Pai asta facem, analiza si psihanaliza E-EU-Ului mEU care iata cum isi gaseste in voi avocati, aparatori buni si milosi care sar sa ajute si sa scape EUul humanoid demonificat care a furat casa Domnului, omul, si s-a facut pe sine acolo mai mare ca oricine si s-a pus mai sus de Dumnezeu si a trecut la pofte desfranate si fapte grele, la cruzime si rautate si strica de zor si distruge tot ce atinge si pe ce pune mana sau altceva si culmea nu vrea sa stie ce e tan-gui-rea, adica tot EUul guita ca din gura de sarpe dandu-se agresat, taiat, sclavizat, strivit, alungat, exclus, omorat, amenintat cu iadul, muncile si chinurile si tot elEUul cazand in regresie hipnotica de copil agresat riposteaza fara crutare cu maxima cruzime si rautate dandu-se berou.

Nu cred c-ați inteles despre cine vorbim. Despre rEUul lumEUrilor!

LumEUrile sunt defapt capoSSurile din puscariile iadului si din lagarele de exterminare conduse de demoni. Ele ne chinuie si ne vor chinui caci sunt slugile pacatului, uniti cu gagica lor pe care o asculta orbeste, cu pilosofia: decat asa mai bine pe dos fata de cum ne-a daruit Dumnezeu.

Deci nu e cazul sa ne trezinvers ca trezegheena si sa plangem de mila lumEUrilor ci ziceam ca ar trebui lepadate din casa lui Dumnezeu, din om, in lumina si adevar, deposedate de gogica lor zeificata pilo-zoofilia si pus fiecare, E, U și EUul , silite fara silnicie, sa-si recunoasca necredinta-rautatea Uului si cruzimea smintisorelii Luxiferice a Eului cu viitor egoist si desfranat de care dau dovada, fiecare separat sau impreuna ca un EU ”intreg” si ”normal” la minte asa kLumea, luciu si praf negru toxic in noaptea cea mai ”mare” fara margini. :66::44::57::64:

Ia sa vedem domnu Friedrich,cam cum sta treaba cu sacrificiul ăsta.... Așa câteva aspecte...

°Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"(Matei, 27,46)

Practic aici L-a și părăsit, tocmai în momentele cele Mai grele... Știu, de, fapt chiar aștept sa vina niște opinii ultraortodoxe, patristice etc despre asta... Mai demult le consumam și eu, dar acum prefer asa, o atitudine mai protestanta asupra bibliei, teologiei.... O atitudine mai deschisa, liberală etc.

Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap, și ziceau: "Uă! Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine însuți, și pogoară-Te de pe cruce!"
(Marcu, 15,29-30)

Uite Nietzsche, strămoșii tăi :))) Se întrebau aceleași lucruri, de ce nu se mânuiește dacă e asa șmecher și son of God, și de alea....

Asa, acuma sa vedem cam ce zice și Dumnezeu despre treburile astea, prin profetul Isaia, preferatul meu dealtfel...

"Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.(Isaia, 42,1)

"Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,(Isaia, 42,6)

Să se strângă toate neamurile și să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi proorocii? Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: "Adevărat!" -"Voi sunteți martorii Mei - "zice Domnul, - voi și Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, și după Mine nu va fi(Isaia, 43,9-10)

Deci,zice bine și El, nu ca Nietzsche, care zice ca a murit :))

Chiar nu inteleg unde doriti sa ajungeti. Am crezut ca sunteti ateu agnostic ca si mine dar se pare ca ati fost atins de flacara credintei. Si sincer nu vreau sa va sting aceasta licarire. Dar daca tot ati venit cu "dovezi" ce ar sprijini acest sacrificiu care nu are un sens logic din orice unghi ar privi un observator. Atunci va rog sa ma iertati pt ca o sa fac o exceptie.
Aceste profetii din Isaia nu se pot aplica realitatii lui Iisus pentru ca din start Iisus a fost adus in existenta prin slabiciunea destinului sau si nu prin puterea "dumnezeirii" sale. Respectiv toata experienta sa a fost una a iertarii, umilintei si a milei(compasiunii) ce este contrar puterii unde judecata este alegerea si perfectarea propriului destin. Chiar si in momentul mortii Iisus a rostit celebrele cuvinte "Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac" simbolizand slabiciunea neputintei. Deci unde a vestit Iisus judecata cand toate revelatiile sale au fost despre iertare si indurare? Chiar moartea sa a fost inchinata rugaciuni de indurea a Tatalui ceresc de a nu pedepsi umanitatea. Judecata inseamna pedeapsa...Si cand a fost Iisus lumina neamurilor?
Din moment ce crucea a stins lumina sa iar invierea nu a fost observata de nimeni. Mai mult decat atat dupa inviere este vazut doar de cativa care faceau parte din cercul lui restrans de ucenici. Si daca aceasta profetie s-ar referi cumva la religia crestina atunci cum se face ca sunt atatea curente crestine ce mereu sunt in dezacord. Intunericul salasluieste in popoarele crestine nu lumina.
Poate evreii au avut dreptate...

Domule Nietzsche, am început câteva discuții unde puteți observa și alte puncte de vedere ale mele, sa zicem "agnostice", unele "atee". Le puteți găsi în topicul "Cărțile Bibliei vs Cărțile neamurilor" și "Căderea creștinismului instituționalizat", tot aici la generalități dați vreo 2,pagini în urmă și le găsiți, chiar va invit la niște opinii asupra lor.

Îmi place mereu sa fiu "avocatul diavolului", nu plec de la nicio permisa clasica, îmi pun problema atât din punctul de vedere al unui credincios, al unui spiritualist, al unui căutător, al unui sceptic etc. Și chiar trec prin aceste stări uneori, de, credința, necredința etc.

Dacă din start îți impui sa crezi sau sa nu crezi deja ești cumva la adăpost, fiindcă gaseti un sprijin solid în ambele tabere, atât în religie cât și în ateism.... Eu prefer calea căutătorului.... Sa zicem scepticism, agnosticism cu tendințe și înclinații spre ocultism, esoterism.

Și va rog sa nu va simțiți ofensat sau jenat, iritat de "exagerările" din postarea anterioara, uneori abuzez de "ironii inofensive",dar nelalocul lor.... Spre ca pot avea în continuare un partener de discuție în dvs.... Îmi cer scuze pentru modul prea elastic prin care am făcut referire la Nietzsche, și dvs indirect...

Agnosticii nu neaga existenta divinitatii insa sustin ca divinitatea nu poate fi cunoscuta sau ca ei nu pot sau nu au cum s-o cunoasca. Ateii sustin ca nu exista divinitate si ca suntem un capriciu al materiei goale care evolueaza.

Cum deci ar trebui inteles acest nou concept filozofic de ateu-agnostic?
Sunteti deci un filozof modern ce nu vrea sa cunoasca... adevarul?

Toți căutăm puterea. E normal. Și sunt 3 moduri prin care se poate "obține". Religie, metafizică și cunoaștere(ateist). În religie cel care deține puterea este preotul. Deși în fața credincioșilor reneagă această putere printr-o escamotare machiavelică(pe care eu o invidiez) ce implică disimularea dumnezeirii sale prostești prin servitute către "dumnezeire". În metafizica dispare noțiunea de preot, înlocuită fiind de transcendența individuală devenind astfel "preotul" propriei căutări cât și a cunoașterii spirituale. Si în final cunoașterea ateista unde conceptul de putere reprezintă intelectul nu spiritul.
Toti căutăm putere în final. Problema este dacă o și găsim. Și în conceptul de putere nu trebuie să se regăsească neapărat adevărul absolut cât mai degrabă adevărul subiectivismului propriei puteri inclusiv "minciuna". Și aș putea continua așa la nesfârșit scriind o carte însă sunt pe un forum așa că trebuie să fiu succint:))). Deci pericolul cel mai mare se află acolo unde esti lipsit de putere. Adică dacă intelectul tău este precar este de preferat sa fii preot, dacă ești cât de cât inteligent de preferat este să te orientezi spre metafizică, și în ultima instanță ești geniu de preferat cunoașterea "ateista" dar sub nicio formă să fii simplu credincios pentru că pierzi orice fel de putere și ajungi sclav:(

Pentru cei care nu au putut să înțeleagă elocvent o să explic ca pentru clasa a II-a. Învierea lui Iisus reprezintă confirmarea lui Dumnezeu că viața pe care a trait-o este calea și recompensa, și anume iertarea, umilința și mila. Conform vieții trăite învierea sa nu poate să reprezinte judecata. El(Iisus) a fost format, a trăit și a capitulat în această stare și a fost recompensat prin înviere. Deci orice formă de judecată este contrară învierii sale și altfel profețiile din Isaia cât și în general din tot vechiul testament nu pot fi atribuite învierii lui Iisus pentru că neagă scopul vieții sale. Cu alte cuvinte aceste profeții se pot atribui doar unei existențe ce a experimentat un alt fel de viața unde judecata reprezintă puterea destinului în care acea persoană este aleasă, protejată, separată de divinitate pentru a implini prin putere perfecțiunea planului divin.

Vad ca eviti sa raspunzi ce inseamna un ateu-agnostic, nu vrei sa ne explici filozofia prin care te definesti. Vad apoi ca tu nu cauti adevarul ci il stii mai bine ca oricine si ni-l explici noua. Atunci te rog sa ne spui de unde te-ai informat, pe cine ai ascultat si ce ai facut practic de ai ajuns asa de mare stiutor?

Te-ai informat oare de la alte ”genii” ateist-agnostice care te-au pacalit ca stiu ei adevarul mai bine ca oricine? Te-ai informat de la tine insuti? Te-ai gandit tu cum e si ne zici si noua?

Ce adevar ar trebui sa intelegem de la tine? Ca tu, conform filozofiei prin care te definesti, nu crezi in existenta unei divinitati si ca daca ea ar exista atunci tu nu ai avea cum s-o cunosti? Asta vrei sa ne explici? Vrei sa ne explici adevarul asta in care crezi tu ca si cum ar fi adevarul universal al tuturor oamenilor?

Pai sunt destui martori care au marturisit invierea Domnului!
Sunt mii sau milioane de marturii scrise sau verbale ale unor bolnavi care s-au vindecat crezand Domnului si ale unor morti care au revenit la viata.

Le negi? Nu ti seama de aceste informatii? Nu vrei sa te informezi si cu aceste informatii ca sa respecti adevarul in filozofia ta? Cauti adevarul sau vrei sa ne impui adevarul filozofiei tale?

Chiar este atat de greu sa observati ca nu vreau sa discut cu dvs? Aveti probleme si nu se pot rezolva prin cuvinte. Luati exemplul rivalului cu care ati tot clevetit aici ce s-a retras incercand sa se lecuiasca de microbul discutiilor inutile. Asa cum este in patologie prin medicamentatie un creier tulburat se poate calma. Sau un miracol din partea bunului Dumnezeu, prin defectarea serverului sau a cablului utp. Speranta moare ultima...
Si da, o sa analizez filozofic invierea cat si inaltarea lui Iisus. Cand o sa am chef si timp.

Prima notiune puterea. Da . Dumnezeu e Atotputernic. Poate absolut tot ce vrea dar nu vrea tot ce poate! Spune Sf. Ioan Damaschin

De ce nu vrea tot ce poate? Ca sa nu violenteze constinte! Ca sa nu violenteze nici o alegere! Orice fiinta rationala creata de Dumnezeu are libertatea de alegere. Inclusiv libertatea de al nega, de a nu il iubi, de a nu-l dori.

A doua notiune: perfectiunea. Dumnezeu este perfect. Cuvantul perfect este similar cu desavarsit. O ratiune desavarsita dpsv logic nu are nimic imperfect, cu atat mai mult iubirea din ea. Nu are cum sa fie o iubire limitata daca admitem ca e perfecta.
Lasa Dumnezeu bucuriile lumii acesteia si celor ce il neaga, nu il iubesc si il resping? Lasa, Se bucura ei de natura, de lumea inconjuratoare, unii dintre ei de o familie frumoasa, de iubirea oamenilor, de o viata lina si frumoasa chiar daca il resping sau il neaga pe Dumnezeu? Se bucura. Ce dovada mai mare a iubirii dumnezeiesti putem avea decat aceasta?

Daca eram noi in locul lui Dumnezeu - ce viata amara faceam celui ce ne uraste, celui ce ne injura sau ne reneaga!!!

Haosul din lume si lipsa interactiunii cu Dumnezeu

Haosul din lume se datoreaza pacatoseniei umanitatii. De ce?

Pentru ca Dumnezeu guverneaza acest univers nu doar cu iubire desavarsita ci si cu dreptate desavarsita. Tot ce vedem in jurul nostru este o actiune concomitenta a dragostei si dreptatii dumnezeiesti. Lucrarea Duhului Sfant cu creatia Sa este in aceeasi masura si dreapta si iubitoare iar aceste doua laturi dreptatea si iubirea sunt nedespartite si egale.

Ce s-ar alege de lumea aceasta daca nu ar fi dreptatea lui Dumnezeu in ea???? Dar daca nu ar fi iubirea Lui???

Sa spunem deci ca mor deodata un criminal si un pustnic iubitor de Dumnezeu. Si unuia si celuilalt Dumnezeu le-a dat zile lungi de viata si bucurii. Drept este ca si criminalul si dreptul sa mosteneasca Cerul??? Nu este.

Acum vedem locuri pe pamant unde mor de foame oameni si il alt loc de pe pamant unde se imbuiba oameni. E de vina Dumnezeu? Nu ne-a dat mostenire pamantul tuturor in mod egal? Daca Dumnezeu ar interveni la cei imbuibati sa ii omoare , mai e el desavarsit de iubitor? Daca ii reteaza sansa intoarcerii si pocaintei imbuibatului>?Daca ar interveni in viata imbuibatului fortandu-l sa se indrepte - internvenind in propria alegere a imbuibatului unde mai este libertatea de alegere a omului?

Asa cum la nivel individual suntem responsabili pentru faptele noastre, trebuie sa intelegem ca si la nivel de umanitate purtam aceeasi responsabilitate.

Ati citit Iubirea nebuna a lui Dumnezeu - de Paul Evdochimov/?

Iisus este Dumnezeu Intrupat.

"Sfântul Grigorie de Nyssa vede în Avraam imaginea omului care călătoreşte în profunzimile tainice ale lui Dumnezeu fără să pună întrebări. Ori, tocmai că oamenii pun întrebări şi vor mai ales dovezi, cu toate că Domnul le refuză, întrucât rănesc Adevărul. Meditativ,Pascal notează: “Revelaţia este un văl care se ridică, dar întruparea învăluie şi mai mult chipul lui Dumnezeu”.

Optimismul dovezilor privitoare la existenţa lui Dumnezeu degajă o “plictiseală substanţială”, uitînd că Dumnezeu nu este evident şi că tăcerea este una din calităţile Sale, pentru că orice dovadă constrîngătoare ar viola conştiinţa umană. Iată de ce Dumnezeu îşi limitează atotputernicia, renunţă la ominiscienţă, şterge orice urmă şi se închide în tăcerea iubirii sale patetice. Şi a grăit prin prooroci, după Cincizecime, cînd vocea lui se face auzită doar prin răsuflarea Duhului Sfânt. Prin această tăcere, spune Nicolae Cabasilas, Dumnezeu îşi arată filantropia, manikos eros, iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru om, dimpreună cu nepătrunsul său respect faţă de libertatea umană. “Felul în care Dumnezeu ne întinde mâna este cel care face ca această mână să fie nevăzută”7. Mâna lui Hristos răstignit ne acoperă ochii, dar prin crăpăturile ei ochii pot să zărească.

Credinţa** este** răspunsul** nostru** la** atitudinea kenotică (v. Filipeni 2, 7) a lui Dumnezeu. Pentru că omul poate să spună NU, DA-ul său se aşează în acelaşi registru cu DA-ul lui Dumnezeu. Şi, tot de aceea, Dumnezeu acceptă să fie refuzat, nerecunoscut, alungat sau evacuat din propria lui creaţie. Pe Cruce, Dumnezeu a ţinut partea omului împotriva lui Dumnezeu, sau cum spune Pėguy, “a fost de-al omului”. Nicolae Cabasilas o spune admirabil: “Dumnezeu se arată, dezvăluindu-Şi iubirea… Respins, el aşteaptă la uşă… Pentru tot binele pe care ni l-a făcut, El nu ne cere, în schimbul ştergerii datoriei, decît iubirea”. Creştinul este un ins mizerabil, dar el ştie că există Cineva şi mai mizerabil, acest Cerşetor de iubire care stă la poarta inimii: “Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, eu voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Fiul vine pe pămînt pentru a se aşeza la “masa păcătoşilor”. Dragostea este jertfelnică pînă la moarte. Dumnezeu moare pentru ca omul să trăiască în El.
Paul Evdochimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

""Biblia răspunde formulei atee “dacă Dumnezeu există omul nu este liber” prin afirmaţia: “dacă omul există, Dumnezeu nu mai este liber”. Iar dacă omul îi poate spune Nu lui Dumnezeu, Dumnezeu nu-i poate spune NU omului, căci – după Sfântul Pavel “în Dumnezeu toate sunt DA” (2 Corinteni l, 19). Este DA-ul Legămîntului pe care Hristos îl înnoieşte pe Cruce. Atunci, “sunt liber” vrea să spună: “Dumnezeu există”. Dumnezeu însuşi garantează libertatea îndoielii, pentru a nu violenta conştiinţele.

Dumnezeu a creat “libertatea secundă” şi îşi ia supremul risc al unei libertăţi emergente, capabilă să-L înfrîngă, să-L facă să se pogoare în moarte şi în iad.: El se lasă cu bună ştiinţă ucis, pentru a le dărui ucigaşilor iertarea şi învierea. Omnipotenţa lui constă în locuirea libertăţii umane, cu preţul voalării propriei preştiinţe şi în scopul de a dialoga cu celălalt: Dumnezeu îl iubeşte pînă la această nemărginită patimă care aşteaptă un răspuns liber, ca şi crearea nesilită a unei comunităţi fiinţiale între Dumnezeu şi copilul Său. Adagiul patristic o spune: “Toate îi sunt cu putinţă lui Dumnezeu, afară de puterea de a-l sili pe om să-L iubească”. Omnipotenţa lui Dumnezeu îl face să devină Cruce de viaţă făcătoare, ca unic răspuns la procesul ateismului în faţa libertăţii şi a răului.

“Împărăţia lui Dumnezeu se află înăuntrul vostru”; asta înseamnă că şi iadul se află înăuntrul oamenilor, lucru pe care îl spune, în felul său, şi Marcel Jouhandeau: “De unul singur aş putea ridica împotriva lui Dumnezeu un imperiu în faţa căruia Dumnezeu însuşi e neputincios: iadul… Dacă omul nu pricepe iadul înseamnă că nu a înţeles nimic din propria lui inimă…” Iadul tuturor disperaţilor care explorează** profunzimile** lui** Satan** proiectându-şi blasfemiile către un cer gol.

Ori, pînă şi disperarea infernală este veştejită de Hristos care Şi-a asumat personal tăcerea lui Dumnezeu: “Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Matei 27, 46). La acest nivel se aşează exigenţa iadului care vine din libertatea omului de a-L iubi pe Dumnezeu. Tot ea zămisleşte iadul, căci se poate spune: “Să nu se facă voia Ta” şi Dumnezeu Însuşi nu are ce face în faţa unei asemenea dorinţe.
Dumnezeu vrea ca libertatea de a-L refuza să nu aibă limite. Destinul libertăţii umane este condiţionat prin acesta opţiune suspensivă. Aceasta este, ca să spunem aşa, infernul iubirii divine, dimensiunea celestă a iadului, viziunea divină a omului scufundat în bezna singurătăţilor sale.

Concepţia** “teroristă”** şi** “penitenciară”** despre Dumnezeu se cere de urgenţă corectată.* Nu mai . poţi crede într-un Dumnezeu nemilos şi impasibil. Singurul mesaj care îl poate atinge pe ateul de azi este mesajul lui Hristos pogorîndu-se la iad. Cu cît infernul în care se găsesc deja oamenii este mai adînc, cu atît mai aprofundată va fi aşteptarea lui Hristos. Căci El nu-i cere omului nici virtutea, nici moralismul, nici supunerea oarbă, ci un strigăt de iubire şi încredere purces din adîncul iadului în care se află. Nu în disperare trebuie să cadă omul, „ci în Dumnezeu, care nu este niciodată disperat.
Paul Evdochimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

Am uitat sa adaug o chestie importanta. Ni se spune din viata Sfintei Maria Egipteanca, ca pe unde umbla in desert si se ruga neincetat la Domnu sa fie iertata De ce a facut, se ruga cu atata dragoste, se infrana, sigur tinea si post negru, incat a ajuns La un rang inalt de sfintenie unde ea incepuse sa leviteze in aer un pic cand spunea rugaciuni. Atat De mare era nivelul La care a ajuns. Duhul Sfant era prezent!

Ce constatam, ma gandeam daca e sa explicam stiintific. Da omul poate sa faca asa ceva, dar numai cu ajutorul Duhului Sfant care ar putea creste capacitatea creierului peste 10%. Daca teoria Asta ar putea fi dovedita De oamenii De stiinta atei ar.... Ramane uimiti pe viata.

Asta cu supernaturalul chestii trestii, sunt doar iluzii facute de duhurile necurate.

""Ideea unui Dumnezeu atotputernic este limitată de neajunsurile lucrului prefabricat. Răul devine un fel de umbră care sporeşte lumina, un inevabil defect al creaţiei pe care Dumnezeu îl tolerează, fără a Se recunoaşte responsabil…
Pericopa din Filipeni (2, 6-11) este cheia de boltă în ceea ce priveşte adevărata înstrăinare a lui Dumnezeu faţă de El însuşi: “Ci S-a deşertat pe Sine chip de rob luând… ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce”. Omnipotenţa divină se “deşartă” de bună voie, renunţă la orice putere, dar mai ales la voinţa de putere. “Am venit ca să vă slujesc” exprimă o alteritate radicală în raport cu concepţiile omeneşti. Dumnezeu este cu mult mai mult decît Adevărul, pentru că prin întrupare El devine altul, golindu-Se de Sine. Omnipotenţa acelui manikos eros – “nebuneasca iubire” a lui Dumnezeu nu ajunge doar să distrugă răul şi moartea ci, mai mult, le asumă: “cu moartea pre moarte călcînd”. Lumina Sa ţîşneşte dintr-un Adevăr răstignit şi înviat.

Faţă de suferinţa nevinovaţilor, a copiilor anormali, a accidentelor absurde, acesta este contextul în care lui Dumnezeu I se poate aplica super-paradoxala noţiune a unei slăbiciuni de neînvins. Singurul răspuns adecvat este acela de a spune că “Dumnezeu este slab”, că El nu poate decât să sufere împreună cu noi şi că suferinţa este “pîinea pe care Dumnezeu o împarte cu oamenii”. Slab, desigur, dar nu în sensul omnipotenţei Sale formale, ci în acela al Iubirii de dragul căreia renunţă în mod liber la puterea Lui: această slăbiciune exprimă, pentru Nicolae Cabasilas, “iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru om”.

Dumnezeul redutabil şi impasibil al unor teologi rătăciţi printre noţiunile Vechiului Testament se dovedeşte a fi Tatăl care suferă: “Tatăl este Dragostea care răstigneşte, Fiul este Dragostea răstignită, Sfântul Duh este puterea de neânvins a Crucii”. Mister al Dragostei răstignite îmbăiat de lumina dimineţii de Paşti, “slăbiciune” care triumfă asupra morţii şi a iadului.
Paul Evdochimov - Iubirea nebuna alui Dumnezeu

Evreii nu au dreptate. Pentru ca refuza Dragostea rastignita si puterea de neinvins a Crucii, ramanand astfel la un dumnezeu redutabil si impasibil. Incremeniti in timpurile Vechiului Testament au ramas la nivelul omului Vechiului Testament, tare de cerbice.

Nu e vorba de evrei, de negri, de tigani, de romani, chineji sau ameridieni ci de oamenii lui Dumnezeu e vorba, credinciosii care nu au vrut sa vada Adevarul propovaduit de Hristos-Cuvantul lui Dumnezeu marturisit ca proorocie si implinit.

Sunt deci putin care L-au primit si urmat si foarte multi care nu L-au primit si destui care desi L-au primit apoi L-au lepadat tragandu-se la casele si familiile lor si la sefii lor lumesti.

Nu doar evreii nu au dreptate ci toti acestia care si-au ales sa slujeasca mandria-deznadejdea si lumea, voia lor libera, a lumeurilor care-i face sa se creada stapani, sefi, puternici cand defapt toti sunt sclavi pacatului si ”sfinteniei” satanice cu care e plin aluatul cel moale si dulce al fariseilor ipocriti si neputinciosi.

Minunata doamna apreciez dorinta dvs de a ne impartasii cunoasterile in materie teologica. Am observat ca sunteti o persoana cultivata in patristica, presupun ca ati citit filocalia, vietile sfintilor si felurite carti religioase. Insa prefer sa discut cu gandurile, rezonanta si simtirea dvs nu cu ipotezele enuntate intr-o carte.
Si doamna cititul nu ne face mai destepti decat daca o facem activ. Adica daca si intelegem in profunzime ce citim. O carte reprezinta gandurile unui autor, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le inlocuim cu ale noastre. Sunt multi "intelectuali" care s-au prostit de la atata citit pentru ca au incetat sa mai gandeasca folosind gandurile acelor autori. Si exemplele sunt nenumarate chiar la mine in facultate sunt profesori la acest nivel, nu au identitate. Iar cand citim trebuie sa citim calitativ precum evidentia un mare dramaturg Hauptmann " viaţa este prea scurtă pentru a citi cărţi proaste."

Totodata citatele aduse in discutie nu au un raport logic cu tema propusa de mine adusa in prima instanta de implinirea prin relevanta a realitatii mesianice din vechiul si noul testament. Adica, si din acest moment nu voi mai folosi cuvinte pompoase si nici expresii complicate ce pot deruta intelegerea clara propriu-zisa discutie, mai pe sleau Iisus este total opus profetiilor antice evreiesti. Caci despre asta era vorba. Se incadreaza chipul psihologic al lui Iisus in descrierile vechiului testament?
In VT mesia este portretizat ca o persoana carismatica, implicata in aceasta realitate, un conducator atat politic cat si militar ce se lupta pentru imparatia sa ce apartine acestei lumi, acestei realitati. Spre deosebire de Iisus care ne spune ca imparatia sa nu este din aceasta lume, si dupa inviere alege sa paraseasca aceasta lume confirmand spusele cat si viata anterioara traita. Foarte convenabil de altfel pentru Biserica ce preia fraiele puterii in timp ce mesia dispare de pe suprafata pamantului inaltandu-se catre cer, neinteresandu-l aceasta existenta. Un cer enigmatic de altfel ca si pozitie cat si existenta. Adica unde este? Ce reprezinta? Se refera cumva la atmosfera, o alta planeta, universul? Exista oxigen acolo? Mai este om, respira, mananca se hidrateaza? Sunt intrebari logice pe care orice credincios ar trebui sa si le puna.

Iar acum dvs puteti continua cu cuvintele si ideile proprii aceasta dezbatere, prin exprimari simple si concise. Va multumesc stimata doamna pentru dispozitie si intelegere!

Sunteti criminala doamna, criminala! :))))

Unde este? Probabil alta dimensiune a cerului...mintile noastre sunt prea mici pentru a intelege intreg Universul creat de Dumnezeu cel vazut si nevazut (alte dimensiuni, nevazut)!

Capitolul 7, Apocalipsa (de mancare , bautura ce ziceai tu acolo la intrebarea ta):
16. Şi nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arşiţă;
17. Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?(Iezechiel33,11)

Care vointa crezi ca este mai puternica, a omului sau a lui Dumnezeu? Daca ele se contrazic si numai una e posibila, oare care crezi se va implini?

Ca si profesorul Paul, la fel si celebrul Blaise Pascal "gandea": "Dumnezeu nu poate construi un zid pe care sa nu-l poata sari."

Inchipuie-ti ca Dumnezeu poate orice! Dumnezeu ii contrazice pe amandoi.
Daca mintea omului nu poate pricepe dreptatea lui Dumnezeu, mintea omului e de vina, nu Dumnezeu.

Daca un credincios si-ar pune astfel de intrebari si-ar dovedi necredinta, la fel ca "necredinciosul" Toma.

25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.(In20,25.27)

Imparatia lui Dumnezeu este nelimitata si vesnica. Ori aceasta lume este limitata din toate punctele de vedere. Omul in sine , aici , este limitat in trupul sau - un trup stricacios. Viata sa e limitata intr-un anume timp traind un numar de ani, tot ce este aici material este limitat - se vestejeste , se usuca, sau cum spune Eclesiastul - este desertaciune. Evreii, sub acest aspect se inseala. Imparatia lui Dumnezeu este afara de timp, afara de spatiu material.

Imparatia Cerurilor nu este un loc material ci o stare spirituala mai presus de firea umana limitata. Cum putem reduce Sfanta Treime la un spatiu material limitat cum este aceasta lume, unde evreii vor sa aseze pe Iisus, in aceasta lume desarta/? Greseala evreilor este tocmai in neintelegerea si nerecunoasterea lui Hristos.

Tocmai aici e problema evreilor. Nerecunoscandu-L , neintelegandu-L ei inca il asteapta. Pentru ca asteapta sa inghesuie pe cel Nelimitat in limitele unei lumi desarte, aici , si acum, sa inghesuie pe cel Nelimitat in timp - timpul acesta al vietii si spatiu - locul acesta material.

Spatiul intotdeauna are coordonate materiale : stanga , dreapta , sus si jos chiar daca tind sa zicem spre infinit. Adica are o limita. Or Imparatia cereasca a lui Dumnezeu este fara limite si este pur spirituala , nelimitata si vesnica.

Omul Vechiului Testament este mai brut , mai tare de cerbice. Si intelegerea Sfintei Treimi in Vechiul Testament este mai bruta daca pot sa ma exprim asa. De aceea Iisus a spus: am venit sa implinesc Legea veche.
Exemple de antiteza intre Vechiul si Noul Testament: inainte de Hristos omul avea nevoie de manifestari fizice pentru a intelege un mesaj al Domnului: fulgere si tunete de exemplu cand Moise a fost Munte , Dupa Hristos - Hristos a ridicat umanitatea , a implinit=o prin legea cea noua , socotind omul ca pasind la nivelul spiritualului - experiente apofatice, mistice, convorbiri cu Dumnezeu in inima si minte. Duhul Sfant scrie acum direct pe inima
omului legea Sa nemaifiind nevoie de manifestari fizice. Inainte de Hristos iata au avut nevoie de tablele de piatra aduse de Moise, acum tablele devin de carne , ale inimii.

Acum sa va spun ceva. Am fost atee. Crescuta de un stat comunist, fiica de secretar de partid PCR. O persoana logica, economista, din sfera intelectualului.
In urma cu 12 ani, fara sa fi trecut prin drame sau traumatisme care sa marcheze existenta si sa determine vreo experienta senzitiva, Dumnezeu mi S-a facut cunoscut , in mod direct, apofatic, intr-o zi, la un moment dat - punctul zero a existentei mele daca pot sa il numesc asa. . Adica am stiut precis ca e El , ca exista si am simtit Harul Lui patrunzand in fiecare celula a mea, in minte, in inima, si m-a schimbat definitiv.

Nu citisem un rand din vreo carte teologica, nimic din Sfanta Scriptura, nimic din vietile sfintilor, absolut nimic , nimic. Nu aveam nici o notiune religioasa. Din acel moment a inceput lucrarea lui Dumnezeu in inima mea. Ma durea inima si sufletul descoperind pas pas cu pas ce e rau in mine, egoism, invidie, .... si invatand sa iubesc direct de la Dumnezeu.

Timp de cateva luni a avut loc un dialog al mintii direct cu Domnul. Usor mi s-a revelat intelesuri despre oameni si creatie. Trei zile dupa acel moment zero am fost beata de fericire, iubeam oamenii, copacii , florile, animalele, totul parea sa aiba alta fata, sa inteleg si sa privesc cu alti ochi totul. Eram in Grecia si priveam leandrii infloriti si ii iubeam pentru florile minunate, priveam palmierii, copacii si ii iubeam pentru frunzisul , culoarea si umbra lor, adunam saracii sa ii hranesc. Pur si simplu Dumnezeu mi-a schimbat total inima.

Cand am inceput sa citesesc, dupa vreo 6 luni , am inceput timid cu Noul Testament, ca atat aveam ca si carte religioasa in casa. Si am inceput sa recunosc cele puse in mintea si inima mea de Dumnezeu in cele 6 luni. Nu am sa povestesc cum a venit in Grecia la usa mea un preot monah ortodox roman dupa cele 6 luni insa a fost iarasi lucrarea minunata a lui Dumnezeu.

Asadar nu citesc nici o carte proasta. Scrierile sfintilor nu sunt carti proaste, vietile sfintilor nu sunt carti proaste, Dogmatica nu este o carte proasta. Insa nu citesc nimic fara ca sa nu inteleg. Nu trec mai departe peste cele neintelese.

de obicei folosesc citate pentru ca oamenii , mai ales in mediul protestant nu vor sa creada decat numai si numai ce este si cum este scris. Sunt foarte ad literam ca sa spun asa, apoi recunosc, mai vreau uneori si sa imi ascund gandurile in spatele acestor citate. Nu tot omul intelege ce trebuie sa inteleaga.

revenind la tema discutiei, citatele puse de mine au avut ca si scop sa demonstreze ca Dumnezeu e plin de iubire - ca raspuns la afirmatia dvs despre un Iisus conducator, dur al lumii de aici adica asa cum eronat evreii il inteleg. Retineti Hristos este Dumnezeu - Dumnezeu intrupat un Dumnezeu al iubirii desavarsite, care a ales sa se intrupeze, sa moara, sa coboare la iad si sa invie pentru noi toti.

Parerea mea, poate gresita , nu va cunosc, este ca inainte de orice discutie teologica despre Hristos, religie , etc e nevoie sa porniti cu inceputul si anume Exista Dumnezeu pentru dvs? si daca nu, de ce?

Mai precis unde sunt citatele care-l portretizează așa pe Mesia, eu văd alte citate care sunt date ca prevestire a lui Hristos: tot capitolul Isaia 53:

Isaia 53
3. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.

Pe cruce imaginea Lui era cumplită.

4. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,
5. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
6. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.
7. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.
8. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
9. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.
10. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi.

Isaia 7:14
Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.

Miheia 5:1
Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei.

Zaharia
9.9 Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei.

Psalmi 21
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.


Dacă mesia era un simplu om, atunci după existența lui biologică de câțiva zeci de ani, nu prelua tot Biserica (arhiereii și sinedriul) frâiele, cât ar fi trăit un simplu om ?

Demetrius , asa este. Insa postarea mea se refera la faptul ca Dumnezeu , desi ne iubeste nespus - "Eu nu voiesc moartea pacatosului" ii respecta acestuia o infricosatoare libertate, aceea de a nu Il iubi, de al renega, de a face rau pana la masura de a face rau lui insusi. Si mai mult decat atat continua sa il iubeasca pe pacatos , ii lasa bucuriile lumii acestia si il asteapta. Ce dovada de iubire mai mare poate exista? Sa nu intelegem ad literam cuvintele lui Paul Evdochimov ca si protestantii ci sa intelegem ca atunci cand a spus ca nu are puterea de a-l sili pe om ca sa Il iubeasca se refera nu la neputinta ci la masura nemasurata a dragostei lui Dumnezeu pentru om si anume A NU VREA SA IL SILEASCA PE OM SA IL IUBEASCA.

Da. Dumnezeu nu forteaza pe nimeni, sau cum spune Paul Evdochimov nu violenteaza constiinte. Il lasa pe om sa traiasca voia sa , dupa intelegerea sa chiar daca i-a dat omului capacitatea de a-si depasi atat propria intelegere cat si propria natura limitata prin Harul lui Dumnezeu. Nu vrei sa te depasesti pe tine insuti? sa vi la Adevar, la viata si la fericire? Foarte bine, nu te fortez, te astept si te iubesc.

PS. Demetrius Unde e Cristian? cristiboss

Frumos spus, si interesanta povestea dvs. Se mai spune ca Imparatia lui Dumnezeu este in noi insine.

In noi insine poate fi iad sau Rai. Depinde ce alegem.

Iata. Iti propun acum sa te asezi in liniste si sa patrunzi in mintea ta. Priveste gandurile tale, asculta-le ciorovaiala. Ce spun gandurile tale? dupa cum iti sunt gandurile asa poti sti daca in tine este Iad sau Rai.

Sufletul, adica mintea , ratiunea gandeste in fiecare secunda. Acolo in suflet au loc dialoguri cu tine insusti dar nu numai. Incearca sa surprinzi gandurile , sa le triezi in bune si rele. Alege ca si comparatie a binelui mesajul lui Hristos: fiti buni, fiti iubitori, fiti drepti, fiti desavarsiti.

Ei bine, in acest plan duhovnicesc , daca esti bun si curat, te intalnesti cu casnicii lui Dumnezeu, cu Maica Domnului si Hristos. Este o intalnire mai presus de firea cea limitata de trup, unde spiritul este liber.

Ei bine, aceasta stare libera si desavarsita o atingi doar sfintindu-te. Dumnezeu te poate sfinti. Privit sfintii! ei s-au sfintit! suntem liberi sa alegem aceasta cale, sau cealalta.

Exista o scriere ce farte parte dintre primele scrieri crestine in primii ani dupa Hristos. Se numeste Didahia sau scrierile celor 12 Apostoli.

Ea incepe asa:

1. Sunt două căi: una a vieții și alta a morții; și este mare deosebirea între cele doua căi.

2. Calea vieții este aceasta :

Mai întâi, să iubești pe Dumnezeu, Creatorul tău; al doilea, pe aproapele tău ca pe tine însuți și toate câte voiești să nu ți se facă ție, nu le face și tu altora.

3. Iar învățătura acestor cuvinte este aceasta :

Binecuvintati pe cei ce va blestema si rugati-va pentru dusmanii vostri; postiti pentru cei ce va prigonesc; ca ce multumita aveti, daca iubiti pe cei ce va iubesc ? Nu si paganii fac acelasi lucru ? Voi, insa, iubiti pe cei ce va urasc, si nu veti avea dusman.

Si cartea continua descriind calea vietii.

Apoi:
1. Calea mortii este aceasta :

Mai intai de toate este rea si plina de blestem : ucideri, adultere, pofte, desfranari, hotii, idololatrii, vraji, farmece, rapiri, marturii mincinoase, fatarnicii, inima vicleana, viclesug, mandrie, rautate, obraznicie, lacomie, cuvinte de rusine, invidie, nerusinare, ingamfare, fudulie, lipsa de teama,

2. prigonitori ai celor buni, uratori de adevar, iubitori de minciuna ; nu cunosc rasplata dreptatii, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecata; nu privegheaza spre bine, ci spre rau ; bunatatea si rabdarea este departe de ei; iubesc cele desarte, umbla dupa mita, nu miluiesc pe sarac, nu sufar pe cei necajiti, nu cunosc pe Creatorul lor, ucigasi de copii, stricatori al fapturii lui Dumnezeu, intorc spatele celui lipsit, asupresc pe cel in strimtorare; aparatori ai bogatilor, judecatori nelegiuiti ai saracilor, plini de tot pacatul. Izbaviti-va fiilor, de toate acestea!

As incheia spunandu-ti ca toti cei ce urmeaza calea vietii au in ei Imparatia cerurilor!

Pe cand toti cei ce urmeaza calea mortii au in ei iadul!

Despre iubirea de Dumnezeu sunt multe de spus. Caci multi spun ca il iubesc pe Dumnezeu dar nu il cunosc. Si daca nu il cunosc cum stiu ei ca ce iubesc este Dumnezeu???

Faptul ca nu-l sileste pe om demonstreaza iubirea lui Dumnezeu pentru om, insa nu-i o iubire umana, nu-i o simpatie, o pasiune, ci e Vointa Lui ce nu poate fi invinsa, Care se va implini la vremea sa.
Pana la urma Voia lui Dumnezeu se va implini si omul va fi fericit!
Tu inchei mai frumos ca Paul Evdochimov; eu am gasit mai multe inconveniente in spusele lui, dar poate a fost tradus incorect de google (!?!?!?).



Observ cu parere de rau ca din aprilie n-a mai postat. Mai mult nu stiu.

Da. Asa este. Sigur. E iubirea lui Dumnezeu care se va implini cu dreptate.

Am vazut un mesaj pe facebook postat de cineva care ruga oamenii sa se roage pentru un anume Cristian care se afla in suferinta de boala. Sincer in acel moment gandul mi-a spus Cristian. Si am intrat aici . Sper sa fie sanatos. Dumnezeu sa il apare si sa il ocroteasca.