe care le-a săvârşit? Iar credinţa adevărată în Hristos nu este chiar ceva ce se găseşte pe toate drumurile, ba dimpotrivă este o treaptă spirituală care se obţine greu. Credinţa cea adevărată în Hristos este de fapt o piatră rară, pe care mulţi aşa-zişi credincioşi o contrafac, din diverse motive, cu acceptul tacit al sutaniştilor care beneficiază de finanţarea lor. De fapt, principalii vinovaţi pentru starea rea a lucrurilor sunt în primul rând oamenii Bisericii care au promovat, acceptat, tolerat şi îngăduit lucruri care da fapt sunt absolut intolerabile atunci când vine vorba despre Biserica lui Dumnezeu, pentru a îşi întemeia şi perpetua un sistem de privilegii nemeritate. Bineînţeles că o să îmi spuneţi că iar judec prea aspru, însă dacă o să studiaţi adevăratele repere ale credinţei creştine şi adevăratele reguli, nu excepţiile (pentru că unii au ajuns să facă reguli din excepţii, şi excepţii din reguli!!) veţi vedea că "judecăţile" nu sunt chiar aşa de aspre precum s-ar putea să vi se pară.

Odată cu secularizarea care nu avea voie să pătrundă în Biserică. Iar "secularizarea" asta a cam început de multişor, repere pentru detectarea ei fiind clare în sec. IV după Hristos, iar dacă veţi studia mai atent veţi vedea că "secularizarea" a fost acceptată şi tolerată pentru instalarea creştinismului pe nişte poziţii de putere socială nemeritate şi atunci şi care s-au perpetuat "prin tradiţie" până în ziua de astăzi.

Referitor la acele cuvinte din timpul liturghiei aţi observat bine că mai înainte oamenii erau supuşi unor probe şi nu era acceptat chiar oricine la sfântul botez. Evident era vorba despre nişte probe spirituale, aşa cum se face în orice societate spirituală care se respectă pe sine. Şi cu atât mai mult în Biserica lui Hristos, care este instituţia instrument de mântuire a oamenilor. Înainte creştinii se respectau pe ei înşişi în statutul lor de creştini; astăzi toţi "papagalii" sunt "creştini", adică este evidentă lipsa de respect pentru ei înşişi a creştinilor (ortodocşi). Iar dacă te ridici în picioare pentru a susţine normalitatea o să îţi iei lovituri la cap tocmai de la aceia care ar trebui să se ocupe cu normalitatea în Biserică şi care au ajuns să se ocupe cu gestionarea anormalităţii, intolerabilului.

Îmi cer iertare, dar Biserica a fost întotdeauna o "sectă" exclusivistă, iar criteriile exclusivismului ţineau seama de relaţia credinciosului cu Dumnezeu, cu semenii, de trăirea sau nu după Duhul lui Dumnezeu. La Sfintele Mistere se participă după credinţă şi după viaţă. Nu ai credinţă şi viaţă corespunzătoare, nu prea ai ce căuta la Sfintele Mistere. Eventual poţi să îţi petreci timpul într-un mod folositor pentru a face pocăinţă, pentru a studia scriptura şi cărţile sfinţilor şi ale autorităţilor din Biserică de-a lungul timpului, pentru a gândi în mod serios la problematica mântuirii, a păcatului, a raportului cu Dumnezeu, pentru introspecţie, etc. Nu uitaţi că în timpul sfintei liturghii există momentul când preoţii ies în faţa credincioşilor cu sfintele daruri şi spun "Sfintele, sfinţilor!!", deci vedeţi care sunt criteriile ecleziale de participare la Sfântul Mister Euharistic: sfinţenia vieţii şi a credinţei. Evident, după cum ştiţi, asta nu înseamnă nicidecum că toţi ar trebui să fie ca sfântul Siluan Athonitul sau alţi sfinţi, ci că trebuie într-adevăr să aibă o viaţă pusă deoparte pentru Dumnezeu, dăruită lui Dumnezeu, în lepădarea de sine pentru Dumnezeu şi pentru Iisus Hristos.

Asa este, dar atunci ce rost are botezul la varsta de cateva luni? Ar fi mai logic ca fiecare om sa-si aleaga religia atunci cand este in stare sa faca asa ceva.
Botezul in sine nu inseamna ca respectivul va fi credincios. Am participat la doua botezuri in ultimii ani, facute strict din motiv de "respectarea traditiei" (traditia fiind privita din punct de vedere national, nu religios) de catre parinti care nu au nici o treaba cu biserica si care nu sunt credinciosi. Copiii respectivi nu primesc nici cea mai vaga educatie religioasa, dimpotriva.

Botezul e important pentru ca prin el se sterg urmarile pacatului starmosesc, iar Iisus spune ca cine nu se boteaza cu apa si Duh nu ajunge in Imparatie. Deci e neaparat necesar. Apoi, cand incep sa apara pacatele (pentru ca la varste fragede nu exista pacate, de aceea se incepe spovedania la 7 ani), legatura cu Biserica e mentinuta prin spovendanie si impartasanie.

Asta e altceva, desigur ca nimeni nu e vrednic pentru ca nu e sfant. Dar tu nu ai vazut niciodata un preot sa opreasca de la impartasanie? De exemplu tinerii necununati ce traiesc impreuna de obicei se opresc de la impartasanie, iar cand se cununa reintra in Biserica.

In legatura cu canoanele, unii sfinti au dat canoane mai aspre (sf. Vasile cel Mare), altii mai usoare. Parintele Cleopa spune cum se pot scurta opririle de la impartasanie, sa tina post, sa faca mai multe rugaciuni, etc.

Într-adevăr este adevărat că Iisus a spus că naşterea din nou este necesară pentru a putea intra în împărăţia lui Dumnezeu, însă v-aş ruga să fiţi mai atent asupra sensurilor pe care sfinţii apostoli şi sfinţii părinţi îl dau acestei naşteri din nou, din Duhul Sfânt. Chiar am postat nişte citate din sfântul Chiril al Alexandriei pe această temă, împreună cu note şi comentarii ale părintelui Stăniloae, şi dacă nu le-aţi văzut aţi putea să le studiaţi, iar dacă le-aţi văzut sau aşa vi se pare, atunci puteţi să le reluaţi. Sunt într-adevăr nişte mărgăritare de mare preţ.

Desigur, dar copilul de cateva zile nu are cum sa stie aceste lucruri. Iar botezul nu e suficient, daca nu e completat apoi cu fapte.
Iar daca atatea secole sfintii si Biserica au fost de acord cu botezul copiilor inseamna ca asa e bine.

Cred că totuşi nu aţi realizat şi nu realizaţi încă lucrurile care sunt spuse de sfântul Chiril al Alexandriei, care era un sfânt şi chiar dintre sfinţii părinţi. De aceea vă rog să reluaţi şi să citiţi cu foarte mare atenţie şi cuvânt cu cuvânt chiar ceea ce scrie un astfel de sfânt părinte şi ceea ce scrie pe urmele sale un teolog ca Dumitru Stăniloae. Nu cred că este cazul să ne grăbim să vorbim despre necesitatea unor fapte doar în baza botezului. După cum vedeţi adevăratele fapte de credinţă creştină presupun naşterea din nou, prin harul lui Dumnezeu şi prin credinţă, de la Duhul Sfânt. Această naştere din nou nu este chiar ceva aşa care se poate expedia printr-o referinţă la botezul copiilor, pentru că avem de a face cu o experienţă spirituală destul de complexă. Experienţa arată că naşterea din nou şi botezul copiilor nu sunt extrem de convergente, în sensul că sunt mulţi oameni care au fost botezaţi de mici copii dar care prezintă absolut evident simptomele lipsei naşterii din nou, din Duhul Sfânt. În acest caz nu cred că trebuie să ne aşteptăm la prea multe fapte din partea unor asemenea oameni, ci ar trebui să ne aşteptăm în primul rând la o convertire reală, spirituală la Dumnezeu prin naşterea din Duhul Sfânt. Abia apoi putem să avem pretenţia la fapte. Mulţi sfinţi vorbesc despre acest botez al lacrimilor, acest al doliea botez, pe care îl consideră chiar mai important decât primul botez, şi asta pentru că acest botez al lacrimilor, al pocăinţei este de natură să îi pună într-o relaţie mult mai autentică cu Dumnezeu şi mult mai aproape de relaţia pe care Dumnezeu o vrea de la noi.

Nimic din ce ati scris nu justifica botezul facut unor copii de cateva luni. Normal ar fi sa se boteze oameni in cunostinta de cauza, care aleg sa faca acest lucru datorita credintei lor. Daca familia este religioasa, copiilor li se poate da acest tip de educatie si apoi ei sa aleaga daca vor sa urmeze modelul parintilor sau nu. Nu vad care este problema sau marea urgenta de a fi botezati din leagan.

Mai frate,unde ai gasit fratia ta ca parintele Staniloae era impotriva botezului tuturor copiilor?
Ai citat ceva tradus de parintele Staniloae de la Patrologia Greaca,care e scrisa de un calugar catolic (Migne),aceasta culegere de texte de se zice ca apartine Sfintilor Parinti crestini ortodocsi.Dar nu se stie cat de autentica e aceasta culegere de texte.
Eu cred ca parintelui Staniloae ii fusesera date ordine de undeva de mai sus sa traduca respectivele din Patrologia greaca.
Vino cu ceva scris de parintele Staniloae,care sa reflecte parerile parintelui Staniloae,nu cu traduceri.
Ca spre exemplu la cartea scrisa de parintele Staniloae,Teologia dogmatica ortodoxa volumul III,la capitolul "Necesitatea absoluta a Botezului pentru mantuire si botezul copiilor" zice tocmai ca sa fie botezati copii.
"Copii nu pot fi privati de aceasta moarte cu Hristos omului vechi din ei si de temelia vietii eterne pusa in orice om de Hristos."
Si mai departe:
"E drept ca ei nu pot oferi lui Hristos marturisirea credintei lor ca deschidere a fiintei lor pentru salasluirea lui Hristos in ea.Dar ei fac parte dintr-o familie crestina traitoare in Biserica.Intre viata lor sufleteasca si cea a familiei si a Bisericii inca nu s-a ridicat bariera unei constiinte individualiste.Viata aceasta spirituala patrunde neimpiedicata tot mai mult in fiinta lor."
Si mai incolo:
"Botezul este si el un act prin care viata prin care viata spirituala a familiei patrunde in ei.Cand marturisesc cei din familie o anumita credinta,e sigur ca o vor marturisi si copii. E o chestiune de timp, ca ceea ce e sadit in ei si se afla virtual in ei sa se manifeste mai tarziu si in mod actual."
Etc.
De unde se vede (daca se citeste) ca parintele Staniloae zice de copil ca e influentat de ce vede in familie.
Si mai zice parintele Staniloae de copii ca acestia sunt mai deschisi cand sunt mici:
"Copii se deschid mai usor credintei marturisite de cei din familia lor,decat adultii,sau chiar tinerii ,atat pentru ca in ei nu s-a dezvoltat orgoliul individualist,cat si pentru ca ei nu se simt inca stramtorati de legalitatea naturii si impiedicati de pornirile inferioare.Ei cred ca totul e posibil si au o bucurie pentru ceea ce e frumos si bun.Granita intre natural si ceea ce depaseste naturalul ,intre ceea ce e dat ca o stramtoare omului,si putinta omului de a crea sau deschide prin liertate orizonturi si drumuri noi,nu e inca fixata.Ba au chiar o bucurie pentru acele orizonturi.Pe de alta parte trebuie sa li se spuna despre ele.Mantuitorul tinand seama de aceasta pornire a copiilor spre ceea ce e bun,spre domeniul credintei ,cere adultilor sa-i lase sa vina la El,sa nu-i opreasca.Dar aceasta implica si o informare a lor despre Hristos, de catre adulti. Astfel, cuvantul lui:"Lasati copiii sa vina la Mina , si nu-i opriti" (Mt. 19, 14) inseamna si:
Faceti-ma cunoscut copiilor!.
Etc.
De aci se intelege destul de clar ca trebuie sa botezi toti copii,asta fiind datoria statului crestin ortodox,normal ingaduind famiililor catolice,neoprotestante,musulmane etc sa nu isi boteze copii crestin ortodox care au randuielile lor pentru copii lor ,dar la copii care sunt ai nimanui ,daca cei de la casa copii de ii cresc sunt crestini si copii vor mosteni apucaturile acelora,ca aceia sunt familia lor si e destul de normal ca si acei copii trebuie botezati (ca si crestini ortodocsi),cat de repede se poate.

Da, aşa este, părintele Stăniloae a primit ordine de sus, de la Stăpânul şi Arhiereul sufletelor noastre, pentru a traduce din patrologia greacă. Aşa cum a tradus, pe lângă Chiril al Alexandriei, şi pe Maxim Mărturisitorul, şi pe Grigorie Palama, şi pe Atanasie al Alexandriei şi Filocalia şi cine ştie mai câte că eu nu îi ştiu toată opera de traducător. Datoria noastră este să citim, să studiem această operă extrem de valoroasă tradusă de părintele Stăniloae, să o înţelegem, cât se poate şi cât ne dă Dumnezeu, să o răspândim şi să o punem în practică. Deci staţi liniştit, domnule, la mijloc este vorba despre conspiraţia lui Dumnezeu.

Referitor la statul creştin ortodox şi pretinsele sale obligaţii, faceţi nişte erori flagrante. Nu există stat creştin ortodox, există doar Biserica Creştină Ortodoxă, un stat neavând aproape nici o posibilitate de a fi creştin ortodox. Nici România şi nici un alt stat de pe pământ nu este creştin ortodox, şi, după părerea mea, nici nu are cum să fie. Statul român nu are nici cea mai mică obligaţie să boteze copiii din familii creştine ortodoxe sau doar pretinse creştine ortodoxe. După cum se poate vedea cu ochiul liber, mulţi dintre aşa-zişii creştini ortodocşi nu prea au nici cea mai mică legătură cu creştinismul ortodox, cu Biserica; această majoritate difuză, confuză şi impertinentă nu face decât să emită pretenţii fără acoperire. Ar avea acoperire în pretenţiile lor dacă ar trăi într-adevăr după Duhul lui Dumnezeu şi nu după îndemnurile firii neîntoarse la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţă. Iisus Hristos nu a încredinţat nici unui stat misiunea de propovăduire şi încorporare a convertiţilor în Trupul Său Mistic, ci a dat această încredinţare Bisericii şi prin urmare datoria este a ei şi nu a vreunui stat sau imperiu. Ba mai mult, Biserica trebuie să evite orice imixtiune a statului în viaţa şi organizarea Bisericii.

Referitor la botezul copiilor, părintele Stăniloae se referea la acele familii care sunt creştine, nu la familiile care doar pretind a purta un asemenea nume nobil fără ca să fie vrednice de a-l purta; adică se referea la familiile în care creştinismul (ortodox) se trăieşte şi nu la familiile care sunt doar de faţadă creştine. De la acele familii care sunt creştine doar nominal, ce ar avea de învăţat copiii, în materie de religie şi spiritualitate? Şi folosirea unor citate din Dogmatica lui Stăniloae pentru a susţine păreri eronate ca ale dumneavoastră este cel puţin tendenţioasă. Nu am acum dogmatica lui Stăniloae la mine, dar când o să fac rost de ea o să vă aduc eu citate din aceeaşi carte care să vă mai liniştească zelul. Până atunci puneţi mâna şi studiaţi extrem de atent şi cuvânt cu cuvânt citatele pe care le-am adus de la sfântul Chiril al Alexandriei. Ortodocşii sau pretinşii ortodocşi au multe de învăţat.

Nu ati spus daca sunteti ortodox, daca sunteti neoprotestant nu am de gand sa vorbim despre botezul copiilor.
Din ce am scrsi eu reiese foarte clar de ce se face botezul copiilor. Daca acel copil trece la cele vesnice ajunge in Rai pentur ca are botezul. De asemenea, se poate impartasi constant, deci poate lua harul, dar daca nu sunteti ortodox nu aveti cum sa intelegeti.

Nu stiu exact ce sustii si care e punctul tau de vedere. Spui sa nu se boteze copiii? Biserica si sfintii spun ca da.
Dar daca e botezat nu inseamna ca e mantuit sau ca o sa aiba har toata viata, poate ajunge si ateu sau sa se duca la alta religie.
Un copil e botezat pentru ca depune marturie nasul sau, ar trebui ca doar calugarii sa boteze?
Cum am scris mai sus, trebuie botezat pentru ca daca trece la cele vesnice ajunge in Rai, si mai trebuie botezat pentru ca poate primi har prin impartasanie.
Asadar aici nu exista discutie.

Este părerea şi interpretarea dumneavoastră personală asupra ceea ce spun Biserica şi sfinţii. Eu v-am adus doar câteva dovezi despre ce spun unii sfinţi părinţi, cum este Chiril al Alexandriei, unul dintre cei mai mari sfinţi părinţi. Dar presupun că nu are autoritate asupra dumneavoastră. Şi mai ştiu şi alţi sfinţi părinţi şi sfinţi care susţin păreri asemănătoare. După cum v-a mai spus, dar poate că nu auziţi sau citiţi bine, botezul copiilor nu este un fenomen extrem de convergent cu naşterea din nou, din Duhul Sfânt. Ori Hristos a spus că aceia care sunt născuţi din nou, din Duhul Sfânt pot să intre în împărăţia lui Dumnezeu, şi nu cei care au fost botezaţi de mici copii. Este o diferenţă considerabilă şi aş avea marea rugăminte să faceţi efortul să înţelegeţi distincţiile între fenomene, precum şi să nu puneţi în gura lui Iisus Hristos cuvinte pe care nu le-a spus. Prin urmare vă rog încă o dată să studiaţi extrem de atent cuvintele unui sfânt părinte precum Chiril al Alexandriei pentru ca să înţelegeţi, după cum explică sfântul părinte, fenomenul naşterii din nou, din Duhul Sfânt.

Inseamna ca sustinem ceva diferit, eu sustin doar ce spune Biserica, si de fapt ce e si logic, in legatura cu botezul copiilor.
Botezul sterge urmarile pacatului stramosesc, iar Mirungerea aduce pecetea Harului. Fara botez e posibil ca acel copil sa nu ajunga in Rai. Harul nu e primit ca un merit, e un dar gratuit. Din moment ce copii mici nu au pacate pot primi si har .

Dumneavoastră doar aveţi impresia că susţineţi ceea ce susţine Biserica şi sfinţii. Ceea ce contează este ceea ce susţine Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi şi Sfânta Biserică. Într-adevăr eu vorbeam despre naşterea din nou, din Duhul Sfânt de care vorbeşte Iisus Hristos în evanghelia după Ioan. După cum v-am mai spus odată fenomenele nu sunt extrem de convergente, astfel nu orice om care a fost botezat de mic copil prezintă datele unuia născut din nou, din Duhul Sfânt. Problema este că înaintea lui Hristos contează cine este născut din nou, din Duhul Sfânt; numai aceştia au deschisă posibilitatea de a intra în împărăţia lui Dumnezeu. S-ar putea să conteze şi cei care au primit botezul de mici copii, dar acest botez de mic copil nu este o garanţie pentru posibilitatea intrării în împărăţia lui Dumnezeu. Atâta vreme cât omul nu este născut din nou, din Duhul Sfânt, iar sfinţi precum Chiril al Alexandriei şi teologi precum Dumitru Stăniloae ne pot lămuri asupra fenomenului, el nu este cu adevărat apt sau deschis pentru împărăţia lui Dumnezeu, chiar şi de ar fi fost botezat de mic copil. De fapt atâta timp cât nu este născut din nou, din Duhul Sfânt este impropriu a fi numit creştin (ortodox). Poate fi considerat cel mult la nivelul de catehumen.

Nu mai frate,eu cred ca parintele Staniloae primise ordin de la vreun arhiereu al BOR sa traduca din respectiva carte.
Apoi sa fim seriosi,ce e in patrologia greaca si atribuit Sfantul Grigorie Palama sau Sfantului Simeon Noul Teolog,cum sa fie credibil ca ar fi apartinand chiar asa cum e scris acolo acestor Sfinti?
Cand BC ii considera pe acestia eretici,iar Migne a fost calugar catolic?
http://en.wikipedia.org/wiki/Patrologia_Graeca
http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Paul_Migne

In Biserica ortodoxa exista slujba de ungere a imparatului/regelui de acolo.
http://orthodoxwiki.org/Holy_Mysteries#Traditional


Referitor la critica pe care fratia ta o aduci multor crestini ortodocsi din BOR,e o parere personala,care mie imi pare insuflata fratiei tale de niscai draci.

Iar daca zici ca unele familii nu prea duc viata crestina iar parintele Staniloae zice ca indemnul lui Dumnezeu Iisus Hristos "Lasa-ti copii sa vina la mine" se refera la apoi tocmai acelor copii trebuie sa li se spuna,sa li se arate,sa li se dea exemplu,dar fara a-i forta,de religia crestin ortodoxa,ca dupa ce zice parintele Staniloae,ce vad copii de mici,aceia ar putea sa ii inspire mai incolo sa faca.
"Mantuitorul tinand seama de aceasta pornire a copiilor spre ceea ce e bun,spre domeniul credintei ,cere adultilor sa-i lase sa vina la El,sa nu-i opreasca.Dar aceasta implica si o informare a lor despre Hristos, de catre adulti. Astfel, cuvantul lui:"Lasati copiii sa vina la Mina , si nu-i opriti" (Mt. 19, 14) inseamna si:
Faceti-ma cunoscut copiilor!."
Asa se face admiterea in masonerie numai la oameni "deosebiti" care traiesc "duhovniceste" pe baza de invitatie,iar nu la toti pacatosii.
:))
La BO sunt chemati toti pacatosii,sa fie mantuiti de preabunul Dumnezeu Iisus Hristos.

Ia auzi mai frate ce se zicea intr-o scrisoare din 1848,a mai multor ierarhi crestini ortodocsi din BO a Constantinopolului,BO a Antiohiei (adica BO Siriana) ,BO a Ierusalimului si BO a Alexandriei (BO a Egiptului):
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...8.htm#_ftnref2

"xiii. Fiindcă i-a împins pe teologii Apusului, apărătorii săi, neavând ei nici un temei în Scriptură ori la Părinţi pentru a da chip plăcut greşitelor învăţături înşiruite, nu numai la răstălmăcirea Scripturilor, cum nu vedem la nici unul din Părinţii Sfintei Biserici Soborniceşti, dar şi la măsluirea scrierilor sfinte şi neatinse ale dumnezeieştilor Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni. "
(mrea Saraca apartine BOR,e pe langa Timisoara:
http://saraca.orthodoxphotos.com/about.htm).

Sfintii se referau la cei maturi botezati, care inainte erau pagani. E simplu, Botezul sterge urmarile pacatului stramosesc si pacatele de pana atunci. Harul este gratis, conditia este sa fie cineva curat sa-L primeasca. De aceea copiii mici nu se spovedesc, nu au pacate si pot primi har.
Nu stiu de ce spui ca e mai bine ce sustin neoprotestantii (Botezul mai tarziu) sau catolicii (Mirungerea mai tarziu). Noi nu suntem nici catolici nici neoprotestanti, cum sa nu avem incredere in ce spune Biserica? Sfintii au fost impotriva? Si asta probabil nu tine doar de canoane, cred ca intra mai mult la dogma.

Suferinţele Bisericii
 

Biserica suferă în această lume, simplu, pentru că nu este din această lume. Biserica nu este o instituţie. Instituţiile pot fi definite, adică pot fi cuprinse între nişte hotare, între limitele unei definţii. Biserica nu are hotar, nu poate fi limitată. Ea are veşnicie în timp şi-n spaţiu, dincolo de timp şi dincolo de spaţiu. De aceea, Biserica a suferit, suferă şi va suferi aici. În afara Învierii totul este suferinţă în Biserică. Suferinţă care duce, însă, la Înviere. Biserica şi Învierea sunt sinonimele care se conjugă (a fi bisericos şi a învia) nu la trecut, nu la prezent, nu la viitor, ci la timpul veşnic. Omul realizează veşnicia prin Biserică, iar Învierea nu este posibilă în afara Bisericii, ca şi Mântuirea. Şi totuşi… există o suferinţă a Bisericii ante şi post Învierii.
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ma/#more-38932

Relatie personala si credinta in jertfa.., traditii straine care au patruns din secolul Z etc. asta-i np undercover? plus ca vorbeste tampenii.

Ba e un ortodox convins care striga din toti rarunchii impotriva np, desi nu ar recunoaste in ruptul capului ca in anumite privinte ii admira.
Dar despre bannati numai de bine...

:)) mai stii? unii reinvie mai cu foc in vene

p.s.:ne-a fost dor de tine.

:6: ................

Sora, Biserica este in suferinta si pentru ca oamenii care o alcatuiesc, crestinii care constituie Biserica luptatoare aici pe pamant, sufera.
Iar cateva din suferintele cele mai amare ale crestinilor dreptmaritori se datoreaza, dupa cat inteleg eu, tocmai bisericii institutie (din acest motiv scriu biserica acum cu b mic).
Biserica-institutie este un organism daunator (cand spun organism ma gandesc fix la un parazit, din cei studiati de biologie si medicina) pentru crestinii dreptmaritori deoarece, consider eu:
1. are practici agresive si manipulatorii
2. a abdicat de la respiratia in Duhul lui Hristos pentru a alege alternativa unui surogat artificial lumesc, religios; a devenit o imensa taraba unde se practica comertul de toate felurile, iar cel mai urat dintre acestea este comertul cu sentimentele (naive si desfigurate ale) oamenilor.
3. mimeaza opera filantropica, sociala, punind pe locul doi vocatia Sacerdotala a Bisericii.
4. cauta sa confiste puterea si impactul institutiilor lumesti; face pactul cu diavolul astfel: cu statul, finantele, armata s.a.m.d, impartind "prada". Este in mod evident axata pe dominatie, pe putere (lumeasca), in vreme ce Biserica este fundamental/ontologic constituita din si pentru Dragoste. Este Jertfa intr-o nesfarsita Reinnoire.
5. exacerbeaza pana la isterie deplina melanjul sugestiilor de tot felul, devenind un butic unde se vinde hipnoza de proasta calitate, submisivitatea si suficienta cretina.
6. nu isi delimiteaza ferm teritoriul, amesteca si se amesteca, zapacind oamenii. Exclude, condamna, pune la zid lucruri care nu sunt de competenta ei. Nu colaboreaza, nu asculta (cu urechile de auzit), nu vede (cu ochiul bun), nu schimba, ci dicteaza. Desi nu ii place deloc sa i se vorbeasca de teatru, a devenit atat de ritualista si seaca incat atrage lumea ca la opera si ofera, mai nou impreuna cu zeul fotbal: paine si circ.
7. Si cel mai grav dintre toate, cultiva scheme fara continut, piere in ritualuri moarte, osificate, sustinind sus si tare ca ofera harul. Si uita ca harul e viata, adica are spontaneitate, face cu adevarat minune. Institutia asta practica de fapt o semiterapie psihologica de mana a saptea (caracterul amatorist si daunator al "specialistilor" ei este indiscutabil pentru oamenii cu minime cunostinte reale in problema terapiei sufletului). Geloasa si invidioasa, uitind ca nu e asta treaba ei, institutia de care pomenesc acum tinde, vai, sa devina un club de psihoterapie, un salon de masaj sufletesc. Injura pe fata pe psihologi si psihologii, iar cand nu ii injura ii ciuguleste si ademeneste mieros. Uita ca nu psihologia si psihologii sunt dusmanul ei, ci pacatul sau mai exact satana, duhul uciderii de tot felul. Iar vrajmasul nu se abordeaza prin psihoterapie.

NU, NU, NU: aceasta institutie nu are nimic comun cu Biserica Cea Una, Sfanta, Apostoleasca si Soborniceasca.
Consider ca institutia biserica sufoca pana la asfixie dragostea si puterea de nespus a Bisericii.
De aceea oamenii sufera, se smintesc, pleaca (spre paguba lor, spre nenorocire) in locuri mai pitoresti, mai "omenesti".

Biserica nu a cultivat niciodata altceva decat Dragostea. In Duhul Dragostei lucreaza/viaza Hristos si crestinii dreptmaritori.

Nu stiu daca lumea se apropie de sfarsit, cum spun cu certitudine pesimistii infatuati. Nu sunt Dumnezeu ca sa stiu eu asta si s-o spun.
Vadit sunt vremurile din urma? Poate... Ale minunatelor si trecutelor deja vremuri ale Bisericii. Acum dikteaza biserica. Este o substitutie fina, neincetata, perfida si grotesca.
Imi pare tot mai evident ca Duhul Bisericii lui Hristos respira din greu, se chinuieste astmatic, aici pe pamant in zilele noastre. Plaga care o sufoca este institutionalizarea mediocra, agresiva si sterila. Formule seci, din capete schizoide si infumurate, din inimi impietrite, nepasatoare. Asta e institutia agresiva si omniprezenta (unde e discretia, finetea, blandetea, atmosfera tainica de altadata?) care poarta cu nerusinare numele cel sfant al Dumnezeiestii Biserici.

Dumnezeu sa ne miluiasca!

Toate aspectele pe care le-ai menţionat, frate Cezar, sunt, într-adevăr, deosebit de îngrijorătoare şi tocmai de aceea consider că e bine să fie exprimate, conştientizate şi lepădate.

Dar să nu rămânem fără speranţă, să nu uităm că porţile iadului nu vor birui Biserica. Ea continuă să vieze prin cei (mulţi, puţini, nu ştiu) care sunt vii în ea. Este, cu adevărat, parazitată de păcatele şi neputinţele noastre. De nedesăvârşirea credinţei noastre, de faptul că nu ne hotărâm, o dată pentru totdeauna, să-I trăim lui Hristos şi nu nouă. Pe de altă parte, nici nu trebuie să gândim că Biserica va triumfa fără de noi. Niciodată nu trebuie să uităm că a fi viu înseamnă a fi activ, implicat, iar atunci când devenim pasivi murim.

Toată boala asta pe care o semnalezi vine, cred, din dubla închinare pe care o practicăm, încercând să „ne punem bine” cu Dumnezeu trăind în duhul lumii, evitând, prin tertipuri psihologice, lepădarea de sine, adică pocăinţa.

Semnalul pe care îl tragi se adresează, însă, „instituţiei”, iar cei responsabili de instituţionalizare nu sunt creştinii de rând, ci preoţimea. Fără îndoială, cunoşti insuficienţele generalizării şi ştii că sunt mulţi (dar nu destui) care se luptă cu acest curent - cum să-i zicem? - instituţionalizant, pietist, idolatru.

Nădăjduiesc că acest curent demolator de idoli, care mi se pare că a început să se manifeste în Biserică, va deveni tot mai puternic.

De remarcat si aceasta fraza.

Toate acele cuvinte apartin Pr. Sever Negrescu (Suferinţele Bisericii)
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ma/#more-38932

AMIN, AMIN, AMIN!!!
Prin pocainta noastra, a fiecarui crestin, mai intai.

Nu este deloc vorba despre tradiţii străine ci de nişte tradiţii foarte clar susţinute de Scriptură şi de Tradiţia Sfântă, autentică, a Bisericii lui Christos. Asta este ceea ce vrea Christos şi nu vor mulţi dintre mânuitorii interesaţi de cădelniţe, anume stabilirea unei relaţii prin credinţă, în Biserică evident că doarnu în afara ei în vreo sectă, cu Christos, întemeirea vieţii în Christos.

Alţii însă vor tot timpul să se interpună între Christos şi oameni, vor tot timpul să le dea numai cât li se pare lor că s-ar cuveni, ei trebuie să filtreze cu mare grijă mesajul christic, creştin pentru a ţine lucrurile sub control. Dar Dumnezeu le joacă feste, pentru că nu sunt ei nici stăpâni pe Dumnezeu şi nici nu au pus ei monopol pe Dumnezeu aşa cum le place să creadă. În loc ca preoţii să fie autentici mesageri ai lui Christos, aşa cum Christos a fost trimis al Tatălui, mulţi dintre ei au ajuns însă nişte practicanţi ai unui job care nu prea mai are mare legătură cu transformarea christică pe care Christos a venit să o aducă şi să o instituie între oameni. Chiar îmi aduc aminte că la un moment dat un preot îmi spusese să pup icoanele că o să îmi vină har, deşi nu mi-a explicat ce era acela harul şi cum venea harul prin puparea icoanei. În loc ca preoţii să îşi vadă de transformarea oamenilor şi a societăţii după chipul lui Christos, sau măcar a unei minorităţi dacă alţii nu cred şi nu acceptă calea cea strâmtă, ei sunt ocupaţi însă cu alte lucruri. Priobabil se aşteaptă ca să vină alţii să le facă treaba iar ei să îşi ducă tradiţiile omeneşti, nechristificate, neconvertite mai departe. Chiar îmi aduc aminte că auzisem doi tineri cândva vorbind în autobuz iar unul dintre ei spunea: "Bă dacă o să ajungi preot, o să duci viaţă uşoară".

Şi dacă vorbeşte Savonarola tâmpenii, ce ar fi ca să aduci dumneata argumente că aşa ar sta lucrurile?

Uite că mai putem să şi fim de acord, domnule Cezar. Deşi eu nu mă gândeam la chiar aşa de multe aspecte şi cu atâta precizie.

Apropo, vizavi de acest lucru, recent am avut de a vedea o nouă "cununie" mondenă, aşa zisa cununie "ortodoxă" a cuplului de păgâni EBA şi Sida, cuplu la care se vede de faorte departe că nu au nici cea mai mică treabă cu Christos şi cu Biserica, dar BOR trebuia neapărat să îi facă pe plac preşedintelui suspendat, preşedinte care şi el nu are nici în clin şi nici în mânecă cu Biserica, cu Dumnezeu, cu adevărul, cu Christos. Dar la câte închide în mod ilegitim BOR ochii în ţara asta şi de atâta amar de vreme care mai era problema să îi mai închidă odată la cununia "creştină" a doi oameni fără nici un Dumnezeu? BOR a ajuns că aproape nu ne mai mirăm de nimic; pentru avantajele acestei lumi ce nu face reprezentanţa falsului creştinism din BOR (deşi mai există şi oaze rare de un creştinism ceva mai autentic)? Mai mult, mi se pare că zilele astea a fost şi nunta fiicei francmasonului Frunzăverde, că, vorba vine, ce mai contează azi pentru falsul creştinism din BOR dacă eşti ori nu francmason atâta vreme cât arunci cu banii fără număr? ... Şi ăştia se cred că ei ar fi succesorii apostolilor ... !!

"Decebal", esti stilist?

Exact asta am vrut sa intreb si eu acum la un alt topic.

Eram de acord inainte sa va grabiti sa ma criticati aspru si sa ma includeti printre "domnosi"...:)
Poate va amintiti ca atunci v-am rugat sa cititi si alte postari ale mele, ca sa nu ma mai judecati prea aspru si pripit.
Totusi, as voi sa fac o delimitare: faptul ca am scris aceste lucruri, pe care le cred cu tarie, nu inseamna ca eu ma ocup mereu cu sublinierea neajunsurilor BOR. Am facut-o o data, am spus de doua ori, fie si de trei, OK, AJUNGE! Altminteri cad in razvratire, mai intai. Iar asta nu e duh crestin!
Pe de alta parte, prioritatea in viata crestinului este lupta personala cu patimile. Nu pot pedala la nesfarsit pe greselile altora, oricare ar fi ei, ci prefer sa imi vad de barna din ochiul meu.
Ca urmare, desi vad si eu ca multi alti crestini ca exista nereguli mari si multe in Biserica (care tin mai degraba de biserica), treaba mea e sa ma tin la pocainta. De aceea ma opresc din criticarea instituitiei si incerc, atunci cand pot si cand sunt solicitat, sa aduc vreun folos cat de mic. Daca pot. Iar de nu, Dumnezeu sa ma ierte, pentru pacatele si slabiciunile mele si sa ma intareasca, Bunul, cu harul Lui. Ca pe noi toti dealtfel, intru Hristos Domnul! AMIN+

De ce nu-l intrebati daca nu este cumva insusi Savonarola...

Asta se stie deja, e o certitudine.
Dar daca adminul a hotarat sa-i mai dea o sansa (a 3a sau a 4a) ..

Cum de te-ai schimbat atat de mult din luna mai pana acum, devenind unul dintre cei pe care ii criticai atat de aspru? Cu siguranta atunci aveai dreptate si nu acum.

Daca si pentru altii este o certitudine, este ok. Foarte bine ca i se da sanse, si o mie daca trebuie.