Cuviosul stareţ Porfirie:

Despre poziţia lui faţă de scriitorul Yannaras, ucenicul bătrânului Acachie Kavsokalivitul, care l-a îngrijit până la moartea sa, spunea următoarele:

„Când disputa privitoare la nicolaism dintre Stareţul Teoclit şi profesorul Yannaras a ajuns la apogeu, Părintele Porfirie mi-a spus:

- Cele pe care le spune Teoclit le cunosc, dar cele pe care le spune Yannaras nu le cunosc. De ce?

- Cu siguranţă, Gheronda, pentru că Părintele Teoclit le scrie sub insuflarea harului.

- Da, aşa este!

Dar şi un alt ieromonah aghiorit, care zeci de ani a avut o strânsă legătură duhovnicească cu Stareţul Porfirie, adevereşte că într-o discuţie asemănătoare, Stareţul a adoptat faţă de Yannaras poziţia Părintelui Teoclit, spunând: „Fiule, foarte frumos scrie Părintele Teoclit!”

c) Fericitul Părinte Epifanie Teodoropulos, care în articolele sale bine argumentate ce nu primeau niciodată răspuns, a spulberat sofismele lui Yannaras, prin care acesta încuraja relaţiile de dinaintea căsătoriei, desfrânarea şi altele.

d) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, care cu o asprime neobişnuită pentru caracterul său blând îi înfiera pe cei care adoptau concepţiile neonicolaite. Redăm aici numai un fragment caracteristic din scrierile sale:

„Specific dragostei celei mari către Hristos este că nu se poate împăca cu desfătările trupeşti şi, mai mult decât toate, cu cele genitale. Mintea omului sub înrâurirea dragostei celei către Dumnezeu se desprinde de pământ şi se izbăveşte de orice închipuire pământească, în timp ce legătura trupească răneşte profund sufletul tocmai prin aceste închipuiri. Cunoaştem că mulţi abordează acest subiect într-un mod cu totul diferit. Dar oare cuvântul Scripturii «Nu va rămâne Duhul meu pururea in oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup» (Fac. 6, 3) nu se referă la aceştia?”

(Arhimandritul Sofronie Saharov, „Asceză şi contemplaţie“, Sfânta Mănăstire a Cinstitului Inaintemergător, Essex – Anglia, 1996, pg. 66).

Reacții în presă:

http://www.tvr.ro/cultura.php?play=114775

http://www.ziarullumina.ro/articole;...ia-Romana.html

Imagini de la conferinta sustinuta de Christos Yannaras in Biserica Sfantul Silvestru:

http://video.crestinortodox.ro/75gAb..._religiei.html

 Christos Yannaras la Academia Română
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...2754888823.jpg


Filosoful şi teologul creştin Christos Yannaras a susţinut ieri, 16 noiembrie 2011, o conferinţă despre diferenţele dintre termenii 'religie' şi 'Ecclesia', cu implicaţiile pe care acestea le au în viaţa şi teologia Bisericii, informează „Ziarul Lumina”. Întâlnirea a fost găzduită în Aula Mare a Academiei Române şi s-a bucurat de prezenţa unor academicieni, oameni de cultură, teologi şi preoţi care au adresat la sfârşitul conferinţei întrebări invitatului din Grecia. Tema conferinţei a fost expusă pe larg de Christos Yannaras în cartea 'Contra religiei', apărută şi în limba română la Editura Anastasia.

Mesajul cărţii 'Contra religiei' şi tema conferinţei de ieri, susţinute de Christos Yannaras, pot părea, chiar şi pentru cei mai edificaţi oameni în acest domeniu, un pic contradictorii, dacă nu chiar revoltătoare. Ce înseamnă religie? Ce defineşte acest termen? Ce este Ecclesia şi ce înseamnă viaţa Bisericii a arătat foarte clar profesorul Yannaras.

Existenţa plenară este definită de Adevăr

Teologul grec identifică existenţa plenară, autentică, liberă de limitările şi determinările naturii, ca existenţă întru adevăr sau adevărul ca existenţă. Acest model de existenţă se opune oricăror determinări pe care natura umană, pervertită de păcat sau purtând consecinţele păcatului, le impune la nivelul întregii existenţe umane. Acest mod de existenţă întru Adevăr a fost exprimat de primii creştini prin termenul de Ecclesia. 'Când primi creştini au folosit termenul Ecclesia pentru a se defini, Ecclesia a reprezentat pentru ei modul de existenţă în conformitate cu adevărul sau adevărul ca existenţă. Creştinii se definesc în istorie cu numele de Ecclesia, adică de Biserică. Pentru a se defini, ei au folosit termenul de Ecclesia, şi nu cel de religie, pentru că nu s-au considerat ca o religie, fie ea şi cea mai bună, mai înaltă şi nobilă decât celelalte. Nu s-au considerat niciodată o religie bună, ci o Biserică bună, adică Biserica cea adevărată', a spus Christos Yannaras.

Religiozitate este un mod de existenţă individual, centrat numai pe salvarea propriei persoane

În cartea Faptele Apostolilor se poate vedea manifestarea primei comunităţi formate de cei care au crezut în Iisus Hristos ca Ecclesia adunată în jurul Sfintei Liturghii. Când primii creştini se adunau în jurul Sfintei Euharistii, ei se manifestau ca Ecclesia, adică un mod de existenţă comunitar care izvorăşte din modelul Sfintei Treimi. Yannaras a spus că această comunitate îşi manifesta devoţiunea religioasă prin participarea la rugăciunea din Templul iudaic, lucru certificat tot de mărturiile biblice. Cu timpul, această din urmă manifestare a dispărut, rămânând doar Ecclesia. Religiozitate este un mod de existenţă individual, egoist, centrat numai pe salvarea propriei persoane. Singura preocupare a religiei este salvarea individului în sine şi pentru sine, fără racordarea la adevărul existenţei, fără implicarea unei comuniuni. Religia este în opinia teologului grec o manifestare a naturii umane şi este supusă determinărilor şi necesităţilor, elemente care nu implică libertatea. 'Faptul că religia este un dat al naturii, o necesitate, se poate vedea prin simplul fapt că atunci când un oarecare avion intră într-o zonă de turbulenţe, nimeni nu mai este în acel moment ateu. Religia sau manifestarea religiozităţii este prin urmare un dat al naturii, supus necesităţilor', a subliniat Christos Yannaras. Conferinţa de ieri, de la academie, a reunit mai multe personalităţi culturale, teologi şi scriitori, între care amintim pe Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, pictorul şi profesorul universitar Sorin Dumitrescu, părintele Constantin Coman, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă 'Justinian Patriarhul' din Bucureşti, şi părintele Vasile Răducă, profesor de morală ortodoxă la aceeaşi instituţie de învăţământ.

Mărturisirea Sfintei Treimi este mărturisirea libertăţii şi a iubirii

Religia este cea care foloseşte raţionamente şi deducţii logice. Religia afirmă că Dumnezeu este prima cauză a mişcării. Teologul grec spunea că această afirmaţie despre Dumnezeu, pe care şi teologia ortodoxă o foloseşte, este rodul determinării, şi nu al libertăţii. Cine se mulţumeşte să-l definească pe Dumnezeu aşa introduce o determinare. 'Gândit astfel, Dumnezeu este determinat de ceea ce el trebuie să fie în contrast cu lumea creată. Cauza mişcării trebuie să fie ea însăşi nemişcată, şi asta ar însemna că Dumnezeu este de esenţă noetică, şi deci nu liber, ci supus determinărilor naturii Sale', a spus teologul grec. Dumnezeu este adevărata existenţă pentru că se manifestă liber, şi acest lucru se poate vedea în opinia profesorului Yannaras prin faptul că Dumnezeirea este o comuniune de Persoane libere, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Dumnezeu este vestit în predica Bisericii ca o comuniune de trei persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, comuniune la care sunt chemaţi toţi oamenii în mod liber. Din acest lucru nu transpar necesitatea şi determinarea, ci libertatea şi iubirea, voinţa şi principiul personal. 'În Sfânta Scriptură, existenţa istorică a lui Hristos a fost certificată prin semne, ce sunt redate prin termenul grec 'simion'. Semnele implică libertatea de a accepta pe Hristos în raport cu determinările pe care religia le implică.' Modul de existenţă al creştinilor ca Ecclesia ne cheamă la comuniunea cu Dumnezeu, activându-ne libertatea, pe când religia ne introduce în spaţiul determinărilor, care nu ţin cont de libertatea umană. Miracolul este componenta religiei, şi acesta nu implică libertatea omului, deoarece îl forţează pe om să creadă.

Până la seceriş, neghina se va înmulţi laolaltă cu grâul

'Ceea ce încearcă să realizeze Biserica este acest mod de a exista ca libertate în dragoste. Va să zică că tot ceea ce este individual pentru Biserică este moarte şi tot ce este relaţie de libertate şi dragoste este posibilitatea adevăratei existenţe. Biserica şi religia sunt două realităţi incompatibile şi ireconciliabile, precum viaţa şi moartea, libertatea şi necesitatea, dragostea şi interesul. Nu există loc pentru un compromis, o realitate o anulează pe cealaltă.

Dar Biserica vesteşte contradicţiile de nedepăşit, certifică în mod empiric faptul că s-a prăbuşit zidul. Că moartea se poate preschimba în viaţă, că necesitatea poate rodi libertate, este suficient să renunţăm pentru a lupta pentru interesul propriu. Până la seceriş, neghina se va înmulţi laolaltă cu grâul. Orice încercare de despărţire presupune primejdia smulgerii grâului împreună cu neghina. Pentru ca libertatea să fie deplină, numai la seceriş se va separa definitiv interesul personal de dragoste', a subliniat Christos Yannaras.

Conferinţe la Sighişoara şi Cluj

După conferinţa de la Academia Română, Christos Yannaras s-a întâlnit cu cititorii săi în Biserica 'Sfântul Silvestru' din Capitală, unde a susţinut o nouă conferinţă. Christos Yannaras va susţine o conferinţă la Sighişoara, în sala barocă a primăriei, astăzi, la ora 18:00, iar vineri va avea loc un eveniment similar la Cluj-Napoca, la Casa Radio, la aceeaşi oră.

Christos Yannaras s-a remarcat în timpul activităţii lui academice atât ca filosof, cât şi ca teolog creştin, reuşind să realizeze una din cele mai originale punţi de dialog între teologie şi filosofie. S-a născut la Atena în anul 1935, a studiat în Grecia, Franţa şi Germania. Este doctor în filosofie al universităţilor din Salonic şi Sorbona. Autor a peste cincizeci de cărţi, Christos Yannaras a devenit foarte cunoscut în spaţiul ortodox datorită recurgerii originale la Părinţii Bisericii şi integrarea lor în contextul mai larg al gândirii umane. Profesorul grec a susţinut de-a lungul anilor mai multe conferinţe în ţara noastră.

Mulțumesc Marius și Cristian!

Un articol proapăt din ziarul ”Lumina”:

http://www.ziarullumina.ro/articole;...Silvestru.html

Jurnalistul M. Nedelcu merită felicitări pentru profesionalismul de care a dat dovadă! Materiale clare, expozitive, competente, echilibrate. Bravo lui!

Daca a fost primit la Academie,nu inseamna ca nu e eretic.

Te rog sa-ti probezi cuvintele, arata-ne hotararea prin care a fost declarat eretic.Te-am mai rugat odata sa-mi areti cand a fost declarat eretic, nici pana acum, desi au trecut multe zile n-ai venit cu proba, insa continui sa-l faci eretic. Ai un tupeu fantastic sa vorbesti despre un om pe care nu-l cunosti si pe care, asa cum ai afirmat, nu l-ai citit niciodata!

In cadrul conferintei de ieri de la Cluj s-a lamurit falsa "problema" pe care ar avea-o el cu Muntele Athos si de asemenea ce inseamna "erosul" in ecclesia (n-are legatura cu eroticul), pentru ca au existat in public si oameni, asemeni tie, samanta de scandal, care cunosc "probleme" din auzite, le distorsioneaza si le propaga apoi pe site-uri si bloguri. Am vazut tot ce ai publicat pe acest topic, insa pana acum nu mi-am dat seama in ce scop? Ce te deranjeaza pe tine de fapt, de-i faci antireclama? E un scriitor, un om de cultura, nu un sfant sau un duhovnic " infailibil "! Daca tu nu vrei sa-l citesti, nu-l citi, dar ce ai cu altii care doresc sa citeasca? Nu-mi spune ca esti "ingrijorat" ca nu te cred :) Asta ar insemna sa ne consideri oameni limitati, de-a dreptul idioti, care nu avem exercitiul gandirii si care inghitim orice "galusca" pe care o citim. Abordarile sale sunt oricum prea filosofice pentru publicul larg, deci stai linistit, nu exista "pericolul" ca un crestin,asa ca tine, care se lupta sa traiasca in modul stradaniei bisericesti , sa fie contaminat de crediente alienate (care oricum nu exista). A lamurit totul legat de Athos, care a fost polemica (apropo, a avut-o cu un singur om, nu cu tot Muntele Athos, parinte cu care s-a si impacat de altfel inainte ca acesta sa treaca la cele vesnice), deci apelativele tale ofensatoare nu-si au rostul. Daca erezia presupune absolutizarea particularului, atunci Yannaras numai eretic nu poate fi numit.

http://img12.imageshack.us/img12/9664/dsc00287ud.jpg

Sfântul Maxim Mărturisitorul, acest mare Părinte al Bisericii care a jucat un rol determinant în viaţa Bisericii, a spus un cuvânt important:

„teologie a demonilor este cunoaşterea fără lucrare”.

Asta înseamnă că teologia este rod al luminării minţii şi al vederii lui Dumnezeu, când Dumnezeu Se descoperă celor îndumnezeiţi, celor care au trecut prin curăţirea inimii. Prin urmare, o teologie care nu este rod şi rezultat al lucrării, al vieţii practice – care este curăţirea de patimi – este o teologie a fanteziei, care în mod sigur este demonică.

Toţi cei care au citit scrierile cunoscutului scriitor şi profesor Christos Yannaras şi, derutaţi de ele, au întrebat despre acestea pe fericitul Stareţ Paisie, au auzit şi mărturisesc despre poziţia lui vădit potrivnică faţă de concepţiile acestuia. Stareţul înfiera îndeosebi învăţăturile lui legate de dragoste, precum şi criticile lui raţionaliste, ajunse până la hulă, făcute la adresa sfinţilor. Părintele Paisie suferea mai ales atunci când vedea stricăciunea cu neputinţă de îndreptat, pe care scriitorul mai-sus amintit o pricinuia tinerilor. „Ne-a târât în păcat fără să ne dăm seama şi ne-a distrus, iar acum nu ne mai putem îndrepta“, mărturiseau ei înşişi. Suferea însă şi pentru clevetirile pe care acest profesor le îndrepta împotriva Sfinţilor Părinţi. Dacă la început Stareţul a încercat cu multă dragoste, răbdare şi îngăduinţă să-l ajute pe acest scriitor să-şi conştientizeze înşelarea în care s-a lăsat atras de cel viclean şi de patimile lui, de la un timp însă, văzând stăruinţa lui cea neîndreptată şi plină de egoism, s-a simţit dator să-i înştiinţeze pe credincioşi ca să-i apere de eresul său.

L-am văzut pe Yannaras la biserica Sf. Silvestru, mulţumită anunţului făcut de Mihailc. Lume mai puţină decât mă aşteptam (între 100 şi 200 de persoane). Expunerea pe care a făcut-o a fost destul de greu de urmărit pentru că nu se auzea foarte clar. Vorbea în franceză, iar traducerea a cam şchiopătat.

A început prin a lăuda succesul surprinzător pe care l-a avut traducerea Filocaliei greceşti în Anglia, după care a contrariat publicul, dând de înţeles că scrierile selectate pentru alcătuirea ei sunt expresii ale unor experienţe solitare, individualiste, care ţin de instinctul religios natural şi nu de experienţa comununii bisericeşti. Cuvântul Biserică, a spus el, se întâlneşte în Filocalia greacă numai de 5 ori.

Bineînţeles că astfel de afirmaţii scandalizează. De altfel, cred că asta e şi intenţia autorului, altfel nu şi-ar fi intitulat cartea „Contra religiei”. Adevărul, însă, e că şi Hristos a şocat, şi încă cum!

La momentul discuţiilor, un preot din audienţă i-a arătat că în teologia Părintelui Stăniloae este afirmat şi rolul ascezei şi al experienţei mistice, subiective, ca şi al comuniunii, al ecclesiei.

Probabil că intenţia lui Yannaras nu e de a respinge experienţa isihastă, ci doar de a arăta că accentul trebuie pus pe viaţa parohială, în care trebuie să existe o comuniune reală, avându-L pe Hristos ca centru.

Poate că ce trebuie să înţelegem e că monahismul e calea excepţională de mântuire, şi că inspirarea mirenilor din acest mod de practicare a credinţei precum şi înclinarea de a lua sfat mai ales de la duhovnici călugări nu face decât să sporească individualismul.

Încă n-am citit cartea, deci nu pot spune care e învăţătura lui Yannaras.
Pot spune că Sorin Dumitrescu a spus că e o carte pe care după primele pagini eşti tentat să o arunci, dar dacă depăşeşti momentul, ajungi să te întrebi dacă nu cumva autorul are dreptate şi dacă felul în care îţi trăieşti tu credinţa nu e greşit.

Vine Yannaras sa ne invete pe noi cum sa traim religia! Sper sa nu aiba pe cine sa insele...

Tocmai asta e, el nu respinge experienta isihasta. Prima intrebare la conferinta pe care a avut-o la Cluj a fost: "Eremitii se separa de Biserica?", iar Yannaras, a facut o paralela interesanta intre Biserica si cetatea greceasca, intre eroul tragic grec si eremit. Pentru el, eremitul se separa de toti, pentru a fi astfel unit cu toti, el vrea sa se elibereze de Ego, pentru a se putea astfel darui.

Din ce am citit in cartea lui, (are un capitol dedicat succesului Filocaliei in Occident) el nu critica valoarea textului din cele 5 vol. grecesti, el ridica problema modului in care au fost selectate fragmente din textele patristice, faptul ca s-au ales doar acelea care merg pe individual, existand astfel riscul ca unii cititori sa ajunga sa creada ca mantuirea se castiga exclusiv printr-un efort individual: indeplinirea poruncilor,pazirea mintii,rugaciunea mintii, deci nu mai e necesara participarea la corpul relatiilor de comuniune in dragoste, scopul nu mai e impartasirea existentei si a vietii , pot ajunge sa priveasca Biserica "ca o institutie utila numai pentru ca administreaza (institutia si functiile ei) transmiterea catre individual, prin intermediul tainelor, a harului supranatural. Din cele cinci volume ale Filocaliei grecesti lipseste orice referire la evenimentul eclezial, la premisa mantuirii evanghelice, nu exista referinte la faptul ca participarea la Biserica constitue singura posibilitate de a intra in Imparatie, singura cale de a infaptui vestea cea buna a crestinilor."

"Asceza individuala este o premisa pentru mantuirea vestita de evanghelie, dar premisa ca participare reala la stradania comuna ce constitue corpul Bisericii- nu ca proba individuala. Asceza individului nu este o valoare in sine, un scop in sine, este o expresie- infaptuire reala a vointei libere a individului de a participa la comunitatea bisericeasca a existentei si a vietii- comunitate ce constitue o stradanie impartasita de transcedere a sinelui si de sacrificiu de sine".(Contra religiei, pag.271)

"In Filocalie au fost selectate (antalogate) fragmente din textele patristice lipsite de semnificatele ontologice ale limbajului bisericesc. De exemplu in Biserica cuvantul “mantuire”, de pilda, inseamna existenta omului in termenii libertatii relatiei si nu in termenii necesitatilor naturii. Insa in Filocalie au fost alese fragmente ce presupun ca : mantuirea se primeste prin grija si pazirea mintii- calea scurta catre mantuire e viata virtuoasa: toate se judeca la nivelul infaptuirii individuale. Termenul “dragoste”: in limbajul Bisericii inseamna relatie ca mod al eliberarii treimice ca orice limitare existentiala, existenta ca transcedere a sinelui si sacrificiu de sine. In fragmentele ce au fost alese in Filocalie dragostea este mama virtutilor individuale- dragostea, cumpatarea,rugaciunea il elibereaza de patimi (intotdeauna pe individ)" (Contra religiei, pag.271)

"Noi ortodocsii atribuim Occidentului institutionalizarea si impunerea transformarii in religie a evenimentului eclezial, supunerea fata de intelectualism , moralism si legalism. Cazul Filocaliei, [prin modul in care s-au selectat fragmentele], dovedeste mai degraba ca Occidentul este in mijlocul nostru, vlastarele lui istorice se regasesc, intr-un mod de discernut, in nevoia instinctuala “launtrica” a fiecarui om de blindare si asigurare individuala". (Contra religiei, pag.274) (...) Marele success editorial al traducerilor Filocaliei in Occident constitue un indiciu al familiaritatii pe care o resimte cititorul occidental cu mentalitatea, criteriile, ierarhizarile si prioritatile exprimate in fragmentele antalogate."

Citat:

Expunerea pe care a făcut-o a fost destul de greu de urmărit pentru că nu se auzea foarte clar. Vorbea în franceză, iar traducerea a cam şchiopătat.

Nu cred ca a fost mai "balbaita" decat traducerea de la Cluj. Noroc ca stiu limba franceza, altfel, nu prindeam anumite nuante, pe care traducerea nu le-a redat, ba chiar in unele situatii a indus alt sens decat cel exprimat de scriitor. Yannaras vorbea de religiozitate, traducatorul spunea religie, dar nu-i totuna, iar exemplele pot continua. A fost emotionat traducatorul, intimidat, coplesit de eveniment :)

Citat:

De altfel, cred că asta e şi intenţia autorului, altfel nu şi-ar fi intitulat cartea „Contra religiei”.

Yannaras ar fi putut sa-si denumeasca cartea si "Pentru evenimentul eclezial" sau sa-l adauge ca subtitlu la "Contra religiei", caci pana la urma despre asta e vorba in ea, el e impotriva institutionalizarii evenimentului eclezial,transformat astfel in religie. A dat la un moment dat ca exemplu "infailibilitatea papala", cum a aparut ea.

Doamne ce prostie! Auzi,dl.Yannaras critica selectia facuta de Filocalie.Accentul pus pe individual....Cum puteti inghiti asemenea galusti care se vor intelectuale !?
Da,se poate face o confuzie citind Filocalia privind modul de mantuire,dar STATI,vine dl.Yannaras si ne lumineaza cum sa interpretam si cum sa citim Filocalia,mai mult,aduce el completarile care erau necesare...!!!!!!!!!! Astfel suntem salvati...

Uite un exemplu clar a modului cum se încearcă manipularea imbecilă a unei ziceri geniale. E plină lumea de ”demonologi” amatori și farisei ortodocși.

Un eretic atata timp cat este eretic si nu se leapada de erezia lui, ramane eretic.

Erezia tot erezie ramane nu e nevoie ca Biserica sa se pronunte de 10 ori pe aceeasi problema.
Ceea ce s-a stabilit la cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice ramane stabilit.

Iar cei ce propovaduiesc invataturi straine Bisericii care au fost combatute de cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice mai ales ca in anume acest scop au avut loc aceste sinoade ca sa separe minciuna de Adevar si sa stabileasca credinta cea dreapta fara amestecul altor invataturi straine sau mincinoase .

Oricine invata ratacirile pe care Sfintii Parinti le-au combatut la cele 7 Sinoade Ecumenice a toata lumea, acela se afla sub antema acestor sinoade si se numeste eretic, indiferent daca pentru el biserica locala a dat sau nu a dat vreo hotarare.

Ce ar insemna daca pentru fiecare eretic in parte s-ar intruni de fiecare data cate un Sinod al Bisericii va dati seama unde am ajunge...

Un fragment dintr-un interviu recent difuzat pe TVR 1.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=115002

Bonus: interviu cu maestrul Sorin Dumitrescu. Vinul cel bun e mai la urmă!

http://www.tvr.ro/articol.php?id=114049&c=7656

Acest teolog nu este acceptat de preotii din Grecia.A avut un asa mare impact cartea lui,incat nimeni din clerici nu a emis o parere.Dupa opinia celor care il sustineti,ma gandesc ca va spuneti ca asta e prea destept ,ca i'a depasit pe toti cu inaltimea gandirii lui.
Insa eu stiu,ca un teolog e integrat in Biserica,nu e in afara ei.

1. Nu-l sustin, nu-l condam, imi place adevarul, nu intoxicarile unora care nu l-au citit , dar le place sa vorbeasca. Tine de bun simt sa nu respingi si sa nu condamni ceva ce nu cunosti, asa cum faci tu si Laurentiu, un copy-paste la foc automat de pe diverse site-uri, in loc sa dialogam pe seama scrierilor sale, punctual. Ca sa nu spun ca tu idolatrizezi preotii greci,care nu sunt infailibili, oricat de impecabili i-ai vedea.
2. Il consider un om erudit, insa nu teolog-dogmatist, nu e Dumitru Staniloae al grecilor, e un om care are opinii, ganduri si care poate si gresi (citindu-l,nu pot sa-i dau dreptate in unele cazuri, eu privind in mod diferit "problema" ridicata de el),asa cum deseori afirma si el ca nu inseamna ca daca are o parere diferita, are dreptate, poate el greseste, insa el isi pune intrebari,cerceteaza,ridica unele probleme,le semnaleaza, nu ofera solutii.
Pot sa inteleg de ce unii preoti greci nu-l inghit :) De exemplu a ridicat problema gesturilor formale ale preotului, lipsite de sens,in opinia sa, exemplificand prin intrebuintarea aerului (panzei) de catre acesta. "Aerul" e scuturat deasupra darurilor, pe urma impaturit, preotul isi infunda degetele in el si il roteste, fara motiv si scop, in jurul si deasupra darurilor, gesturi ce par de neinteles acum. In trecut, aerul avea rolul liturgic indispensabil de a proteja darurile expuse de insectele numeroase, fie acoperind potirul si discul,fie fiind folosit de preot ca evantai(ripida) pentru alungarea insectelor. Azi, gestul pare de neinteles, rolul liturgic indispensabil a devenit oarecum de prisos, insa gesturile care il componeau au fost idealizate ca element al traditiei, de care psihicul uman are nevoie ca iluzie consolatoare ale unor semne si simboluri transcedentale.
3. Ce inseamna sa fii integrat in Biserica?

Aseara am vazut un interviu cu dansul pe TVR.E o persoana inteligenta si citita.Mi-ar fi placut sa am ocazia sa particip la vreo conferinta de-a lui,chiar sa corespondez cu el.

P.S Cum se numeste ultima carte a lui?

Nu exista prea destept.

Cea mai recentă traducere în română se numește ”Contra religiei” și a apărut la Fundația Anastasia. Titlul e ciudat, provocator, însă nu e ce pare la prima vedere. Pe piață mai există și alte titluri de Yannaras: ”Libertatea moralei” și ”Heidegger și Areopagitul” la Anastasia, ”Adevărul și unitatea Bisericii” (la Sophia) și ”Abecedarul credinței” (la editura Bizantină). Ultima se găsește mai greu din cauza distribuției greoaie, dar se poate comanda online de la diverse librării cu serviciu de vânzare prin internet.
Dintre autorii ortodocși consonanți cu Yannaras, recomand pe Ioannis Zizioulas cu capodopera lui ”Ființa eclezială” (editura Bizantină) și ”Euharistie, Episcop, Biserică” (editura Basilica). Ambele se pot achiziționa (și) de pe internet.

Mersi , in care dintre ele vorbeste de subiectul sexualitate?

”Libertatea moralei” și ”Contra religiei” dintre astea traduse în românește, dar mai pe larg în ”Comentariu la Cântarea Cântărilor” (deocamdată disponibilă în alte limbi)

Titlul şochează din cauză că ne-am obişnuit să considerăm creştinismul ca fiind o religie. Steinhardt spusese şi el, în „Jurnalul fericirii”, că este un mod de viaţă, nu o religie.

Yannaras atrage atenţia asupra faptului că sentimentul religios izvorăşte din instinctul natural, foarte adânc înrădăcinat în om (şi în orice vieţuitoare), al autoconservării.

Or, Hristos e Cel care aduce viaţa cea adevărată, cea duhovnicească, nu biologică, care o transcende pe aceasta şi care, îndrăznesc să spun, chiar i se opune. După cum dragostea jertfelnică se opune dragostei de sine, adică instinctului de conservare.

Dacă se priveşte cu sinceritate, omul religios poate constata că gesturile sale, ale „creştinului practicant”, sunt adesea făcute din dragoste de sine, nu de altul, pentru a se pune la adăpost, pentru a „se pune bine” cu divinitatea. Reacţiile violente faţă de ceea ce ameninţă să-i zdruncine idolii ţin tot de instinctele primare, sunt o expresie a ego-ului care urăşte mai mult decât orice jertfa de sine.

Pana la urma tot nu am inteles, am adresat si doua intrebari pe acest topic. Cineva care i-a citit din lucrari poate spune daca are conceptii ecumeniste?
Din pacate Sorin Dumitrescu (care vad ca a fost si gazda) stiu ca are aceste conceptii, le-am auzit chiar eu intr-un interviu, asta pe langa lucrurile bune pe care le face.

Foarte bună sinteza, Priceputule, bine ai revenit!

Aș mai spune doar că nu există om religios pur sau om eclezial integral. În realitate, cu toții suntem adesea când într-o situație, când într-alta, diferența dintre cele două tipuri de raportare la Dumnezeu fiind adesea insesizabilă. Cartea lui Yannaras are meritul de a fi foarte ”practică”, în sensul că, citind-o, ne identificăm imediat și spontan tendințele ”religioase” și apucăturile individualiste. Sunt multe accente care pot părea excesive, dar ele sunt astfel tocmai pentru a ne determina măcar să reflectăm asupra așezării noastre întru cele bisericești și, eventual, să ne determine să punem început bun.

Nu are concepții ecumeniste, ba chiar dimpotrivă, este unul dintre cei mai lucizi analiști ai creștinismului occidental post-schismatic. În ”Contra religiei” critică în termeni nu tocmai blânzi influența nefastă a fericitului Augustin asupra Bisericii, ideologizarea BRC (prelungită și constelația protestantă), formele de infailibilitate (la care nici ortodocșii nu sunt imuni). Concepția lui Yannaras este, oarecum, rezumată în următorul interviu

http://theologhia.wordpress.com/2010...ratia-europei/

În legătură cu Sorin Dumitrescu, Cătălin, te înșeli pentru că încă nu te-ai deprins să sesizezi nuanțele discursului său. De exemplu, că alienarea icoanei în ortodoxie s-a făcut prin influență catolică, iar pietismul ortodoxist, atât de evident în majoritatea parohiilor noastre, nu este altceva decât contaminare cu habitusuri evlavioase heterodoxe.
Fă-ți timp și ascultă conferința ”Ruptura” de pe secțiunea audio a acestui site, , poate o să începi să te desprinzi din optica asta reducționistă, de tip ”alb - negru” (antiecumenist - ecumenist).

3.Integrat in Biserica inseamna sa fii in comuniune cu ierarhia Bisericeasca,asta insemnand pe de o parte si ascultare.Cand spui ca vesmintele preotilor sunt prea impodobite,si ca au ca asemanare hainele imparatilor bizantului,insinuezi ceva,o mica otrava care se raspandeste..

Preotii nu sunt infailibili,mai ales in ziua de azi,insa asta nu inseamna ca trebuie sa-i judecam public,sa-i "indreptam".

PArerea mea este ca Yannaras este un ingamfat,un om mandru,si nu i se potriveste deloc acea simpla definitie a smeritilor dar marilor PArinti:

Teolog este cel care se roaga si cel ce se roaga este teolog.

Numai Dumnezeu stie cum suntem cu adevarat. Sa-i lasam lui judecata si incearca sa scapi si tu cat mai repede de aceste ganduri.

Cam asta presupune si ecumenismul, o relativizare, o noua privire asupra crestinismului, adaptata la conceptiile actuale din lume. Si cum intre alb si negru este gri, cenusiu, conceptiile ecumeniste sunt destul de sumbre in contrast cu albul stralucitor.
Nu stiu daca ne gandim la acelasi lucru cand spunem conceptii ecumeniste, am vazut ca exista diverse opinii. In opinia mea cineva care nu are conceptii ecumeniste marturiseste ceea ce spune Crezul: "Cred intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica". Conceptile ecumeniste tocmai acest pasaj din Crez il ataca. Sunt de fapt conceptii (neo)protestante, care important e sa crezi in Iisus, toti care cred astfel sunt la fel. Astfel coceptiile ecumeniste sunt de genul exista mai multe biserici (poate fi si varianta ca ortodoxia e cea mai buna), sau ca Biserica ii cuprinde pe toti cei ce cred in Iisus (sola fide de care aminteam).

Am facut o introducere, referitor la pictorul Sorin Dumitrescu sunt sigur de ce am auzit chiar eu si nu ma insel, are aceste conceptii. Apoi am observat ca si altii au aceasta opinie, intrebandu-se cum se face ca stand in apropierea marilor duhovnici care nu erau deloc ecumenisti are aceste conceptii. Putem vedea cate ceva si in scrisoare adresata de curand Patriarhului Daniel (pe care am vazut-o doar acum): http://www.ziarultimpul.ro/articole/...-un-univers-2/
Totusi, e mai bine fata de alti intelectuali care s-au cam departat de Biserica.
In privinta lui Yannaras nu m-am lamurit inca, am citit acel pasaj. Nu are importanta daca cineva critica pe catolici sau occidentali, aminteam de disputa intre Varlaam si Sf. Grigorie Palama, primul criticand aspru pe catolici in tot felul de aspecte care nu tineau de dogma, ci de pacatele lor.

E adevarat ce spui, dar eu ma refeream la faptul ca abia cand se desparte de Biserica (sau este exclus) devine efectiv rupt de Biserica. Pana atunci exista posibilitatea redresarii, noi primim har prin Sfintele Taine. Sunt si sfinti care au avut erori dogmatice. Chiar si cei condamnati erau anatemizati dupa ce incercau sa isi impuna erezia.

Cătălin 2: am tot întrebat aici pe forum ce se înțelege prin ”ecumenism” și nimeni n-a reușit să mă convingă că știe despre ce vorbește. Și până nu știm despre ce vorbim și dacă termenul trimite la realități identice sau măcar apropiate, mă tem că ”monologăm” împreună nu dialogăm.

Yannaras și Dumitrescu nu sunt ”ecumeniști” (în sensul inept folosit de mulți și pe-aici, și prin alte părți). Așa cum nu putem începe o viață de rugăciune fără să fi trecut înainte printr-o stare de pocăință profundă și purificatoare, nici un dialog bineplăcut Domnului, între creștinii de diferite orientări, nu poate avea loc înainte de metanoia fiecăruia dintre interlocutori. Și metanoia apare în momentul când îți recunoști eșecul și constați că bârna din propriul ochi te împiedică să dimensionezi corect paiele din ochii altora.

În momentul de față nu există creștini inocenți, oricât ar crede fiecare în propria mitologie confesională. Înainte de a înainta în negocierea de teorii metafizice, creștinii au nevoie de parcurgerea participativă a Canonului Sfântului Andrei Cretanul , însoțită, evident, de post aspru. După care Domnul va face restul, dacă e cazul.

Adevărat. Spre surprinderea mea, m-am regăsit încă din primele pagini. La început ai impresia că Yannaras îţi smulge preşul de sub tălpi. Apoi speri că, după ce cazi, îţi va întinde şi o mână de ajutor ca să te aşezi mai bine.

Realitatea e că e greu să nu ai certitudini. Şi dacă înţelegi că cele date de lume şi de raţiune sunt înşelătoare, le cauţi în lăuntru; îţi muţi, cu alte cuvinte, idolii acolo. Yannaras vine şi ţi-i dărâmă şi acolo.

Cred că, deşi e dureroasă (ca orice conştientizare), teologia lui e terapeutică; acceptată, te ajută să nu încremeneşti, să-ţi aminteşti că viaţa în Hristos este cale, nu stare pe loc.

Titlurile insele,Libertatea moralei si Contra religiei,arata modul neortodox de a privi lucrurile ale lui Yannaras.

Se da de gol prin insesi titlurile pe care le-a pus.

Poate ca unii nu stiau, acum ai aflat, am dat detalii in mesajul anterior. Ma refer doar la conceptiile ecumeniste gresite, dialogurile ecumenice sunt altceva.
Aceste conceptii ecumeniste se bazeaza pe o teorie (neo)protestanta a ramificarii harului, care spune ca harul se ramifica in toate cultele. Adevarul marturisit de ortodoxie este ca har lucrator este doar in Biserica Ortodoxa, exista doar o singura Biserica, aici sunt Sfintele Taine si posibilitatea mantuirii. De fapt pe net gasim doar site-uri sau articole care nu sunt ecumeniste, in afara de articolele lui Cristian Badilita nu prea am vazut altceva ecumenist, chiar sunt curios cum arata site-uri ecumeniste, daca stie cineva. Uite mai pe larg explicat de Muntele Athos: http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx
Asadar care sunt conceptiile lui Yannaris, e popular pentru ca are conceptii ecumeniste si rezoneaza cu cei ce le au? Daca are alte mici devieri acelea nu sunt asa importante.

De ce esti atat de sigur ca el ar avea conceptii ecumeniste? Crezi ca un ecumenist s-ar arata deranjat de pierderile ecleziologice sau occidentalizarea Ortodoxiei?

Daniel, lasă judecarea teologilor în seama teologilor. Principala noastră grijă nu trebuie să fie de a stabili cine e şi cine nu e ortodox, mai ales că viziunea pe care o avem noi înşine în privinţa ortodoxiei s-ar putea să nu fie completă, să se schimbe pe parcursul vieţii. Aşa ar fi şi normal, pentru că altfel ar însemna că nu înaintăm în înţelegere, care e unul din darurile Duhului Sfânt.

Începând cu Apostolul Pavel, mulţi părinţi ai Bisericii recomandă să nu ne pierdem în „certuri de cuvinte” sau discuţii dogmatice (v. Sf. Isaac Sirul). Grija noastră trebuie să fie de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, de a lucra poruncile lui Hristos. Să luăm aminte la păcatele noastre şi să ne bucurăm când cineva ne ajută să ni le vedem mai bine, ca să scăpăm de ele.

Când Yannaras se pronunţă „contra religiei” nu aduce un deserviciu credinţei în Hristos. Din contră. Pentru că religii sunt multe şi toate seamănă între ele întrucât sunt născute, toate, din nevoia omului de siguranţă, de ajutor. Dragostea pe care a propovăduit-o Hristos, însă, e atât de mult opusă acestor nevoi, încât i-a smintit pe foarte mulţi - şi din vremea aceea, şi de mai târziu -, mai ales pe cei foarte religioşi, cum erau fariseii.

Deci nu privi cu suspiciune, ci încearcă să cunoşti ce scrie Yannaras, şi să vezi, eventual, dacă e opus învăţăturii lui Hristos sau nu. Dacă vei căuta, vei găsi multe articole elogioase la adresa sa, inclusiv pe saitul Arhiepiscopiei Bucureşilor, aici.

M-a surprins de fiecare dată când ai enunţat definiţia ecumenismului faptul că vorbeşti despre har ca despre o substanţă sau ca despre o energie ce s-ar putea ramifica, ştiind că doar catolicii îl văd ca pe ceva creat, respectiv graţia dăruită de Dumnezeu Bisericii.

Or, în înţelegerea ortodoxă, harul, numit şi energiile necreate ale Dumnezeirii, este direct legat de persoanele Sfintei Treimi, iradiind din ele într-un mod tainic, cu totul de nepătruns pentru înţelegerea noastră. De acest har se împărtăşeşte orice fiinţă deschisă spre Dumnezeire, întrucât Dumnezeu e iubire şi, aşa cum soarele străluceşte peste buni şi peste răi, şi Dumnezeu străluceşte peste toţi, însă numai cei cu inima curată îl pot vedea.

Ştim că Dumnezeu a binevoit să ni se dăruiască prin Sfintele Taine. Nu ştim, însă, dacă numai în acest fel Se dăruieşte El oamenilor. Mie, personal, mi se pare că ar fi o limitare care nu se poate împăca în niciun fel cu libertatea Sa absolută.

Gândeşte-te că sf. Grigorie Palama, în disputa cu Varlaam, spunea că lumina pe care o primesc în inimă călugării isihaşti nu e altceva decât energie necreată dumnezeiască (care prin rugăciune e primită, nu prin administrarea sfintelor taine).

Ceea ce ştim noi despre Dumnezeu e, cu siguranţă, infinit mai mult decât ceea ce nu ştim.

Ce ai precizat mai sus (teoria ramificării harului) nu e ecumenism ci sincretism paraconfesional. Ecumenismul are ca scop (evident utopic) refacerea Bisericii Una din primul mileniu, singura care se putea numi, fără aroganță confesională automotivantă, ecumenică (a toată lumea).
Concepția lui Yannaras despre dialogurile interconfesionale, mai ales dintre protagoniștii divorțului de la 1054, am sintetizat-o în mesajul anterior: începe de la metanoia, adică de la zero, altfel e o simplă dezbatere de idei fără consecințe în viața reală a comunităților. Nu pornește de la concepții intelectuale diferite despre Teos Logos (adică de la ideologie), ci de la modul cum ne raportăm existențial (nu teoretic) la cele mai mari și mai dense în consecințe , porunci din Evanghelie: ”"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.” (Marcu 12:30,31).