Domnule,mai sunteti si in post,mie,va spun sincer,mi-ar fi frica,desi sunt adeptul une teologiei inclinate spre critica,sa spun ca Dumnezeu este ispititorul.Va faceti pacate mari de tot,intrebati duhovnicul.Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni,Iacov spune clar.Daca ar ispiti EL,daca ar fi sursa ispitei,atunci ar fi complice cu necuratul,iar in Dumnezeu nu exista intuneric.Dvs spuneti asa:,,Dumnezeu nu ispiteste dar ispita poate veni de la EL iar in cazul ispitirii Fiului nu numai ca ar fi permis ci chiar de la EL a venit pt a se implini Legea".M-ati lasat fara cuvinte.

Cine din ortodoxism sustine pozitia dvs?

„Şi nu ne duce pe noi în ispită” era tradus mereu de către Părintele Galeriu prin „şi nu ne lăsa să cădem în ispită”, subliniind că Dumnezeu nu ispiteşte.

Si cu ce contrazice asta ceea ce am zis eu? Pentru ca "Nu există satana fără de păcat şi nici păcat fără de satana"? Ispita nu este pacat. Asa cum pentru faptul ca Dumnezeu L-a dus pe Iisus sa fie ispitit nu a existat un pacat. Si pentru a argumenta voi folosi exact definitia pe care am dat-o pacatului. Pacatul este neimplinirea voii Lui Dumnezeu. Daca cineva merge spre o cale ce il poate duce la pacat, iar apropele lui nu il opreste (pacatuieste prin omisiune), atunci aproapele pacatuieste la randul sau. Dar Dumnezeu nu L-a dus pe Hristos spre o cale a pacatului, pentru ca in cazul asta logica ne-ar duce pe "taramuri" foarte periculoase.
Haideti sa luam ca exemplu ispita ce vine de la sine: Pofta ce vine de la trup, si ma refer la orice fel de pofta. Dar pentru a evita capcana cu femeia pe care a poftit-o omul ca a si pacatuit in sinea sa (e ceva mai compexa), ne vom referi la mancare. Daca omul posteste si vazand un anumit aliment pofteste, dar nu il mananca, nici nu se gandeste cum ar fi sa il manance, si totusi pofta a venit nu este un pacat. Pacatul si diavolul, care vine sa isi "culeaga trofeul" vin chiar si inainte ca omul sa faca fapta, ce-i drept, vine cand omul a hotarat sa actioneze.

E a 3-a oara: Dumnezeu nu ne ispiteste. Si ca sa fie mai usor de inteles nu am sa mai spun ca ispita vine de la Dumnezeu ci ca Dumnezeu permite sa fim ispititi. Cele doua aspecte sunt totusi diferite, dar sa o lasam asa.

Pai anterior ati spus ca la ispitirea Fiului de la EL a venit pt implinirea Legii.Poate de fapt ati vrut sa spuneti ce ati spus abia mai sus^^La faza cu ispitirea si pacatul spunti-mi ce spune catehismul ortodox ca sa inteleg mai bine si mai rapid si nu sa inteleg iar altceva.

Atat timp cat nu ca imi rastalmaciti cuvintele, dar desi eu spun ceva dvs sustineti ca spun altceva clar nu vom ajunge la nici un rezultat. In mesajul meu pe care il si citati eu spun ca "Eu nu am sustinut (puteti sa mai cititi o data) ca Dumnezeu este cel care ispiteste", in schimb ca argument dvs spuneti ca eu as fi zis ca "Dumnezeu este ispititorul".

Sfantului Maxim Marturisitorul catre Talasie: "Precum cunoaste Scriptura doua feluri de intristari, la fel cunoaste doua feluri de ispite: unul cu voia si unul fara voie, unul creator de placeri voite, celalalt aducator de dureri fara voie. Ispita de voie da fiinta placerilor voite, iar cea fara de voie aduce durerile fara de voie. Una este cauza intristarii din suflet, iar cealalta a intristarii dupa simturi. Ispita cu voie produce intristarea in suflet si cauzeaza placerea in simturi; iar cea fara de voie naste placerea sufletului si intristarea trupului. Dupa aceea, continua Sfantul Maxim, socotesc ca Domnul si Dumnezeul nostru, invatand pe ucenicii Sai cum trebuie sa se roage, le spunea sa se roage sa nu le vina felul ispitelor cu voia: "si nu ne duce pe noi in ispita", adica ii invata pe ucenicii Sai sa se roage sa nu fie lasati sa faca experienta ispitelor placerii, adica a celor voite si poftite".

La ce va referiti? Ce este ispita si ce este pacatul?

Frate,ai spus ca:

,,Eu nu am sustinut (puteti sa mai cititi o data) ca Dumnezeu este cel care ispiteste, ci ca ispita poate veni de la Dumnezeu.
,,Ispita poate veni de la Dumnezeu"
,,Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam Facere 22, 1-2."
,,Autorul atat moral cat si faptic a fost diavolul, dar ispita a venit de la Dumnezeu"

Dvs ar fi trebuit cel mult sa spuneti,de la inceput, ca Dumnezeu ingaduie ispita,nu ca vine de la EL(cum ati sustinut in cazul ispitirii din Pustie) dar pt ca va grabiti sa contraziceti un protestant,care ,nu-i asa,nu poate decat sa greseasca,scrieti ce nu trebuie.Nu veti gasi in tot ortodoxismul expresia ,,Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam"(acolo chiar ati scris clar,nu am scos eu din context).As fi tare curios sa postati o singura opinie ortodoxa similara cu ce ati scris mai sus.Sa stiti ca si contrazicerea bazata pe patima tot ispita este,nu cu mine va luptati :)

Tocmai asta am zis ca ispita a venit de la Dumnezeu si nu ca Dumnezeu a ispitit.
Totusi in exemplu pe care l-am dat cu Avraam am spus ca acesta a fost ispitit de Dumnezeu, dar nu in sensul de indemnare spre pacat.
Coroborand cele doua ispitirea lui Avraam si faptul ca ispita este pacat, vom constata exact ceea ce am spus in mesajul de mai sus a Sf Maxim: ca exista ispite ziditoare. Ispita lui Avraam nu este o indemnare la pacat, caci acesta este formulata ca fiind voia lui Dumnezeu, ci este o incercare a credintei lui Avraam.

Pai ar fi el,si....hmm...nu,nici el,deci....cam el singur.in orice caz cred ca vroia sa zica ca Dumnezeu poate lasa sa fim ispititi.

Luciane,explica-mi si mie clar:daca tu spui ca ispita poate veni de la Dumnezeu dar nu EL ispiteste cum poate sa nu ispiteasca EL?Poate tu vrei sa spui ce spune Patrie si Credinta.Ispita nu vine niciodata de la Dumnezeu,ca si sursa,ci doar poate fi ingaduita de EL,cum spui tu spre final, o incercare ziditoare,permisa dar nu generata de EL.Niciodata nu este EL sursa ispitirii,se termina crestinismul daca este asa.

Daca eu spun ,,Ispita nu vine niciodata de la Dumnezeu,pt ca EL nu ispiteste pe nimeni"este corect sau nu?

Continuam exact pe aceeasi linie si eu am acelasi argumente scrise diferit. Ca Dumnezeu nu ispiteste este foarte corect, si pentru a nu "ispiti" pe altii voi spune ca Dumnezeu ingaduie ispitirea omului.

Okie,este bine ca am ajuns la un acord cu privire la ce spune fiecare.Te rog frumos,cu multumiri, sa-mi dai si mie din catehism partea referitoare la faptul ca ispitirea poate sa nu fie de la necuratul,ca sa nu inteleg iar gresit.

Gata,am inteles al cui este site-ul,citesc acum.Am citit.Intrebari:

1.La ispita din lume se spune ca sursa ei poate fi ,,indemnul la pacat venit din partea oamenilor rai,fie prin cuvinte,fie prin fapte".Ce intelegeti prin ,,oameni rai"si care este sursa raului din ei?
2.Din ocazia la pacat nu am inteles nimic,dati-mi va rog un exemplu concret ca sa inteleg ma bine,cum se manifesta.

Acum sunteti putin mai clar.

Nu-l veti atrage la ortodoxie nici daca face parte din categoria practicantilor nici a nepracticantilor.

Si din pozitia in care sunteti nici Duhul Sfant nu va va da niciun ajutor.
Se pare ca vă va folosi doar pentru a-l inradacina pe el in credinta.

Incearca cu "faptele bune ale ortodocsilor". Si nu sa povestesti despre ele, ci sa le faci. Vor avea infinit mai mult efect decat niste vorbe goale. Apoi nu dispretui sfatul pe care ti l-au dat unii forumisti (inclusiv "lacrimi", care stie ce stie), de a te ruga mult. Rugaciunea este cea mai mare putere care poate schimba inimi.

Penticostalii sunt invatati de mici sa-si dezvolte relatia cu Dumnezeu. Nu-i vei convinge decat daca vei demonstra ca ai o relatie cu Dumnezeu mai puternica decat a lor. Si atunci este posibil sa-i convingi doar sa-l caute si ei mai mult, nu musai sa treaca la alta religie.

Dar daca ai de-a face cu un penticostal nepracticant, care nu are o relatie stransa cu Dumnezeu, ai doua sanse sa-l faci sa treaca la ortodocsi: ori il sperii bine, sa o faca de frica, ori ii dai o alternativa mai buna, aratandu-i-L pe Hristos care locuieste in Ortodoxie. Unde anume, te las pe tine sa gasesti...

In orice caz, renunta la goana dupa idei; tu nu vrei sa convertesti omul la un partid politic, ci la credinta in Hristos. Iar pentru asta e nevoie de dovezi practice, nu de vorbe goale.

Hristos spune "Eu stau la usa si bat", usa are maner doar pe dinauntru, asadar poti sa-i spui toate argumentele si sa faci chiar si minuni ca pana nu deschide el usa nu o sa vrea sa inteleaga nimic. Daca persoana nu intelege de la inceput cea mai buna solutie este sa ne rugam pentru ea, in felul asta e posibil ca sa il ajute Dumnezeu sa gaseasca cheita de la usa.
Cine e pregatit si cauta adevarul va deveni atent de al inceput, pentru ca si in Sfanta Scriptura convertirea venea din auzirea cuvantului. Auzeau adevarul, credeau si apoi se botezau. Cei care nu erau pregatiti sa afle adevarul nu credeau nici morti, ba chiar cautau sa ii prigoneasca pe cei ce il propovaduaiau si chiar pe Iisus. Le spune Apostolilor ca acolo unde nu vor sa auda sa plece si sa-si scuture nisipul de pe sandale.
Asadar se spune de cateva ori si apoi daca nu doreste sa auda ramane doar rugaciunea, nu cred ca e bine sa insiste cineva.

Acum, e important si ce trebuie sa spunem. Mai intai sa avem grija sa spunem adevarul, credinta ortodoxa, si apoi sa gasim si calea cum sa o spunem.
Pe langa teorie singurul lucru si singura dovada pe care o poti arata sunt minunile. Cum noi nu putem face minuni ca sfintii aratam minunile facute de altii. Pentru ca fapte bune o sa spuna ca are si el, ba chiar si alte religii, iar credinta la fel, o sa spuna ca si el crede in Iisus.
Ar trebui sa fie suficienta Sfanta Lumina de la Ierusalim, sau intoarcerea raului Iordan, norul de pe muntele Taborului, etc.
Apoi fiecare cult are anumite particularitati in dogma lui. De exemplu penticostalii spun ca vorbesc in limbi. Ii poti arata ca la inceput crestinii vorbeau in limbi, dar in limbi cunoscute, nu neinventate inca. Si vorbeau in limbi ca sa poata sa auda cuvantul toate neamurile, ca Apostolii si ceilalti nu umblau cu dictionarul la ei. Ar mai fi altele de spus, dar daca nu le va intelege pe acestea nu are rost, ramane doar rugaciunea ta pentru el.
P.S. La sfarsit, ca sa fie clar, ii spui ca ortodoxia considera ca nu se poate mantui cineva fara Sfinte Taine (inclusiv trupul Domnului), doar credinta nu are importanta. Asadar trebuie sa fie in Biserica ortodoxa ca sa aiba o sansa la mantuire, altfel e doar filozof si filozofia nu e mantuitoare.

Dupa cum ziceam, daca cineva nu vrea sa creada nu crede nici cand i se prezinta argumente foarte solide si va incerca sa le demonteze. Asa de intampla si cu Lumina Sfanta. Ca are fosfor, ca e o candela in Sf Altar... si altele.

Acum poate ne explica si noua un penticostal de ce vorbesc ei in limbi? Si penticostalul de langa el de ce nu intelege ce spune?

Nici cu minunile nu prea merge la penticostali. Ei au fost mereu acuzati ca umbla dupa senzational, deoarece nu duc lipsa de minuni in biserica lor. Dar merge foarte bine cu puterea exemplului personal.

Pe acest forum, la sectiunea "Secte si culte", exista un topic special cu vorbirea in limbi, cu un record de vizualizari si de comentarii, unde s-a discutat cam tot ce se putea discuta despre subiect. Hai sa-l lasam pe Andrei sa afle raspuns la problema care il framanta, cu convertirea; el a deschis acest topic special pentru asta.

Nu stiu care ar fi "reteta" de convertire la credinta (nu religia!) ortodoxa si nici nu stiu daca e un gand bun sa isi propuna cineva sa converteasca pe altcineva... Him... am privit mereu si privesc si acum cu neincredere pe cei care vor sa faca anumite "lucruri bune" pentru semeni fara sa le fi cerut persoana vizata... Indemnul dat de Hristos Apostolilor, de a raspindi invatatura si credinta crestina peste tot in lume, cred ca are sensul si rostul lui tare doar atunci, in acel context si moment. In fine... nu vreau sa aprind polemici. Ceea ce vreau sa spun este ca am o anumita rezerva fata de initiativa de a face asazisul "bine". Oricare ar fi el, binele trece prin curatia si maiestria facatorului de bine. Este ea garantata? O poate garanta din start facatorul de bine?

O sa va spun ceva care are mai multa legatura cu mine, va spun ce cunosc mai bine: despre covertirea mea.
1) Mama mea a fost crestin ortodox practicant. Nu imi facea teorie, aproape deloc. Lasa preotului sa se ocupe de catehism. Mama doar ma invita si ma insotea la rugaciune, iar restul a fost modelul concret al felului ei de a fi. Tata a fost ateu dar nu a impiedicat-o pe mama sa traiasca asa cum dorea - crestineste.
2) Bunicii si stramosii mei au fost crestini ortodocsi practicanti. La 90 ani bunica mea, care a trait ultmele zile in casa noastra, facea pravila de rugaciuni cu strictete, citea zilnic Psaltirea, candela ardea neincetat, tinea toate obiceiurile, mergea asa schiopatind si cocosata la Biserica.
3) Frumusetea zidirii m-a sagetat. Uimit de frumusetea lumii am simtit acul intrebarii: cum e posibil asa-ceva, cine a facut toate minunile astea etc.
4) Am studiat cu ravna stiintele exacte si, la 20 ani, am inceput sa studiez serios biologia umana si psihologia. Astfel, putin cate putin, am avansat in "nevazut", tot mai adinc dincolo de aparente si am simtit fiorul ca in intimitatea, in fibra alcatuirii omului respira Dumnezeu.
5) Necazurile, suferinta, pierderile dureroase. Nimicnicia proprie, slabiciunile.
6) Frumusetea slujbelor din bisericile noastre.
7) Un parinte bland si tare in invatatura, vesel si generos, primul meu duhovnic.
8) Studiul Bibliei, mai ales citirea Psalmilor.
9) Sfantul Isaac Sirul - Cuvinte despre nevointa, vol. 10 Filocalia.
10) Autorii preferati - poetii, Dostoievski, Graham Greene etc.

Din pacate, oamenii pe care i-am intalnit in Biserica noastra nu m-au atras la credinta. Modul lor de a se comporta mi s-a parut intotdeauna fatarnic, interesat, lipsit de generozitate. Iar bunatatea lor, un dulceag sirop melodramatic pe care il lasau imediat de-o parte, cum nu le convenea ceva, si scoteau bata si otrava rautatii. La fel mi se pare si azi si am convingerea adinca, sa ma iertati, ca in crestinism se minte cel mai mult (pe ansamblu, luind in calcul totalitatea oamenilor ortodocsi). E firesc asa, oricat ar parea de curios - ortodoxia nu cere jumatati de masura, Hristos nu glumeste. Iar dintre mincinosi eu sunt primul, ca nimic sau aproape nimic din ce nazuiesc nu pot implini deocamdata. Pentru ca nu am primit, in lipsa unei lucrari serioase de curatire, din neinfranare, vai mie. Dar fatarnicia crestinilor atat cat cunosc eu nu imi mai pare motiv de indepartare a mea, cata vreme eu sunt insumi fatarnic si imi dau seama de asta in momentele de luciditate prin mila Domnului. Am castigat, prin mila lui Dumnezeu, un strop de ingaduinta, de intelegere. Ca mult am fost si eu ingaduit, inteles si iertat (de Dumnezeu si de oameni).

Personal ma feresc sa atrag pe cineva la credinta. Vreo 20 ani s-au straduit binevoitorii crestini sa ma atraga pe mine si tocmai asta m-a indepartat, din nenorocire.
Duhul, cum spunea Scotland...
Iar usa se deschide prinlauntru, da...

Sa fiu iertat, ma mahneste topicul acesta. Sunt trist ca inca mai intalnesc situatia cand cineva si-a pus in minte sa atraga pe altcineva la credinta ortodoxa. Of, Doamne, le facem noi pe toate, iar pe Tine deloc nu te mai lasam sa faci ceva ... Am luat noi painea si cutitul... Iar Tie ... ce?

Sunt trist ca vad aceasta si ma tulbur cand imi trece prin minte, in baza memoriei mele incarcate cu asemenea exemple, ca bunavointa de a converti vine ba de la o fata care vrea sa se marite cu vreun baiat care o atrage lumeste, ba de la un baiat si reciproc, ba pentru alte si alte motive ascunse chiar de ochii celui care se crede marinimos.

Oh, fratii mei, iertati pe mine pacatosul cand va spun: sa ne ajute Dumnezeu sa nu mai mintim atat, noi crestinii. In primul rand sa nu mai mintim. Sa Il lasam pe Domnul, prin Duhul, sa ne curateasca mai intai de minciuna si ingamfare, sa ne crape mastile si sa ne vedem, cu groaza, dar si cu nadejde in Hristos, adevaratele fete. Acelea de dupa ferestile launtrice.

Dar v-ati intrebat vreodata de ce se numesc ei penticostali? este oare corect sa iei denumirea aceasta? penticostalii membrii cultului penticostal vorbesc in limbi neintelese pe cand la Penticosta s-a vorbit in limbi intelese. Consider ca penticostalii de astazi sunt niste uzurpatori si nu merita aceasta denumire.

Pe aceiasi logica cei mai multi uzurba denumirea de crestin pentru ca nu respecta invataturile Lui Hristos.
Nu va suparati, dar dvs ce confesiune aveti?

Un penticostal va poate explica cu argumente foarte solide din Sfintele Scripturi, din Istoria Bisericii si din experienta traitorilor crestini dar dumneavostra veti intelege cam cat intelege penticostalul cum e cu Lumina Sfanta: ba ca are fosfor, ba ca e o candela in Sfantul Altar...


.

Dati-mi si mie un verset din Sf Scriptura unde se specifica vorbirea in limbi altul decat al apostolilor la Cincizecime, cand au vorbit in limbile celor de acolo, nu in limbi stiute doar de ei si pe care nici penticostali de langa ei nu o inteleg.
Si din timpurile apostolice pana la infiinterea confesiunii dvs nu a mai vorbit nimeni in limbi?
Stiti ca ma frapeaza pe mine? Nu atat atat interpretarea gresita a unor pasaje nu foarte explicite din Sf Scriptura, ci lipsa grava de logica.

Grava lipsa de logica este sa tragi concluzii fara sa ai datele.
La intrebarile pe care le puneti s-au dat deja raspunsuri pe topicul indicat de sora Doriana.


.

Permiteti-mi sa raspund eu la aceasta intrebare: pentru ca in perioada ultimelor 2 secole, in biserici au patruns tehnici si practici orientale, cum ar fi repetarea unui cuvant foarte repede si foarte mult timp, ca o mantra - in felul acesta se obtine acea bolborosire pe care penticostalii si carismaticii o cred a fi vorbire in limbi.

L-am gasit doar ca sunt destul de multe postari ca sa le citesc pe toate. Puteti sa imi raspundeti punctual la aceste intrebari:
1.Unde se regaseste in Sf Scriptura in alt moment de vorbire in limbi decat la Cincizecime?
2.De ce "vecinul" de langa care de asemenea a primit darul de a vorbi in limbi nu intelege ce spune "confrati" lui.
3.Din timpurile apostolice pana la infiinterea confesiunii dvs nu a mai vorbit nimeni in limbi?

1. Cezareea - Faptele Apostolilor 10:46
Efes - Faptele Apostolilor 19:6
Corint - I Corinteni 14

2. Pentru a intelege ce vorbeste cineva in limbi fie trebuie sa cunosti limba respectiva fie trebuie sa ai darul talmacirii limbilor.

3. Ba da. Probabil au fost o multime de oameni ai lui Dumnezeu in istorie care au vorbit in limbi. Pentru unele din aceste cazuri avem documente. Am scris aici despre acest subiect.

Atunci cand nu am un argument recunosc. Dar voi cauta, este clar ca exemplele scripturistice sunt exact ceea ce spuneti si nu sunt interpretari.
2. Ati vb dvs in limbi? In ce limba? Nu va intreb ce spuneati, dar stiati ce spuneti?
3. Aici este evident ca nu sunt de acord, dar ptr argumente voi reveni.

Va astept.
Dar nu pe acest topic.

Aici se discuta despre modul in care trebuie sa actionam pentru a-l atrage pe un penticostal in Biserica Ortodoxa.

O regulă de bază a apologeticii este să spui omului argumente din ordinul celor care au greutate. Fiind de extracţie neoprotestantă, pentru un penticostal au (sau ar trebui să aibă) greutate mai ales argumentele biblice şi mai puţin cele patristice ori liturgice. Aşadar, problema se reduce la: "cum să ajuţi pe cineva să se converteasă folosind Biblia şi numai Biblia".

Acuma, dacă persoana respectivă a citit Biblia, înseamnă că este la curent cu faptul că Domnul nostru a întemeiat o Biserică. Acest lucru reiese explicit din numeroase pasaje nou-testamentare şi a fost profeţit în fel şi chip (e adevărat că, uneori, mai abscons) în Vechiul Testament. Acum, omul dv are convingerea că Isus Cristos a întemeiat o Biserică şi este convins de caracterul ei indestructibil, infailibil şi indefectibil, în baza făgăduinţelor Lui. Mai ales caracterul indefectibil presupune continuitate. Cu alte cuvinte, în puzderia de ofertă eclezială de astăzi, trebuie să existe una şi numai una bucată Biserică autentică a lui Isus şi toată problema pe care o mai avem de rezolvat este cum am putea face să o recunoaştem. Este acest lucru greu sau uşor ? Trebuie să fie uşor, dacă ne golim de prejudecăţi şi ne lăsăm conduşi de Cristos. Noi nu putem crede că El a întemeiat o Biserică aşa de ascunsă, că îi e peste putinţă omului să o identifice. Prin urmare, înseamnă că a lăsat asupra ei nişte mărci, sau semne vizibile, după care oricine o poate recunoaşte. Exact aşa cum producătorii unei mărci, să presupunem "Dacia Piteşti" lasă asupra produselor lor mărci sau semne vizibile, care să ne ajute să le deosebim de contrafaceri. Cercetând, vom vedea că Domnul a lăsat asupra Bisericii Sale 4 astfel de semne văzute: unitatea, sfinţenia, caracterul universal şi caracterul apostolic. Biserica lui Cristos, şi numai ea, este aceea care le poate arăta pe toate patru. Acum, problema iniţială se reduce la: care este Biserica ce poate arăta oricui în chip vizibil: unitatea, sfinţenia, caracterul universal şi caracterul apostolic ?

Bunăoară: are Biserica Penticostală caracter unitar, există o singură credinţă şi o singură conducere ? Are caracter apostolic, adică cei care o păstoresc sunt, cu adevărat, urmaşi ai apostolilor şi învaţă ei o învăţătură apostolică ? Sunt ei aleşi de Dumnezeu şi investiţi de ceilalţi apostoli, în chipul în care Biblia ne învaţă că a fost ales Matia ? Sau învaţă o altă învăţătură, în care cea a apostolilor este de negăsit ? Ş.a.m.d.

Micul Catehism
 

Intrebare: Cum putem atrage un penticostal in Biserica Ortodoxa?
Raspuns: Explicandu-i ca „dacă ne golim de prejudecăţi şi ne lăsăm conduşi de Cristos” vom ajunge la concluzia ca trebuie sa ne mutam amandoi in Biserica Catolica.

.

GG penticostalul

As dori sa-ti raspund la intrebarea a 2-a si eu:
- nu intelege vb in limbi , pt ca si el vorbeste tot in limbi si deodata cu el.
Daca vei merge intr-o adunare de penticostali, in loc de o rugaciune care sa te patrunda la suflet, vei auzi doar strigaturi....sau "vb in limbi"..

Nu poti convinge o persoana prin argumente, pentru ca oamenii trebuie sa experimenteze totul in mod personal. Un om poate ajunge la o anumita religie datorita interesului material adica pt avantaje materiale, pentru a lua in casatorie pe cineva sau din credinta proprie, revelatie as numi-o. In nici un caz prin motivele altei persoane. Este inutil sa incerci

Si cum ajunge la credinta?
Mentionez ca intrebarea este ptr dna/dra Diana. Raspunsul din partea persoanelor de alta confesiune nu este relevant si il stiu deja: prin cercetarea Scripturii.

Se va converti daca este dispusa sa accepte o varianta de explicare de care era aproape
daca stai sa te gindesti cu fiecare nou inteles dob9ndit mereu ne tot convertim si cu fiecare cizelare a caracterului

Mai, singura care poate convinge pe oricine, cu adevarat e iubirea. Nu aia din telenovele ci aia care emana din noi, ca e multa si sincera, si se daruieste neconditionat.

Iar daca nu emana, nu suntem la masura la care sa putem converti, insa la orice masura am fi sa ne rugam pentru ei, pentru ai nostrii si pt oricine ne lasa inima.