sunt de acord cu ce spuneti.... si eu mi-am auzit constiinta, si mereu o aud..... dar sunt sigur ca a-ti vazut, asa cum am patit si eu cand eram la inceput cu rugaciunea, ca diavolul nu suporta rugaciunea, smerenia, nadejdea..... dupa rugaciuni lungi si pline de nadejde diavolul se alarmeaza si isi pune toate mijloacele in actiune pentru a ne face sa deznadajduim, sa lasam rugaciunea...... un astfel de mijloc este controlul gandurilor..... cand ma rugam intens imi apareau fel de fel de ganduri legate de slabiciunea mea... acestea ma faceau sa deznadajduiesc, imi provocau atata durere incat nu ma mai rugam..... acest lucru s-a schimbat cand am vazut ca vin de la diavol si ca majoritatea sunt minciuni..... eu vroiam sa subliniez faptul ca daca baiatul e la inceput cu rugaciunea, si sigur asa este, o sa intalneasca aceste lucruri.... nu am vrut nici decum sa il invat sa nu asculte constiinta, dar sunt sigur ca nu o sa deosebeasca gandurile venite de la Dumnezeu..... Daca Dumnezeu prin constiinta ii spune sa o uite, si asta ii provoaca durere, neliniste, credeti ca el o sa creada ca e de la El, dupa ce i-ati spus ca aceste ganduri sunt linistitoare, calde....... si daca o sa ii spuna constiinta sa renunte imediat la ea, asta inseamna ca el trebuie sa inceteze sa se mai roage pentru ea, sa inceteze sa se roage ca ea sa se schimbe????? pai si atunci ce rost are rugaciunea??? eu cred ca voia lui Dumnezeu poate fi schimbata..... asa cum a fost de atatea ori... Doamne ajuta!!!

Da, da, inteleg pozitia ta referitor la rugaciune, spor mai departe cu harul Domnului!:)
Cat despre fratele nostru, ei bine, sa nu ne ingrijoram prea tare, glasul constiintei este nu doar inconfundabil, ci si linistitor, calmant si incurajator. Are nu doar continut informational, ca sa zic asa, ci si energetic sanogen.
Dimpotriva, asadar, pe masura ce isi va cerceta cugetul adanc va afla ce are bun de facut.
De va primi soapta sa aiba rabdare, va primi si puterea pentru aceasta, iar daca glasul constiintei ii va spune sa o uite, ii va da si mangaierea, taria, vigoarea sa faca aceasta. Desigur, daca va voi, sa accepte si cu propria alegere...
Dar sa nu ne bagam noi prea mult in treaba lui, ca riscam fie sa barfim, fie sa fim indiscreti... Sa ii uram doar o petrecere frumoasa, sa traga folos sufletesc din aceasta experienta de viata si, in rest, toate la vremea lor!
Dumnezeu sa ne miluiasca! AMIN+

asa este... iertare.... Doamne ajuta!!!

Scrie pe o foaie de hartie toate defectele pe care le-ai vazut la ea si reciteste-le in fiecare zi! Au efect, crede-ma! Gaseste-ti tot timpul o ocupatie! Cand iti aduci aminte de ea muta-ti gandul in alta parte! Indragostela nu tine mai mult de 5 ani! Maxim! Daca sa presupunem acum te-ai insura cu ea peste vreo 3 ani te-ai intreba oare ce-ai gasit la ea! Indragosteala for ever nu exista! La nimeni!

Scrie pe o foaie de hartie toate defectele pe care le-ai vazut la ea si reciteste-le in fiecare zi! Au efect, crede-ma! Gaseste-ti tot timpul o ocupatie! Cand iti aduci aminte de ea muta-ti gandul in alta parte! Indragostela nu tine mai mult de 5 ani! Maxim! Daca sa presupunem acum te-ai insura cu ea peste vreo 3 ani te-ai intreba oare ce-ai gasit la ea! Indragosteala for ever nu exista! La nimeni!

Un sfat perfect. Pentru iad.

Problema e suferinta, da? Si cum sa scapam de ea. Pai, ce ne facem atunci cu milioanele de crestini care sufera pentru Domnul? Unii ca nu Il au, altii ca nu Il cinstesc sau ca nu Ii sunt la inaltimea iubirii Lui?
Sa le dam sfatul propus, asadar:

Sa scriem pe hartie defectele Domnului, asadar:
- dupa unii ca era cam maruntel (pentru cei carora dumnezeiesc e barbatul inalt, scandinav, eventual barbosul dacic - dar Domnul pare-se ca era un barbat modest ca inaltime, firav, trist si cam "feminin" raportat la modele de azi...)
- ca avea o voce nu foarte tunatoare, nu era deloc genul marlanului ajuns caporal in vreme de razboi peste doctori docenti, nu era deloc caprar si nu iubea capraria
- ca nu avea casa, nici macar un cal, nici toale faine, nici armura de cavaler, era pentru vremurile noastre un homeless
- ca in picioare nu tinea ciocate nici ghete imputite de roacher
- ca nu avea cercelus in ureche, nici ghiuluri pe degete borcanate
- ca plangea deseori, iar nu ca triumfalii nostri masculi incruntati
- ca nu avea bani, desi cunostea pestii plini de aur
- ca lua cina, uneori, cu borfasii si curvele
- ca tinea la piept adolescenti lacrimosi
- ca dadea pe mana hotilor putinii bani ai prietenilor care se incredeau in El
Si asa mai departe...

Sa repetam acestea in fiecare zi ca au efect...

Adevarat spui!
Eu repet acestea zilnic si as dori sa am in minte acestea in fiecare clipa!
Si nu stiu cum, din ce le repet mai mult, dimpotriva (oi fi eu foarte grav bolnav) Il iubesc tot mai mult pe Acel Barbat si trag nadejde sa ma iubeascasi El, candva, pe intelesul meu. AMIN+

P.S. Haideti sa lasam pe cel indragostit sa sufere frumos! Lasati batistele pentru muci sa mearga la mucosi!
Poate ca tocmai prin suferinta aceasta pentru o fata, tanarul va ajunge (suna tare, nu-i asa?) sa iubeasca, Doamne ajuta!, pe cine trebuie cu adevarat: pe Barbatul Adevarat!

La el mintea e acum dominata de indragosteala pentru fata asta!
Dumneavoastra comparati mere cu pere! Iubirea pe lumea asta e de multe feluri. Intr-un fel iti iubesti parintii si in alt fel sotia sau iubita. Cel mai mult trebuie sa-l iubim pe Dumnezeu, e corect ce-ti spus, insa, eu incercam sa-i dau niste sfaturi practice ca la el acum ratiunea nu mai functioneste cum trebuie! No asta am vrut daca am gresit, iertare!

Iubirea este una, adanca, un izvor din care curg sub diferite forme riuri de iubire. Fireste ca un riu nu e ca altul dar Izvorul e Unul si continutul Lui e prezent in fiecare riu.
Problema asadar nu e deloc iubirea unei fete, dupa cum pare la suprafata, ci iubirea fata de Dumnezeu.
Aici e buba tuturor oamenilor si, atunci cand migalim aici dupa puteri, avem sansa sa trecem de egoismul posesiei la dragoste.
Aceasta am vrut sa spun, iar daca am gresit, imi cer iertare, desigur. Dar sper ca nu am gresit, altminteri am citit degeaba Scriptura si am pierdut vremea pe lumea asta pana azi. Ceea ce, vai, nu e deloc exclus.

Iertare pentru indrăzneală
 

Iertaţi-mă, poate vă sunt de folos cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur despre dragoste şi prietenie: http://www.ioanguradeaur.ro/121/desp...tenie-brosura/

Indiferent către cine este îndreptată iubirea, trebuie să fie necondiţionată, trebuie să fie sinceră, trebuie să fie curată, nepătimaşă, izvorâtă din adâncul inimii. Aşa cum ne iubeşte pe noi Hristos, aşa trebuie şi noi să iubim. Să deschidem ochii, dar bine să ne deschidem inimile, şi să luăm aminte la ce ne spune nouă Dumnezeu prin Sfinta Scriptură, prin invăţătura Sfinţilor Părinţi. Să nu ne fie frică să iubim, căci iată, precum Sfântul Ioan Gură de Aur frumos grăieşte, dragostea adevărată e dătătoare de o bucurie sufletească ce nu poate fi înţeleasă de noi oamenii. E de natură dumnezeiască.

"Gândeşte-te ce mare lucru este a iubi pentru a iubi, ce mare bucurie aduce, câtă mulţumire dă sufletului! Şi aceasta este mai cu seamă extraordinar. Toate celelalte feluri de virtuţi sânt însoţite de durere, cum sânt: postul, înfrânarea, privegherea.

Dragostea, însă, pe lângă folos procură şi multă plăcere şi nu are nici o suferinţă.

Dragostea este ca o albină foarte lucrătoare, care adună de pretutindeni cele bune şi le depozitează în sufletul celui care iubeşte.

Chiar dacă cineva este rob, robia i se va: părea mai plăcută decât libertatea.

Dragostea schimbă firea lucrurilor şi preface în lucruri bune pe toate cele ce se ating de ea; e mai duioasă decât o mamă şi mai bogată ca o regină: pe cele anevoioase le face uşoare şi lesnicioase. Prin dragoste virtutea ni se pare uşoară iar viciul cu totul amar."

Tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne readuce aminte de porunca dumnezeiască:

"Din această pricină după ce a spus : <<Cea dintâi şi cea mai mare poruncă este să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău>>, a adăugat: <<iar a doua>> şi n-a tăcut, ci a adăugat una asemenea ei: <<să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi>> (Matei, XXII, 37—38)."

Iar diferenţa dintre dragostea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de tot omul, precum zice sfântul nostru drag şi doctorul bisericii, iată care este:

"Observă că Domnul cere ca dragostea de aproapele să fie aproape tot atât de puternică ca şi dragostea de Dumnezeu. Despre dragostea de Dumnezeu zice : <<Din toata inima ta>>; iar despre dragostea de aproapele spune : <<Ca pe tine însuţi>>, ceea ce este egal cu <<din toata inima ta>>"

Avand in vedere ca e vorba despre o problema ce te tulbura sufleteste de ce crezi ca ar rade duhovnicul de tine?:106:

Ar "rade" pentru ca l-as supara probabil deranjandu-l cu o astfel de problema. S-ar intrista vazand ca nu ma dor pacatele mele si nu ma preocupa cele ceresti,in schimb framantandu-mi inima de mama focului pentru o pustoaica.
Tulburarea de care zici se datoreaza imaturitatii nostre fizice si duhovnicesti,nu e ceva "real". Acum sincer,voi nu aveti alte griji decat sa va smiorcaiti pentru o pitipoanca? Traim vremuri asa de grele,ne descurcam din ce in ce mai dificil,n-avem o casa,unii nu prea avem ce manca etc. si noi ne plangem pentru o gagica? Pai suntem barbati sau...? Acum ganditi si voi logic!

@Raoul

Iartă-mă frate, dar nu-mi place limbajul tău. Indiferent de natura tulburării sufleteşti, trebuie să mărturisim totul părintelui duhovnic...

Ca să ne maturizăm, tot cu ajutorul părintelui duhovnic reuşim, căci mulţi dintre noi nu putem aşa de unii singuri...

Şi logica cu iubirea nu prea se împacă. Iar tu nu poţi decât să-ţi ştii sentimentele tale; despre ale celorlalţi îţi dai cu părerea şi atât. Numai Dumnezeu ştie ce e în sufletul omului, şi cum s-a spus mai sus, glasul conştiinţei joacă un rol foarte important în viaţa noastră. Pe langă acesta, îl avem şi pe părintele duhovnic, care prin harul său, prin glasul Lui Dumnezeu prin el, ne poate aduce pe calea cea bună.

Suferinta ti-o provoci si singur. Dumnezeu asculta si aude rugaciunile noastre totdeauna, si cu mult mai mult cand sufletul e framantat. Ia fii cu luare aminte dupa rugaciune si vezi daca nu cumva incepi sa cultivi si sa dezvolti gandurile in legatura cu fata?:39:

Mtycrysty17 şi Riquez:

sunt şi eu într-o situaţie asemănătoare de 1 an de zile. Normal că nu reuşesc să o uit. Încerc, pe cât posibil, să mă refugiez în rugăciune, pelerinaje, lectura cărţilor sfinte. Am încercat să fiu şi cu alte fete, dar am eşuat, am căzut şi în păcate. Nici să o recâştig nu ţine; am reîncercat şi reîncerc (poate asta e Crucea pe care trebuie să o duc). Despre mănăstire nici nu poate fi vorba, pentru că nu se merge acolo dacă ai eşuat în lume, ci numai dacă eşti chemat de un imbold lăuntric foarte puternic...
E greu, dar n-am ce face...

Pai da,ii spui,dar asta sa fie ceva secundar,fara sa punem prea mare accent pentru niste prostii. Nu am zis sa nu marturisim asta,dar nici sa ne smiorcaim ca niste fete in fata duhovnicului ca ne-a parasit gagica.

Ei nu se impaca... Pai daca nu punem LOGICA in viata la ce mai traim? Asa,doar de pe urma basmelor si a povestilor? In viata voi nu puneti logica? Cum puteti spune asta? Mergem in viata asa,orbeste,ca berbecul cu capul inainte?? Total absurd![/quote]

Da omule,inteleg,dar nu putem sa-l batem la cap pe duhovnic numai cu probleme din astea absurde,ca suferim din dragoste,ca ne-a lasat gagica,ca-mi place de nush ce pitipoanca si nu mai dorm noaptea etc. etc.

Da,se justifica astea cand in urma e o relatie de cativa ani (casatorie),cand eventual sunt si copii la mijloc,cand cei doi au cladit ceva impreuna etc. Dar asa?? E plina lumea de femei. Din 7 miliarde de oameni nu gasim noi o femeie?? E absurd!

De multe ori varsta isi spune cuvantul.
Se spune ca casniciile adevarate se intemeiaza in tinerete.
Tocmai asta sunt problemele pe care un duhovnic trebuie sa le aiba in vedere la un tanar de varsta asta: relatiile cu persoanele de sex opus. Care este durata lor, cum se implica fiul duhovnicesc intr-o relatie, ce fel de asteptari are acesta de la relatie, ce planuri de viitor.
Pe sfaturi intelepte si decizii chibzuite se cladesc casnicii solide.
Sunt atatia oamenii care s-au castorit cu prima si marea iubire si au avut o casnicie trainica si indelungata.
Faptul ca o fosta iubita ii ridica atatea probleme sufletesti denota din partea baiatului, nu o slabicune, ci o sensibilitate aparte. O sensiblitate mai rar intalnita la barbati, dar ea nu e un lucru rau. Dimpotriva.
Da, consider ca e o problema destul de grava cat sa o discuti cu duhovnicul.
Nu imi sun duhovnicul sa il intreb ce sa gatesc azi, da il sun sa ii cer sfat daca exista o problema, din indiferent ce domeniu, care ma apasa, imi alunga starea de rugaciune, imi alunga pacea.
Pana si gandurile, sau visele care m-au tulburat le marturisesc duhovnicului, dar mai o problema care este atat de importanta ptr tanar?
Duhovnicul e impartial.El analizand cele spus de tanar poate vedea daca vb de o iubire adevarata sau un moft, daca merita sa te agiti ptr a fi din nou impreuna cu persoana aia sau trebuie sa te reorientezi.
Si cel mai important: daca pana in clipa aia te rugai singur ptr solutionarea problemei, acum se roaga doi: duhovnicul te sustine nu doar in cuvant, ci si in rugaciune.
Asadar, avantajul e dublu.
Cristi, rugaciune multa, sfatuire cu duhovnicul si nu uita:"glasul inimii, adica al constiintei."

Ei, vezi, asta hiba. Omul cauta singur sa gaseasca femeia, fara sa se consulte cu duhovnicul cum si dupa ce criterii ar trebui cautata.
Si atunci barbatii tot incearca sa gaseasca o femeie, fara sa realizeze ca daca faci ce trebuie nu trebuie sa alergi o viata ca sa gasesti femeia!

Sunt intru totul de acord cu Lore.
Si mie mi se pare ca omul da dovada de sensibilitate, faptul ca nu poate sa o uite inseamna ca in sufletul lui a fost ceva serios pentru ea, nu doar o zburdare a hormonilor. Dar poate ca asta a fost o incercare inainte de intalnirea cu EA, cu femeia pe care ti-a randuit-o Dumnezeu. Incercarile astea le-am avut toti inainte sa ne casatorim si acum, privind in urma, constat ca m-au ajutat si ele la ceva, si anume sa nu cred ca cine-mi place asa din prima, fara sa-l cunosc prea mult, este si cel potrivit. E nevoie de mult discernamat, iar daca poate nu-l avem, Dumnezeu ne indreapta atentia spre cine trebuie in alte moduri.
Cu siguranta trebuie sa discuti cu parintele duhivnic. Nu e o smiorcaiala cum spune Raul, ci este o framantare a ta, prin care sunt sigura ca au trecut si vor trece toti tinerii pana la casatorie, iar parintele te va sfatui cum sa mergi inainte, conform cu virtutile si slabiciunile tale (ca doar te cunoaste). Se va ruga si el pentru tine si incet lucrurile vor veni pe un fagas normal.
Parintele meu m-a sfatuit sa ma rog mereu Maicii Domnului sa ma ajute in problema asta, sa ajung la cel pe care Dumnezeu l-a randuit. Si Maica Domnului m-a ajutat, nu lasa pe nimeni.
Cristi, curaj si multa rugaciune!

Permiteţi-mi să fiu de acord cu dumneavoastră. Aţi rezumat în câteva cuvinte esenţialul pe care şi eu voiam să-l expun.

Lăsând totuşi sensibilităţile, suferinţele, greutăţile, dezamăgirile, etc. la o parte, este foarte greu de îndeplinit pentru noi, oamenii de rând, dacă nu imposibil. Să punem totul în umbră, şi să lăsăm în lumina sufletului nostru doar dragostea pentru Hristos, şi năzuinţa continuă de a face binele, pare nerealizabil. Dar este. Este, oameni buni. Este posibil prin rugăciune şi mărturisire sinceră. Iar rugăciunea să fie neîncetată, precum spune Sfântul Apostol Pavel. Şi nu e greu să te rogi neîncetat, căci nu trebuie să citim sute de acastite pe zi.. ci să vorbim cu Dumnezeu neîncetat. Mintea noastră să ne fie la El tot timpul. El să fie sita noastră, prin care cernem orice mişcare, gest şi gând pe care le avem. Iar de se întâmplă să cădem, căci este inevitabil, să alergăm cu pocăinţă la părintele duhovnic, pe care Dumnezeu ni l-a dăruit ca sprijin, şi far al judecăţii noastre întunecate..

Care pitipoanca, domnule? Chiar esti in masura sa arunci mizeria asta in ochii nostri?
Despre ce gagica vorbesti?
Si ce barbat ai impresia ca esti, cata vreme te exprimi ca un golanel?
Vai de tine, baietel de cartier, ca scrii ca un analfabet si un stupid. Asa sa fii, oare? Parca nu parea, din alte postari...S-ar cuveni sa te rusinezi, ca spui in publicul crestin asemenea cuvinte execrabile despre o fata pe care nu o cunosti si despre un baiat care isi marturiseste dificultatile sufletesti, care se simte atras, legat sau cum o mai fi, Dumnezeu stie.
Sa te rusinezi de grosolania ta, sa te caiesti omule, sa iti deschizi mintea si inima spre alte lucruri decat, vai, ai reusit pana acum. Poate vei deveni, astfel, barbat, intr-o buna zi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

sunt curios, sfantul irodion de la lainici se bucura cand vede cum vorbesti despre persoane pe care nu le cunosti..... poate ai auzit de smerenie..... virtute care vad ca iti lipseste cu desavarsire....

dragul meu, si eu ma gandeam ca asta e crucea mea..... dar eu ii multumesc Lui Dumnezeu in fiecare zi pentru suferinta asta... dupa un an de zile am inteles ca am devenit alt om, mai bun, cu rugaciunea mereu in minte, am cateva luni de cand, orice mi s-ar intampla rau, nu mai deznadajduiesc, lucru care era inevitabil inainte...... fata inca ma iubeste, dar datorita faimei de cuceritor pe care mi-am facut-o printre fete, ea nu mai poate sa aiba incredere in mine.... sa sti ca manastirea chiar nu e o solutie..... si eu ma refugiam in carti, in rugaciune, dar degeaba..... speranta nu moare niciodata..... pentru ca atunci cand moare, rezulta deznadejdea....... Doamne ajuta!!!

inca nu am discutat cu duhovnicul despre asta.... in acest post vreau sa ma duc la un nou duhovnic pe care il simt eu mai intelept... e calugar si a ridicat singur o biserica uriasa adin lemn, splendida.... traieste singur, cred ca o sa merg sa ii duc si niste alimente pentru perioada postului..... si chiar vreau un ajutor in rugaciune, pentru mai multe probleme, eu fiind mai putin imbunatatit, in acest domeniu..... am inceput de o saptamana sa citesc timp de patruzeci de zile acatistul sfintei paraschiva, si deja apar mici minuni, fata vorbeste din nou cu mine, chiar ma cauta, cred ca ii se lumineaza sufletul si incepe sa ma ierte, dar nu vreau sa ma amagesc, diavolul are multe metode....... va multumesc pentru indemnul din ultima fraza..... si va multumesc inca o data pentru ca desi aveti in grija trei ingerasi si un sot care contribuie la bunastarea spirituala a tarii prin sfanta liturghie, nu conteniti sa intrati pe forum si sa ne mai alinati durerile prin vorbe blande si sfaturi vanite dintr-un suflet bland de mama...... Doamne ajuta!!!

multumesc mult pentru ca v-ati rapit din timp sa imi scrieti un mesaj de incurajare.... si eu ma rog mereu Maicii Domnului.... mereu cand ma apropii de cate o fata, imi apare fosta prin diferite mijloace si renunt la cealalta fata....... daca ies la un suc cu o fata...nu mai dorm cateva nopti... iimi apare ea in vis incontinuu si nu pot sa dorm... asta nu se intampla mereu, doar in anumite perioade..... a fost prima fata pe care am iubit-o, de fapt a fost singura.... ea nu a cunoscut baieti inaintea mea..... cred ca este cea potrivita pentru mine... este un ingeras, e sensibila, iubeste animalele, plange pentru ele, o iubeste pe Maica Domnului, adora sa mearga la biserica, e inteligenta si nespus de frumoasa... pana si defectele ei ma atrag..... va multumesc din nou pentru mesaj..... Doamne ajuta!!!

De ce se simte? Cat au stat impreuna? Cat a evoluat relatia lor? Sa aflam astea si sa comparam apoi nivelul de "disperare" cu toate astea. Inseamna ca cei care sunt casatoriti si au copii si-i parasesc sotii/sotiile ar trebui sa se sinucida,nu? Inteleg sentimentul,am trecut si eu prin asta,dar am incercat sa-mi pun mintea la contributie (ca de-aia mi-a dat Dumnezeu cap - nu doar sa nu-mi ploua in gat) ,si sa asez lucrurile cap la cap,incat sa pot concluziona singur ca nu merita atata suferinta. E ok sa ai regrete,pareri de rau etc. dar in niciun caz sa ajungem la un fel de "disperare" din cauza asta. O asemenea slabiciune intr-o situatie agravanta ar duce la alte nenorociri,Doamne-fereste... Imi cer scuze pentru limbajul de "golanas",incerc doar sa fiu putin mai direct si mai realist! Sentimentul lui chiar il inteleg perfect,si eu am fost o asemenea victima! (daca chiar vreti sa stiti).

Ce te face sa crezi ca sunt mandru de mine? Chiar imi e rusine! Si o recunosc.

Am explicat mai sus... Scz,nu a fost rea intentie,a fost o idee generala. Stiu "n" de astfel de cazuri! Si injoritatea randurilor a fost dor o falsa "iubire". Stii... cateodata e bine sa fii si mai dur.

Prin asta am trecut si eu... sincer iti spun. Intr-adevar e greu de depasit momentul,dar nu imposibil.

Imi pare rau ca eu nu pot rezona emotional cu astfel de probleme.
Sper ca nu par foarte cinica, dar cred ca cei care sufera pt pierderea iubitei, ar fi fost destul de indiferenti fata de ea la 3-4ani de la casatorie (daca lucrurile ar fi stat astfel).
Imi amintesc cat m-a uimit (in sensul ca mi s-a parut absurd) romanul Lorelei (I Teodoreanu), cand l-am citit in liceu. El se indragosteste fulgerator, se insoara imediat cu ea, apoi o "uita"/neglijeaja in scurt timp. Iar ea se ofileste (si moare, dar am avut impresia ca moartea era legata de lipsa de iubire din partea lui) si incearca sa-i atraga atentia prin scrisori.. Etc.
Dar in timp am inteles ca nu este fictiune.
Barbatii casatoriti sunt preocupati de bani, mancare si mii si mii de alte lucruri, uitand/ ignorand sa vada cu adevarat omul de alaturi (sotie sau copii), uitand sa fie prezenti in mod real cu toata simtirea in propria lor viata.

Asta fara sa iau in calcul ispitele ce apar in casatorie.. Cand nevasta iti pare egoista, insensibila, neiubitoare, cheltuitoare, cicalitoare etc.. Dar colega de birou te "intelege cu adevarat" in toate ascunzisurile sufletului tau. Etc etc...
Stiu ca baietii de pe forum sufera cu adevarat... Sper sa invete ceva din asta pt momentul cand s-or insura..
Iubirea inseamna generozitate sufleteasca, nu suferinta dorintelor nesatisfacute. Dar este doar parerea mea, luati-o ca stare.

Da Raoul, ti-am inteles desigur intentia, buna in fundamentul ei, ok.
Dar, vezi tu, tocmai aici gresim deseori. Ne grabim sa alegem exprimari imprudente si putem rani foarte tare pe cel caruia de fapt vrem sa ii oferim ajutorul. Uite, ca si tine, eu am sarit slobod la gura, ieri, pe un alt topic. Am dat-o in bara rau de tot, mergind tot pe o cheie de golanas. In fine, am exagerat mult mai rau decat tine... Si era atat de simplu sa ma abtin mai intai, sa imi temperez o neliniste, sa caut tonul potrivit si sa spun ce am de spus. Dar nu am facut asa... Si raul s-a produs, s-a strecurat prin gaura cheii nelinistii mele apoi s-a revarsat cu putere.
De aceea, cred ca mai important e, atunci cand lansam o opinie, pe un fond binevoitor, sa avem in minte riscul de a obtine efectul invers. Si sa temperam tonul. Muzica buna e discreta, nu urlata sau smecherita. Discreta si simpla, frumos condusa. Cred ca merita sa ne amintim aceasta cand dorim sa ajutam un confrate care sustine ca trece printr-un moment mai greu, oricare ar fi presupusele cauze. In definitiv, daca vrem sa ajutam un arbore sa creasca drept, nu ii taiem crengile, ci ii punem alaturi un suport deja vertical...
Cine poate sa inteleaga cu adevarat povestile de dragoste ale lumii? - zicea nu mai stiu ce autor de romane de dragoste! :)

Anna, draga mea, sunt perfect de acord cu tine.
Mi-am adus aminte de o vorba: inainte de casatorie atat de mult iubesti pe cineva ca-ti vine sa-l mananci iar dupa o perioada de casatorie iti pare rau ca nu l-ai mancat!

Apropo de asta, imi aduc aminte ca un tanar s-a dus la un duhovnic si i-a zis:
"parinte, vreau sa ma insor cu o fata de la noi din sat."
Parintele"no, si ce are fata asta asa special de vrei sa te insori cu ea?"
el"e frumoasa". Parintele scrise pe foaie un 0.
el"e desteapta". Parintele mai scrise un 0=00
el"e harnica"Parintele continua sa scrie cate un 0
el"Parinte, e si credincioasa". Abia in momentul acesta Parintele scrise un 1=1000
"Vezi dragul meu, zis Parintele frumoase daruri poate avea o femeie, dar cel mai frumos dar al ei este credinciosia si statornicia in Biserica. In vartutea acestui dar, toate celelelate daruri capata o valoare foarte mare".

Pana nu ne da mai multe detalii eu imi mentin parerea/opinia. Sa spuna varsta lui si a fetei,sa spuna cat timp au stat impreuna,cat de departe a ajuns si cat de evoluata a fost relatia lor si apoi ii voi lasa pe cei mai in varsta si cu experienta de viata sa traga concluzii. Sper sa intelegeti unde bat. Adica daca nici nu locuiau impreuna (imi dau si eu cu parerea),nici nu aveau copii,nici nu erau casatoriti,nici nu au stat (iarasi imi dau cu parerea) macar 1-2 ani impreuna,atunci de unde atata "disperare"? Daca s-ar fi intamplat cele enumerate mai sus (casatorie,copii,cativa ani la mijloc etc.) si ea i-ar fi dat papucii probabil se sinucidea sau o dadea in nebunie (daca e sa judecam direct proportional). Poate exagerez ce-i drept,dar cred ca ati inteles ideea. Pana la urma asta e defectul meu,modul de exprimare,dar care ma cunosc mai bine inteleg substratul mesajelor mele.

Doamne-ajuta!

daca e vorba de mine, atunci sa dau cateva detalii..... am fost impreuna doi ani si ceva, atunci eu aveam 18 si ea 16...... eram amndoi la scoala inca..... si daca era sa ma paraseasca in timpul casatoriei, nu cred ca as fi facut nimic din ce spuneai tu acum..... o perioada scurta a fost durerea mai intensa, da cu mult ajutor de la Dumnezeu am trecut repede peste asta.... sa nu crezi ca toata ziua stau si plang, viata mea e normala, muncesc, ma distrez, ma rog, mereu sunt cu prietenii alaturi, dar lipseste ceva in viata mea, iubirea..... mult timp ma rugam sa ma indragostesc de o alta fata... e imposibil.... dar viata mea nu sta pe loc.... mereu incerc sa gasesc o alta fata... problema este ca la perioade regulate ea tot reapare in viata mea, dar nu se concretizeaza nimic.... ne-am despartit datorita geloziei ei, si mereu ne certam... pana cand nu a mai suportat.... cea mai bune prietena a ei mereu imi povestea ce facea ea, si imi spunea ca stie mereu unde ma duc, ce fac, cu ce fete vorbesc, nici acum nu am aflat de unde.. cert este ca ea nu are incredere in mine si de asta nu vrea sa imi dea nici o sansa..... dar nu disper..... cum spuneam, viata mea merge inainte..... daca Dumnezeu crede ca m-am maturizat destul o sa mi-o dea inapoi, asa cum a facut si prima data, cand s-a indragostit de mine..... Doamne ajuta....

Mtcrysty17

Vai, dragule! Tu sa multumesti lui Dumnezeu ca s-au intamplat lucrurile in asa fel ca v-ati despartit. GELOZIA NU SE VINDECA! Ea incearca sa te domine si acum psihic. Ea se intereseaza de tine si te urmareste ce faci si cu cine esti de aceea stie abolut totul despre tine. Oamenii astia sunt bolnavi....pe bune! Din cauza geloziei foarte multe casnicii se destrama. Sa nu crezi ca e geloasa din cauza ca e foarte indragostita de tine.
Noi am avut prieteni de familie un cuplu unde ea era foarte geloasa. El la inceputul relatiei cu ea un barbat spiritual, "destupat" la minte, ea frumoasa , harnica dar de o gelozie extrema. nu intru in detalii, insa, in vreo 6 ani tipul a ajuns ravasit si cu mintea tulbure de la atatea discutii si justificari in fata ei si presiuni psihice de tot felul. El a ajuns ca nici macar colegele lui de la birou nu le mai saluta ca sa nu aiba discutii acasa.
Stai departe de ea!

draga mea maria, ea era geloasa pentru ca avea motive.... nu incerca sa ma controleze, doar ca nu vroia sa ma piarda...... aveam multe certuri cand ieseam impreuna, si erau si fete in preajma..... eram ca un magnet pentru ele, parca faceau intentionat. cand eram singur nu prea discutam cu ele.... cand era si ea cu mine toate se gaseau sa vina la mine, toate gaseau ceva de vorbit cu mine..... a suportat doi ani... pana cand una a reusit ce nu au reusit toate.... sa ne desparta...... ea m-a pus sa aleg, si eu intr-un moment de furie ca nu are deloc incredere in mine, am ales-o pe cealalta, doar sa ii vad reactia..... si asa s-a terminat... eu cum eram orgolios i-am spus multe vorbe urate..... pe care le regret si acum....

Ei, da... uf... regretabil...
Mai, mai , mai....
Imi pare rau, sincer sincer imi pare rau ca asa s-au petrecut lucrurile atunci.
Intre timp banuiesc ca ai reflectat mult la tine, la ea, la relatia voastra etc.
Si, cum spuneai, te-ai apropiat mai mult de Hristos, de Biserica, avind prin urmare alta priza la realitatea umana, la tine, la dragoste.
Oare acesta nu e deja un mare castig? Mie imi pare ca da, este un pas frumos in dezvoltarea ta ca omsi barbat crestin.
Desigur, ai platit un pret si l-a platit, poate, si ea in felul ei.

Acum ai multe de facut si esti mai puternic, mai lamurit, mai aproape de Domnul.
Ce-ar fi sa focalizezi pe acest mare castig? Sa continui sa dai prima atentie acestui proces al dezvoltarii personale intru Hristos. Sa lucrezi (si ce frumos vorbeai de lucrarea rugaciunii) mai departe, sa dezvolti dragostea mantuitoare.

De va veni si timpul cand vei reinnoda o relatie cu ea, vei vedea atunci.
Numai sa fii tu pregatit bine pentru viata cu dragoste!
Ca de viata fara iubire, of, suntem satui cu totii...

Nu stiu prea multe despre tine, dar tinind cont doar de varsta, ma gandesc care ar fi efortul central al unui tanar, in general, la noi si in lume.
Pai, mai intai Biserica, pentru ca esti un tanar crestin ortodox si lucrarea aceasta te va insoti, oricum, toata viata. Si de aici se trage totul, aici e miezul, temelia, rostul.
Apoi scoala, studiul, profesia. Nu e usor sa fim buni, fiecare, in domeniul nostru profesional.
Apoi familia, ca grup social imediat in care traim, colegii si prietenii, lumea romaneasca si lumea larga. Cate sunt de facut in lumea noastra! Oare putem spune cu mana pe inima ca ne-am facut deja, fiecare, toata treaba?

Vezi dar, ai atat de mult de lucru, seva tineretii poate urca asa frumos in arborele vietii tale, aducind dragoste, frumusete, bunatate!

Necazuri vor fi multe, cum vezi la cei mai mari, mai varstnici. E timpul sa te pregatesti pentru toate, asa incat infruntarile cu toate ale vietii sa te gaseasca bine construit.
Sunt sigur ca vei intalni dragostea cu o fata, ca vei avea prilejul sa te reimplici in iubire. Fii pregatit sa faci o figura frumoasa, sa aduci darul bucuriei in viata fetei pe care o vei indragi si care te va iubi.
Dumnezeu sa te binecuvinteze, sa te ocroteasca si sa te fericeasca! AMIN+

offtopic
 

Nu, nu. Inteleg ca nu ti-a placut romanul lui Teodoreanu, ca e foaaarte siropos si incarcat, dar, din ce imi amintesc eu, de pe vremea cand eram indragostita, continutul romanului e altul: cei doi se casatoresc, e o dragoste la prima vedere, duc o viata paradisiaca, el o iubeste atat de mult incat ajunge sa isi neglijeze si profesia si tot, dar de el mai era indragostita o alta, cea mai buna prietena a ei. Sotia, dupa cativa ani, nu mai stiu de ce, poate ca sa ii testeze dragostea, ii trimite niste scrisori pe care le semneaza cu pseudonimul Lorelei. Sotul se indragosteste treptat de stilul si cuvintele persoanei care ii scrie scrisorile si banuieste ca aceea este prietena. Sotia se ofileste si moare subit, parca presimtind ca nu mai e iubita, el se recasatoreste cu prietena ei, pe care o credea a expeditoarea scrisorilor. Nu traiesc bine impreuna si este uimit ca femeia care i-a devenit sotie e cu totul alta in realitate decat cea din scrisori, dar face eforturi pentru a-si salva casnicia. Pana la urma, gaseste jurnalul fostei sotii, afla ca aceasta, de fapt, era Lorelei, care ii scrisese scrisorile, si se arunca in Dunare.

Pana la urma, e o exemplificare buna si, din pacate, foarte intalnita azi: eroii sunt idolatri, posesivi, isi pun dragostea mai presus decat orice, tind sa transforme clipa in eternitate, se indragostesc de ceva care exista doar in mintea lor, cand se duce pasiunea, se simt ratati si de aia nu pot sfarsi decat tragic.

Cu tot siropul si stilul romantios si vetust, continutul in sine poate fi valorificat foarte bine si chiar o recomand spre lectura indureratilor nostri.

Mai si tu! Pai incepe domnule cu inceputul,ca asa puteam fabula pe langa miezul povestii luni in sir...

Iertare ai cerut?Deci este indreptatita sa se poarte asa si sa stea departe de tine,daca eram eu te uitam intr-o luna,maxim trei.
Cel mai tare imi place pasajul in care tu cu musca pe caciula te infurii ca nu are incredere in tine,aici ai fost barbat :))

Acum sincer,se vede cu ochiul liber ca suferi dupa neghiobia facuta si cu un mic ajutor de la Domnul ea te-ar putea ierta,caci vb aia orice muritor greseste iar noi crestinii trebuie sa iertam"gresitilor nostri"daca avem pretentia ca si greselile noastre sa fie iertate.

Totusi eu nu inteleg ce atata vanatoare si tatonare in 2 ani?Stii unde sta?Asteapt-o intr-o seara si cere-i sa-ti acorde 15 minute sa-ti ceri iertare pt fapta facuta,pt raul pe care l-ai provocat.

In primul rand este de bun simt sa-ti ceri iertare pt raul provocat din senin,intr-o relatie care se parea ca merge bine.Prima relatie a unei tinere incheiata printr-un rateu,cu inselare si alegerea altei fete cred ca lasa oarece traume intr-un psihic de adolescent.Doamne-fereste,alte fete s-au sinucis din cauza asta.

Apoi asteapta o vreme feedback-ul ei.Daca zici ca inca se intereseaza ce faci,atunci mai sunt sanse.
Dar nu este corect sa te joci cu imaginea ta de macho,inconjurat de fete;nici o fata cu capul pe umeri nu-si doreste genul asta de golanas,care provoaca belele.No offense :)

Daca finalul nu este unul fericit,totusi nu este sfarsitul lumii,amandoi ati invatat lectia,desi in directii diferite.

offtopic 2
 

Mie mi-a placut romanul caci la vasta idealurilor rezonam cu dramatismul personajelor.
Intr-adevar este un bun material pt indragostitii nostri ca si alte romane printre care as aminti"Noaptea de Sanziene",de dragul Mircea Eliade.
(marturisesc ca am fost indragostita de Mircea Eliade :)

Vedeti,v-ati luat aiurea de mine. Stiam eu ca lipsesc piese din puzzle... :71:

Exact, din toata suferinta asta m-am ales cu o iubire nemarginita pentru Dumnezeu...... pentru rugaciune si pentru toti sfintii Lui... am devenit un om mai bun, mai cinstit, mereu sunt atent sa nu fac un lucru care Il poate supara, incerc sa ajut cat pot de mult, am invatat ce este spovedania, am citit foarte mult.... sunt lucruri incomensurabile, pentru care sunt recunoscator lui Dumnezeu.... Doamne ajuta!!!

da, stiu ca si eu am avut partea mea de vina, poate o parte mai mare, recunosc asta..... acum o luna, chiar cu cateva zile inainte de ziua mea de nastere, ea a rugat-o pe cea mai buna prietena a ei sa ma convinga sa o sun, pentru ca vroia sa se impace cu mine.... spunea a nici un baiat nu e ca mine....... m-am lasat cu greu convins dar dragostea era prea mare... am sunat-o.... am vorbit cateva zile... insa ceva s-a intamplat, cred ca am spus ceva deplasat care a suparat-o, si totul s-a dus....... dar cum spuneam, atunci cand dispare speranta, apare intunericul...... zilele astea iar incepe sa vorbeasca in fiecare zi cu mine.... imi este teama.... nu prea stiu ce sa fac..... Doamne ajuta!!!

Vezi dragul meu,trebuia sa incepi cu inceputul:sa-ti ceri iertare si sa recunosti ca ai gresit!
Numai bine.