Fiind post, ispite sunt mai multe. Cine a trait pe langa un astfel de parinte atat de urmarit cum a fost parintele Arsenie Boca stie ca pentru scrierea unei carti pot fi folosite si materiale audio, manuscrise si marturii ale credinciosilor. Daca Parintele Arsenie Boca nu a putut scrie el insusi multe carti, nu inseamna ca documentele respective trebuie sa se piarda.

De pilda cartea ,,Intoarcerea la Hristos'' de Ioan Ianolide, a fost injghebata din manuscrise de catre un grup de maicute de la Diaconesti, dupa moartea autorului, conform dorintei acestuia.

Fiind post, ispite sunt mai multe. Cine a trait pe langa un astfel de parinte atat de urmarit cum a fost parintele Arsenie Boca stie ca pentru scrierea unei carti pot fi folosite si materiale audio, manuscrise si marturii ale credinciosilor. Daca Parintele Arsenie Boca nu a putut scrie el insusi multe carti, nu inseamna ca documentele respective trebuie sa se piarda.

De pilda cartea ,,Intoarcerea la Hristos'' de Ioan Ianolide, a fost injghebata din manuscrise de catre un grup de maicute de la Diaconesti, dupa moartea autorului, conform dorintei acestuia.

Se pare ca am vorbit degeaba pana acum. Maine am sa merg si am sa scanez cuprinsul cartii "Cuvinte Vii" cu scrisul autentic al parintelui...ca sa dispara o data Toma din tine. Parintele spunea "Cine-i îngust la minte n-are leac nicăieri."

Asa si? care este problema ta? Lore si-a cerut scuze...intentiile ei au fost cu totul altele. Nu-ti convine acest topic, ignora-l! Am ajuns sa umplem 2-3 pagini doar pentru a te lamuri pe tine si se pare ca tot degeaba. Nu-i bai...eu am rabdare cu tine.

Pnetru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Parintelui Arsenie de la Prislop care se roaga pentru noi, Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi!

As dori sa pun o problema. Tot mai des se discuta de canonizarea Parintelui Arsenie. Voi ce parere aveti despre acest aspect? sau ce informatii aveti?

As vrea sa pot strange cat mai multe pareri.

Consider ca inca nu se va face canonizarea parintelui. Mai trebuie sa treaca ceva vreme. Adica sa treaca dincolo cei care au aprobat tacit caterisirea lui. E o problema delicata.
Scopul acestui topic a fost urmatorul: de a strange materiale despre minunile care s-au intamplat la mormantul parintelui. e una din conditiile necesare dosarului de canonizare.
Pana acum am strans foarte putine, desi multi il iubesc pe parintele si spun ca mult le-a ajutat.
Atunci, ma intreb, de ce nu vor sa povesteasca aceste minuni?
Minuni din timpul vietii parintelui sunt destule, e nevoie si de o carte cu minunile de dupa moarte. S-a scris asa ceva pana acum? aveti cunostinta de o astfel de carte?

Da sunt Marturii din Tara Fagarasului, Alte Marturii si Noi Marturii. Sunt foarte interesante cartile.

Uite aici am gasit o sursa:

http://www.scribd.com/doc/36635598/M...Arsenie-Boca"]

http://www.scribd.com/doc/44550260/A...e-Arsenie-Boca

Asa iti spuneam. Sunt marturii ale celor care l-au cunoscut si minule care s-au intamplat cu ei al rugaciunile parinetlui
Eu vb de minuni savarsite dupa moarte, minuni savarsite la mormant si nu numai.
Am citit toate trei cartile amintite.

Acum inteleg. Probabil ca unii nici nu stiu de minunile facute de Sftintii Parinti. Unii constientizeaza, altii nu.

dragii mei, trebuie sa tinem cont si de dorinta parintelui... pentru canonizare este nevoie sa fie scoase moastele din mormant pentru a vedea daca prezinta urme de sfintenie.... din cate stiu, parintele nu a dorit ca acest lucru sa se intample prea curand..... dar, in constiinta oamenilor el este deja un sfant, exista chiar si acatist..... sunt sigur ca si multi preoti si inalti prelati ai bisericii ortodoxe romane il considera un sfant..... parintele spunea ca dupa moarte o sa ne ajute de acolo, de sus, mai mult decat a facut-o cand traia, lucru posibil doar pentru un sfant.... eu am fost doar o data la mormantul parintelui, anul trecut, pe 28 noiembrie, cand este paraznicul lui, si am avut o dorinta mai pamanteasca, adica imi doream sa imi cumpar si eu o masina a mea, desi nu aveam bani decat de rotile din fata...... dupa exact 39 de zile mi-am cumparat o masina straina de toata frumusetea, desi ma chinuiam de cateva luni sa strang ceva banuti...... am ramas uimit, nu imi venea sa cred cand am adus masina acasa..... desigur m-am rugat si la sfantul Nectarie, dar cred ca o mare contributie a avut-o parintele.... pana si felul cum am ajuns in acea zi la mormantul sau a fost o minune... cu doua saptamani inainte am citit niste marturii despre parinte si mormantul sau.... cateva minute ma gandeam ca poate cand o sa am si eu posibilitati o sa merg la Prislop sa ma inchin cateva minute, dar nu speram prea curand.... in seara de 27 noiembrie o prietena de-a sorei mele a sunat-o daca se duce cu ea si sotul ei la prislop... sora mea nu a putut sa se duca si m-a intrebat pe mine daca vreau sa merg.... am acceptat.... nu mi-au luat nici un ban si mi-au dat si mancare..... sfantul a aranjat totul ca sa fie bine...... pentru unii poate e ceva insignifiant, dar pentru mine e ceva minunat... Doamne ajuta!!!

Aceasta nu este o conditite. A se vedea cazul Sfintilor Brancoveni,(doar moastele Sfantului Constantin s-au gasit si sunt in tara noastra) sau ale lui Stefan cel Mare.
Conditiile ptr canonizare sunt 3 importante:
1)viata traita si modul in care s-a savarsit
2)minunile de dupa moarte
3)evlavia poporului

Raoul sper sa fie clar acum! Uite aici din cuprinsul cartii "Cuvinte Vii" - este autentic.

http://uploadimage.ro/images/64119450217427716592.png

Am gasit urmatoarea marturie pe situl: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...enie-boca.html


Întâmplări minunate în care am simțit ajutorul Părintelui Arsenie Boca

Întâmplările pe care le veţi citi în continuare reprezintă ajutorul concret pe care părintele Arsenie Boca l-a acordat în diverse circumstanţe, întâmplări pe care nu dorim să le trecem cu vederea, căci minunile sunt pentru a fi povestite şi celorlalţi, spre sporirea credinţei noastre a tuturor.

În perioada de început a misiunii româneşti în Japonia, pe când ne aflam în clădirea pe care o închiriasem pentru parohie, a izbucnit un incendiu care a cuprins biroul părintelui paroh, aflat sub biserică. În acest birou, pe perete se afla înrămată o poză a părintelui Arsenie. Rama era reprezentată numai de marginile de plastic, fără însă ca poza să fie protejată de sticla aferentă multor rame.

În momentul în care a izbucnit incendiul, mă aflam în biserică, săvârşind slujba Sfintei Liturghii. La sfârşitul acesteia, am deschis uşa bisericii şi am observat că holul care dădea către intrarea în clădire, era plin de fum. Văzând acest lucru, am alergat să văd ce anume s-a întâmplat – constatarea pe care am făcut-o m-a pironit locului. În încăperea biroului parohial, izbucnise un incendiu de la o sobiţă cu combustibil ce fusese lăsată nesupravegheată, spre a încălzi încăperea. În momentul în care am deschis uşa biroului, flăcările s-au înteţit aşa de mult încât au început să se ridice către tavanul încăperii şi să se propage către celălalt capăt al acesteia, unde pe perete se afla poza părintelui Arsenie Boca, înrămată.

Stăpânit de teama flăcărilor care înaintau cu repeziciune, înghiţind totul în calea lor, am alergat în căutarea unui stingător de incendiul, dar nu am găsit. În cele din urmă, mi-am amintit că de cealaltă parte a încăperii se afla locul în care era un robinet. Am alergat în acea direcţie, înconjurând prin exterior biroul în flăcări şi am ajuns la robinetul salvator, cu ajutorul căruia am reuşit stingerea flăcărilor.

Când am putut accede în încăpere, am văzut cu groază, cum totul fusese cuprins de nemiloasele flăcări. Tot ceea ce se afla în birou, a fost într-o măsură mai mare sau mai mică afectat de flăcări. Tavanul, care era din lemn, a fost devorat de foc, iar de cealaltă parte, privind spre locul unde se afla calculatorul, cât şi toată aparatura aferentă unui birou parohial, am văzut că aceste obiecte erau grav afectate, majoritatea fiind topite de flăcări.
Pe peretele unde se aflaa aparatura, fusese şi poza părintelui Arsenie. Datorită flăcărilor, firul care o ţinea sus, a ars iar aceasta a căzut pe imprimantă. Privind mai atent în direcţia părintelui, am văzut că imprimanta pe care se afla poza, era topită de flăcări. Rama de plastic ce ţinea poza, a fost şi ea deasemenea topită, picături de plastic încins, căzând pe fața părintelui Arsenie. Hârtia pe care fusese însă imprimat chipul părintelui, nu avea nimic altceva decât funinginea care a fost depusă de flăcări.

Am rămas uimit şi de-a dreptul minunat de întâmplarea aceasta. Cum se poate ca totul în jurul icoanei părintelui să fie topit (calculator, monitor, tastatura, imprimantă, până chiar şi rama icoanei) dar hârtia pe care era imprimat chipul părintelui să nu păţească nimic? În mod normal, hârtia ar fi fost afectată prima în toată această întâmplare, dar în cazul de faţă tocmai ea, nu a păţit nimic.

Inevitabile şi câteodată insurmontabile sunt greutăţile cu care se poate confrunta un preot aflat la începutul misiunii sale într-o ţară străină, dar prin ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor, aceste greutăţi pot fi trecute. Spun acest lucru, deoarece în perioada de început a misiunii, mi-a fost dat să îl simt permanent, pe părintele Arsenie alături de mine, iar ajutorul era cu atât mai puternic în nevoi. Dumnezeu dă ceea ce crede că este mai util omului pentru a face faţă nevoilor prin care trece.

Pentru a mă face mai uşor înţeles, voi spune numai că în momentele de mare greutate, când omul ajunge la limita sa, iar sufleteşte mai are un pic şi cedează, prin rugăciune, Dumnezeu dăruieşte mângâiere sufletului deznădăjduit. Acest har se concretizează printr-o linişte inexplicabilă în mijlocul furtunii sau prin prezenţa unui sfânt, unei personalităţi duhovniceşti importante pentru omul în cauză, care îl ajută necontenit.

Aşa s-a întâmplat şi cu mine nevrednicul, în perioada aceea, când crucea era dificil de purtat, am simţit ajutorul părintelui Arsenie Boca. Mai apoi, după ce au trecut greutăţile, datorită nepurtării mele de grijă, s-a depărtat de la mine acel simţământ al prezenţei părintelui.

Mai jos, am să vă dau un alt exemplu, o întâmplare un pic mai neobişnuită...

Timpul necesar unei călătorii din Japonia în România, este de aproximativ 17 ore. Acestea se petrec în cea mai mare parte în avion, stând pe scaun sau plimbându-te de la un cap la altul al aeronavei, pentru a te dezmorţi. Un rol important în această perioadă îl are, aşa cum era de aşteptat... toaleta.

Vă povestesc aceste lucruri pentru a vă introduce mai bine în contextul unui ajutor nesperat primit de la părintele Arsenie, petrecut într-o situaţie limită.

Mă aflam în avionul care pleca din Japonia către Europa, pe locul de la geam, iar lângă mine, pe locul dinspre culoar, se afla o persoană japoneză. Felul japonezului de a fi, însă, este acela de a fi echipat cu tot ceea ce le este necesar pentru călătoria care urmează să o facă. Cum însă ceea ce am spus poate fi vag înţeles, mă voi rezuma să spun numai că persoană de față îşi pregătise călătoria în cele mai mici detalii, luând de acasă tot ceea ce putea să îi asigure un somn cât mai lung şi mai liniştit. Astfel, în accesoriile avute au încăput printre altele şi dopurile pentru urechi, cât şi protectoare solare pentru ochi, care ajută pe cei ce au probleme cu somnul, să se bucure din plin de el, indiferent de lumina din jur.

După o perioadă destul de lungă de timp, atunci când nevoile fireşti s-au făcut din ce în ce mai prezente, am început să îmi caut neliniştit locul în scaun şi să privesc spre vecinul meu, care dormea liniştit, la adăpostul accesoriilor de care vă povesteam.
Neîndrăznind să îl trezesc pe de o parte, iar pe cealaltă parte, împins de nevoile fireşti, am început să mă rog fierbinte părintelui Arsenie, să îmi dea o mână de ajutor în ceea ce părea o problemă de nerezolvat... Rugăciunea a fost aşa: “Părinte, te rog, ajută-mă şi trezeşte-o tu pe persoana de lângă mine, pentru ca mai apoi să îi pot cere voie să ies pe culoar, şi apoi să merg la toaletă.” Există momente ca acestea, care pot fi mai neobişnuite, ba chiar penibile, dar care contează foarte mult în viaţa unui om.

După ce am terminat scurta şi ferventa rugăciune, spre uimirea mea, am văzut-o pe persoana de lângă mine cum a început să se mişte, parcă ar fi vrut să doarmă în continuare, dar nu îşi găsea locul, dar pentru mine, aceste semne erau modul în care părintele îmi demonstra că a ascultat nevrednica-mi rugăciune.
Încurajat de ceea ce am văzut, dar şi contrariat că persoana în cauză nu renunţase la dopurile pentru urechi şi la protectoarele pentru ochi, am îndrăznit să continui rugăciunea începută spunând: “Părinte, îţi mulţumesc pentru că l-ai trezit, însă am să te rog să nu îmi treci cu vederea rugăciunea nici de data aceasta. Fă tu părinte, în aşa fel încât să își dea jos accesoriile pentru ca mai apoi să pot comunica cu dânsul, şi să îi cer voie să merg la toaletă...”

Sfârşind rugămintea aceasta, am privit în direcţia domnului japonez şi am văzut cum de-a dreptul nu mai avea stare, mişcându-se permanent. Momentul imediat următor a fost de înlăturare a dopurilor din urechi şi ridicarea protectoarelor pentru ochi.

Nici nu vă puteţi imagina care poate fi recunoştinţa unui om aflat în situaţia în care mă aflam, faţă de părintele Arsenie, care nu a trecut cu vederea rugăciunea unui om aflat într-o situaţie “jenantă”. Dumnezeu însă ne încurajează zicând: “Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla” (Luca 11,9) (Dumnezeu, nu pierde niciun moment pentru a arăta omului cât de mult îl iubeşte)

Sfinţii lui Dumnezeu ne sunt permanent alături şi mijlocesc pentru noi. Relaţia cu ei trebuie să fie condusă de dragostea noastră sinceră, izvorâtă din inimă pentru aceşti bineplăcuţi ai lui Dumnezeu. Acesta este modul în care putem să le mulţumim pentru binefacerile primite, dar mai ales în rugăciunea zilnică, să îi chemăm permanent în rugăciune.

(Pr. Alexandru Nicodim - Parohia Ito-shi - Tokia, Japonia)


Linkul dat la inceput contine si poza Parintelui Arsenie Boca ce a supravietuit incendiului descris anterior. Pare cam... intacta... Nici rama nu ar fi chiar asa topita dupa cum s-ar intelege din marturie (poate o fi de la rezolutie).

M-am bucurat sa citesc aceste randuri.

Totusi, intreb in ce a constat controlul in urma caruia medicul a constatat insanatosirea subita? Exista vre-un act care sa dovedeasca asta si pe care sa ni-l poti arata si noua ? Il scanezi, eventual stergi numele de familie sau doar adresa de pe el si il postezi ca sa fie treaba completa. Atunci chiar ca va zgudui sufletul credinciosilor sau pe cel al putin-credinciosilor. De asemenea e bine sa existe si actul initial , constatator al bolii, ca sa se vada diferenta, inainte si dupa (cu data vizibila).

Multumim, Lore !!

Cand m-am dus eu la mormantul Parintelui Arsenie Boca (e ceva timp de atunci...) n-am avut prea multa credinta in ceea ce priveste ajutorul sau mijlocirea sfintilor, sau mai ales a lui, caci nu citisem mare lucru despre el, marturii sau cartile lui. Persoana cu care m-am dus acolo mi-a zis ca sunt marturi pe internet despre el. Dar dupa vreo jumatate de an am avut timp sa citesc mai multe marturi si cateva din cartile lui. Astfel, cand stateam pe bancuta aceea, asteptand sa-mi vina randul, aveam un gand nu prea bun, adica...nu prea eram de acord cu risipa de bani care se facea pe acele buchete sau ghivece cu flori pe care le aducea lumea (vazusem si cale, orhidee, ce nu erau acolo?!). Mi-am zis ca...e posibil ca manastirea sau maicutele sa faca vreo afacere cu florile astea, sa le vanda...

Cat stateam pe banca incercam sa imi gasesc gandurile de rugaciune, de cerere, dar nu prea reuseam. Imi venise randul meu la inchinare. M-am dus, am citit ce scria pe cruce, am atins cu mana crucea, apoi m-am asezat pe pernuta aceea, pusa special, si imi vine sa fac cum am mai vazut pe cineva mai inainte , sa pun mana pe mormant. Cand am facut asta, parca am simtit de-odata o evlavie, un sentiment care era total opus fata de cel pe care il aveam mai inainte pe banca. M-am rugat. Apoi, m-am intors pe banca. In mintea mea au continuat sa curga cereri, de schimbare in bine a sufletului de data asta, nu doar cereri lumesti spre care am fost inclinata la inceput. Mai apoi, a doua zi , dupa liturghie (care mi-a facut o deosebita placere, Parintele care slujea se exprima si canta atat de clar ca intelegeai tot tot, nu imi amintesc sa mai fi avut o asemenea placere la vreo alta manastire), deci, dupa aceea, mi-a venit un gand si mi-am imaginat ce am gandit, anume: ca omul ar avea o haina alba, care, daca face pacate, pe acea haina apar pete ce ne insotesc toata viata sau cel putin o anumita perioada de timp, ori cat am vrea sa scapam de ele (desi ne-am spovedit si impartasit) si ca mai bine e sa previn, sa nu fac pacate. Ei? Ce ziceti de asta? Si eu nu auzisem nimic de genul asta pana atunci, nu citisem ceva de genul asta din carti. Am citit din Sf Scriptura, dupa mult timp de atunci, ca la judecata ne vor insoti sau ca vor merge inaintea noastra faptele pe care le-am facut in aceasta viata. Se asemana oarecum cu ...sa-i zic ,,viziunea” mea de atunci.

Nu stiu al cui sa fi fost meritul, al Parintelui Arsenie Boca, al Liturghiei, al Sfintei Treimi fara mijlocirea Parintelui Arsenie Boca, nu stiu... Totusi, cred ca un inceput a existat acolo, pe pamantul manastirii, sfintit de Parintele Arsenie Boca...

Ziceam la inceput ca am mai fost cu cineva la Prislop, cu o doamna, care s-a rugat la mormatul Parintelui Arsenie Boca pt fiul ei, ca sa isi gaseasca servici, si pt intelegere in familie. La scurt timp (1-2 saptamani de la pelerinaj) fiul ei si-a gasit un servici bun, iar in casa la ei, ce sa spun, am vazut cu ochii mei, cum s-au linistit apele, ca erau tare tulburi (certuri , tipete), o schimbare care pe mine m-a uimit (desi, dupa un timp, au mai fost caderi in acea familie, nu a continuat sa fie totul lin si frumos mereu, dar oricum, nu se compara cu ce era inainte).

Sper sa mai ajung la mormantul Parintelui, sa mai repet atingerea pamatului, sa vad daca mai am parte de acelasi sentiment sau...poate mi s-a parut, dar parca nu imi vine sa cred ca mi s-a parut...

Daca a mai avut cineva parte de un sentiment asemanator dupa atingerea mormantului,mi-ar placea sa aflu...

Ceva asemanator am auzit de la cineva care a fost la Mormantul Lui Iisus Hristos in Tara Sfanta. O cunostinta de-a persoanei care imi povestea,cand s-a apropiat de mormant a vazut bani pe el(cum mai pune lumea si pe la manastiri la fantani, icoane) si ar fi avut un gand sa isi faca parte din acele monezi, dar dupa ce a atins mormantul a renuntat la idee si zicea ca s-a intors total schimbat, s-a dus pelerin dar s-a intors crestin.

oare ma poate ajuta si pe mine?
 

Am auzit ca sfintia sa parintele Boca avea darul de a-i cunoaste pe cei care vroiau sa se casatoreasca, daca se potrivesc sau nu, si chiar ii putea opri pe cei care nu se potriveau.
Desigur, asta nu era asa de greu in cazul in care erau enoriasi de-ai lui si-i cunostea pe amandoi de mici copii. Acum insa imi dau seama ca ar fi imposibil, chiar daca ar mai fi in viata, sa vin eu din Bucuresti cu al meu si sa ne zica daca ne potrivim sau nu. Asta fara dubiu trebuie sa ne dam seama singuri... ei, si aici e problema cea mai mare... cum ne dam seama care e "gandul cel bun?"

Te rogi la părintele Arsenie, căci după cum a spus, ne ajută mai mult de acolo de unde este acum. Hai, încearcă, cu credinţă, că Sfântul Părinte Arsenie Boca o să plece urechea şi la ruga ta.

oare ma poate ajuta si pe mine?
 

Am auzit ca sfintia sa parintele Boca avea darul de a-i cunoaste pe cei care vroiau sa se casatoreasca, daca se potrivesc sau nu, si chiar ii putea opri pe cei care nu se potriveau.
Desigur, asta nu era asa de greu in cazul in care erau enoriasi de-ai lui si-i cunostea pe amandoi de mici copii. Acum insa imi dau seama ca ar fi imposibil, chiar daca ar mai fi in viata, sa vin eu din Bucuresti cu al meu si sa ne zica daca ne potrivim sau nu. Asta fara dubiu trebuie sa ne dam seama singuri... ei, si aici e problema cea mai mare... cum ne dam seama care e "gandul cel bun?"

Doua emisiuni la Radio Trinitas intersante :4:

http://www.trilulilu.ro/cenaclu/c7a73afba1644f

http://www.trilulilu.ro/cenaclu/3d572a1ac66ce3

 Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ – i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

Asta mi-a placut mult. :1:

Sursa este http://www.as-arsenieboca.ro/

Help
 

Ajutati-ma si pe mine: am auzit la Oreste ca parintele Boca ar fi spus o chestie de genul "cea mai mare sminteala din capul omului este propria lui imagine despre Dumnezeu"?
Este adevarat? Daca da, cum suna citatul original, corect?

Părintele Arsenie a spus cam aşa: "Cred că cea mai deformată fiinţă în capul oamenilor este Dumnezeu." - deci ce a înţeles Oreste şi cum a interpretat, numai el ştie.

Nu ai la ce te uita? Ce poţi invăţa de la Oreste? Doar prostii...

Apropo trebuie subliniat cuvântul CRED din "Cred că cea mai deformată fiinţă în capul oamenilor este Dumnezeu.".

Minţile defomate (smintite) nu pot decât să se smintească sau să smintească şi alte minţi. Oreste bietul de el, înţeles şi el cât a putut.

Sincer, nu prea.

Nu il consider chiar Guru pe Oreste, dar sincer, dintre toti care apar la televizor, e una din cele mai luminate minti.
S-ar putea sa fie chiar teolog, dar nu sunt sigura. Oricum am auzit a nu a fost asa dintotdeauna. Cred ca e in curs de perfectionare si el stie asta. Nu stiu daca va deveni vreodata un reprezentant de frunte al doctrinei ortodoxe, dar in momentul de fata o sustine.

Evaziv răspunsul tău...încearcă să fii mai exactă. :4:

Ma refeream ca nu am la ce sa ma uit.

Citeşte o carte decât să iţi pierzi timpul la o asemenea emisiune.

Nu stiu daca fac bine sau rau ca ma uit, pentru ca unul din motivele pentru care ma uit e ca imi place ce aud. Dupa cum am mai spus, el chiar este un sustinator al credintei ortodoxe.
Emisiuni interesante sunt si pe canalele istorice, stiintifice, dar multe dintre ele contesta lucrarea lui Dumnezeu, veridicitatea Evangheliilor, ba chiar considera anumite miracole din istorie ca fiind interventia extraterestrilor.
Nu stiu de unde toata lumea pe forumul asta vorbeste de "sminteala". Apoi daca suntem slabi de inger ne smintim si daca citim carti precum "Ana Karenina", "Ion", "Ciuleandra" si alte clasice, in care nicicum nu "castiga" cine trebuie.
Revenind la carti, sunt de acord ca e bun cititul, insa ce citesc citesc doar pentru mine, daca povestessc cuiva ce am citit nu ma crede nimeni, insa daca ceva apare la tv, mai aud si altii si are alt impact.
In orice caz, eu cred ca indiferent daca emisiunea sau cartea e buna sau proasta, omul tot se poate sminti, daca atat il duce capul. E o cheste individula.

Eu nu urmăresc emisiunile lui Oreste. Deci nu sunt în măsură să trag o concluzie. Întâmplător mi-a trecut prin faţa ochilor această emisiune: http://bronews.com/hip-hop/raku-invi...-oreste-video/...eu cred ca putem alege ceva mai bun decat acest ghiveci din aceasta emisiune.

Emisiunea chiar lasa de dorit...sa ne fereasca Dumnezeu de mai rau.

Aici nu-i vorba de beletristică. Sfânta Scriptură şi Vieţile Sfinţilor nu sunt banale cărţi, cu conţinut epic. Sunt sigur că fratele Ovidiu la asta s-a referit, când a sugerat citirea unei cărţi. Acolo este cuvântul lui Dumnezeu. Acolo este adevărul credinţei noastre ortodoxe strămoşeşti insuflat de însuşi Dumnezeu. Citirea acestor cărţi nu se compara cu lectura oricărei text laic sau cu uitatul la televizor. Nu poţi compara mierea cu otrava.

Eu zic să laşi dumneata scuzele astea cu sminteala deoparte, şi să te gândeşti ce te aduce de fapt mai aproape de Dumnezeu. Ce-ţi întăreşte credinţa? Televizorul? Beletristica? sau Sfânta Scriptură? Bineînţeles că punându-ţi aceste întrebări trebuie să cauţi la inima ta şi să te cercetezi, să te rogi...şi mai ales să ai credinţă în Dumnezeu. Altfel, gândeşti cu stomacul ghiftuit şi inima plină de grijile lumeşti, căutând mijloace "pioase" de-aţi întreţine lenea bolnăvicioasă şi a satisface poftele trupului. E lesne de înţeles că asta-i amăgire.

Aaa, că nu înţelegi ceva din Sfânta Scriptură. Asta este altă poveste. Pentru asta ţi-a dat Dumnezeu gură, picioare, voinţă ca să dai fuguţa la părintele duhovnic şi să ceri lămuriri. Să citeşti scrierile Sfinţilor Părinţi care dau atâtea explicaţii. Sfânta Scriptură nu degeaba se numeşte Sfântă. I-auzi ce zice Sfântul Ioan Gură de Aur:

"...precum hrana aceasta (trupească), noi o pretindem în fiecare zi, tot aşa trebuie ca şi cuvintele credinţei pururea să le cerem, pururea să ne hrănim cu ele, pururea să le păstrăm în noi, pururea să medităm asupra lor, căci ele nu sunt o hrană obişnuită” (P.G., LXII, col. 559). Cu alte cuvinte, se poate spune că, ceea ce este hrana pentru trup, aceea este învăţătura cuvintelor dumnezeieşti pentru suflet. Citirea Sfintei Scripturi este „o necesitate naturală a sufletului omenesc. Acesta, ca şi corpul, are nevoie de o hrană proprie fiinţei lui” (Omilia XI la Facere), căci „după cum trupul are nevoie de hrană perceptibilă prin simţuri, tot astfel sufletul are nevoie de un îndemn zilnic şi de hrană duhovnicească” (Omilia 8 la Facere).

Dragostea pentru sfintele texte şi dorinţa de a le citi şi medita trădează de fapt un suflet iubitor de Dumnezeu şi sănătos din punct de vedere spiritual: „după cum foamea este o dovadă a sănătăţii trupului, tot astfel dragostea de cuvintele duhovniceşti este o dovadă a sănătăţii sufleteşti” (Omilia 2, 1 la Isaia). Prin urmare, lipsa de interes pentru cuvintele sfinte înseamnă foame şi pieire spirituală: „lectura Sfintei Scripturi este hrana sufletului, este podoaba şi siguranţa lui; dimpotrivă a nu asculta citirea Sfintei Scripturi înseamnă foame şi piere” (Omilia 2, 6 la Matei)."

Recomand citirea întregului articol, în care Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbeşte despre folosul citirii Sfintei Scripturi: http://www.doxologia.ro/studiul-sfin...pturi?page=0,0

Ei, aia da, intr-adevar, si multe altele... nici mie nu mi-a picat bine cand a enuntat cu tarie ca "sistemul nervos e vegetativ fiindca seamana cu un arbore..." am zis atunci ca nu ma mai uit, dar... i-am mai dat o sansa, dar cu oarecare rezerva, si drept rasplata, sambata trecuta chiar a fost o emisiune pe cinste, dar nu atat datorita lui, cat invitatilor. Si repet, am avut rezerve daca sa ma uit, stiind cine au fost invitatii, gandind ca poate vor face prozeletism.
Insa din toata emisiunea, am ramas cu o singura concluzie : ca intotdeauna cei care pornesc un razboi, sunt oamenii care si-au pierdut credinta.

PS. Cand o sa ma reabilitez, o sa incerc sa-mi achizitionez din cartile pe care le propui; pana atunci, in limita timpului, o sa incerc sa le rasfoiesc din mers. Atata doar ca am citit ceva si e putin cam p[rofund pentru mine, ma intristeaza...

Pana la urma, am resuit sa citesc ceva din scrierile parintelui. Am mai incercat si inainte, dar marturisesc ca cele propuse de Ovidiu sunt cam "dureroase"; ne arata prea multe lucruri gresite pe care le facem si pe mine personal ma intristeaza. "Calea Imparatiei" insa e mai didactica. Dar chiar si ea produce un oarecare nivel de suferinta sufletului, cand vede cum ar trebui sa fie si cum este in realitate viata si mai ales cum gandesc ceilalti si cum se indreapta spre pierzanie suflete dragi noua. Cat de adevarata este viziunea parintelui cu sfatul diavolilor! Si cati oameni sunt cazuti in cursa acestora! Dar nu ne ramane altceva de facut decat sa speram si sa credem ca totul se intampla cu un scop si ca fiecare se va trezi la vremea randuita de Dumnezeu.

Mare ești Sfinte Părinte Arsenie! Mulțumesc ție, Sfinte al lui Dumnezeu, că ne aperi și ne ocrotești, și că ne-ai lăsat, cu atâta dragoste, învățătura cea dreaptă întru Hristos! Ah, Doamne, ce bunătate! Slavă ție Dumnezeul meu! Sfinte Părinte pune dreapta ta peste capetele noastre, și, luminează-ne pașii spre a ta Cărare a Împărăției celei veșnice!

Iertați-mă, că poate am deviat de la subiect! Dar am simțit să scriu aceste biete rânduri. Fraților, vă, rog, dați slavă Bunului și Dreptului Dumnezeu pentru că ni l-a dat pe Sfântul Părinte Arsenie Boca ocrotitor și îndrumător de suflete! Iertare!

Tare as vrea sa ajung si eu la mormantul parintelui, sa ma ajute cu un sfat, cu niste raspunsuri. Dar ma intreb daca oare, fiiind acolo sus, nu ma poate auzi de oriunde? Doar ca cine sunt eu, nevrednica, sa indraznesc sa-i pun sfintiei sale intrebari? Intr-adevar, poate sunt impertinenta, dar tot o s-o fac, pana la urma, intr-un fel sau altul. Daca considera de cuviinta sa-mi dea si un raspuns, un semn, o s-o faca, daca nu, nu. Sper sa ma ierte ca-i tulbur linistea si sper sa nu se supere prea tare daca "raspunsul" n-o sa imi faca prea mare placere sau daca n-o sa inteleg "mesajul" prea usor. Daca insa va fi prea mult pentru mine, probabil o sa pastreze "tacerea"...Poate el deja imi raspunde, prin gura altora, dar nu ma prind eu, sau nu vreau sa accept unele lucruri. Nici nu pot sa ma bazez pe spusele oricui si sa iau drept semne orice nalucire. De-asta am nevoie de un ajutor "de sus" sa-mi lumineze mintea.

P. S. Se spunea ca stia si cine se va mantui si cine nu... Asta chiar nu e ceva ce-ar vrea cineva sa stie dinainte, dar cred totusi ca daca la momentul 0 persoana x afla ca nu se va mantui, iar ea isi doreste lucrul acesta cu adevarat, inca mai poate face ceva in aceasta privinta. Daca persoana e mai slaba de inger si ar cadea in deznadejde, parintele nu i-ar spune, cel putine asa sustine chiar dansul in cartea d-lui.

Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca

Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca - Biserica Drăgănescu



Ceea ce în anii ’70-’80 părea viziune subiectiv artistică şi adaos îndrăzneţ la erminia bizantină, astăzi, după aproape 30 de ani, ni se arată a fi un teribil strigăt de trezire - o manie profetică, plină de reproş şi îngrijorare: imaginea apocaliptică a unor zgârie-nori incendiaţi, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefaţând parcă dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche şi Platon, conversând probabil despre adevăr, despre genealogia moralei şi „moartea” lui Dumnezeu, în timp ce faţa cinic zâmbitoare a unui diavol şopteşte la urechea umanităţii otrava spuselor lui paradoxale: „Eu nu exist”, împlinind astfel cea mai perfidă şi mai ucigătoare ispită a lumii moderne: ignorarea celui rău; acceptarea lui prin indiferenţă, lene sau toleranţă.
Ca să înţelegi ceva din mesajul părintelui, trebuie să te apropii atent şi îndelung de fiecare trăsătură de penel. În parte, orice detaliu te uimeşte prin ceva: faptul că şi diavolii au aură (una stricată, şerpească, desigur); faptul că în pictura părintelui nu există nici o tuşă pregnantă de negru, iadul fiind desenat doar în pălălăi incendiare de roşu sau cărămiziu murdar; faptul că, în una din scene, însuşi Hristos O ţine în braţe pe Fecioara Maria ca pe o copilă şi nu invers, cum o consacra erminia bizantină; faptul că cele două mari biserici creştine (Sf. Sofia de la Constantinopol şi Sf. Petru de la Roma) stau împreună într-un semicerc cu raze, dar într-un loc nedecis încă - undeva între Iad şi Rai.

Vă rog faceţi-mă atent...unde sunt zgârie norii? Eu am fost la Drăgănescu şi nu am reuşit să identific această profeţie deşi ştiam de ea.

Cred ca e vorba despre prima imagine din materialul postat. In stanga si in dreapta Mantuitorului se afla doua turnuri. E doar o parere, intarita cumva de articolul postat alaturi de aceasta imagine.

Acest articol vine sa lamureasca un pic interpretarile gresite care se dau unor picturi din biserica Draganescu.