Cei care isi doresc masini la mana a doua,.au deja in.ei aceasta patima a desfranarii si nu vor fi niciodata familisti pentru ca intreaga relatie se va baza pe alte "principii". Poate nu ai cautat unde trebuie. Locurile pe care le frecventezi poate nu sunt cele mai potrivite in a -ti gasi jumatatea... Dumnezeu raduieste totul dar trebuie sa mai participi si tu daca iti doresti o familie. Daca nu, atunci menirea ta este alta (una binecuvantata).

Si ce sa faca acum "masinile de mana a doua" ? Nu mai au dreptul sa aibe si ele o familie? Mmm? Intreb caci, multe fete, adolescente chiar, care nu au primit educatie ortodoxa acasa, au cazut in acest pacat, au facut aceasta greseala. Am vazut ca fetele isi pierd fecioria de cele mai multe ori din cauza presiunilor puse pe ele de catre iubit si ptr. a nu fi parasite. copilaresc, stiu. Dar multe sunt naive, se lasa pacalite cu te iubesc, promisiuni de viitor. Chiar vb. cu o fata de vreo 15-16 ani si mi-a zis "Cine te mai ia daca nu ai relatii intime?". Multe tinere au aceasta mentalitate, si daca mai au si parinti "moderni"...

Ori daca doresc sa se indrepte sau daca s-au indreptat deja, aceste "masini de mana a doua" pot avea o familie fericita. Eu zic ca au tot dreptul si ca toti merita o adoua sansa si o mana intinsa. Mi se pare putin cam dura aceasta expresie, "masina de mana a doua". Poate am interpretat eu gresit, insa eu prin aceasta expresie "masina de mana a doua" inteleg ca o fata care si-a pierdut fecioria inainte de vreme, gata, nu mai e buna de sotie si nu mai poate avea o familie si un sot bun.

Asa nici mie nu-mi plac barbatii de mana a doua, dar daca a fost o greseala din trecut si s-a indreptat si a pornit pe calea cea dreapta, trec peste, caci daca Dumnezeu iarta, eu cum sa nu iert?!

Sa nu le privim de sus pe cele care au cazut in pacatul desfranarii. Si fecrioarele si desfranatele au sanse la mantuire si la sfintenie. Sfintele sunt dovada ca se poate in ambele cazuri sa te mantuiesti.

In rest ai dreptate, cine vrea o fata cu experienta, deobicei nu o vrea ptr. familie, ci ptr. distractii. Iar fecioria se poate pastra si in prezent, e greu totusi, dar nu imposibil.

Pe ortodoxia tinerilor este o campanie "Mii de tineri isi pastreaza fecioria". Mi se pare f. frumoasa initiativa. Am citit si marturiile celor care se pastreaza si marturiile celor care au facut aceasta greseala si acum regreta. Am avut ce invata din marturiile lor.

Eu nu am cunocut pana acum tanar care sa doreasca sa isi pastreze fecioria pana la cununie si care sa astepte dupa fata. Am intalnit chiar si fiu de preot cu apucaturi dastea. Stiu ca sunt destui, insa nu am avut sansa sa ii intalnesc.

Şi mie mi s-a părut cam dură expresia, şi judecata care se pare că stă în spatele ei... Să sperăm că este o duritate la adresa păcatului şi nu a persoanei.

Mulţumesc, Laura, pentru mesajul echilibrat!

Nu am vrut sa jignesc pe nimeni. Ideea este ca lucrul acesta nu este normal, asa cum societatea de astazi il vede. Normalul a degenerat. Eu am spus de acest termen pentru a trezi la realitate tinerele care considera ceva normal sa "il incerci" pentru ca doar asa il cunosti. Daca unei fete i s.a intamplat sa isi piarda fecioria inainte este pacatul ei si trebuie sa il suporte indiferent de context, are o parte de vina insa asta nu inseamna ca nu isi va mai face o familie. Nu ma intelegeti gresit. Normal este ca tinerii sa se pastreze pentru a avea o casnicie binecuvantata.

Imi cer iertare daca ati inteles altceva. Duritatea este la adresa pacatului si la adresa tinerei generatii (si nu numai), care considera nefirescul, firesc. Concubinajul nu este normal, frica de angajamentul casatoriei nu este normala, copii crescuti doar cu un parinte (pentru ca femeia are cariera si n.are nevoie de barbat) nu este normala. Daca normalizam toate aceste lucruri, ce se va alege de noi? Hai sa normalizam si homosexualitatea si drogurile si prostitutia... Raportati-va la adevaratele valori umane. Asemanati.va cu Dumnezeu mai mult... Sunt dura pentru ca vreau sa trag un semnal de alarma in aceasta problema.

Acum inteleg ce vroiai sa spui, insa tot raman la parerea mea ca expresia in sine e prea dura si suna a judecata, putem ataca pacatul si anormaliile si cu alte expresii care sa nu dea impresia de etichetare.

Ai dreptate in ce spui. Nu este normal ce se intampla in ziua de azi cu fetele, baietii-caci si ei trebuie sa fie feciori, fecioria e ptr. amandoi nu doar ptr. fete, dar multa lume vad ca uita treaba asta, nu e prea ok sa se treaca cu vederea barbatii care si-au pierdut fecioria, iar fetele sa fie facute in tot felul; o fecioara merita un fecior ca si sot- Insa nu este vina lor 100%. Eu nu pot sa dau vina complet pe o fata de 18 ani care nu mai e fecioara, caci cauzele pot fi multiple.

Pr.Arsenie Boca spunea asa: prezentul este viitorul trecutului. Deci tinerii din ziua de azi sunt viitorul generatiei trecute. Sa nu-mi spuneti ca desfranarea asta a inceput dupa 89. De pe vremea comunismului s-a inceput cu concubinaje, cu avorturi, cu pierderea fecioriei etc. Asta daca nu mai devreme. Daca si parintii si rudele, oameni care ar trebui sa fie maturi si cu experienta de viata isi indeamna copii sa testeze apele, sa stea in concubinaj sa nu se grabeasca sa se casatoreasca, ca de, trebe cariera intai, ce sa mai zicem de tineret. E vina mea, a voastra, a societatii, a scolilor, a preotilor, a parintilor, a presei. Ptr. a indrepta acesta chestiune este nevoie de pocainta in masa, nu doar a tinerilor, ci si a parintilor si a bunicilor. Vrem o natie curata, trebuie sa o nastem, trupeste si duhovniceste.

Daca fata si-a pierdut fecioria, se poacaieste, se roaga, plange ptr. pacate, si se abtine pana la casatorie, sufleteste este ca o fecioara. Fecrioria sufleteasca o poti recupera. Iar ptr. pacate, fiecare va da socoteala, cel mai bine ar fi sa dam socoteala aici pe Pamant.

E complicata pb. Nu stiu daca se va rezolva prea curand. Daca se va rezolva. Ai citit de pe site despre acea campanie si din marturii? Cum ti s-au parut?

:5: Stii, cred ca daca am fi avut aceasta discutie fata-in-fata nu ar mai fi fost neintelegeri, caci practic si tu si eu suntem pro-feciorie.

"Masini la mana a doua"?
Ma scuzati,dar exprimarea asta este jignitoare pentru o femeie care are si ea suflet,constiinta si dreptul la mantuire.Femeile nu sunt niste aparate,nici masini care au fost construite pentru un scop meschin,comercial si nu se impart in categorii ca:masini noi,de mana a doua si hodoroage.

Apoi,sa stiti ca eu chiar ma bucur cand o femeie usoara,se maturizeaza,se potoleste din aventuri,se casatoreste si are copii.Multe dintre ele inca au o sansa de la Dumnezeu,nu se stie ce este in sufletul fiecarui om!
Va rog fiti mai ingaduitori cu oamenii,ca doar sunt semenii dvs!

In cazul in care dvs v-ati casatorit virgina,este intr-adevar o mare virtute pt aceste vremuri,si chiar cum zicea cineva"o cruce foarte greu de dus"insa este o realizare personala intre dvs si Dumnezeu,nu intre dvs si societate,unde doriti sa bravati;nu este cazul sa va faceti pacate fiind atat de intransigenta fata de altii care si-au consolidat personalitatea sub alte orizonturi,nu s-au nascut in familii in care valorile crestine erau in topul prioritatilor s.a.m.d.
Nu doresc sa va fac suparare,insa aceasta expresie suna ciudat din gura unei femei crestine.Mai bine sa folosim termenul de curve=au facut pacatul curviei,s-au desfranat inainte de casatorie.

Strabunicul meu,Domnul sa-l odineasca in randul dreptilor,se intrista si plangea pentru fiecare om de care auzea ca pacatuieste intr-un fel(betiv,scandalagiu,curvar,hot),isi ridica ochii la cer si spunea"Doamne,te rog iarta-i ca nu stiu ce fac cu sufletul lor!"
Si eu am aceiasi pozitie!

Cu siguranta am fi discutat altfel. Totul se datoreaza departarii de biserica. Parintii nu mai cred, copiii continua pacatele... Trebuie sa ibcepem noi lupta aceasta duhovniceasca. Sa ne crestem copiii asa cum trebuie: intru frica de Dumnezeu si iubire "nebuna" pentru El. Eu cred ca putem face acest lucru. Depinde de osteneala pe care o depunem. Copii absorb totul ca niste buretei. Daca le dam ce trebuie cat sunt mici, va fi totul mult mai usor cand cresc indiferent de ispite.

Se pare ca si dumneavoastra ati inteles gresit formularea. Nu vreau sa jignesc pe cineva. Doar ca trebuie sa intelegem ca anormalul nu este normal. Cititi ce am scris mai sus. Pace!

Am inteles intentia dvs si ura pe care o aveti vizavi de pacatul in sine,multi suntem in asentimentul dvs!
Eu am scris mesajul anterior doar ca indignare a alaturarii termenilor"femeie"-"masina".
Daca acceptam acest termen de comparatie,ajungem sa fim trimise la groapa de fier vechi sau sa fim bune doar de piese de schimb.

In rest,va dau dreptate asupra subiectului,fara suparari!

A fost un raspuns dur la mesajul anterior unde cineva scria ca baietii prefera "experimentatele" . Cand sunt cu adevarat indragostiti nu vor prefera aceste fete. Nu spun ca daca au gresit nu au dreptul la o familie. Trebuie sa isi spovedeasca pacatul si sa intre in normalitate.

Apropos de subiect,va trimit un link cu o fata pe care eu o indragesc mult :)
Este nimeni alta decat o atleta americana(si ce frumusete!!)in varsta de 29 de ani care este hotarata sa ramana virgina pana la nunta!
Felicitari si sa fie un exemplu pt toti tinerii moderni!

http://www.huffingtonpost.com/2012/0...n_1539056.html

Si totusi mai exista asemenea tineri si tinere. Am mai multe prietene care s-au casatorit fecioare si sotii lor au fost la fel de curati, au pus temelie buna caminului lor. Am si prietene care nu au acordat mare importanta acestui lucru iar acum regreta mult. Din exemplele pe care le cunosc am invatat ca atunci cand te raportezi in primul rand la Dumnezeu, la legea Lui, iti va fi bine chiar daca pe moment nu intrelegi si respectarea unei porunci implica suferinta neimplinirii voii.

Am ascultat la o conferinta un raspun foarte interesant al unui Parinte la intrebarea de ce este pacat ca doi tineri sa fie impreuna inainte de nunta? Parintele spunea ca Biserica acorda o mare importanta acestui act de o profunda intimitate, de aceea el nu se poate petrece oricum si cu oricine, implica o taina si o maxima intimitate ce nu se poate repeta cu n persoane, ci doar cu acea persoana cu care ai venit inaintea lui Dumnezeu si ai primit binecuvantarea intemeierii unei familii. Relatia intima in felul in care este inteleasa astazi este subestimata, nu mai este apreciata la adevarata ei valoare, nu mai este inteleasa dincolo de placere. Raspunsul Parintelui a fost mult mai complex si mai bine argumentat.

Si la noi astilalti de ce ar fii mai usor? Ca la noi mai e si mandria comparativa de goriloi in calduri.

Duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor acţionează, în primul rând, prin sugestii. Gânduri şi idei. Planul psihic este domeniul lui prediclect, că la cel spiritual, propriu-zis, nu are acces. Primul obstacol în calea unei vieţi curate este gândul că acest lucru e foarte greu. Ceva atât de greu, încât nu prea se poate. Este demobilizator acest gând. Nu vine de la Dumnezeu. De unde ştim asta ? Gândurile care ne slăbesc voinţa şi ne iau speranţa nu vin de la El.

Al doilea obstacol este gândul că ceea ce era cât de cât mai uşor ieri, azi e mult mai greu, din cauză că s-ar fi schimbat norma socială. Ieri, presiunea socială era spre curăţie, pe când azi este spre curvie. Şi gândul acesta, parţial adevărat, vine de la diavol: el ştie să se bazeze pe jumătăţi de adevăr, combinate cu minciuni învăluite, rezultatul fiind în direcţia dorită de el.

Deci, curaj !

Stiu ce zici. Am zis ca stiu ca sunt destui care se pastreaza, insa eu personal nu am intalnit persoane, nici fete nici baieti. Vorbeam de oamenii pe care i-am intalnit pana in prezent. Eu n-am avut nici o relatia dasta cu un baiat, desi prietenele mele din liceu erau cu acelasi baiat de 1-2 ani. Evident, eu eram de plans. Insa acum zic ca a fost bine ca nu am avut parte de asa o experienta in liceu, desi la vremea aia vroiam insa nu a fost sa fie. :)

Mie nu mi-a explicat nimeni care e treaba, tata a zis ca chestiile astea le invat singura. La mine in familie nu s-a pus/se pune accentul pe feciorie, dar nici pe casatoria de proba. Pur si simplu a trebuit sa ma educ singura in aceasta privinta. Insa, mi s-a spus sa nu ma casatoresc pana nu imi fac o cariera. Deci, daca eu cunosc pe cineva acum si peste un an ma casatoresc ar fi o dezamagire. Sunt tare aiuriste aceste mentalitati.

N-am reusit niciodata sa exprim ceea ce simt legat de baietii "inceputi" mai bine decat ati facut-o dvs. Exact asa simt si eu. Durerea dilemei intre : "Trebuie sa-l iert si sa-l iau asa" si "Oare cata liniste pot avea stiind ca sunt a n-a, ca sunt comparata si ca nu iau in primire un om nou"

Ce ma intriga pe mine cel mai tare e ca multe din cuplurile care nu s-au casatorit feciori o duc extrem de bine, nu numai material, au in general o viata linistita, cu iubire, copii, intelegere si tot ce le trebuie. Si cunosc atatea persoane care si-au pazit fecioria si sunt singure, triste, demoralizate, cu complexul unei tinereti goale si lipsite de bucurii. Si inca pe acestia din urma ii mai si cearta pana si duhovnicii ca sunt prea pretentiosi.

Scuze ca ma bag si eu in discutie, dar m-au frapat un pic ideile pe care le vehiculezi. Cum adica, tu iti pui problema asa in general, ca "trebuie sa-l ierti" si sa-l iei "in primire" ? Pai draga Aurelia, nici nu-i de mirare ca nu se apropie barbatii de tine, cu optica asta a ta. Probabil emiti feromoni negativi, sau ceva similar detectabil de la distanta!
In primul rand, ca nu ti-au gresit tie personal; acolo Ionela dadea un exemplu concret, cineva a gresit in relatia fata de ea, eu asa am inteles, ca nu vorbea in general. Apoi, cu luatul in primire... expresia in sine nu e deloc sentimentala; hmm, daca asta e ce pui tu la baza unei relatii personale cu un baiat, atunci nu te mai plange ca esti nemaritata. Ca sa nu mai zic de pretentii, sa fie "neinceput" ...apropo, cum faci, il intrebi la prima intalnire?! Daca ajungi pana acolo, fireste.

Bine v-am regasit!
Observ ca s-a scris mult pe threadul asta de cand nu am mai intrat eu.
Ce sa zic? Parerile sunt impartite, e firesc sa fie asa, insa cel mai mult mi-ar placea daca ne-am respecta unii altora parerile. De pilda, daca Aurelia gandeste intr-un fel si Mirela gandeste in alt fel si iarasi eu gandesc diferit, cred ca n-ar trebui sa fie pretext de judecare a celuilalt. Fiecare a avut propriile lui experiente de viata si, in general, isi bazeaza deciziile pe anumite concluzii sau principii de viata.
Inca un lucru: chestiunea aceasta a fecioriei observ ca se discuta fara probleme in privinta fetelor, insa cum vine vorba de baieti... gata! Cum adica, sa intrebi baiatul asa ceva?! Normal ca nu e nimeni atat de ciudat incat sa intrebe direct - eventual si de la prima intalnire - astfel de chestiuni, insa atunci cand cele doua persoane se apropie sufleteste una de cealalta si incep sa priveasca impreuna la un viitor comun, mi se pare absolut normala o discutie, foarte de bun simt, despre chestiunea asta. La urma urmei, discutam despre familie, prieteni, profesie, idealuri, starea sanatatii, filme si o gramada de lucruri personale, iar acesta - atat de important - de ce sa ramana intr-o ceata promiscua? De ce sa nu discuti, cu tot bunul simt de care esti in stare, ce parere are omul respectiv despre viata de familie, pregatirea pentru viata de familie, feciorie si fidelitate?

In fine, referitor la ceea ce scriam acum ceva vreme pe acest subiect, am luat decizia de a ma desparti de persoana cu care eram prietena la acel moment, din multe motive mai mici sau mai mari, printre care faptul ca gandeam cu totul si cu totul diferit despre feciorie, Taina Nuntii, viata de familie si copii.
De aproape un an sunt "singura", m-am dedicat familiei, Bisericii, serviciului, prietenilor... dar ceva lipseste. Este dificil si realizez ca, pe masura ce timpul trece, va deveni, poate, mai greu sa intalnesc o persoana potrivita si ca varsta si ca gandire. Baietii de 27 de ani, cat am eu acum, cauta fete undeva la 20-25 de ani, iar apropourile care apar - indiferent cat esti de la locul tau - din partea unor barbati peste 40 de ani (eventual si insurati...) nu pot decat sa ma ofenseze.

Deci, rabdare si iar rabdare, lupta cu cartirea care da tarcoale si incercarea continua de a gasi tot felul de activitati care sa ma tina ocupata. De multe ori insa, mai cu seama in cele mai frumoase sau mai grele momente, sufletul tanjeste dupa "acel cineva" cu care sa imparta bucuria sau tristetea. Seara mai cu seama, cand inchizi usa casei si esti mereu singur, fara sa ai cui spune "noapte buna" si nici "buna dimineata", situatia nu este deloc usor de infruntat. Rugaciunea, cartile, muzica, etc. toate sunt minunate, insa vine momentul in care devine plictisitor, trist si deprimant sa vorbesti mereu cu tine insati/insuti. Cu cat trec anii, cu atat apar intrebari de genul "care este rostul vietii mele?", "cum sa imi gasesc implinirea?", etc.
Deci, daca voi stiti solutii sau "retete" (sfaturi, indemnuri, etc.) nu ezitati sa le impartasiti cu cei care au nevoie de putina nadejde.

Draga Ionela,
Nu esti singura. Esti libera. Vezi ce vrei, ca s-ar putea sa si capeti, si sa nu regreti dupa aia vremea in care erai atat de libera si puteai sa te ocupi de tot ce te bucura (carti, flori, plimbari, serviciu etc, nu neaparat in ordinea asta). Toate sunt la vremea lor si dupa cum vrea Dumnezeu. Daca pentru tine a vrut sa ramai necasatorita pana la varsta asta, asa a fost sa fie. Mergi la biserica, roaga-te, vezi de activitatile care iti fac placere si traieste cu bucurie, ca viata e data ca sa ne bucuram de ea, nu sa numaram filele din calendar pana la venirea printului pe calul alb. Cateodata se intampla sa vezi neclar de la atatea lacrimi de asteptare, si sa il confunzi cu zmeul. Asta e, se mai intampla. Daca o sa fie sa te mariti, o sa te mariti. Unele femei se marita la 18 ani si regreta dupa aia o viata ca au un sot imatur, alcoolic, drogat, afemeiat sau mai stiu eu cum. Altele se marita la 50 si tot aia gasesc :) Sau poti sa dai de marea ta iubire cand te astepti mai putin si cand iti vine sorocul si atunci te mariti si nu te mai uiti nici ca e ala urat, nici ca e cam tolomac, nici ca trebuie sa ii speli sosetele, nici ca trebuie sa ii faci de mancare. Pentru barbatii adevarati care iti adreseaza propuneri neortodoxe, explici clar ca pentru oameni ca ei exista un nume si ca numele ala suna destul de urat, apoi ignor si gata.
Nu iti pierde speranta, ca mai este baieti buni pe lumea asta si nu-s toti luati. Cand o fi sa dai peste al tau, o sa ti-l scoata Dumnezeu in cale. Pana atunci, Doamne ajuta!

Raluca, multumesc pentru simpaticul mesaj!
Adevarul este ca exemplele, si negative si pozitive, sunt multe de tot. Insa stii cum este, fiecare asteapta la randul sau implinirea sufleteasca. Iar pe aceasta n-o poti inlocui cu nimic. Nici cu carti, nici cu prieteni, nici cu gandul ca "esti liber si fara obligatii". Asa cum intr-o reteta de fursecuri trebuie sa pui unt ca sa iasa buni si fragezi; sigur, ies buni si cu ulei sau cu margarina, dar nu-i acelasi lucru. :)
Doamne ajuta si spor in toate tuturor!
Nadejde, credinta si dragoste!

Eu sunt de acord cu Aurelia. Din moment ce tu, ca fata esti curata, de ce sa il accepti (asa usor) pe unul care a fost deja cu altele inainte? Bineinteles ca e greu sa accepti un asemenea barbat. Doar o fata curata merita un baiat curat, nu unul ce deja s-a culcat cu n fete. (nu conteaza cat e n, poate fi si 1, ca deja tot nu mai e curat) Si ati face sa nu o descurajati sau acuzati de ceva pe Aurelia. Sau dumneavoastra sustineti desfranarea si concubinajul?

Per asamblu sunt de acord cu ce ai zis. Si mie mi se pare ceva normal ca o fata fecioara sa isi gaseasca un sot fecior. Cred ca e si altfel cand incep si invata impreuna toate, se creaza acea legatura dupa nunta care numai doi feciori o pot avea. Invatatura ortodoxa spune clar ca si fata si baiatul trebuie sa ramana curati pana la casatorie, nu doar fata. Chestia cum ca fata trebuie sa ramana curata iar baiatul ba, este viziunea societatii, care ii iarta prea usor pe barbatii care au calcat stramb "e barbat si se accepta" "asa sunt barbatii". Daca in trecut se putea, acum de ce nu se mai poate? A da, inainte nu asteptau pana la 30 de ani sa se insoare, ci deobicei se luau pe la 20-25, chair si mai repede.

Intr-o privinta sunt de acord si cu Mirela. Nu este exclus ca o fata fecioara sa se indragosteasca de un barbat "inceput" si daca dragostea e sincera si barbatul se pocaieste, pot pune inceput bun. Dar evident, nu asta trebuie sa fie normalitatea, standardul, ci fecioria din amblele parti.

De exemplu, fetele de varsta mea, 20-21, au sanse mai mari sa isi gaseasca un sot fecior de varsta apropiata, decat o femeie trecuta de 30 de ani. Cu cat inaintezi in varsta, mai trebuie sa lasi si de la tine. In prezent nu prea se mai pune mare pret pe feciorie, nu mai este considerata o cinsta, ci o rusine. Sunt si baieti de liceu care iti zic ca esti frigida sau chestii de genu daca nu te culci cu ei. Sau, am auzit baieti spunand ca nu isi cauta prietena virgina caci, daca se culca cu ea, dupa fata se ataseaza prea tare de el si o sa incerce sa il "prinda" ptr. ca a fost primul.

Am incredere ca Dumnezeu are pentru fiecare fata un baiat.

Bineînțeles că nu susțin asta.

Ideea mea era că cel care a greșit și se căiește de greșeala lui în fața lui Dumnezeu (nu a unei potențiale soții, nota bene), este ca și "ne-început" :) Fie el băiat sau fată, logica ar trebui să fie aceeași.

În fine, eu le doresc tuturor: Spor la așteptat, pe cel căutat!

(dar cine nu știe să aștepte cum se cuvine, cu bună socoteală, să nu mai plângă pe la colțuri)

asta e cel mai bun sfat!

Sa nu generalizam.
Exista multe motive si la barbati, ca si la fete, sa ramana necasatoriti si uneori chiar feciori, inainte de 30-35 de ani.
De ce n-ar fi uneori chiar aceleasi motive bune? Ca nu au gasit inca persoana potrivita? Chiar daca sunt frumosi si inteligenti? Sau ca nu erau inca pregatiti sufleteste (si asta nu inseamna neaparat ceva rau: poate i-au preocupat mai mult valte lucruri, sau au avut alte lucruri de rezolvat inainte).
Asemenea ganduri descurajeaza.

40 ani
 

Ce sa mai spun eu care am implinit 40 ani....
Nu am acceptat concubinajul inainte de casatorie. Merg inainte asa, ce-o fi o fi ...

Am o verisoara care s-a casatorit la 47 de ani. Alta, la 35 ca mine.
Nu se stie niciodata ce ne rezerva viata.

Îmi place de tine, Fani, că ești optimistă și le dai curaj fetelor bătrâne.. :)

Până în 40 de ani zic și eu că ar fi Okay, dar totuși, la 47?! Deși, dacă-mi aduc bine aminte, și pe mine mă încuraja cineva mai deunăzi, spunându-mi că are o verișoară care a născut la vreo 50 si ceva de ani!! :16:

Categoric, acest pacat nu are scuza. Inaintea lui Dumnezeu nu conteaza ca esti fata sau baiat, desfranarea este la fel de urata. Am auzit la un Parinte (cred ca Parintele Nicolae Tanase) ca femeia datorita faptului ca zamisleste, ca poarta in pantece o noua viata, este extrem de important sa se pastreze curata, mai ales pentru misiunea si chemarea ei de mama. Mi s-a parut extrem de frumos, nu am privit niciodata lucrurile din acest unghi.

Fecioria este o cinste, dar acum depinde de valorile fiecaruia, unii le percep rasturnate. Fata trebuie sa se pretuiasca, sa nu cedeze doar pentru ca spun baietii...nu conteaza ce spun ei, conteaza ce spune Hristos. In zilele noastre trebuie sa nu apleci urechea in stanga si in dreapta, sa incerci cat poti de mult sa pazesti poruncile si sa faci voia lui Dumnezeu.

Asta asa este, trebuie doar rabdare si sa cauti mai intai Imparatia lui Dumnezeu, apoi toate celelalte se vor aranja in cel mai potrivit mod.

Pr.Tanase nu este singurul duhovnic care sa sutina asta, ceea ce inseamna ca este adevarat. Am gasit si explicatia pe baza stiintei(fizica cauntica). Am sa postez un link care contien un filmulet rusesc, in care se vb. despre mai multe lucruri-mama,copil,avort,feciorie- si explica de ce e importanta fecioria la fata. Sper sa te uiti si sa imi zici parerea ta despre informatiile din acest filmult:

Cine leagana copilul?

Asa e cum spui tu. Numai ca ptr. o tanara de 15-17 ani, sa auda insulte si vada cum colegii de liceu rad de ea ptr. ca e fecioara sau nu se duce la petreceri, e greu. Trebuie sa fie un caracter puternic si sa aibe un sprijin in familie ptr. a trece peste aceste incercari. Tare rai mai sunt elevii din ziua de astazi.

Nu este ideal nici sa te casatoresti la 47 (a, am avut si o matusa mare care s§a casatorit la 43, parca, si in vremea aia chiar era rar), dar ideea este ca nu se stie niciodata. Si ca nu putem pune limite aventurii pe care ne-a pregatit-o Dumnezeu chiar noua.
Si poate, cine stie, nu este opana la urma casatoria sau maternitatea, dar de ce nu ar fi? Cam asta vreau sa spun..

Draga mirela.t,

M-am exprimat destul de succint mai inainte, fara exemple si, facand economie de cuvinte, sau fiind (auto)ironica, am lasat loc de interpretari in ceea ce am spus. As putea aduce in discutie niste situatii cu care m-am confruntat.

Am intalnit la un moment dat (in vremuri mai tinere si mai inocente) un om inteligent, muncitor, frumos, sanatos, educat etc. ce afirma ca isi doreste o familie si ca eu as putea fi sotia ideala pentru el. Totul a mers bine pana cand mi-a marturisit numarul de cuceriri pe care le facuse, printre care si fata prin intermediul careia ne cunoscuseram. Dupa ce am depasit faza in care m-am simtit calcata de tren am incercat sa fiu deschisa si sa discutam despre situatia aceasta, doar-doar s-o intampla sa aud ce voiam sa aud. Si anume ca de dragul meu (de Biserica nu suporta sa ma auda vorbind, dar eu speram sa castig teren si in directia aceasta, cu timpul) ar prefera sa nu fi avut parte de experientele anterioare si ca ar vrea sa astepte cu mine pana la cununie. Raspunsul lui, in schimb, a fost de un paradox ce m-a lasat fara replica: "Da, de dragul tau as vrea sa fiu virgin, dar nu-mi pare rau de ceea ce a fost. A fost frumos!"

Si din pacate nu e singura situatie de acest gen cu care m-am confruntat. Ba chiar pot afirma ca cei mai multi baieti la locul lor pe care i-am cunoscut nu concep sa-si insele prietena sau sa fie inselati de prietena, dar plaseaza termenul "a insela" in afara casatoriei. Au principii, au un comportament responsabil si respectabil in societate, ba chiar merg la biserica si se roaga (iarasi vorbesc din cazuri concrete), dar nu inteleg de ce nu pot avea relatii intime cu fata pe care o iubesc inainte de casatorie, atat timp cat nu fac rau nimenui, nu omoara, nu fura si nu jignesc pe nimeni. De cele mai multe ori acesti oameni sunt foarte inteligenti si nu accepta incarcatura acestei "vinovatii", se disculpa cu succes si sfarsesc prin a fi obositi de rigiditatea gandirii unei fete care in afara fanatismului pare chiar draguta.

A, si in contextul unei discutii mature si deloc frivole pe care am avut-o la un moment dat cu un baiat de acest fel cu care ma simpatizam, dialogul nostru a alunecat in alta directie. Intr-un duh occidental, liber de prejudecati si deschis spre auto si intercunoastere, baiatul m-a intrebat care sunt zonele mele erogene. El mi le-a marturisit deschis pe ale lui, fara podoare comunista, iar pe mine m-a calcat trenul a n-spea oara.

Mirela, avand in vedere ca drumurile mele se invart in societatea omogena de azi si nu numai de acasa la biserica si inapoi, cam asa sunt baietii/barbatii cu care am tangente, care imi sar in ochi ca eligibili, cu care poate chiar impartasesc simpatii reciproce, dar care ma aduc intotdeauna in acelasi loc.

Doamne ajuta!

Dragă Aurelia, să nu te surprindă, dar eu am auzit lucruri din astea și din partea unora care sunt chiar foarte duși la biserica (acum). Nu le părea rău până într-acolo. Chit că aventurile le-au avut în faza când nu-l înțelegeau pe Hristos. În rest, nu știu ce să-ți mai spun, nu prea cred că pot da sfaturi, totuși, pentru că eu însămi m-am căsătorit la 29 ani. Nu-ți doresc decât să-ti găsești iubitul care să te merite ca fată !

Doamne ajută!

Si eu ma intrebam de ce niste cunoscuti de familie(2 frati),care arata fizic bine,sunt inteligenti si o duc financiar bine nu-s casatoriti inca(adica nu numai eu ma intrebam ci tot cercul de prieteni,familie si cunostiinte)...??!!!??

Am rezolvat misterul abia de curand,cand amandoi au venit in vacanta inspre ocean...dupa ce au plecat,am vazut in istoria website-urilor navigate ca fratii care inspira tuturor atata normalitate sunt de fapt niste porn junkies(unul dintre ei face turism sexual foarte frecvent,in alte tari-de obicei sarace...)
Am gasit poze cu femei,sau doar partile intime depuse in recycle bin,prostituate reale cu care au avut de-a face prin tot felul de calatorii exotice cu acest scop(pozele erau trimise prin email la alti prieteni-chiar si casatoriti-pt a se lauda cu aceste trofee carnale).
Ah,dar nu orice gen de prostituata ci numai adolescente(desi ei sunt de varsta tatilor prostituatelor,sau poate mai varstnici).


Cum sa se casatoreasca acesti indivizi???La ce bun?Ca sa-si chinuie sotiile emotional?Si oare ce ar mai putea oferi unei sotii sau unei familii dupa o existenta atat de tumultoasa?
O data intrat in patima asta,nu cred ca mai sunt sanse de echilibrare mai ales la o anumita varsta.

De atunci,sunt ingretosata...parca mi s-a blocat vezica biliara:31:

Eu cred că şanse trebuie să fie, însă cu pocăinţă adevărată, cu lacrimi, cu post, cu rugăciune şi cu multă abstinenţă. Există cazuri de mari desfrânaţi care au ajuns până la sfinţenie. Doar să conştientizeze starea în care se află în faţa lui Dumnezeu, şi să vrea.

P.S. Atenţie la vezica biliară! Fereşte-ţi ochii de mizeriile pe care nu le poţi suporta sau simţi că îţi vatămă sufletul. Te pot sminti grav, imaginile alea te pot afecta multă vreme.

Stiu,e prea tarziu acum...Deja sunt vatamata...Socata si bantuita!
Mi-as fi dorit sa nu fii gasit acele dovezi si sa-i pot privi pe cei 2 la fel ca si inainte...

P.S.-am zis ca nu exista sanse de echilibrare deoarece asta se poate doar cu ajutor Divin,pe cand personajele in discutie nu au nici in clin nici in maneca cu Divinitatea.
Persoanele care percep"aici"si"acum" le este imposibil sa intuiasca existenta unei vieti de apoi.De aceia,vor sa traiasca cat mai aprig clipa si sa-si condimenteze viata cu tot felul de desfatari.
Cu cat inainteaza in varsta devin si mai isterici in petrecerea clipei.

Edit:Desi daca stau sa ma gandesc bine nu este nici sfarsitul lumii ca am descoperit,altfel traiam cu o perceptie gresita asupra lor si suspinam la toate povestile lor lacrimogene ca nu-s insurati negasind persoana potrivita sau ca au fost victimele unor vampe,unor femei diabolice(de parca ai astepta lucruri bune de la o femeie diabolica ...)

Yasmina - vezi tu, zici ca sunt frumosi, inteligenti si financiar bine situati. Dar cine stie ce probleme sufltesti sunt. De obicei exista un cerc vicios. Un om nu reuseste in societate, in a-si gasi un partener si intemeia o familie si atunci isi rezolva frustrarea pe alte cai. Si cu asta isi taie sansa sa-si rezolve problema si iar se duca pe caile gresite si tot sa.
Altii chiar reusesc sa se casatoreasca si tot ajung pe cai gresit din diverse motive. De ex. sunt prea concentrati pe aspectul sexual, nu se potrivesc in acest sens cu sotia care nu-i poate multi.
Omul este o fiinta f.complicata si delicata si este greu sa judeci, sa pui etichete, diagnostice si sa dai sfaturi.
Acesti oameni nu arata succese carnale, ci dimpotriva esecul lor.

Legat de: frumos, destept si cu bani. De multe ori tocmai pe ei ii evita lumea, fie fetele pe baieti, fie invers, pentru ca le este teama ca se ard, ca raman numai cu suprafata.
Stii exista niste extreme si citeam deunazi un studiu cu o comparatie intre femeile (tinere) din diverse tari (Est-Vest).
Concluzia: in Est femeile sunt foarte preocupate de aspectul exterior pentru ca prin el isi rezolva mai usor problemele (inca, in sistemele actuale). O femeie frumoasa si cocheta gaseste mai usor si serviciu si partenere si etc. si mai ales un om cu bani!
Dar nu se ocupa de aspectul interior, de cultura, de suflet etc.
In Vest este invers - acolo femeile nu pun asa accent pe exterior, sunt genul sportiv, naturist etc. , sunt alte conditii de izbandire.
Sigur ca nu este o regula generala, dar cand te uiti pe strada si la televizor asta vezi. Frumusetea, trupul rulez!

Ma intreb de multe ori de ce femei frumoase si de succes isi aleg fotbalisti, sau alti sportivi. N-am gasit raspunsul inca. Cate isi aleg un om profund, spiritual, om de stiinta, sau de cultura?

Probabil ca inca mai functionam dupa principiile antice: barbatul trebuie sa fie asigure protectia financiara si fizica, iar femeia trebuie sa fie atragatoare si cu spirit matern. Asa explica oamenii de stiinta: femeia isi cauta tatal pentru prunc, barbatul cauta sa-si imprastie samanta.

Parerea si experienta mea de viata spune ca nu exista varsta pentru a-ti gasi partenerul, iubirea. Important este sa fie potrivire si iubire adevarata.
Sigur, copii poti face numai pana la o anumita varsta, ca femeie.

Ce anume cautam si ce ne dorim? Asta este intrebarea intotdeauna.
Este foarte greu.

Inainte vreme existau alte legi pentru a-ti gasi parenerul/a si nu mai intru in detalii (varsta mai tanara pentru fata, mai in varsta pentru barbat, d emulte ori prin intermediul recomandarilor din familie sau prieteni, barbatul sa aibe o anumita experienta de viata si nu sa fie un nestiutor, fata dimpotriva sa fie cuminte, virgina). Erau niste explicatii.

In ziua de azi exista alte probleme: cum sa cunosti lume, cum sa alegi, femeia emancipata, cariera/serviciu, lipsa de timp, frica de casatorie si copii etc., alte valori.

In general nu trebuie sa cadem in extreme si cam asta este tendinta.
Chiar si la oamenii credinciosi sunt adesea tendinte de a cadea intr-o extrema. Sunt foarte pretentiosi si axati pe o singura panta.

Dumnezeu arata fiecaruia calea si momentul si persoana. Iar daca nu arata niciodata, cine stie de ce se intampl asta. Ca si la copii (la unii nu le da de loc).

Legat de cunostiintele tale Yasmine - cu ei este trist, daca au deja o varsta, dar nu e prea tarziu. Le trebuie o consiliere si nu lasati de izbeliste si vazut anturajul. Sunt atatea fete si femei serioase care cauta parteneri.

Iar curatenia trupeasca pana la nunta - ma abtin de la comentarii. Am mai scris eu anumite lucruri, poate gresesc, e numai experienta mea. Nu stiu. Totusi varsta conteaza la un moment dat. Si sa ne gandim ca totusi in ortodoxie este permisa si o a doua, chiar a treia casatorie. Si atunci?