Draga mea Ory, ce iti spun eu acum am invatat eu insumi prin viata mea.
Exprima realul.
Daca femeia se schimba macar si cu un pas in sus catre Domnul, va reusi prin Dumnezeu, ca fumegatorul casei sa fumege din ce in ce mai putin pana se va stinge. Si te asigur ca stiu bine ce spun. ca doar fumegatorul casei nu a facut pact cu diavolul si nici nu este diavolul insusi.
Este si el creatia lui Dumnezeu, un om care poate a cazut in pacate si patimi, manipulat de diavol impotriva celui mai curat. Nu iti ramane decat sa iubesti creatia lui Dumnezeu si sa pui nadejde la Domnul , sa ceri sprijin curat si atunci si el treptat va da jos pacate si va alunga patimi.
Daca nu stii cum sa faci, asta nu inseamna ca nu se poate. la Dumnezeu toate sunt cu putinta. Noi doar trebuie sa intelegem asta.
Dar insasi a vedea fumegatorul fara sa vedem ca poate noi , femeia, suntem scaparatorul ce aprinde focul este o mare inselare. Intotdeauna, in cuplu, daca unul are patimi grele , celalalt nu este sfant.
daca femeia este drept credincioasa in fata lui Dumnezeu atunci barbatul va simti asta prin simturi. Si acolo unde este acest fapt, acolo, patima este alungata.

Nu poti, tu femeie asta? Nu ai ajuns la masura de a fi drept credincioasa, de a lasa pe Dumnezeu sa lucreze. Inca te mai increzi in puterea de convingere, de iubire, (daca ma iubesti pe mine atunci ma asculti si nu mai bei, sau nu mai "fumegi"), in puterea ta de pedagog, si schimbare a celuilalt.
Aceasta putere o are Dumnezeu , tu doar ceri ajutorul Lui, si stai asa, cum sta monahul la rugaciune, stai asa si lasi pe Dumnezeu sa lucreze pentru tine.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Aceste cuvinte ale mele sunt prea sarace ca sa exprime exact puterea lui Dumnezeu de schimbare si in femeie si in barbat , intr-un cuplu. Nu am cuvinte sa exprim corect , ceea ce inseamna cu adevarat Hristos si Duhul Sfant si cum lucreaza El in familia crestina.

Un bun Parinte din Muntele Athos spunea asa: atunci cand doi oameni se unesc prin taina cununiei atunci numele lor unul catre altul este "iubire". Atunci femeia isi va striga barbatul cu numele "Iubire" iar barbatul isi va striga femeia cu numele tot de "Iubire" si asta pana vor inchide ochii.

Nu stiu, nu vreau sa-ti stric duiosia si credinta cu care vorbesti....totusi, viata nu merge asa precum exprimi, pur si simplu nu merge !
Prea, prea seamana cu povestile nemuritoare, eu stiu ca asa spun cartile si asa ar trebui sa fie dar, realitatea, din pacate, spune altceva. Tu, daca traiesti astfel, esti un caz fericit, dar izolat ! Si, crede-ma, traiesc printre oameni " credinciosi ".
Poate ca, fiindca locuiesti printre straini nu mai ai timp sa vezi alcoolismul, semianalfabetismul, coruptia, nepasarea, violenta si ipocrizia poporului tau " ortodox ".
" Viziunea care nu are puterea sa se materializeze, nu-i decat o halucinatie "...eu as numi-o, mai degraba fantezie.
Si eu am o viata foarte echilibrata si linistita, chiar ieri am implinit ceva ani de casatorie, dar nu datorita pioseniei deosebite, ci datorita aplicarii constiintei in ideea de bine si rau. Prea, prea credem fara sa credem cu adevarat, cu constiinta acestui crezamant.
Daca ai putea sa-mi spui daca esti casatorit, ai copii...o anumita varsta, cred ca mi-ar fi mai usor sa te inteleg. Detest sa vorbim din carti, cum se intampla adesea pe forum...si in viata.

Este greu de dat un raspuns general. Ma gandesc si eu uneori la aceasta problema.
Mai intai ca depind f.mult contextul si motivele abstinentei:
- in cadrul casatoriei
- in afara ei, dar in lume
- individual (adica la cei ce traiesc singuri), sau la cei care traiesc impreuna cu altcineva
- in monahie sau preotie

Din motive:
- de sanatate
- religioase
- de refuz al relatiilor sexuale (am aflat de curand de existenta unei noi forme de viata in care oamenii se declara asexuali, adica impotriva relatiilor sexuale de orice fel), n-am inteles din ce cauza.

La fel conteaza daca abstinenta este de natura mentala, spirituala, sau trupeasca.
- abstinenta trupeasca este simpla - nu ai relatii cu altcineva, dar poti trai rezolvare sexuala de unul/una singura de ex.
- mental - nu faci sex fizic, dar te poti gandi, sau "alimenta" din carti, reviste, filme, etc.
- spiritual - abstinenta totala, de natura religioasa mai ales, sau din considerente morale (sau forma noua de care spuneam mai sus).


Nu cunosc aspectele medicale. Exista pareri si pareri, chiar in randul medicilor.
La fel cum exista pareri si pareri si in randul preotilor.
Pe vremea mea toata lumea spunea, inclusiv la scoala, la orele de anatomie, sau la discutiile de educatie medical-sexuala, ca la baieti/barbati exista probleme.

Cineva spunea de anumite implicatii patologice la barbati: polutii nocturne si alte chestii, sau atrofii.
La femei nu stiu cum este, dar cred ca problemele sunt mai mult de natura sufleteasca.

Eu inclin sa cred ca anumite probleme exista la amandoi, daca aceasta abstinenta nu este voita, ci impusa si mai ales daca persoana in cauza nu traieste singura (are ispita mereu in preajma).

Exemplul cel mai bun este postul in cadrul casatoriei. Eu ii spun abstinenta, pentru ca este indelungat si des, daca este sa-l respecti asa cum cere biserica (institutie).
Acolo este f.greu si se pot naste probleme mari.
Mai intai ca si daca vrei, dormi totusi in acelasi pat, sau macar in aceeasi casa, cu sotia/sotul.
Pe urma este greu daca sentimentul este profund, sa faci separatie intre sentiment si trairea lui trupeasca. Adica sa iubesti pur si simplu, sau sa mangai (sufleteste si/sau fizic), sa tii in brate pe cineva iubit, dar sa nu ajungi mai departe. Si asta zile, saptamani, luni de zile in sir.
Atunci apar probleme la amandoi, daca abstinenta nu este de comun acord, dar cel care nu o doreste are problema mai mare,dubla. Mai intai ca el doreste, si mai apoi de frustrarea si refuzul celuilalt ("nu ma (mai) iubesti (e)").

Unii spun ca daca in casatorie postesti, sau esti abstinent nu inseamna ca nu-l mai iubesti pe celalalt. Eu zic -ba da-, mai ales daca nu o faci cu acordul lui/ei.
Pur si simplu desconsideri acel om si pe urma cum pot unii sa faca separatia: te iubesc, dar nu si trupeste?

Si in casnicie mai apare si aspectul conceperii de copii.
In acest caz abstinenta poate fi mod de contraceptie (cand nu se (mai) doresc copii, sau dimpotriva daca macar unul din cuplu doreste copii si celalalt vrea abstinenta, mai bine se despart, caci se cheama suferinta curata.

Abstinenta poate crea probleme in functie de gradul de sexualitate al persoanei, si/sau al partenerului.
Daca un om si asa este mai mult sau mai putin linistit/"frigid" de la natura, atunci nu e nici o problema, ci dimpotriva, omul este fericit.
Daca dimpotriva omul este f.incarcat hormonal si traitor sexual, atunci pentru el abstinenta este boala curata, fie ea sufleteasca, fie chiar trupeasca.

Ma refer acum la exemplele din Scripturi. Marturisesc ca eu nu le inteleg si mai ales mi se par caderi dintr-o extrema in alta.
Adica din desfranare se ajunge in pustiu. Mi se pare f.exagerat. In fond exista si calea casatoriei, sau macar a curatiei in lume.
Monahia este o forma de viata. Dar nu inseamna neaparat pustie.
Am inteles ca fecioria nu este o cerinta si mi se pare destul de ciudat, pentru ca inseamna ca pana la urma orice desfranat poate ajunge in manastire si nu mis e pare corect.
Pe de alta parte monahia inseamna abstinenta trupeasca, dar sunt unii care si fara voie nu-si pot ascunde, infrange total sexualitatea naturala si ea rabufneste in diverse forme, macar si numai cu gandul.

Nu inteleg abstinenta la preotii vaduvi, sau divortati. Pentru ei este ceva impus, o pedeapsa, mai ales daca in cazul al doilea nu este din vina(principala) lor si ei nu mai au voie sa se casatoresca, sa aibe copii.
Nu inteleg aici explicatia, mai ales cea religioasa.
Si banuiesc eu ca ei au mari probleme in viata, caci traiesc in lume si adeseori se intampla pacate mai mari.
Mai bine se duc la manastire, macar acolo nu au ispita zilnica.

Asa cum spunea cineva aici, abstinenta, inclusiv cea din motive religioase fara plan si cap, poate mai mult dauna, decat ajuta si nici nu reuseste.
Sfintii au avut un sprijin, ceva in plus fata de noi: o putere imensa de la Dumnezeu.
Si nici la ei nu putem stii noi (ca nu se scrie nicaieri din viata lor privata), cum au trait acea abstinenta si cu ce consecinte. Dar putem sa ne rezumam a gandi, ca Dumnezeu a avut grija de ei.

Se mai punea intrebnarea daca este mai grea abstinenta la cei care au avut relatii, sau la cei feciorelnici.
Greu de spus.
Sexualitatea are rolul ei in viata omului. Nu degeaba a fost creat/dotat omul asa.
Are efecte negative, dar si utilitate, chiar in afara conceperii de prunci.
La cei feciorelnici n-as spune ca e vorba de curiozitate, ci mai degraba de sindromul "fructului copt".
Fiec are ajunge la o varsta la care esti copt pentru casatorie si concepere de prunci, fie ca vrem sau nu asta.
Chiar si calugarii trec prin asta.
Si acel surplus de viata, de hormoni nepotoliti, fac rau: creeaza neliste trupeasca si sufleteasca.
Chiar si la monahi abstinenta nu este usoara.
Unii spun ca se citeste pe chipul lor blandetea, bunatatea si sfintenia. Eu as spune ca nu intotdeauna si nu la toti.
Din nou depinde de trupul lor.
Nu stiu cum se manifesta la barbati, dar si maicile simt ciclul, lipsa familiei si a copiilor etc.

Si cum se simt cei sunt abstinenti in mod nedorit - nu au partener? Si la ei depinde de trup/hormoni, spirit etc. si ei pot trai sexualitatea sub diverse alte forme (pacat, dar real).

Si inchei cu o intrebare: in fond de ce este nevoie de abstinenta trupeasca? De ce sa refuzam sexul (in cadrul casniciei mai ales, in limite normale si sanatoase)?

Pot sa iti spun ca vad tot. vad alcoolismul, semialfabetismul il exclud pentru ca nu este un pacat, vad coruptia, nepasarea, vad violenta si ipocrizia unor semeni. Insa fug de ele. Acum fug de ele. Si ma rog Domnului sa ajute pe toti sa scape din prinsorile acestui rau. Acesta este duhul lumii, de care ne spun monahii sa ne ferim si de care ne invata ca , trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa luptam cu ele daca suntem cuprinsi, sau impotriva lor daca semenii nostri sunt cuprinsi de ele.
Viata echilibrata si linistita este cea data de Dumnezeu. Altfel echilibrul si linstea sunt false. este ca un fel de adormire ca sa stai cuminte in bancuta fara sa cauti cu adevarat pe Dumnezeu.

Fara duhovnic nimic nu vei reusi, nici macar sa inveti adevarata liniste si adevaratul echilibru. El deschide poarta pentru noi, spre Dumnezeu.

salut,teodoraianys
 

abstinenta sot-sotie,poate fi o problema numai in cazul in care decizia se ia unilateral.
daca e sa vorbim de placerea carnala,acest lucru nu este insurmontabil,iti trebe un lucru de nimic,vointa, si evident, ajutor de la creator.
daca exista o problema,musai trebe sa ai baza:constientizarea problemei.io,nu cred ca omul in strafundul ratiunii sale nu face diferenta intre bine si rau,permis si nepermis.

Ai mare dreptate, dobrin7m...
Eu, insa, ma gandesc asa : viata este diferita, oamenii sunt diferiti, situatiile pot fi diferite, sau daca sunt aceleasi, ele pot fi percepute in mod diferit. Nu gandim la fel, nici macar durerea nu o simtim in aceiasi masura, nu credem intr-un mod identic, si ca atare, nu reactionam la fel . Tocmai de aceea Dumnezeu a ingaduit sa fie maleabil, sa judece lucrurile si oamenii dupa specificul lor, dupa putinta fiecaruia, dupa experienta si motivul individual, ori social. Totul se manifesta in mod distinct, tocmai aceasta diversitate da vietii mai multe sensuri, iar noi nu le putem opri, si nici Lucrarea Lui Dumnezeu nu o putem intelege pe deplin ....

Doar COPII SUNT INGERI PAMANTENI !

salut,ory
 

ory,daca omul a fost si este nascut in pacat,cum pot unii oameni(copiii)sa fie ingeri?conform bibliei,ingerii sunt in ceruri iar omul nu-i inger.
din cele spuse de biblie,curvia si preacurvia sunt pacat iar de abstinenenta putem vorbi doar in dreptul sotilor.daca omul isi aduce alte circumstante pe care le vrea atenuante,nu-i problema mea sa le iau in considerare,fiecare afla la final ce a facut bine si ce nu.

Deci, conceperea este un pacat ! Hmm ! Bine ca sunt doar cazuri izolate care gandesc asa ! Poate nu ai aflat ca Hristos S-a rastignit tocmai pentru a ne izbavi de acest pacat ! Dar, am observat ca pentru unii " extracredinciosi ", Hristos, practic, S-a rastignit degeaba.
Acolo am pus in balanta ideea cu faptul de-a fi calugarii ingeri pamanteni.
Deci, nu este nimeni inger pamantean.
Eu cred in continuare ca copii sunt ingeri pe pamanteni, cat despre pacatul conceperii...este foarte trist ca este catalogat astfel, si cu atata raceala.
Bine-nteteles, eu cred ce doresc, voi, de asemenea !
Prea o luam pe aratura de atata credinta, incat, uneori nici nu ne dam seama ca ne desprindem de suflet si, implicit de Dumnezeu !

salut,ory
 

ory,ce crezi tu, este problema ta,ce cred io este problema mea.posibil sa nu citim aceeasi biblie.nu dau lectii,nu dau note,nu cataloghez,nu judec,imi exprim credinta personala(opinii,pareri).daca cineva de pe acest forum intelege gresit cele spuse,este in eroare.

Draga mea draga
Doar pruncii, doar pruncii.

Pana nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor.

Si cei care au ajuns la o masura destul de inalta sa fie niste ingerasi mici , mici, .... sau mari. Domnul stie. Sunt sfinti printre noi, dar nu se arata pentru ca nici nu stiu ca sunt sfinti. Ca ei spun ca sunt pacatosi.

Asa este. Dumnezeu ne judeca pe fiecare in parte in mod diferit. Iar relatia fiecaruia cu Dumnezeu este personala. Exista relatia dintre Dumnezeu si comunitate in Sfanta Biserica cu reguli generale si exista relatia de comuniune individuala a fiecaruia cu Dumnezeu. Toti pleaca de la o baza de credinta, insa parcusul este individual.

In casa Tatalui meu multe locuri sunt.

Nu conteaza ce judeca oamenii despre un om ci conteaza ce judeca Dumnezeu. Asadar nu conteaza daca un om spune ca ai gresit ci conteaza daca Dumnezeu va spune ca ai gresit.

Asa este. Nu putem intelege pe deplin lucrarea lui Dumnezeu. Dar putem sa cerem cu nadejde Domnului sa ne descopere cat vrea El, cand vrea si cui vrea.

Iarta-ma ca iti spun, insa cineva care intelege gresit ce spui este in eroare fata de intelegerea ta asta nu inseamna ca este in eroare fata de credinta.

Trebuie sa fim toleranti daca vrem sa invatam iubirea.

Da, foarte frumos si sugestiv exprimat...prin prisma credintei adevarate.

salut,dobrin7m
 

dobrin,ma refer strict la ce spun io despre mine,sau parerile mele.
credinta fata de creator, nu o giudec io,nu-mi dau cu parerea despre asa ceva.

Exista mai multi sfinti care au cunoscut viata sexuala. Trupul, spunea un sfant parinte, este ca si o fiara. Daca il hranesti bine, te musca!!! Daca il infometezi, reusesti sa-l imblanzesti. Cine isi doreste sa traiasca in curatie, de obicei tinde spre nepatimire din toata punctele de vedere. Postul unit cu rugaciunea si alte nevointe ii sunt de folos oricarui nevoitor, dar numai Dumnezeu aduce sufletului si trupului nepatimirea.

Exista o istorioara despre un staret renumit pentru intelepciunea sa. Intr-o zi vine la manastirea respectiva o femeie foarte frumoasa. Toti calugarii atunci au pus capetele in pamant, numai staretul se uita la ea.

Dupa ce femeia a plecat, un calugar care l-a vazut pe staret uitandu-se la ea l-a intrebat de ce a procedat astfel. Atunci staretul i-a spus ca, in timp ce o privea, Il lauda pe Dumnezeu, care a lasat in lume atata frumusete, asa ca nu s-a smintit. Staretul ajunsese la nepatimire, pe cand ceilalti calugari inca s-ar fi smintit de frumusetea femeii, daca ar fi privit-o.

Oricine stie ca nu e bine sa ne jucam cu focul. Daca stam prea aproape de foc ne ardem, daca pastram o distanta mica ne e cald, iar daca ne indepartam, atunci nu mai simtim influenta focului. In viata duhovniceasca se pune problema sa ne indepartam sufleteste si trupeste de ,,sursa de foc''.

Daca ne ducem pe varful muntelui, dar in gand il /o avem pe un/o ,,X'' in minte, atunci putem simti dogoarea focului interior chiar in absenta persoanei respective. Iar demonul desfranarii amplifica senzatiile noastre. E vorba despre razboiul trupesc pe care cei care merg pe calea calugariei il cunosc bine. E un razboi dur, dar nu imposibil de purtat. Iisus Hristos, Care a potolit valurile unei mari, poate aduce pace si liniste simturilor noastre. Cine a cunoscut aceasta pace, nu mai tanjeste dupa niciun trup omenesc.

Daca stam in mijlocul cetatii, dar evitam sa ne gandim la persoana ,,X'' si evitam sa o si intalnim, atunci putem pune inceput bun luptei noastre cu noi insine. Urmatorul pas este sa ne silim ca, si in cazul in care o vedem, sa ne gandim la Dumnezeu, precum acel staret, si sa nu ne lasam mintea sa se desparta de El.

Usor de zis. Fuga e sfanta, spunea un alt parinte. Nimeni nu se poate baza ca Dumnezeu il apara de toate ocaziile de a pacatui. Ispite exista mereu atat timp cat traim, deci trebuie sa fim cu luare-aminte tot timpul. Dumnezeu sa ne ajute sa luptam cu noi insine si cu pacatele noastre.

Este bine ca d-voastra stiti inclusiv ce gandeau sfintii si asa vorbiti despre ei ca si cum nu ar fi fost si ei tot oameni si s-ar fi luptat cu ispitele! Aveti o imagine idealizata a lor!
Va multumesc si pentru atacul la persoana! POti sa il ai si pe Hristos dar cu toate aceasta esti om si poti cadea!

Eu am dat citat din "Pelerinul rus", undeva catre final, dar acest fragment se poate gasi in multe locatii provenite de la Sfintii Parinti. Trebuie doar sa doresti sa le afli.
Spre exemplu in "Cuvinte catre cei ce vor sa se mantuiasca" a Sfantului Ignatie Briancianov, vom gasi mult mai pe larg pe aceasta tema. Va voi pune la dispozitie doar cateva idei din lucrarea amintita:

Preacuviosul Casian Romanul bagă de seamă că „războiul cu patima poftei trupeşti este de neocolit pentru suflet până când sufletul nu va cunoaşte că acest război este mai presus de puterile sale, că nu este cu putinţă a primi izbândă asupra lui prin nevoinţa şi sforţarea proprie, fără ajutor şi acoperământ de la Domnul" ( pag.27)
(...)
Aşadar, nu trebuie să ne minunăm şi să cădem în nedumerire atunci când apar gânduri, închipuiri, simţăminte ale poftei trupeşti: aceasta este o necesitate firească. Fiecare om este supus ei; i-au fost supuşi şi toţi oamenii sfinţi. Mai mult, chiar pentru a spori în viaţa duhovnicească este nevoie să apară, şi astfel să se descopere, patimile noastre. Atunci când patimile se descoperă în nevoitor, acesta intră în luptă cu ele. Cel ce a intrat în luptă şi se războieşte cu bărbăţie, poate să biruiască şi să fie încununat cu cununa biruinţei - Sfântul Duh.
(...)
De aceea au şi spus Sfinţii Părinţi că în trupul tău poţi să ai încredere doar atunci când va zăcea în mormânt.
(...)
Preacuviosul Pimen cel Mare povestea despre marele Bineplăcut al lui Dumnezeu, loan Colov, spre zidirea şi mângâierea fraţilor, că acesta l-a rugat pe Dumnezeu şi a fost izbăvit de lucrarea poftelor, drept care petrecea în linişte netulburată. A mers atunci la
oarecare stareţ foarte încercat în viaţa duhovnicească, povestindu-i lucrul săvârşit cu dânsul. Stareţul i-a răspuns: „Mergi de te roagă lui Dumnezeu ca să se întoarcă la tine războiul dimpreună cu străpungerea si smerenia ce le aveai mai înainte din pricina războiului, fiindcă prin mijlocirea acestora sufletul vine la sporire" (pag.28)
(...)
Voi, cei ce vă aflaţi în prăpastia preacurviei şi a dezmăţului! Ascultaţi glasul ce vă cheamă la pocăinţă şi primiţi de la Doctorul Cel Atotputernic, Dumnezeu, atotputernica doctorie a pocăinţei cu care vă îmbie El. Această doctorie a făcut din preacurvari pilde ale întregii înţelepciuni, şi din dezmăţaţi - sfinţi şi drepţi. Ea a prefăcut vase ale diavolului în vase ale
Sfântului Duh, şi mulţi păcătoşi care s-au pocăit au lăsat departe înapoia lor în stadia sporirii duhovniceşti nevoitori care nu ştiau ce înseamnă păcatul de moarte. Vrednicia fiecărui creştin este Răscumpărătorul, şi este mai presus de oameni prin vrednicia sa cel ce şi L-a însuşit cu adevărat pe Răscumpărătorul.
(...)
Se poate spune fără teamă de greşeală că Sfinţii lui Dumnezeu au o mult mai puternică recunoaştere a faptului că sunt spurcaţi cu preacurvia decât cei care, trăind viaţă trupească, nu încetează a cădea în preacurvie. Dintr-o asemenea părere cu privire la sine
a grăit sfântul Vasile cel Mare, arhiepscopul Cezareei Capadociei, bărbat plin de Sfântul Duh, unele ca acestea: „Nici femeie nu cunosc, nici feciorelnic nu sunt" (pag. 30)

Toate acestea si multe alte lucrari ziditoare le puteti gasi in format PDF pe internet, le puteti printa si citi de cate ori aveti ragazul necesar si va asigur ca veti invata mai mult decat sute de mesaje scrise sau citite pe forum. Adica, daca suntem in cautare de raspunsuri, aici rar se intampla sa le gasim cu adevarat, pe cand acolo nimic nu ne va ramane nelamurit din ceea ce Dumnezeu ne ingaduie a ne fi lamurit pe acest pamant.

Exista pe net pdf cu aceasta carte "Cuvinte catre cei ce vor sa se mantuiasca" si cu Pelerinul rus? Poti te rog sa dai link-uri? As vrea sa le am pe amandoua in format pdf. Oricum, de "Cuvinte catre cei ce vor sa se mantuiasca" nu am auzit pina acum si as vrea sa o citesc (macar la asta daca poti da link).

Pelerinul rus - in format PDF
 

Cuvinte catre cei care vor sa se mantuiasca - Experiente ascetice Vol 2
 

Marturisesc ca nici eu nu am citit scrierile acestui sfant, insa cred ca merita citit, rasfoind putin paginile din linkul de mai jos:
http://www.cartidownload.ro/Diverse/...scetice_Vol_II

P.S: Multumim pentru recomandare Mosh-Neagu!

Multumesc mult!

Poate deveni abstinenta o problema
 

Da, DAR NUMAI PENTRU NECURATUL, CARE NU POATE SA VADA CURATIA SUFLETULUI SI A TRUPULUI, A CELUI CE TRAIESTE IN CONTINUA COMUNIUNE CU DUMNEZEU, CACI EL PE TOATE ACESTEA NU LE ARE si se munceste vazand ca nu l-a castigat de partea lui.
Abstinenta nu creeaza nici o problema, cititi Sfanta Scriptura, postiti, slujiti aproapelui, RUGATI-VA, RUGATI-VA NEINCETAT! Si daca nici aceasta nu ajunge, nu deznadajduiti, ca deznadejdea e de la cel viclean ci dati de lucru Sfintilor. Dupa cum ati numit-o pe Sfanta Maria Egipteanca, cititi viata ei si veti vedea ca nu i-a fost usor, dar s-a luptat cu diavolul curviei si a biruit aceasta patima. Chiar daca sunteti barbat cititi 40 de zile la rand acatistul ei si al Sfantului a carui nume il purtati, dar inainte de toate cititi Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, in intregime cu canonul intreg, daca va permite timpul, daca nu oricum osteneala impiedica zburdarea sufletului si a trupului, asa ca ar fi bine ca sa incepeti cu aceasta, adica cu OSTENEALA. Nu dati trupului alcool, nu va imbuibati si nu va desfatati, caci cazand in mandrie veti face voia necuratului. Faceti un antrenament ascetic riguros si nu o sa vi se para deloc greu.
__________________________________________________ __________________________
Eu am divortat de barbat deoarece dupa nasterea unui fiu ne-am facut dusmani unul ptr celealat si mie imi era greu cand venea acasa si nu-i pasa de mine, si se certa fara motiv inloc sa se bucure de noi. ASA CA DESPARTINDU-NE, si copilui fiind foarte alergic, alergie de tip I, am fost multi ani tracasata, cutremurata si epuizata de munca de zi cu zi, ceas de ceas, si chiar minute am putea spune,ce eram nevoita sa o implinesc ptr pacatele mele, cu care Domnul m-a invrednicit spre mantuirea mea.
Aceasta nu v-am spus-o spre lauda sau marirea mea ci spre SLAVA LUI DUMNEZEU, "CACI EL PE TOATE CU INTELEPCIUNE LE-A FACUT"
__________________________________________________ __________________________

Asa ca alegeti calea cea stramta si sigura spre Mantuire!

Doamne, sa nu iei de la mine nimic ce mi-Ai daruit din Milostivirea si Iubirea Ta cea mare, ca eu stiu bine, caci TOATE SUNT DE LA TINE SI FARA DE TINE NU PUTEM FACE NIMIC, CACI EU CE AM SCRIS MAI SUS NU AM SPUS ptr a ma mari pe MINE, ci pe TINE DUMNEZEULE ATOTPUTERNIC SI ATOTSTAPANITOR, ajuta-ne sa ne infranam de la cele rele si sticatoare de trup si de suflet, si ajuta-ne sa venim in fata TA curati precum doresti TU.

Domnul fie laudat! Cand vad astfel de oameni ce aduc slava Domnului, care au invatat din experinta ca fara Domnul nimic bun nu poate iesi si devin oarecum 'apostoli' spre lauda numelui preasfant al lui Dumnezeu, nu pot decat sa ma bucur.
Sa ne dea Domnul multe astfel de motive de bucurie tuturor si sa ne puna in gandurile noastre si in gurile noastre numai cuvinte de lauda catre El, catre Maicuta Sa si catre sfintii sai ce mult L-au iubit!

Doamne ajuta !
Eu nu am citit prea mult din acest mare sfant ,de fapt am citit o sigura carte de mare folos.
Am incercat sa dau download si nu am reusit.
Ne puteti spune cum ati facut?

Nici eu nu am reusit sa downloadez fisierul, insa cred ca se poate incerca un copy-paste intr-un fisier word.

Un lucru facut din dragoste de Dumnezeu si de aproapele nu poate dauna sanatatii omului.
A ne ridica din starea de cadere in care ne aflam implica o greutate la care multi renunta, uneori chiar fara a incerca sa o biruie.

Nu imi place notiunea de "abstinenta", care indica parca o renuntare la ce e normal, cand de fapt ea implica o renuntare la ce este anormal. Randuiala fireasca a lucrurilor nu este "abstinenta", ci viata asa cum a randuit'o Dumnezeu. In stare de cadere fiind, nu avem puterea de a intelege ca trupul nu este un instrument pe care il posedam, putand sa'l folosim dupa bunul plac, ci un dar minunat, pe care avem datoria sa'l pastram intreg, sanatos si curat, datorie ce poate fi implinita numai "citind instructiunile de pe eticheta". Iar aceasta eticheta este Sfanta Scriptura si cuvintele pline de har ale marilor parinti duhovnici.

Buna randuiala a vietii trupesti dauneaza numai celor care nu citesc "inscructiunile" inscrise pe "eticheta" trupului primit in dar. Cand stim ce avem de facut, insa ne jucam neincetat cu "focul", atunci harul lui Dumnezeu nu ne pazeste nevatamati, caci, cautand la vointa noastra, nu gaseste nici curatie, nici hotarare.

Gandirea intunecata a unei lumi moarte sufleteste sustine cu tarie ca "odata inceputa viata sexuala, nu te mai poti opri, iar de te opresti, te imbolnavesti". Precum spuneam si mai sus, poti ajunge la suferinte trupesti sau la complexe psihice numai atata timp cat tanjesti dupa anumite fapte trupesti, neputand sa le implinesti. Insa, atata timp cat iti doresti sa te ridici din viata cea cazuta, in viata cea fireasca, bineplacuta lui Dumnezeu, harul te va intari intru toate si iti va arata cat de mult cauta sa ne insele duhul lumii.

Desi sunt sigur ca ai o mult mai mare indemanare decat mine in folosirea calculatorului, am dat o cautare pe google si mi-a iesit din prima acest link: http://www.cartidownload.ro/Diverse/...scetice_Vol_II
Nu acesta este cel de care m-am folosit eu cu ceva vreme in urma, dar este una si aceeasi lucrare cu 163 de pagini. Calitatea textului lasa uneori de dorit, mai apar intreruperi sau fragmente care se repeta. Principalul este ceea ce ne ramane in urma lecturarii. Eu multumesc lui Dumnezeu ca avem aceste sanse, noi cei ce putem folosi un calculator conectat la internet. Dar din Sf. Ignatie Briancianov avem foatre multe de invatat, iar eu l-am descoperit dand un clic la semnatura userului "omubun" la "Firimiturile ospatului". Si asa, din cautare in cautare, am aflat o multime de scrieri duhovnicesti in format pdf, pe care le-am inghesuit pe memory-stik-uri ca sa le folosesc la nevoie. Nadajduiesc sa-ti fie si tie de folos.

•“Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău.”

Vorbind la general abstinenta la barbat (intareste organismul) este mult mai benefica decat desfraul. Dar luind in calcul constitutia femeii lucrurile stau putin invers si sa o sa vezi si de ce:

•“Iată din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, care sunt substanţe absolut necesare sistemului nervos, atât bărbatului, cât şi al femeii, dar nu le prepară decât bărbatul. Aici e explicaţia fundamnetal biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat”.

•"Abstinenţa sexuală dă vigoare, dar din când în când, rar, trebuie soţii să se împreuneze, în afară de posturi (Sf. Pavel). Femeia (luata din bărbat) are nevoie de completare endocrină, prin contact, de la bărbat".

•"Femeia e necesar să fie căsătorită, de la vârsta împlinirii fiziologice, după 20 de ani. Pentru menţinerea sănătăţii are nevoie de combustibil masculin, care se poate obţine numai în viaţa conjugală, legală civil şi bisericeşte; ce se face prin desfrânare este spre pedeapsă. Femeile care nu primesc combustibil masculin, fie din lipsa căsătoriei, fie că se abţin de la raporturi conjugale, ajung la anxietate (stare de nelinişte, de aşteptare încordată, însoţită de palpitaţii, jenă în respiraţie etc, întâlnită în unele boli de nervi), nevroze, idei de sinucidere, agresivitate etc. Acestea pot fi şi efecte ale văduvei forţate (moartea prematură a soţului) sau ale sterilităţii."

•“Ştiinţa medicinii printre multele ei învăţăminte o are şi pe aceasta: a băgat de seamă că toate ţesuturile omului se pot drege, adică se tămăduiesc, numai celula nervoasă atinsă odată, nu se mai drege niciodată; lucrul ei se opreşte fulgător. Celula nervoasă să o asemănăm cu un ghem de la care pleacă fire în mai multe părţi cu rost de “telefoane”. Creierul ar fi ghemul cel mai mare, sau “centrala telefonică”, prin care sufletul primeşte veştile şi trimite hotărârile sale tuturor “creieraşilor”mai mici, celule împrăştiate în tot trupul. Prin creier lucrează mintea asupra trupului, care (mintea) este parte sufletului şi nu a trupului. Şi dovedeşte ştiinţa că desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoară milioane de celule nervoase”.

•“Energia genezică este necesară soţilor, în familia constituită legal, civil şi bisericeşte, pentru echilibrul mintal. Regula de aur constă în evitarea extremelor: nici abuz din partea unuia, nici refuz din partea celuilalt. Dar să nu se creadă că între cele două extreme totul este îngăduit. Trebuie păstrată o anumită frână, un anumit calendar, după calendarul bisericesc. Astfel trebuie păzite zilele de post de miercurea şi vinerea, care pentru creştini sunt două zile de întristarea, meditaţie şi rugăciune, nu de plăceri trupeşti. La fel duminicile şi sărbătorile, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie, jertfa Domnului nostru Iisus Hristos pentru noi; la fel şi zilele de spovedanie şi primirea Sfintei Euharistii; de asemenea posturile anuale”.

•“Despre „mecanismul funcţional al omului” putem spune mai întâi că omul are aproximativ 15 miliarde de neuroni, care aparţin sistemului nervos şi care au nevoie de hrană şi mediu: 1. Oxigenul din aer pe care hematiile din sânge îl duc la creier. 2. Glicogenul este zahărul special preparat de ficat pentru neuroni. Alcoolul, fumatul distrug ficatul... 3. Hormonii (adică produsul glandelor cu secreţie internă: epifiza, hipofiza, tiroida, timusul, pancreasul, suprarenala şi glandele sexuale) se varsă direct în sânge şi ageresc întreg organismul şi cu deosebire sistemul nervos...Hormonii sexuali alimentează şi ei creierul, în special centrul memoriei. 4. Somnul, dreptul la somn fiind obligatoriu... 5. O concepţie sigură de viaţă necesară aduce după sine înfrânarea de la orice excese... Concepţia de viaţă este aceea în care te integrezi trup şi suflet. Aceasta va frâna producerea hormonilor şi va echilibra sistemul endocrin”.

•“De multe din nevoile acestea sunt de vină şi părinţii celor două părţi. Aşa, de pildă, aş vrea să ştiu de ce nu-s părinţii la fel de grăbiţi şi cu însurarea băieţilor, pe cât sunt de grăbiţi şi cu măritarea fetelor? Fapta lor greşită încurajează tăinuit sau pe faţă frauda neomaltusiană – onania cu femeia, fereala, păzirea – ceea ce o plagă de-o nebănuită întindere în toate mediile sociale. Iată că, după scurtă vreme, se arată şi pedepsele acestei fraude, cu deosebire la femei: tulburări grave ale sănătăţii, feneomene dureroase ale pântecelui, tulburări îndeosebi nervoase şi mintale, cu desăvârşire necunoscute nici chiar medicilor. De la pântece durerile se întind la rinichi şi în josul pântecelui, uneori în membrele inferioare. Durerile se stârnesc şi cresc în vremea ridicării sau aşezării pe scaun, a ridicării vreunui lucru (şi peste toate în vremea intimităţii), lucru care aduce uneori grave neînţelegeri conjugale... Din nimicuri apar explozii violente, furii, adevărate sincope ale judecăţii, care nu mai pot fi înfrânate sau stăpânite”.
Astea-s frauda şi isprava. De aceea nu tăcem, ci demascăm, împinşi de milă şi ajutaţi de ştiinţă. Explicaţia: într-un raport conjugal normal, organele genitale feminine trec succesiv prntr-o fază de slăbănogire bruscă, ce stabieşte cursul regulat în circulaţia sângelui. Actul conjugal falsificat, neisprăvit, fără concluzia naturală, lasă să persiste în vase o stare de înecare, ce cu vremea ia un caracter permanent... Congestiile acestea cu repetiţie produc alterări intense şi profunde în sânul ţesuturilor, care-şi pierd astfel funcţiunea lor normală. Aşa se instalează, cu vicleşug, sterilitatea defnitivă, incurabilă, după câte o lungă perioadă de sterilitate voită”.

•“Înţelegând înfrânarea ca o condiţie de sănătate a sistemului nervos, iar desfrânarea ca o povârnire spre dezechilibru, e bine să precizăm limitele biologice ale acestei porunci a firii, evitând bănuiala de neînţelegere a chestiunii şi, pe cât cu putinţă, cârteala şi vijelia minţii… Deci n-am să stâmtorez pe nimeni spre porţile Cerului, ci ajut numai lămurirea problemei şi libera hotărâre a oricui, spre un câştig mai bun, aprofundând corespondenţa mediului endocrin cu mediul moral, şi reflexul lor în conştiinţa. Este o corespondenţă între trup şi suflet, între calitatea trupului şi caracterul sufletului; o interpătrundere ondulatorie”.

•“Şi încă nu am isprăvit corespondenţa endocrinologie – neurologie şi psihologie, mai trebuie şi genetică, fiindcă un convoi nesfârşit de necăjiţi mă sileşte să le scriu durerea.
Reamintim orânduirea firii, că organismul întreg şi îndeosebi sistemul nervos se dezvoltă bine datorită hormnilor genetici – însă numai sub o cenzură de înfrânare. De aceea, până la căsătoria legală, toţi tinerii trebuie să fie curaţi, cu fecioria păzită, şi băieţi şi fete. Minunea e şi cu putinţă şi cu trebuinţă”. - Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi - Parintele Arsenie Boca

Toti putem stii ce gandeau sfintii daca le citim scrierile. Tot ce au scris ei pentru noi exprima gandurile lor si rezultatul experientei lor in drumul cunoasterii lui Hristos.
Daca ati fi citit mai multe postari ale mele din trecut, ati fi vazut ca am sustinut intotdeauna ideea ca un sfant a fost mai intai un pacatos care s-a pocait, s-a curatit. insa atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Iar cel care a devenit sfant acela exprima idealul nostru pentru al urma.
Da, exemplele noastre trebuie sa fie Iisus Hristos, Maica Sfanta si sfintii. ei sunt idealul nostru.

Ati cunoscut vreun sfant in persoana ca sa puteti spune ca nu sunt o imagine idealizata ci doar simpli oameni care se lupta cu ispitele si atat? Aceasta atitudine de micsorare a ceea ce sunt sfintii nostri nu poate fi decat inselatoare.
Pentru mine, sfintii nostri reprezinta adevarate exemple demne de urmat daca vom dori sa ajungem si noi sa ne sfintim.
Eu consider ca nu am o imagine idealizata atata timp cat in fiecare seara in rugaciunile noastre invocam si ajutorul sfintilor sa se roage pentru noi ca sa ne mantuim prin rugaciunile lor.

Iata un extras din rugaciunile de seara:
"Sfinte si Mare Proorocule Ioane, Inaintemergatorule si Botezatorul Domnului, cel care ai patimit pentru Hristos si ai luat indrazneala catre Stapanul, roaga-te pentru mine pacatosul ca sa ma mantuiesc pentru rugaciunile tale (o inchinaciune).

Sfintilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, locuitorilor in pustie, calugarilor, patriarhilor, si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati castigat indrazneala catre Stapanul, rugati-va pentru mine pacatosul, ca sa ma mantuiesc cu rugaciunile voastre (o inchinaciune).

Sfinte Ioane Gura de Aur, cu Vasilie cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul, cu facatorul de minuni Nicolae si cu toti sfintii incepatorii ai preotiei, ajutati-ma si ma miluiti cu rugaciunile si ajutorul vostru (o inchinaciune).

Toate sfintele femei : mironosite, mucenite, tematoare de Dumnezeu si fecioare, care ati slujit Mantuitorului Hristos cum se cuvine, rugati pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o inchinaciune). "

As dori acum sa va rog sa imi aratati unde este atacul la persoana in cuvintele mele pe care le-ati citat. Le redau:
"In mintea sfintilor, a monahilor si a celor care au alungat aceasta patima a fost doar Hristos. Numele lui Hristos le-a umplut mintea, inima si gandurile. El le-a adus pacea si linistea . Unde este Hristos, nu pot fi nelinisti, sau crize de nervi.
Cine nu a inceput macar un pic sa faca loc lui Hristos nu poate intelege."

Omul cade si se ridica si iar cade si iar se ridica. Exista momente de retragere a Duhului si de revenire pentru cel care a cunoscut Duhul Sfant. Ati cunoscut vreodata cu adevarat Duhul Sfant? Nu e de ajuns sa avem pe buze numele lui Hristos trebuie sa il simti in in ganduri si in inima. Trebuie sa vorbesti cu Dumnezeu si sa il auzi sa il simti prin Duhul Sfant. Dar fireste ca noi cei care suntem jos, nevoitori incepatori, care nici nu am inceput curatirea nu putem pricepe asta si avem impresia ca cineva care ne vorbeste de Hristos sub prisma simtirii Duhului Sfant in inima, ne ataca la persoana.
Pana nu facem curatenie deplina in inima, pana nu alungam mandria si rautatea si gandul cel rau impotriva semenilor nostri nu vom simti cu adevarat pe Hristos, nu vom simti cu adevarat lucrarea Duhului Sfant.

V-as pune o intrebare. Cum il ai pe Hristos? Cum un om il are pe Hristos? Il ai doar asa ca il numesti si il doresti si vezi ca o anumita dorinta sau cerinta se indeplineste? sau simti efectiv lucrarea Duhului Sfant in tine, si ai efectiv convorbire permanenta si neincetata cu Dumnezeu? Si daca este asa cum exprim eu, prin lucrare a Duhului si convorbire cu Dumnezeu, atunci cand ajungem la aceasta si cum? Prin curatire si prin nevointa nu? Prin ridicari ale noastre si simtiri ale Duhului Sfant si prin caderi si retrageri ale Duhului Sfant, nu?
Dar cei care inca nu au simtit Duhul Sfant? Il au pe Hristos? sau doar il doresc? Ca sunt si oameni care au caderi si ridicari dar care nu s-au curatat indeajuns ca sa simta Duhul cel Sfant. Cu acestia cum este? Pot spune ca il au deja pe Hristos in inima lor?

oare noi unde ne pozitionam? Vorbim neincetat cu Dumnezeu? Il purtam in minte mereu? il simtim pe Hristos?

va recomand sa cititi "Vedere duhovniceasca" sa vedeti ce este cu adevarat in inima omului care inca nu s-a curatit si sa vedeti cum il primesti pe Hristos in inima. sa vedeti cat de rau doare inima la propriu, dupa ce alungi pacate, cat de rau doare inima la propriu incercand sa faci acolo largime printre pacate.
Am mai spus-o eu, omul astazi, majoritatea dintre cei ce traiesc in lume, da lumii din stramtoarea inimii sale. Nu da din largime ci din stramtoare. are acolo stramtoare multa, ca inca nu a scos afara pacatele toate si asa il simte si pe Hristos , si il are, tot in stramtoare.
Din stramtoare ies si simtamintele pentru aproapele, si atunci ies strambe.

Cine cunoaste Duhul Sfant acela nu are sa mai dea lumii decat iubirea ce vine din Duhul.

Sfintii parinti ne invata asa: acolo unde este pace si liniste in inima este Hristos, insa acolo unde este neliniste si agitatie si nervi acolo este necuratul. Si tot ei ne invata ca in omul in care este raul, nu poate fi Hristos. ca nu sufera amestec, nu poate intra Hristos in inima necuratita.

"Cine nu a inceput macar un pic sa faca loc lui Hristos nu poate intelege." sunt cuvintele mele. Puteti sustine contrariul?
Daca nu ai facut loc in inima lui Hristos si troneaza acolo satana cu tot alaiul de pacate , atunci mai poti avea intelegerea vietii?

Nu omul se sfinteste singur prin nevointa (faptele) sale, ci Dumnezeu sfinteste in dar omul. Este a Lui Dumnezeu a da si El da in dar cui voieste.

Apoi te contrazici singura:
Intai spui acestea (afirmatii care sint in acord cu ce a spus Diana):

Apoi te contrazici, spunand:



De ce o ispitesti?

Despre cine vorbesti aici?

Stii tu cui ofera Dumnezeu Darul Sau in inima altora? Tu te-ai gandit vreun pic cat poti sa smintesti cu astfel de afirmatii (facandu-i pe altii sa creada ca pina nu vor ajunge absolut perfecti la nepatimire totala nu vor putea sa simta lucrarea Duhului Sfant sau pe Hristos)?
Plus ca iar te contrazici - aceasta afirmatie contrazice primele doua afirmatii ale tale pe care ti le-am citat impreuna (cele referitoare la ridicari si caderi).


Este un dar de la Dumnezeu, nu este un rezultat automat al faptelor si nevointelor omului.

Nu omul se curata pe sine, ci Dumnezeu curata pe omul care se straduie sa-I implineasca voia. Este un dar de la Dumnezeu, nu un merit al omului.

Chiar crezi ca stii tu in inima cui poate sau nu poate intra Hristos (crezi ca are Dumnezeu vreo neputiinta)? Crezi ca stie lutul ce face olarul?

Fiecare gand bun de a face binele a fost pus in inima omului de Dumnezeu. Nu este un merit al omului, al efortului propriu al omului. Este un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu este cel care curata inima omului (daca omul doreste asta cu sinceritate si smerenie), nu omul prin eforturile sale proprii.

Abstinenta trebuie avuta in calcul si in perioada sarcinii si alaptarii:

•“Precum au fost purtările şi toate simţămintele mamei în vremea celor nouă luni, aşa va fi şi moştenirea copilului ce se va naşte pe toată viaţa sa. Dacă părinţii i-au tulburat tocmirea cu farădelegea desfrănării, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare”.

•"Dar cu ocazia asta vă leg – cu bună tocmeală: sfătuiţi pe oameni ca să păzească nepătată sarcina, căci orice legatură trupească peste copilul din pântece, e rea, căci se întipăresc în copil toate poftele părinţilor şi la împlinirea vârstei toate răsar ca ciupercile după ploaie, toate faptele tatălui. Cand creşte copilul, cresc şi faptele moştenite. De îndată ce oferi sufletului venit de la Dumnezeu o temniţă întunecoasă, peste care ai semănat toate roadele, va covârşi omul cel din afară pe cel dinăuntru. Şi chiar dacă Dumneze l-a trimis cu destinaţia de a fi preot, el fiind încărcat cu păcate, temniţa de pe el îl va strivi şi el va fi neputincios, ca să nu zic necredincios. El nu va avea puterea să propovaduiască cu toată puterea cuvântului lui Dumnezeu. Mai mult va fi spre sminteală. Va predica apă şi el va bea vin".

•“Problema iscată are şi urmări …: însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire (nivel de degradare morală) la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea – ceea ce o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul – evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor plecat spre onanie precoce şi târzie, şi predispus spre boli nevoase. Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos, sau de se vor căsători vor mări decăderea şi necazurile. De aici urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării, barbatul trebuie sa se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu”. Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărnicesc rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: „Să nu desfrânezi”.

•“Dar şi vremea alăptării trebuie ţinută curată, că încă e legat de mamă şi de purtările ei. Apoi nu poate rodi copil nou, pentru ca nu-şi poate împărţi sângele în trei părţi şi toate să meargă bine: o parte cu laptele, alta pentru sine şi a treia pentru cel de pe cale. Dacă sunt mai deşi decât îngăduie rânduiala aceasta, toţi sunt slabi şi nu-s de trai.
Dar de aici se mai înţelege ceva: că pe măsură ce s-a întărit desfrânarea în mădularele oamenilor, a scăzut şi puterea lor de apărare împotriva bolilor de tot felul, iar căzând în acestea foarte greu se tămăduiesc, deşi mijloacele de vindecare sunt din ce în ce mai bune. Orice fel de desfrânare e o putrezire înceată … ca gunoiul care arde … şi scurtează zilele omului”. - Tinerii, Familia si copiii crescuti in lanturi - Parintele Arsenie Boca

Imi pare rau ca rastalmaciti cuvintele mele in acest mod. Dar e dreptul oricui.
Nu am spus niciodata ca omul poate face ceva prin el insusi. Ci doar de la Dumnezeu.
Dumnezeu este drept si corect si iubitor cu toti oamenii si totusi sunt oameni care sunt pacatosi si traiesc in pacat. Si care refuza nevointa. Cu toate ca Dumnezeu nu ii uita nici pe ei. Si iata ca acestia nu se indreapta. Dupa gandirea dvs se pare ca Dumnezeu nu voieste sa dea daruri acestora, sau mai bine zis tuturor oamenilor la fel? de aceea nu se indreapta?

sau au libera alegere sa se nevoiasca si sa iubeasca pe Dumnezeu? La aceasta m-am referit nu la rastalmacirea dvs ca omul face ceva singur prin el insusi.
Fiecare om e liber sa aleaga si Dumnezeu asteapta alegerea noastra . Atat de mult ne iubeste. Cel care a devenit sfant mai intai a ales sa se nevoiasca si Domnul atunci l-a bucurat cu darurile Sale. Atat de mult s-a nevoit, si Dumnezeu l-a sprijinit si l-a condus spre sfintenie. Dumnezeu ne poate conduce pe toti spre sfintenie noi doar sa alegem sa ne nevoim.

Dumnezeu sfinteste omul vazand faptele omului. Omul fara fapte bune nu se va sfinti niciodata. Aceasta este o idee protestanta sa spuneti ca nu faptele sfinteste ci doar credinta in Dumnezeu. ca nu se poate mantuire doar din credinta fara fapte dupa cum nu se poate mantuire doar din fapte fara credinta. Asa citim in Evanghelie la Iacov.
Dumnezeu nu da in dar sfintenia cui voieste egoist, ci da tuturor care se nevoiesc si care fac faptele cele bune traind respectand Legea si poruncile Domnului.

Si ca sa se inteleaga pe deplin ce am vrut sa spun, ca sa nu se mai rastalmaceasca si intoarca cuvintele mele va dau un exemplu:
- in om se lucreaza din 3 parti: de la Dumnezeu de la diavol si de la el insusi. Gandurile noastre sunt tot asa: de la Dumnezeu, de la diavol si de la noi insine.

Daca eu nu am mancat de 3 zile si imi vine gandul ca vreau sa mananc acesta este de la mine ca simt ca trebuie sa mananc. Dar daca sunt satula si imi vine gandul ca mai vreau sa mananc acesta este de la diavol care vrea sa ma faca sa cad in pacatul imbuibarii pantecelui. Insa in clipa acea trimite si Dumnezeu gand bun si spune, nu e bine sa mananci odata ce deja te-ai saturat ca altfel iubesti mancarea asta nu pe Mine. Iar eu atunci trebuie sa aleg gandul bun sau gandul rau. De aceea avem ratiune si minte si judecata, pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Iaca-ta ca omul alege nevointa sau nu o alege. de aceea am spus ca sfantul atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Normal ca nu prin el insusi ci Dumnezeu vazand trezvia lui, si nevointa lui l-a sprijinit si l-a miluit cu daruri minunate.

Cine nu se lupta cu ispitele la propriu nu poate intelege aceasta. Cine nu se razboieste cu ajutorul mintii si ratiunii data de Dumnezeu sa discearna gandurile cele bune ale Domnului de gandurile cele rele ale diavolului acela bate pasul pe loc. Si acela degeaba spune Iisus Hristos eu te iubesc ca nu e de ajuns sa spunem cu buzele trebuie nevointa si lupta aceasta.

Eu stiu ca dvs aveti acum un cui in inima , va simt, de atunci de cand v-ati simtit cumva lezat ca am zis sa nu va necajiti si sa nu va consumati ca cele spuse de mine pe threadul cu porunca iubirii sunt de la mine si nu sunt din alta parte. Iertati-ma dar nu e bine sa fim gelosi pe oameni, iar daca un om mai greseste si mai cade, ca doar e om, nu trebuie sa sariti pe el din dorinta arzatoare de a arata lumii ca uite , uite cine e sfanta uite ce minuni spune incercand cu tot dinadinsul sa ii desfaceti vorbele in bucati dandu-le sensuri diferite.

Nu zic ca nu mai gresesc si eu, ca om sunt, dar sa va spun ceva, nimic din ce scriu pe aici nu este de la mine ci din ce am citit de la Sfintii parinti.

Asadar stati linistit ca niciodata nu am sustinut ca omul este stapanul gandurilor cele bune sau ca poate el insusi prin fortele lui sa faca ceva. Aici ati pus gandul rau inaintea gandului celui bun si m-ati judecat fara sa stiti exact cum sunt.
Da nu ma supar, va doresc spor in toate si Dumnezeu sa va calauzeasca pasii!

Ps:Cuvintele mele:
"Daca ati fi citit mai multe postari ale mele din trecut, ati fi vazut ca am sustinut intotdeauna ideea ca un sfant a fost mai intai un pacatos care s-a pocait, s-a curatit. insa atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Iar cel care a devenit sfant acela exprima idealul nostru pentru al urma. "

exprima cumva ideea ca s-a sfintit singur? ca s-a pocait singur? ca s-a curatit singur?
nici nu ma gandeam ca un ortodox ar putea gandi sau crede de un alt ortodox ca poate gandi ca se curata, se pocaieste si se sfinteste singur. de aceea nici nu am dezvoltat aici asta crezand ca toti ortodocsii stiu foarte bine ca toate de la Domnul sunt.
Insasi fapta dvs de a-mi pune in carca o idee neortodoxa cum ar fi aceea de a crede ca te mantui sau te sfintesti prin tine insuti arata ca judecati semenii punand imediat gandul rau inaintea gandului bun. Nu uitati domnule ca sunt ortodoxa pana in maduva oaselor si ca daca Sfantul Munte si Maica Domnului au facut cu mine o minune , scotandu-ma din fundul iadului apoi nu ma mai opresc din hotararea mea de a ma tine pe calea cea dreapta. indiferent cate ispite vin sa ma clatine in stanga si dreapta, alegerea am facut-o.

daca aveti dubii in privinta mea spuneti-mi ce dubii aveti si eu vi le explic. Ce am inima este si in minte, ce am in minte este si pe buze.

Cuvintele mele:
"
Citat1:
Exista momente de retragere a Duhului si de revenire pentru cel care a cunoscut Duhul Sfant.
---
Prin ridicari ale noastre si simtiri ale Duhului Sfant si prin caderi si retrageri ale Duhului Sfant, nu?

Citat2:
Cine cunoaste Duhul Sfant acela nu are sa mai dea lumii decat iubirea ce vine din Duhul.

Nu se contrazic una pe alta.

iata un citat din Sf. Teofan Zavoratul care exprima prima mea idee:
"Căldura duhului vine de la adierea harului. Dar în preajma ei se află orgoliul nostru.
Din cauza prelungirii acestei stări fericite, omul va începe ori să trâmbiţeze în jurul său, ori îşi
va însuşi acest bine, ori va nădăjdui mai mult decât trebuie: „Ei, de-acum, chipurile, ne-am
căpătuit”. Când aceasta se produce în om, Domnul îşi retrage harul şi îl lasă pe om singur. Iar
omul cu ce rămâne? Va simţi dezgust faţă de tot ce este duhovnicesc, apăsare şi indiferenţă...
ca şi cum toată căldura s-ar fi risipit printr-o ferestruică deschisă. Trebuie făcut focul, dar
lemnele nu se vând în forfota lumească, ci se păstrează în prăvălia Domnului. Deschide
prăvălia şi ia-ţi... Nu trebuie să fii ales ca să poţi intra. Cheia este plânsul, pocăinţa, frângerea
inimii sau pur şi simplu un strigăt răbdător către Domnul, un strigăt chiar fără chef, de
nevoie... Atunci Domnul ne va întoarce iarăşi căldura Sa... Asta se numeşte o retragere
pilduitoare a harului."

Credeti ca noi am ajuns la masura aceasta? Aceasta este nevointa , plansul, pocainta, frangerea ca sa dobandim Duhul cel Sfant. La inceput vine, se retrage, plangem ne pocaim, curatam, ne nevoim iar vine , de nu suntem atenti si trezvie iar cadem.
Dar vine un moment in care:

A doua mea idee expune finalul acolo unde trebuie noi sa ajungem, acolo unde au ajuns sfintii, de la care nu se mai retrage Duhul Sfant si care atunci ei dau constant iubirea cea dumnezeiasca de la Duhul , pe toata o revarsa spre oameni.
Aceste doua idei nu se contrazic ci exprima etape diferite.

Adevarat ca eu concentrez mult si incerc sa spun multe in cuvinte putine, sa ma iertati cu totii ca nu gasesc intotdeauna cuvintele cele mai maiastre sa exprim tot ceea ce vreau eu sa va spun.
de aici poate neintelegeri, recunosc acum ca eu port vina ca nu am rabdarea deplina sa explic cu de-amanuntul totul ca sa nu mai fie interpretate gresit cuvintele mele.
Iertati-mi greselile.
Doamne ajuta!

PS. Diana a avut de obiectat altceva nu asta. Pe ea a suparat-o urmatoarea fraza. De ce o fi suparat-o tocmai pe ea fraza aceasta eu nu stiu. Iata fraza:
""Cine nu a inceput macar un pic sa faca loc lui Hristos nu poate intelege."

Dar va intreb si pe dvs la fel ca pe ea:
Puteti sustine contrariul?
Daca nu ai facut loc in inima lui Hristos si troneaza acolo satana cu tot alaiul de pacate , atunci mai poti avea intelegerea vietii?

"Noi avem propriul nostru motiv pentru pierderea chefului şi pentru răcire. Ele sunt
inevitabile pe calea spre izbândă. Se potrivesc cu zicala: „De un mal s-a-ndepărtat, la celălalt
n-a acostat”. Este un fel de stare de cumpănă, care nu este de început, iar apoi, pe drum, mai
revine din când în când... Inima nu s-a desprins încă complet de cele sensibile, şi nici nu s-a
înrădăcinat în cele duhovniceşti. Chemări dintr-o parte şi dintr-alta o vor ameţi şi o vor învălui
în ceaţă pentru o vreme... de aici, indiferenţa şi lipsa de chef... Trebuie să răbdăm puţin şi va
trece...
Iată, deci! Să ne nevoim câte puţin cu răbdare şi cu dăruire faţă de Domnul. Puţin a
rămas! Va veni ceasul, când ne vom înfăţişa în faţa Domnului şi ce-I vom spune? Că ştim să
dansăm, să vorbim franţuzeşte, să apreciem cu se cuvine piesele de teatru? Vai nouă!
Cumplită nenorocire! Atunci ne vom zbate de colo-colo, dar va fi prea târziu... Dă-ne,
Doamne, o clipă, o clipă să ne căim! Iar dacă nu ni se va da... este pentru că am tulburat
rugăciunea cu baluri şi cu teatre..." Sf. Teofan Zavoratul

ei, iata, sa ne nevoim un pic cu rabdare si daruire. Iaca omul trebuie sa se nevoiasca, sa rabde. Daca este nevoie de nevointa si rabdare pentru a dobandi Duhul Sfant asta nu inseamna ca Dumnezeu are neputinte.

iata aici o sminteala ce spuneti. "inima in care poate sau nu poate intra Hristos" pai aici e vorba de putinta lui Hristos? despre asta este vorba? care va sa zica Hristos intra in orice inima fie ea si murdara ca doar poate, nu , doar El nu are nici o neputinta.
Deci la o parte cu Sfanta Traditie, la o parte cu tot ce ne invata sfintii , la o parte cu tot. Si ce daca inima mea e murdara ca la Domnul toate sunt cu putinta si intra Hristos si in inima mea murdara. mai sa fie, curata nebunie.

Ia uite aici ce spune un calugar atonit in scrierea "Vedere duhovniceasca":

"Deoarece împãratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât
orice curãtenie, nu intrã la întâmplare în inima murdarã, nesocotitã si nepregãtitã, pentru
cã se spune: "In inima nesocotitã Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi".
Ci intrã în inima socotitã, pregãtitã si curatã. Ascultati pe proorocul David, care zice
despre aceastã pregãtire a inimii astfel: "S-a pregãtit inima mea", apoi "Voi slãvi si voi
cânta în slava mea", ceea ce aratã cã mai întâi trebuie sã ne pregãtim inima curatã pentru
primirea lui Hristos si, dupã ce îl primim în inimã pe Hristos, putem sã spunem
rugãciunea si sã o avem fãrã încetare în inima noastrã, bucurându-ne si veselindu-ne,
dupã cum spune Apostolul: "Strigând si cântând în inima noastrã Domnului".
Iar pregãtirea inimii este aceasta: postul permanent, chinuirea si ostenirea fãrã mãsurã a
trupului, umilirea excesivã. Pentru cã, pe de o parte, postul neîncetat curãteste trupul
postitorului de lucrarea si de materia poftei celei rele, pe de altã parte ostenirea trupului
mordficã zvâcnirile necuviincioase ale cãrnii, iar umilirea exageratã aduce rugãciunea si
devine, într-un anume fel, ca o prevestitoare a acesteia. Precum steaua de dimmeatã ne
aratã si ne vesteste cã peste putin timp va rãsãri soarele strãlucitor, care odatã rãsãrit va
lumina cu razele sale lu mea întreagã, tot asa si umilinta binevesteste celui ce se
pregãteste vestea cea bunã a mângâierii si-i aduce la cunostintã cã din clipã în clipã
rugãciunea va sosi în inima lui. Odatã venitã rugãciunea, aceasta va lumina sufletul si
inima si mintea cu razele luminoase si strãlucitoare, care izvorâsc în chip sensibil din
numele lui Hristos."

Acesta este temeiul pe baza caruia eu am spus: Hristos nu intra in inima necuratita. Si mai e un temei. Eu insumi: la mine vad asta. Insa cu cat curatesc mai mult, cu atat vad mai multe pacate dar ma bucur sa sper ca voi intrezari asa prin ceata parca pe Hristos, inlauntrul meu. Asta este nadejdea mea.
tine mintea in iad si nu deznadajdui.
Eu ma gandesc ca aceasta trebuie sa fie nadejdea tuturor si sa nu se piarda cu firea gandind ca doar cand or fi complet despatimiti vor cunoaste pe Hristos pe deplin , pierzandu-si nadejdea si speranta.

Dobrin draga eu cred ca tu ai bunavointa multa dar esti cam sacaitoare. Tii cu tot dinadinsul sa iti spui parerile in toate directiile si sa-i convingi pe toti ca ai dreptate. Mesajele tale sunt lungi si de cele mai multe ori imi lipseste rabdarea sa le citesc in intregime. Pe mine ma irita insistenta cu care abordezi unele invataturi, suna ca si cum vrei sa faci "educatie" ortodoxa cu forta dupa metodele tale didactice. Recunosc ca masura mea de despatimire este redusa, asadar te rog sa ma ierti ca ma irit si ca am fost asa directa cu tine.

Iarta-ma draga mea, daca te sacai. Nu, nu vreau sa fac educatie ortodoxa mai ales ca aici citeste cine vrea. Daca nu vrei sa citesti, nu citesti ca nu e obligatoriu. Nu ma supar pe tine , cum sa ma supar, doar tu faci ce vrei si fiecare face ce vrea, nu am sa indraznesc niciodata sa te fortez.
Acum stii cum e, cand un om incepe sa vorbeasca, vocea lui nu ajunge doar la urechile unui om , mai aud si altii, adevarat, cam razbate in multe directii. Acu ce sa faca omul? sa taca, ca sa nu auda si cei care nu sunt interesati de ce zice? sau sa vorbeasca stiind ca sunt si din cei care vor sa il asculte? Noi avem libertatea de a alege. Nu ne place ce spune un om nu e nimic, ne intoarcem si plecam , poate altuia ii place si asculta. de ce sa privam pe unii semeni de ai nostri de a asculta ce le place? De ce sa fim egoisti?

uite, din ce scriu eu citeste doar cuvintele sfintilor pe care le citez si atunci se va linisti si inima ta si nu va fi pusa la incercare nici rabdarea ta. daca vrei. Nu te fortez. Fereasca Domnul. Nici Dumnezeu nu forteaza pe nimeni sa-l iubeasca ci il lasa sa aleaga, darmite eu o neinsemnata si o pacatoasa.

Draga mea draga, nici de am fii langa cel mai murdar om care miroase si cauta in gunoi, nici de am fi langa cel mai sarac om care doarme sub cerul liber, nu trebuie sa ne iritam. Semenii nostri nu trebuie sa ne irite niciodata. de fapt nici nu ne irita semenii pe noi, ci necuratul ne zgandare si ne provoaca iritare. Cum sa dam vina pe semeni! Ar fi nedrept.

Dar daca tu crezi ca eu te sacai, desi nu schimbaram pana aici nici un cuvant vreodata, te rog sa ma ierti ca eu nu am vrut sa te sacai vorbind despre Dumnezeu ci am vrut sa ne bucuram impreuna vorbind despre Dumnezeu. Cine vrea se bucura cu mine, cine nu, nu.

Draga mea la fel de draga:3:
asa e, fiecare e liber sa citeasca ce-i e de folos si mai ales ce ii face placere... dar daca tot suntem pe taramul acestui topic, o sa-ti dau un singur exemplu in care sfaturile tale sunt mai degraba daunatoare.

Crede-ma, nu e universal valabil ce spui tu aici, cat despre statul ca lemnul intre lemne, eu cred ca e mai pacat sa faci asta decat sa participi firesc acceptand neputinta de intelegere a celuilalt (relativ la zilele de interdictie din posturi si sarbatori).

Imi pare tare rau ca nu poti intelege asta. Dar te inteleg ca nu poti intelege , netrecand prin asa ceva.

Atunci cand Domnul iti poarta gandurile, cand rugaciunea ta este neincetata, ea curge singura tot timpul in toate momentele si in toate clipele vietii. Domnul se roaga pentru tine, si asa cum spunea un batran monah imbunatatit (Parintele Paisie Aghioratul) tu stai asa, si el se roaga pentru tine. Atunci nu mai ai simtirea celor pofticioase trupesti mai ales in zilele interzise. Nu tu stai ca lemnul intre lemne ca asa vrei ci Domnul lucreaza prin tine si il face pe celalalt sa inteleaga lucrarea Lui. Prin Domnul nu mai simti pentru ca pacatul nu te mai atinge. pentru ca tu strigi Domnului in tine sa te ajute, sa ajute jumatatea ta sa inteleaga si ea. Si Domnul negresit ca ajuta.
Iar atunci cand toate sunt facute cu respectarea Legii, Domnul binecuvinteaza si bucuria trairii alaturi de jumatatea ta este deplina. Simti binecuvantarea lui Dumnezeu si o va simti si aproapele tau.
Prin tine simte aproapele tau lucrarea Domnului si singur va intelege cand este binecuvantat si cand nu.

Aceasta expresie "ca lemnul intre lemne" daca ai avea bunavointa sa citesti un pic mai sus pe acest thread vei vedea ca este explicata in postarea despre viata Sf. Simeon cel Nebun dupa Hristos.

Invatatura mea nu este daunatoare ci este practica trairii intru Hristos. Imi deschid inima si sufletul voua oamenilor, cine vrea sa primeasca bine cine nu, nu.

Insa daca vei sta ca lemnul intre lemne dorind tu sa inveti partenerul si pedepsindu-l ca nu intelege, cu siguranta ca vei strani mania jumatatii tale. De aceea zici tu acum ca nu e universal valabil. Deci un lucru extrem de important pe care nu l-ai inteles este acesta: de la cine pleaca actiunea: de la tine incercand cu mandrie sa impui sau de la Dumnezeu. cand vine de la Dumnezeu aduce pace, intelegere si iubire. cand vine de la tine, din mandria ta aduce neintelegere si dezbinare.
Nepricepand aceasta unii zic, nu e universal valabil.

Primul pas pe care va trebui sa il faca cineva este sa se lase in voia lui Dumnezeu. Iar in situatile dificile, va trebui sa ceara lui Dumnezeu cu inima curata sa ii dea intelepciune si sa ii arate ce are de facut. Domnul degraba va alerga la el si il va invata.