Hristos judecator
 

Am sa spun ce banui eu cu privire la asta .. Judecata va avea doua nuante una divina si una umana... Adica aproapele insusi va fi judecatorul nostru... Orice greseala si nedreptate savarsita aproapelui va fi scoasa la iveala si pentru aceasta lui i se va face dreptate.Natura judecatii fiind divino-umane arata ca noi insine ne vom judeca unii pe altii... judecata va fi relationarea umano-divina.Asta banui eu ca inseamna Hristos ca judecator.Iar cel ce crede in 'Iisus' adica in Dumnezeu ca Proniator si Izbavitor nu va fi osandit.Asta inseamna Iisus : 'Dumnezeu este Mantuitor'.La fel spune si Petru : Nu exista mantuire in alt nume decat Iisus, pentru ca asta inseamna numele.Asta este criteriul, nu atat Hristosul cel istoric, ci cel tainic.Multi 'cred' in Hristosul istoric dar nu il au pe Hristosul tainic.Hristos pana la urma e Cuvantul lui Dumnezeu, esantionul , legea, standardul de vietuire.Fiul ca Judecator e insusi Legea care va judeca omul.De aceia toata judecata se da Fiului.Pentru ca Fiul reprezinta Legea.Si ca om desavarsit e sablonul omenirii.Chipul dupa care omenirea a fost si e in perpetuu modelata.Hristos a recapitulat si a cuprins in sine intreaga omenire la propriu.A trecut prin toate trairile omenirii ca OM.De aceia ca si Dumnezeu-Om va avea raspuns la toate viclesugurile omului de a se justifica si scapa de vina.Omul nu va mai avea nici o scuza.In final ar fi putut spune, bine , bine dar Dumnezeu asta s-a pus vreodata in locul nostru?Uite ca s-a pus.Adam si Eva au aruncat vina unii de la altii, iar Hristos e raspunsul lui Dumnezeu.Acum nu vor mai putea sa arunce nici o vina.Hristos pe toate le deschide si inchide.Nu e nimic tainuit care sa nu iasa la lumina.Si in ziua aceia nu va mai fi seara si soarele nu va mai apune.

Va rog sa nu va luati de 'farisei si carturari' .Evrei au cheia cunostiintei ei cunosc Legea cel mai bine.Evreii sunt poporul ales.

Ba chiar din contra.Daca e Un Singur Dumnezeu in trei Persoane e iubire de sine.Daca e un singur Dumnezeu iubirea lui este,exista si se revarsa in si peste intreaga sa creatie.Ce nevoie are Dumnezeu sa se iubeasca pe sine in trei Persoane?Ce nevoie are Dumnezeu sa isi reverse dragostea Sa peste Sine?Nu mai degraba noi ca si creaturi ale lui avem nevoie de iubirea Sa?

adu niste citate din sfintii parintii care vb de trei persoane distincte cu trei constiinte de sine sau arunca cartile pseudo-neo-ortodoxe care invata asa la gunoi.

Nu este iubire de sine, pentru ca iubirea nu este legata de substanta, ci de Persoane. Nu substanta iubeste, ci Persoana si, chiar mai precis, Subiectul. Noi nu iubim cu carnea, desi unii dintre noi poate, ci cu sufletul, cu elementul spiritual din noi. El nu si-o revarsa peste Sine, ci o lucreaza mai intai in Sine si apoi in afara, in creatia Sa.
Da, ai dreptate ca noi, ca si creaturi, avem nevoie de iubirea Sa, dar daca nu ar exersa-o mai intai in interior nu ar putea sa o reverse in exterior.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca o are in El nu mai e nevoie sa o revarse in interior.

Sfantul Vasile cel Mare, despre persoanele Sfintei Treimi:

Tatal: inceputul tuturor, cauza existentei pentru toate cite exista, radacina tuturor celor ce vietuiesc. De la El a venit izvorul vietii, intelepciunea, puterea, chipul cel neschimbator al nevazutului Dumnezeu, Fiul, Carele din Tatal s-a nascut, Cuvintul cel viu, Carele este Dumnezeu si Carele este la Dumnezeu, iar nu venit sau adaugat din alta parte, Cel ce este mai inainte de veci, iar nu dobindit mai pe urma, Fiu, iar nu creatura, facator, iar nu faptura, creator, iar nu creat, Carele este toate cite este Tatal. Cind am rostit cuvintul "Fiu", am rostit si cuvintul "Tatal".

Tu, crestine, sa-mi respecti atributele acestea. Asadar, Fiul, raminind in ceea ce este El - in ceea ce priveste atributele Sale - toate este cite este Tatal, conform glasului Domnului Insusi, Care a spus: "Toate cite are Tatal sint ale Mele". Intr-adevar,cite i se adscriu - ca atribute - prototipului model, toate sint ale chipului prototipului. "Caci noi am vazut - zice Evanghelistul - slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal", adica dintre minunile care I-au fost date Lui, nici una nu I s-a dat dintr-un sentiment de darnicie sau din indatorire, ci I sau dat, pentru ca Fiul poseda vrednicia - maiestatea - dumnezeirii parintesti, din partasia cea dupa natura cu Tatal.

Faptul de "a primi" este ceva comun si cu privire la creatura, dar notiunea de "a poseda" sau " a avea" dupa natura - in chip firesc - este proprie numai pentru cel ce s-a nascut. Asadar, ca Fiu, in mod natural, poseda cele ale Tatalui, iar pe de alta parte, ca Unul nascut, pe toate -ale Tatalui - le cuprinde intru Sine, fiindca nimic nu are de impartit cu altcineva. Prin urmare, din insasi denumirea de "Fiu", noi invatam ca El este partas la natura - firea - Tatalui, iar nu creat dintr-o porunca formala; invatam ca El a stralucit pururea din fiinta divina, fiind impreuna cu Tatal in eternitate, fiind egal in putere, egal intru slava.

Si ce altceva este El, decit pecete - sigiliu - si chip, care Il arata pe Tatal intreg intru El (Fiul)? Toate cite ti se povestesc tie, crestine, dupa aceea, rezultind din alcatuirea trupeasca a Fiului, Care a savirsti mintuirea oamenilor, mintuire pe care ne-a dovedit-o limpede prin trupul Sau real, si anume: expresiile ca El "a fost trimis" si ca "nimic nu poate sa faca de la Sine" si ca "a primit porunca" si, toate cite mai sint de felul acesta, sa nu-ti creeze cumva porniri dusmanoase, spre micsorarea dumnezeirii Celui Unuia nascut. Tu observa ca, daca El a consimtit sa se umileasca din cauza neputintei tale omenesti, nicidecum nu era indatorat sa savirseasca micsorarea maretiei Celui puternic. Tu sa intelegi, insa, notiunea de natura sau fire, intrun mod vrednic de Dumnezeu, dar totodata primeste cu buna judecata intelesul cuvintelor cu privire la cele mai de umilinta ale Fiului... ". (conf. Invatatura ortodoxa, pag. 65)

Da, corect, nici nu o face dintr-o necesitate sau lipsa, ci din generozitate, din jertfa. E un act de vointa dar si de iubire si de generozitate. Toate trei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Da, dar se pare ca nu le-a fost suficienta decat pentru a-L rastigni si osandi pe Cel ce le-a dat cheia!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Iisus a fost si el un fariseu iudeu, a trait si a umblat dupa Lege cu sfintenie.

Da, spui tu ceva, numai ca Domnul Iisus a inversat ordinea si a zis ca ultimii s-ar putea sa fie primii!
Domnul Iisus nu a venit sa umble dupa lege, ci sa aduca Legea cea desavrsita, singura care mantuie, Legea Iubirii, Legea Harului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca sunt Trei Persoane si au Trei constiinte de sine distincte, au si trei voi distincte?

Nu, vointa este unica, ca si esenta. Vointa este expresia esentei, a firii, spun Sfintii Parinti. O singura esenta, o singura fiinta, o singura vointa, o singura lucrare. Cu trei vointe ar fi trei dumnezei, fiecare cu vointa proprie.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului (In. 5, 22).

Din acest verset intelegem faptul ca Fiul primeste ca om puterea de a judeca. Intrucat, ca Dumnezeu, El poseda aceasta putere din vesnicie.

Sfantul Chiril al Alexandriei, in Comentariu la Evanghelia de la Ioan, spune, in acest sens, ca Fiului "I s-a dat puterea de a judeca de catre Tatal, nu ca Celui ce este in afara acestei puteri, ci ca Celui ce este om prin iconomie (intrupare), invatand ca este propriu firii dumnezeiesti, in chipul cel mai cuvenit, sa judece toate, iar inlauntrul ei se afla si El. Caci, intrucat e Cuvantul si Dumnezeu, are de la sine stapanirea peste toate, dar, intrucat S-a facut om, marturiseste in chip cuvenit ca a primit aceasta stapanire".

Pornind de la cele aratate de Sfantul Chiril, Parintele Dumitru Staniloae puncteaza ca Iisus Hristos, "spunand ca Dumnezeu Tatal I-a dat Lui toata judecata, arata ca, pe de o parte, El e si Dumnezeu, caci n-ar putea exercita stapanirea deplina asupra tuturor daca I-ar fi data numai din afara, pe de alta, ca e si om, intrucat a primit si in calitatea de om aceasta putere si stapanire absolute.

Pe de o parte, are in Sine aceasta putere absoluta, ca Dumnezeu, pe de alta, Si-a dat-o Siesi ca Celui ce este si om.
Omul este ridicat in Hristos la suprema cinstire. Dar nu numai Hristos Omul judeca in El, ci si oamenii care sunt judecati, caci li s-a dat cinstea sa fie judecati de catre Unul dintre ei, care intelege toate ale lor si traieste solidar cu ei" (nota 464).

atunci nu sunt 3 constiinte de sine prietene.

Constiinta-de-sine presupune doar faptul de a STII Cine esti, dar nu presupune si sa VREI ceva. Sunt lucruri distincte. Fiecare Persoana stie Cine este, in mod separat, dar de voit vrea doar impreuna cu celelalte. Sursa vointei e unica, iar a constientei-de-sine e trinitara caci sunt trei Subiecte.
Acuma, daca e sa facem un pic de "scolastica" a la Maxim Marturisitorul, vointa are doua componente, una legata de fire si alta subiectiva, gnomica. Noi, oamenii, le avem pe ambele, vointa naturala, sau cea a firii, e responsabila cu necesitatile vitale ale noastre, pe cand cealalta cu diverse dorinti ale mintii. Din cate cunosc, Dumnezeu nu ar avea decat componenta firii, vointa "naturala" a esentei Sale dumnezeiesti si de aceea este unica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

automat constiinta de sine presupune si vointa.orice faptura care are constiinta de sine are si vointa.si animalele.orice fiinta care are constiinta de sine are si sentimente si daca are sentimente are si vointa.concluzia daca sunt trei constiinte de sine sunt si trei vointe, asta spui?

atunci cand zice Tatal si cu Fiul una sunt se refera tot la om?

Ai dreptate in ceea ce priveste omul si faptura si daca privim la nivel mare. Si asta pentru ca la om avem o fiinta si un subiect. Din acest motiv credem ca vointa si constiinta-de-sine vin din aceasi sursa. Dar nici la om, daca privim mai atent, nu e asa, ci e doar o aparenta. Vointa vine de la fire, de aceea zicea Pavel ca nu face binele pe care l-ar dori, ci raul pe care nu-l doreste. Asa e si la Dumnezeu, vointa vine din Fiinta Sa care e unica, iar contiinta-de-sine din Subiectele care sunt Trei.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie si luam o figura mitica, un animal cu mai multe capete. Si imagineaza-ti ca fiecare cap e constient-de-sine. Daca vointa ar tine de aceasta constiinta-de-sine animalul ar trebui sa se deplaseze haotic sau in zig-zag, poate. De ce? Pai daca fiecare cap ar avea vointa proprie, fiecare ar vedea in directia sa si ar comanda trupul sa mearga in acea directie. Rezultatul? Haos. Si, totusi, animalul va merge drept si asta pentru ca vointa lui e unica, chiar daca ar avea mai multe constiente-de-sine. E un exercitiu ipotetic, doar pentru a sublinia independenta celor doua: vointa si constienta-de-sine.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dogma Sf. Treimii nu poate fi cuprinsă de mintea omenească pt. că nu-L cuprinde pe Dumnezeu. Noi putem să cunoaştem o carte, ce dimensiuni are, ce greutate etc. pt. că o cuprindem cu mintea. Dar pe Dumnezeu nu-L putem cunoaste, ci El Singur ni se descoperă.
Iar Dumnezeu Fiul va judeca lumea ! De ce? Pt. că El a murit pt. noi, pt. mîntuirea noastră. El ne-a răscumpărat prin sîngele Său, deci El are dreptul să ne judece.

Dimpotriva. Cand spune "Eu si Tatal una suntem", Mantuitorul face referire la dumnezeirea Sa, la faptul ca e deofiinta cu Tatal.

Exzact! aici afirmă înco dată că persoanele Sf. Treimii sunt egale. Tatăl, Fiul şi Sf. Duh sunt una şi aceaşi.