Da, bine, e singurul pe care Il stiu bine. "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata"
Am "uitat" numele Sfantului dar e posibil sa-L stii si tu!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Vai de mine, cum sa gandim asa.
Intr-un interviu. legat de pustnici si daca mai sunt si astazi, Parintele Arsenie Papacioc a spus asa:
"exista in munte, o femeie, care nu s-a casatorit niciodata, are acolo o casuta, mostenita de la mama ei, izolata de sat. Aceea femeie sta toata ziua cu mainile la Cer si inalta lui Dumnezeu slava. e sfanta, merge la ea odata la o luna un preot de la noi sa o impartaseasca.
si din sat , oamenii se duc lunar si ii duc paine."
Harul Duhului Sfant vine din trairea crestina si din curatia inimii.
ea e ferita de dogma gresita, ca nu are contact cu dogma din lume.
Mai degraba cei invatati nu se mantuie, ca invata si devin mandrii de invatatura lor, au mai multe ispite.
Dar o femeie ca aceasta sfanta, nu se mandreste, si marturiseste curat cu inima iubirea lui Hristos si aduce curat cu inima Slava lui Dumnezeu. Niciodata nu se va rataci din cauza necunoasterii dogmei, pentru ca Hristos cand a intrat in inima ei i-a scris si dogma cea adevarata acolo.

Fie ca Domnul sa ne scrie in inima si dogma si iubirea de Hristos si atunci ne vom sfinti!
Daca am pasit pe calea cunoasterii dogmei fie ca Domnul sa ne fereasca de mandrie si sa ne dea intelepciunea trairii adevarate intru Hristos!

În primul rînd ţin să vă salut pe toţi şi să vă spun bine v-am găsit!

Acum să revenim la subiect.
Dogma în înţeles teologic este adevărul de credinţă revelat de Dumnezeu, păstrat şi propovăduit de biserica mîntuitoare (biserica ortodoxă). Dogma este adevăr de credintă, normă de urmat pt. mîntuire.
Nimeni nu poate să ajungă la fericire fară să respecte dogmele bisericii, formulate si proclamate în sinoadele ecumelnice.

Dogma ar insemna in limbaj profan:ceva ce nu poate fi demonstrat,dar nici nu poate fi contrazis . Si aici cred ca se insista pe infaibilitatea lor. Eu as insista pe utilitatea lor. In domeniul credintei,arunca o privire de ansamblu asupra a cit se poate cunoaste Dumnezeu intreit in Persoana,cu biata minte umana.E drept ca nu pot clarifica totul,in amanunt,dar fara aceste dogme,nu avem o alta invatatura mai buna despre Dumnezeu.
Si acum,ca sa fiu si eu om,ca stiu ca e iertat,pe mine sincer ma cam plictisesc dogmele,nu sint asa de vii ca si Evanghelia,e teorie,nu sint fapte si povestiri minunate ca in Evanghelie.Dar imi dau seama cu mintea,ca nu ar putea exista alta explicatie mai logica,si alt mod ca Dumnezeu sa fie facut cunoscut oamenilor.Caci ,desi se foloseste de limitarile limbajului si ratiunii ,totusi se simte in aceste dogme,harul dumnezeirii. Cind citesc Evanghelia ma bucur.Cind infaptuiesc iara ma bucur.Cind cunosc dogmele,simt ca ma clarific,fara insa a fi ceva suficient prin sine.Parca lucrurile sint astfel facute,astfel ca sa nu ne simtim bine,daca lipseste vreo componenta din trinommul :inima ,fapte ,ratiune.Si ca una sa nu poata fara celelalte

Referitor la cat intelege crestinul din dogme, eu am gasit o formulare interesanta la Ierom. Savatie Bastovoi: dogmele sunt "cheaguri ale vietii duhovnicesti", sunt materializari ale duhului.
Adica pe masura ce-ti ridici viata la o anumita inaltime duhovniceasca, ai posibilitatea sa intelegi cu adevarat dogmele.
Altfel poti fi eretic chiar daca ti se pare ca stii ceva. Incerc sa caut citatul, sa nu creez confuzii.

Odată stăteam de vorbă cu părintele Rafail despre aceasta, şi el a zis: „Sfinţii Părinţi, când numeau pe cineva eretic, o făceau în Duhul Sfânt, adică vedeau cu duhul că este eretic, dar noi o facem după mintea noastră. După cărţile citite, din răutate. De aceea ei zideau, dar noi ucidem“.
Noi îi lepădăm de la inima noastră, dar încă nu-i vremea. Şi sfinţii au căzut în erezii. Unii pentru simplitate, alţii pentru rătăcire, dar s-au întors, pentru că Dumnezeu este pu ternic. Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită. Da, există erezie, să mă iertaţi, dar omul, când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic. Dacă aş merge în biserică şi i-aş lua la bani mărunţi pe fiecare, iertaţi-mă, dar nouă din zece sunt eretici. Nu numai dintre oamenii simpli, dar şi dintre clerici, pentru că dogmele noastre sunt cheaguri ale vieţii duhovniceşti. Înţelegeţi? Sunt materializări ale Duhului. Şi, pentru ca să trăieşti dogmele aşa cum sunt ele, trebuie să fii pe înălţimea părinţilor care le-au formulat, pe înălţimea Duhului care a insuflat dogmele. Noi suntem nişte puturoşi şi ne pare că mărturisim drept credinţa. […] Pocăinţă nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu înţelegem despre ce-i vorba, în schimb la teologie ne învârtim prin Treime, Biserică şi ni se pare că toate le ştim. Ne rătăcim!

Citatul postat anterior este parte a unui interviu cu par. Savatie Bastovoi - e preluat din lumeacredintei.com

Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.

Frumos ati spus si adevarat.
Daca imi dati voie sa spun si eu cum simt si inteleg . Cu iertare

Cea mai frumoasa invatatura a dogmei o primim prin Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma. Si atunci mintea se deschide. intelegerea se dezleaga. Si te bucuri ca ti se dezvaluie dogma pas cu pas. Si la fiecare intelegere noua salti de bucurie. si pasesti mai mult in ea.
Dupa aceea Domnul da daruri. Unuia ii da darul plansului, pentru pacatele sale si ale lumii, altuia ii da darul poeziei iubitoare de Dumnezeu, si scrie frumos cum a scris de exemplu Sf. Ioan Iacob Hozevitul, altuia ii da darul vorbirii, de a spune lumii ce simte , altuia ii da darul ascezei, altuia ii da darul nebuniei dupa Hristos. Si toate sunt rezultatul aprinderii de care vorbeai. Si toate nu se indreapta cu rau impotriva nimanui , ci cu bine, cu iubirea din ele.

Sa ne suparam de poezia celui ce striga noua? sa ne suparam pe plansul ce este si pentru noi? sa ne suparam pe vorba celui ce ne vorbeste de Hristos? sa ne suparam pe asceza care este si pentru noi? sa ne suparam pe nebunul ce rade si se stramba in fata strambului?

insa daca poezia e scrisa fara dar, plansul este facut fara dar, vorba e spusa fara dar, nebunia este fara dar, atunci: poezia , plansul, vorba, nebunia e doar o poezie, un plans o vorba si o nebunie.

Va rog sa ascultati cuvantul lui Siluan Atonitul. Eu prima data cand am ascultat am plans neputinta mea.

http://www.youtube.com/watch?v=3PxbM...eature=feedlik

"O Duhule Sfinte, salasluieste in noi pururea caci bine ne este noua sa fim impreuna cu Tine. Dar nu atat de bine este pentru suflet, fiindca pentru mandrie harul se pierde si atunci suspin cum suspina Adam dupa raiul cel pierdut si zic: unde esti tu Lumina mea, unde esti tu Bucuria mea, de ce m-ai lepadat si se chinuie inima mea, de ce te-ai ascuns de mine si se intristeaza sufletul meu. Cand ai venit in sufletul meu mi-ai mistuit pacatele. Vino si acum in sufletul meu si mistuie pacatele mele care mi Te ascund asa cum noua ne ascunzi soarele. Vino si bucura-ma cu venirea Ta." Sf. Siluan Atonitul

Cât mă bucur să mai aud și ceva bun despre dogme. Unii cred că dogmele ne limitează, ca și cum ai fi limitat să afirmi că soarele e galben și nu negru. :))

Acum mi-am amintit despre IPS Kallistos Ware, e convertit de la anglicanism cu multi ani in urma. Are si lucrari bune, dar in unele lucruri are conceptii personale, nu intocmai compatibile cu ortodoxia. De exemplu crede in evolutionismul teist, am citit pe site ca se poate pune problema si hirotonirii femeilor. Asadar nu e tocmai reprezentativ in tot ce spune.

Exact, despre asta e vorba.

Problema e ca oamenii au pierdut legatura directa cu Dumnezeu acum cateva mii de ani. De aceea Dumnezeu i-a dat Legea lui Moise, pentru ca legatura cu Dumnezeu se rupsese si nu mai stiau nici ce e bine si rau.
De aceea crestinismul e o religie revelata (la fel ca si iudaismul si islamismul). Apostolii mergeau si propovaduaia, adica spuneau cu glas dogma. Nu le transmiteau telepatic adevarurile.
Doar sfintii pot avea acces direct la cunostinte, noi, nu. Noi trebuie sa le aflam de undeva. La fel ca toate invataturile, oricat s-ar chinui cineva sa se gandeasca nu afla asa cand s-a nascut Sf. Stefan cel Mare de exemplu, trebuie sa afle de undeva. Dar vedem ca la inceput oamenii vorbeau direct cu Dumnezeu, inclusiv Cain.
Noi am pierdut aceasat cunoastere.
Desigur, prin crestere cu ajutorul harului si al faptelor bune e mai usor sa tinem adevarul si sa nu ne departam de la el.

Dogmele sunt adevarurile revelate de Dumnezeu. Cine citeste Sfanta scriptura citeste de fapt si dogmele. Nu putem spune ca ne plictisesc, sunt baza credintei.
Cand spunem "In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh" spunem de fapt o dogma, dogma principala. Orice crestin trebuie sa stie macar aceasta dogma si o stie.
Hristos a spus ca face Biserica pe temelia marturisirii ca Hristos este Dumnezeu.

Cum ar putea sa ucida sufletul adevarul? Dimpotriva, cunoasterea adevarului nu ucide sufletul. Nu sunt o completare, ele sunt baza, de la ele pornim. La botez nasii nu spun Crezul? Sunt baza, de la ele pornim si crestem. Sa ne inchipuim un crestin care nu stie nimic despre religie, este el crestin? Macar atat lucru trebuie sa stie, In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.

Desigur ca nu e de ajuns sa le recite cineva, trebuie sa le si creada. Si nu sunt ceva relativ, de necunoscut. Sunt clar exprimate de Biserica. Daca cineva le studiaza mai in amanunt vede si ca sunt perfecte.
Nu cunoastem tot, asta e evident si despre asta era vorba. Dar ce se cunoaste se cunoaste, pentru ca insusi Dumnezeu ne-a revelat. Daca vedem ca un cal are patru picioare nu putem spune ca nu stim exact, poate are sase picioare.

Ca sa reiau ce am mai scris, nu e vorba de a cunoaste toate dogmele, e vorba de a nu le contesta si a nu afirma alte adevaruri contrare dogmelor. Pentru ca dogmele sunt revelate de Dumnezeu, iar a le contesta sau a le schimba inseamna de fapt pacat impotriva adevarului, impotriva Duhului Sfant. Care e cel mai mare pacat.

Acel ierarh (IPS Kallistos) este crestin ortodox de mult mai multa vreme decat majoritatea celor de isi dau cu parerea aci pe forum:
http://orthodoxwiki.org/Kallistos_%2...29_of_Diokleia
S-a convertit la crestin ortodoxie in anul 1958,ceea ce la un calcul sumar arata ca nu e convertit de "cativa ani" ci de vreo 53 de ani.
A se vedea exemplu din Pateric,vis-a-vis de erori dogmatice:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovad.htm
"9) Acestasi avva Daniil a povestit pentru alt batran mare ce sedea in partile cele de jos ale Egiptului, ca zicea intru prostime ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei pentru dansul. Si a trimis la el, dar stiind ca este facator de minuni batranul si orice cere de la Dumnezeu, i se descopere lui si cum ca intru prostime a zis cuvantul acesta, a intrebuintat acest fel de intelepciune, zicand: avvo, rogu-te, fiindca gandul imi zice, ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si alt gand imi zice, ca nu, ci om este si arhiereu al lui Dumnezeu. Deci fiindca ma indoiesc pentru aceasta, am trimis la tine, ca sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti descopere aceasta si sa cunoastem adevarul.Iar batranul indraznind la petrecerea sa, a zis: da-mi trei zile si eu voi vesti ce este. Deci mergand, se ruga lui Dumnezeu pentru cuvantul acesta si venind dupa trei zile a zis fericitului Chiril, ca om este Melhisedec. Si i-a zis lui arhiepiscopul : cum stii, avvo ? Iar el a zis : Dumnezeu mi-a descoperit pe toti patriarhii, asa cate unul trecand inaintea mea de la Adam pana la Melhisedec. Si ingerul mi-a zis ca acesta este Melhisedec, si sa cred ca asa este. Deci, ducandu-se singur propoveduia ca om este Melhisedec si foarte s-a bucurat fericitul Chiril."

Mantuirea precum se vede este o taina,cum zice IPS Kallistos,nu se discuta asa scolastic.

Ma ierti ca imi permit sa raspund eu aici. Eu zic ca s-a referit la faptul , asa cum Sf. Serafim de Sarov spune ca faptele bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos ne folosesc la nimic asa si dogma folosita fara simtirea Duhului nu ne foloseste la nimic.
Degeaba stim dogma corect daca nu avem si viata duhovniceasca. Ramane la nivel de cunoastere si atat.

"Cei care vor sa invete adevarata teologhisire a Sfintilor Parinti si cei care vor sa o inteleaga si sa o urmeze, trebuie sa le urmeze atat invatatura cat si viata. Iata ce spune Sf. Athanasie cel mare in acest sens:
"Pe langa cercetarea si cunostiinta adevarata a Scripturilor mai trebuie si viata buna si un suflet curat, si virtutea cea dupa Hristos, ca umbland pe calea ei, mintea sa ajunga la cele dorite si sa poata cuprinde, cat e cu putinta firii oamenilor, sa afle despre Dumnezeu Cuvantul. caci fara cugetare curata si fara urmare a vietii sfintilor, nu va putea intelege cineva cuvintele sfintilor. Asa cel ce voieste sa inteleaga cugetarile de Dumnezeu cuvantatorilor, trebuie sa-si curete si spele sufletul prin viata si sa se apropie de sfinti prin asemanarea faptelor sale ca, insotindu-se cu ei prin impreuna vietuire cu ei, sa inteleaga cele descoperite lor de Dumnezeu."

Sf. Ioan Gura de Aur va duce mai departe aceasta idee, aratand clar raportul dintre dreapta credinta (exprimata in dogme) si dreapta faptuire (manifestata prin viata curata). El spune:
"Nu avem nici un folos daca dogmele ne sunt drepte, dar viata stricata; si iarasi nici nu putem castiga ceva folos pentru mantuirea noastra daca avem viata curata, dar nu tinem seama de dogme. Se cuvine dar, sa ne impodobim cu amandoua, si cu invataturi drepte si cu viata curata, daca vrem sa scapam de iad si sa dobandim Imparatia."
Trebuie retinut ca fara descoperirea divina a adevarului si vointa libera a lui Dumnezeu de a se descoperi cand si cui voieste, cunoasterea adevarului este imposibila dupa cum spune si Sfantul Apostol Petru (IIPetru 1:20-21) Curs dogmatica Fac. de teologie Ierom. Petru Pruteanu doctor in dogmatica si liturgica

Exact acelasi lucru l-am scris si eu in mesajul de la acest topic: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=32

"Am scris si in primul mesaj si am completat si in alt mesaj, e vorba doar de partea de credinta. Pentru mantuire, cum spune si catehismul ortodox e nevoie de alte doua lucruri, fapte si har. Dogmele nu au o importanta in sine luate separat de cele doua. Un hindus care crede in toate dogmele ortodoxe e doar un hindus invatat. In concluzie, credinta+har+fapte. la credinta sunt adevarurile de credinta dogmele, adica invatatura Bisericii. Dogme fara fapte si har inseamna filozofie teologica. Fapte fara har si credinta inseamna acte caritabile. Lipsa harului din Sfintele Taine inseamna Legea Veche, nemantuitoare, lipsa botezului cu apa si Duh."

De aceea femeia batrana de la tara are dreapta credinta, pentru ca ea nu pune la indoiala ce spune Biserica, nu e nevoie sa cunoasca toate dogmele.
Nu are importanta cand s-a convertit IPS Kallistos ci ceea ce sustine.
In cazul de fata fraza data de tine nu are legatura cu ceea ce discutam noi, eu am scris cu ce are legatura.
Legat de acea pilda din Pateric, calugarul a aflat adevarul.
La sinoadele ecumenice se spunea: cine spune ca Iisus nu e Dumnezeu, anatema. Si celelalte la fel.
Ecumenismul (ma refer la conceptiile ecumeniste) insista sa propage ideea ca dogmele nu sunt importante, asadar toate cultele sunt la fel de bune.
De aceea am si scris acest topic, pentru a combate aceasta conceptie.

Mie mi-a fost de folos ce spuneti referitor la rolul harului in primirea dogmei. Daca puneti fata in fata mesajele noastre,eu imi arat neputinta de a ma bucura de dogme,desi recunosc utilitatea lor,iar dv imi aratati calea:"Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma" Deci dogmele nu pot fi intelese doar prin puteri proprii,ci e nevoie de ajutorul Duhului.Pentru ca ele insele au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu si trebuie sa avem puternica credinta aceasta,ca vin de la Duhul prin gura oamenilor alesi .Iar ca sa primesti harul Duhului,si deci al intelegerii,careia sa ii urmeze in mod firesc si bucuria,trebuie sa te curatesti de patima pacatului.

Este de ajuns Crezul ca dogma a Bisericii ortodoxe,pentru credinciosii obisnuiti ai BO,care se si zice la Sfanta Liturghie.
In BO s-a pus din cate mi se pare accentul mai mult a invata pe credinciosi sa fie milosi cu altii,sa incerce respecte poruncile lui Dumnezeu Iisus Hristos,sa nu fie trufasi etc.

Exact asa si este. Aceasta este invatatura patristica. aceasta este viata duhovniceasca. Cea mai frumoasa si adevarata cale este aceasta. prin traire crestina, nevointa, curatire, sa primesti Duhul si sa intelegi dogma. Este calea sigura spre mantuire. Fara Dumnezeu nimic nu vom putea face. Nici macar sa intelegem dogma. Fara voia lui Dumnezeu, care se descopera cui voieste si cand voieste, atentie - fie barbat fie femeie, cunoasterea lui Dumnezeu este imposibila.

Cealalta cale ,de cunoastere a dogmei si apoi dobandirea Harului este o cale ocolitoare , dupa mine, pentru ca poti sa ramai doar la cunoasterea dogmei , deci doar la litera, fara sa incepi nevointa. De obicei se intampla asa pentru ca cei care cunosc litera cad in pacatul mandriei si chiar daca s-ar nevoi, prin pacatul mandriei Harul nu va fi dobandit.

Sint de-a dreptul socat!... In interviul cu pricina “parintele” Savatie face munca de diversionist in favoarea ecumenistilor calcind in picioare chiar precepte morale elementare:

Cum oare ar putea Biserica, Trupul lui Hristos, detinatoarea Adevarului sa fie salvata prin tainuirea faradelegii?!!

Ca sa nu mai spun ca intreaga istorie a Bisericii este o insiruire continua de marturisiri a Adevarului in fata paginilor si ereticilor din toate vremurile, si care au fost platite cu singe! Biserica s-a construit numai pe martiriul sfintilor marturisitori, dar astazi unii vor sa o salveze tinind Adevarul sub obroc. Doamne, ce mai blasfemie!


Tot in istoria foarte cunoscuta a Bisericii sint exemple in care “prostimea”, spre lauda sa, a rasturnat episcopi si patriarhi eretici. Si de unde vine “parintelul” cu asemenea invatatura cind 4 patriarhi cu sfintele lor sinoade erau de o cu totul alta parere la 1848:

“Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi” (Punctul 17 al Enciclicii “catre ortodocsii cei de pretudindenea, ai Bisericii celei Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca” - http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...clica_1848.htm)


Dupa ce ca declara ca “exista erezie fara eretici” si dupa ce intentionat creaza confuzie facind din ierarhul incrincenat in erezie acelasi lucru cu mireanul fara intelegere a credintei, acest Savatie mai vorbeste si impotriva Sfintei Scripturi:

“Si va indemn, fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei.” (Romani 16:17)

“Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.” (2 Tesaloneni 3:6)

Asa si Sfintii Parinti care au dezvoltat mai departe invatatura evangheliei nu vorbesc nicaieri de dragoste si intelegere fata de cel care incalca Cuvintul lui Dumnezeu, ci de obligatia, nevoia imediata, de a te proteja, de a nu amesteca intunericul cu lumina si a pastra Biserica curata. Sfintul Hrisostom zice chiar asa:

“Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.” (Sf. Ioan Gura de Aur)


Mila mi-e de voi fiindca lupi in blana de lup au ajuns deja sa umble in mijlocul vostru si voi tot nu-i vedeti!

Da, domnule, orice ortodox in lumea asta priveste dogmele rigid si nu face nici un compromis de la ele:

“Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puţin în ea, o vatăma pe toată. Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

Daca dumitale insa ortodoxia iti ucide sufletul, tine-te departe de ea! Exista atitea alte religii minunate unde iti poti exersa iubirea dupa cum ti se aprinde sufletul si fara sa-ti mai bati capul si cu dogma.

Si de ce n-ar fi “reprezentativ” ce spune? Specifica undeva ca afirmatiile facute nu sint exprimate in calitate de episcop al “Bisericii”?

@cz4000

Nu este cazul sa fii socat de ce spune ierom Savatie Bastovoi, ca nu face propaganda ecumenica.
Socant este sa vezi threaduri ca "preoti fara credinta", "preoti fara har", "duhovnic necanonic" etc...
Fiecare se gaseste sa evalueze si sa masoare harul preotesc dupa propria minte. Evident ca fiecare trebuie sa aiba atata cunoastere incat sa nu cada in orice capcana. Dar preotii au har si au harul de la Hristos.
Cred ca parintele Savatie Bastovoi a spus ce trebuie.
In plus, daca vrem sa avem preoti vrednici, trebuie sa ne si rugam pt ei.

Ma rog, daca nici tu nu vezi, atunci ce pretentie sa mai ai de la altii...

Si ce vrei sa spui legat de Har, ca daca-l ai atunci poti sa zici toate prostiile care-ti trec prin minte? sa vorbesti si impotriva Evangheliei?

Legat de har spun ca atata timp cat preotul are har sa slujeasca Sf. Liturghie si cat timp nu se amesteca cu alte culte... Multumesti lui Dumnezeu pt asta.
Cred ca va veni un timp cand abia vom gasi biserici ortodoxe.


Eu nu traiesc in Rom si am un pic alta perspectiva. De ex., tot cautam biserica romaneasca si refuzam sa merg acolo unde erau preotii rasi.
Ba am gasit si biserica unde preotul avea haine in stil catolic (cu bucatica aceea de guleras alb, nu stiu cum se numeste) si nu purta cruce pe piept (sau nu o purta la vedere).
Am gasit variate obiceiuri (cum ar fi sa iasa preotul cu Sf. Daruri si sa atinga fruntea fiecarui credincios.. Ce este asta? Si altele). Pana cand prietenii din Romania au inceput sa strige "du-te fata la biserica si nu te mai uita dupa barbi si obiceiuri".
In fine, pana la urma am gasit o biserica unde slujea un calugar si era totul ca la carte... Dar ce vreau sa zic este ca avem tendinta sa tot cautam sa indreptam pe altii, uitand de pacatele noastre.
Ca daca am fi hotarati sa traim in pocainta, ne scoate Dumnezeu preot Bunin cale. Sunt foarte convinsa de aceasta.
Cred ca adevarata problema este lipsa noastra de pocainta.
Daca am avea credinta fierbinte, s-ar schimba ierarhii.


(poate gresesc, dar asa cred in acest moment)

Tot referitor la judecarea preotilor.. La biserica unde mergeam eu a fost un congres ortodox cu preoti din sua si canada.
Dupa cum spuneam, unii participanti la congres nici nu aveau haine preotesti (sau nu erau traditionale, ca sa zic asa). Am ramas pe ganduri daca sa mai merg la biserica aceea sau nu.. Eu nimerisem intamplator acolo, imi cautam duhovnicul.
Pana la urma am zis ca e o ispita, doar.. Nu stiu daca ma fac inteleasa. Daca stai tot cu ochii pe preoti sa ii evaluezi risti sa ramai in afara bisericii. Cat timp preotii nu se abat de la dreapta credinta (din cat pot eu sa inteleg, desigur), in biserica este mantuirea noastra.

Nu-i nici o ispita. Pur si simplu ai dat fata-n fata cu... realitatea. Nici eu nu traiesc in Romania si stiu ce iti spun. Cu citeva luni in urma Antiohienii au dat afara un preot pentru ca a indraznit sa umble in rasa si in afara bisericii calcind astfel porunca "mitropolitului" Philip.

Nu prea conteaza ce crede si face preotul, dar marturisirea de credinta a episcopului este o problema de viata si de moarte pentru mirean. In Bisericile cazute in ecumenism nu mai exista demult biserici ortodoxe.

"Legat de har spun ca atata timp cat preotul are har sa slujeasca Sf. Liturghie si cat timp nu se amesteca cu alte culte... Multumesti lui Dumnezeu pt asta." - ce spui aici nu este invatatura ortodoxa! Daca episcopul nu mai marturiseste ortodoxia trebuie sa-ti cauti altul, doar daca nu vrei sa-i impartasesti si erezia si osinda.

Ma iertati.
"La nimic nu foloseste dogma daca viata iti este stricata. (Sf. Ioan Gura de Aur) din acelasi citat pe care l-ati postat schiop.
La asta se referea Iustin. Nu la contrafacrea credintei si stricarea dogmei. Si nici la rastalmaciri.

Cz4000 chiar e in afara BO, e in BOSV, cea pe stil vechi. Poate nu stiai.

Adevarat, crezul e rezumatul dogmelor, si aproape toti crestinii practicanti cunosc crezul, chiar daca unii nu-l stiu pe de rost il aud la Biserica.

Asta doar daca ne referim la cunoasterea in amanuntime a dogmelor, dar altfel nu e deloc adevarata, nu se poate boteza sau numi credincios cineva care nu stie nimic despre crestinism sau ortodoxie.
De asta se si numesc credinciosi, pentru ca ei cred macar in dogmele de baza, macar in Dumnezeu, adica in Dumnezeul Treimic. Nu e credincios cel ce crede ca girafa are gatul lung, ci cel ce crede cateva dogme macar de baza.
De aceea avem revelatia, pentru ca noi nu mai putem afla adevarul prin revelatie, trebuie sa il auzim sau citim. Un om care se naste si nu aude niciodata adevarul nu are cum sa il stie decat daca il cauta si il aude/citeste.
Mai exista si revelatia, dar oamenii obisnuiti au parte de acest mod de aflare a adevarului? Ca Avraam, Moise, etc.

In schimb cineva afla adevarul tot datorita ajutorului lui Dumnezeu. Avem explicatia foarte frumoasa in pasajul cu sfantul sutas Corneliu. Ingerul spune ca i-a vazut faptele bune si de aceea Domnul il aduce la cunoasterea adevarului. Adica il lumineaza. Iar Sf. Petru cand vine ii povesteste crezul si ei primesc harul crezand, inainte chiar sa fie botezati.

Ca apoi noi ne induhovnicim si crestem in intelegere e dupa aceea, dupa ce inanteaza cineva pe calea credintei. dar nu inainteaza fara sa stie nimic, crede in ceva abstract.
Cum am mai repetat, e nevoie concomitent de credinta, fapte si har. Cineva crede in Zeus si face fapte bune. Se mantuieste?
Sau japonezii nu isi iubesc si ei copii si familia? Numai crestinii?
Cred ca asta cu accentul pe fapte e de la catolici, de aceea protestantii au protestat si au cazut in extrema cealalta, doar credinta si har.

Da, la asta m-am referit. la cunoastrea in amanuntire a dogmei , la cercetarea ei in amanunt fara traiere si la pericolul caderii in pacatul mandriei si deci al nedobandirii Harului.
De acord, spunem acelasi lucru dar diferit. E nevoie concomitent de credinta , fapte si Har. Asa spun si eu.

Mai frate tocmai aceasta zice IPS Kallistos acolo si asta e credinta BO,ca omul este mantuit,dar se zice este mantuit in sensul in care cineva se apuca si construieste o casa si se zice de casa ca este construita,dar nu ca e terminata de construit.
Adica omul este mantuit,dar nu s-a terminat de lucrat mantuirea sa.
Aceasta mentalitate e foarte daunatoare la viata duhovniceasca,de a te crede mantuit deja.
Asa ii inseala duhurile rele pe unii neoprotestanti sa creada,care duce la rigorism si la indepartarea celor care gresesc din comunitatea lor duce la clasificarea oamenilor in buni si rai etc.
Iar referitor la cei ne-crestini,daca vor fi mantuiti sau nu ,mantuirea e o taina,nu poti sa afirmi cu certitudine ca nu vor fi mantuiti acestia,asa ii inseala duhurile rele pe unii catolici sa zica.
Dumnezeu Iisus Hristos si lucrarile sale sunt fara sfarsit,nu sunt numai in bisericile ortodoxe vazute.
E exemplu cu parintele Savatie Bastovoi,care inainte de a deveni monah crestin ortodox,era ateist.Ca asa fusese educat acasa.
Era un tanar poet ateist.
La un moment dat,tanarul Stefan Bastovoi a cazut in coma alcoolica si acolo Dumnezeu Iisus Hristos i s-a aratat.
Apoi tanarul Stefan Bastovoi a inceput sa creada in Dumnezeu Iisus Hristos si mai incolo s-a calugarit si a fost hirotonit si ieromonah.

Nu am ascultat acel video, am citit doar fraza aceea. Desigur ca e adevarat ce spune IPS Kallistos in privinta asta, nimeni nu stiu daca ai inteles, nimeni nu sustine ca deja mantuit. Daca trebuie credinta, fapte si har, faptele nu se fac inainte, se fac pe parcursul vietii, deci sunt o necunoscuta. Pana murim nu stim daca ne mantuim sau nu, asta nu contesta nimeni.

In rest tocmai de aceea am scris acest topic, pentru a combate ideile ecumeniste. Din ce am citit in mesajele tale din urma tu ai unele idei ecumeniste, deci aici nu o sa fim de acord.
Catolicii sustin niste idei ecumeniste, le-au adpotat la Conciliul Vatican II, noi nu am avut acest conciliu si sper ca nu vom avea ceva de tipul asta, asa ca BO sustien exact ce a sustinut timp de aproape 2000 de ani.
Am scris despre mantuirea in afara ortodoxiei, nu mai caut mesajul. Ideea era ca doar in mod exceptionalse poate mantui cineva in afara BO. Iisus este Mantuitorul, si nu unul din mantuitori. De aceea a facut Biserica Sa, ca oamenii sa se poata mantui.
Desigur ca oamenii care vin la credinta au parte mai intai de un fel de luminare, chiar daca sunt atei. Citim la Sf. sutas Corneliu, cand era pagan ii apare ingerul si ii spune ca faptele si rugaciunile sale au fost remarcate, sa vina in Biserica.