atat timp cat apocrifele nu contrazic scrierile canonice, nu vad de ce nu ar fi bune. Doamne ajuta!

credem sau nu in ele?
sa-ti adu aminte ca Apocalipsa nu a fosta de la inceput inclusa in canonul NT.
sau ca "Epistola lui Barnaba" sau "Păstorul lui Hermas" ce sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, nu fac parte din actualul canon al NT?
asadar, ce este o scriere apocrifa?

..
 

apokripto = a ascunde, ; — apokrifos = ascuns, nesigur, secret.

(despre scrieri) care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică.

Criteriile dupa care se iau decizia de a nu recunoaste autenticitatea acelei scrieri, nu sunt infailibile , afara de cazul in care , cel in cauza (responsabil cu canonizarea) traieste prezenta lui Dumnezeu. Doar Harul sau, poate cunoaste adevarul si deci prin El, si cel in cauza.
Ratiunea, fie ea si perfecta, are un punct de limita. Nu este instumentul , destinat cunoasterii spirituale, ultime.

in concluzie, credem doar ce ne convine din apocrife.

Va multumesc pentru raspunsul care l-ati dat. Nu trebuie sa va cereti iertare pentru ca nu ati gresit cu nimic fata de mine. Suntem aici sa ne spunem opiniile si asta nu ar trebui sa jigneasca pe nimeni :)
Vedeti Dumneavoastra, doar dupa ce am inteles jertfa lui Hristos cu adevarat (lucru care nu s-a intamplat la nivel intelectual ci la nivel sufletesc - si asta prin harul lui si nu prin intelepciunea mea) abia atunci am putut sa ma uit inapoi si sa vad de fapt ca toate faptele mele au fost zero. Pana atunci am crezut ca tot ce fac, fac bine. Acum nu fac fapte bune nici pentru ca sa ma mantui nici ca sa ma vindec de pacat. Le fac pentru ca asta este natura noua care o am in Hristos. Nu fac nici un efort sa le fac si le fac din dragoste pentru El. Acum pentru ca stiu cu adevarat ca fac parte din familia Lui (prin dragostea, harul si lucrarea de la cruce a Lui) ma aliniez la standardele lui din dragoste pentru El si nu pentru ca vreau sa ma mantuiesc sau sa mi se ierte pacatele.

Aveti dreptate, scopul oricarui crestin este sfintenia si asta se primeste doar prin Duhul Sfant. Dar atata timp cand eu nu am siguranta mantuirii toate faptele mele se vor concentra inspre aceasta.Dar fiind ca stiu ca prin jertfa lui Isus, prin harul Lui si prin credinta mea sunt parte din familia lui Dumnezeu, mantuirea nu mai e o problema de care sa ma ingrijesc. A avut Domul grija de ea. Acum fiind parte din familia Lui, eu nu mai pot sa fac neleguiri din cel putin doua motive. In primul rand pentru ca stiu ca asta merge impotriva Lui si adauga la suferinta care a avut-o la cruce. In al doilea rand nu pot sa o fac pentru ca daca o fac ii distrug reputatia in fata necredinciosiilor. Unul care nu crede in Dumnezeu se uita la mine si zice: "tu vii si imi spui mie de Dumnezeu si uite tu faci cutare si cutare lucru?" Luati cazul din Epistola lui Iacov.
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
Intamplarea aceasta a avut loc in Geneza 22:9-12 dar ea a avut loc la multi ani dupa ce Avraam a fost declarat drept de Dumnezeu (Geneze 12:1-7; 15:6)
Deci prin credinta esti facut drept in fata lui Dumnezeu iar prin fapte esti drept in fata oamenilor. Binenteles ca acestea merg intotdeauna impreuna. Nu o sa gasesti niciodata un om care are o inima regenerata de Domnul Isus si sa nu aiba fapte. Doar ca faptele care le face sunt din dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni si nu ca sa primeasca ceva din cauza asta (mantuire sau iertare de pacate)

Nu vreau sa merg pe calea religiilor acum si sa intreb in care din religii sunt oamenii intelepti si care sunt ratacitii pentru ca (o spun din nou) asta depinde de ce religie e omul cu care discut. Intotdeauna omul o sa incerce sa isi apere religia pentru ca daca ar considera ca e gresita nu ar fi in ea.Dar revenind la intelepciune, Apostolul Pavel spune in Epistola Intaia catre Corinteni capitolul I:
7. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.
22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
...
26. Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam;
27. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;
28. Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt

Doua lucruri se pot deduce de aici; unu ca Dumnezeu a ales sa mantuiasca prin nebunia provavaduirii si nu prin intelepciunea cuvantului si doi ca nu trebuie sa fii intelept pentru asta.
Daca mergem mai departe la capitolul II
1. Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept.
2. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit.

Asta e ceea ce trebuie sa stie un crestin in fiecare zi. Aceasta e reinoirea mintii in fiecare zi. Rastignirea lui Hristos sa fie in fiecare clipa in inimile noastre. Sa stiu in fiecare zi ca eu l-am pus pe cruce si din cauza mea a murit.

Ca si concluzie adevarul este foarte simplu iar intelepciunea este Isus Hristos rastignit.

Calea care ne ofera sfintirea este Isus Hristos. Nu o sa ma sfintesc niciodata uitandu-ma la ce fac altii sau citind despre ei. Pacatul se invinge prin Cuvantul lui Dumnezeu care este Biblia si nu marturia altora. Isus cand a fost temptat a folosit doar cuvantul lui Dumnezeu pentru a invinge temptatia. In Epistola catre Efeseni capitolul 6 spune:
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru ce e sabia duhului daca nu pentru a contracara loviturile diavolului. Si ce este aceasta sabie? - cuvantul lui Dumnezeu.Cuvantul lui Dumnezeu e puternic, in epistola catre Evrei capitolul 4 spune
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii
Deci vreau sa scot pacatul din viata mea trebuie sa imi fie saturata mintea cu cuvantul lui Dumnezeu. Iar prin pocainta si rugaciune stiu ca il voi invinge pentru ca cel ce este in mine este mai mare decat cel ce este in lume (Intaia epistola a lui Ioan 4:4).

Prin puterea lui Hristos, prin harul si dragostea Lui sunt un alt om acum - a lui sa fie slava in vecii vecilor. Nu am cuvinte sa ma exprim cat m-a schimbat si ma schimba in fiecare zi. Nici o religie din lumea asta nu o sa poata sa imi ofere asta.

Din nou nu e nevoie sa va cereti iertare. Sunt tot mai putine lucruri care sa ma jigneasca in lumea asta. Nu prea am ce sa mai apar in mine.
Cat despre mintea luminata, daca e ceva pentru care ma rog zilnic asta e unul dintre ele. Stiu ca sunt departe de a intelege toate lucrurile dar stiu ca Domnul are putere sa imi dea intelepciune si sa ma creasca in sfintenie pana o sa ma mut cu el si o sa il vad fata in fata - slavit sa fie numele Lui.

Va multumesc de raspuns. Nu stiu cat de mult l-am deranjat pe diavol prin activitatea mea pentru ca acum cand ma uit inapoi pot sa spun fara cea mai mica indoiala ca eram al lui. Vedeti Dumneavoastra abia dupa ce Dumnezeu, prin harul lui m-a inviat am putut sa inteleg pacatul. Sa il vad in viata mea si nu numai atat dar sa il urasc cum nu am urat pe nimeni si nimic altceva. Oamenii, cand le vorbesc despre harul mantuirii cred ca asta imi da o licenta de pacatuit dar ce nu inteleg ei e ca eu urasc pacatul. Nu imi gasesc placerea in el si ma simt mizerabil in momentul in care se intampla sa cad in el. Multumiri ii aduc lui Dumnezeu ca ma iarta de fiecare data prin dragostea si harul sau.
Faptele care le fac acum sunt inspre gloria Lui si nu sunt deloc jertfe. El imi da puterea sa le fac cum as putea sa spun ca sunt o jertfa pentru mine? A lui sa fie toata slava.
cred ca ati inteles gresit ce am vrut sa spun. Comparatia a fost pentru motivul pentru care il marturisesc pe Hristos si nu pentru cum ma simt eu.

Nu sunt sigur de unde ati dedus dumneavostra acest lucru dar daca din ceea ce am spus eu asta se deduce imi cer scuze. Nu m-am nascut din nou pentru ca ma simt bine ci pentru ca prin harul Lui El a decis sa ma nasca din nou. Si prin asta mi-a adus la cunostinta cat sunt de pacatos si ce inseamna jertfa lui. Eu trebuia sa fiu pe cruce si nu El. Am plans 3 zile cand am realizat(la nivel sufletesc si nu intelectual)acest lucru si plang de cate ori imi aduc aminte. Dumneavoastra considerati asta ca ma face sa ma simt bine? Dar pentru ca El ma iubeste m-a ridica din starea asta si ma pune alaturi de El si ma numeste fiul Lui - asta e ceea ce imi da pace si bucurie. Asta e ceea ce ma face sa ma simt bine daca e sa cautam un motiv pentru asta dar toata gloria e a Lui si nu a mea

Nu stiu de unde ati dedus ca am renuntat la lupta cu cel rau. Abia acum ii simt prezenta cu adevarat. Abia acum stiu ca lupt impotriva lui. Si prin Isus Hristos pot sa inving raul in fiecare zi. Pentru ca este mai mare cel care este in mine decat cel care este in lume.

..
 

Adevarul este adevar si daca ne convine noua[egoului nostru] sau nu.
Insa cine ne-a facut, sigur s-a gandit dinainte ca nu vom putea fi fericiti fara a cunoaste vreodata adevarul [caci tocmai in asta consta, si atunci vine, fericirea, cand fiinta creata cunoaste adevarul]. si deci a si pus in noi posibilitatea[si capacitatea] de a-l (re)cunoaste.

Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara, a ceea ce initial am acceptat ca fiind bun si adevarat [datorita faptului] ca am fost incredintati launtric de dragostea- dincolo de cuvinte.
Este asa precum un copil , mic, simte si este incredintat launtric de dragostea mamei, sau a tatalui sau , atunci cand acestia ii vorbeste sau ii promit, si accepta tot ce ii se spune cu bucurie si incredere, fara sa cerceteze [cu mintea] daca este adevarat sau corect,( caci nici nu poate inca).
Apoi, mai tarziu, cand este mare, vede [si cu mintea] ca a fost bun si adevarat ce a acceptat initial [cu inima].
Nici un parinte adevarat, nu ar avea vreo placere daca vreunul [sau mai multi] din copii sai , [il] acepta ca el este parintele lor, pentru ca au auzit de la ceilalti, sau ca asa scrie in cutare document, deci intrun mod mecanic, formal, fara participarea intelegerii sentimentale, a inimii.
Un parinte adevarat, isi doreste ca ceilalti sa il recunoasca ca atare, nu pentru el insusi - el personal nu are nevoie de aceasta recunoastere - ci pentru ei, caci recunoscand si acceptand asta [pe el ca parinte], ei isi pun toata atentia si increderea, - in rezolvarea lipsurilor si problemelor lor, in implinirea deplina - in el .
Dumnezeu a dat legiele acelea [prin Moise] , nu ca un om [conducator]caruia ii este frica ca populatia sa nu scape de sub control, deci pentru pastrarea ordinii lumesti . Ci le-a dat ca un dar, - ele reveland ordinea - in veci neschimbabila- care a fost implementata in tot universul, ca el sa poata exista. Ele au fost data ca tot cel care doreste sa traiasca in armonie cu legile spirituale, ca astfel sa aiba o viata interioara deplina, sa aiba si drumul de urmat.

O simpla acceptare a unei scriei ca fiind adevarata, si ramanerea in acest stadiu, nu are valoare pentru nimeni.

Doar actiunea [faptuirea] este cea care poate revela miezul unei invataturi.

Adevarul ... Adevarat ...
exista si Adevar fals? sau mai putin Adevarat?
aici intervine subiectivismul nostru.

"Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara"
pare o idee corecta. dar cand propria intelegere nu este conforma cu dogma? care, culmea, este scrisa de oameni.

cea mai veche Biblie din lume este Codex Sinaiticus si nu cuprinde Epistola lui Barnaba sau Pastorul lui Hermes. Doamne ajuta!

ramane la atitudinea dumneavoastra. Doamne ajuta!

Nu am citit toate mesajele, nu stiu daca s-a mai spus.
Pacatul apostaziei este considerat cel mai mare pacat, il au doar cei ce au fost ortodocsi si s-au convertit la altceva. Cel ce s-a nascut in acel cult sau in alte religii nu au acest pacat, doar cei ce au fost botezati ortodocsi, este o lepadare.
In Pravila bisericeasca un canon al Sf. Vasile spune ca cel ce a cazut in apostazie si se reintoarce doar la sfarsitul vietii se mai poate impartasi (sfantul avea canoane mai dure si in cazul altor pacate, alti sfinti le au mai usoare). De asemena, se face deosebire intre apostazia din constrangere, sau ca s-a facut de buna voie.
Pravila bisericeasca: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-81876.html

esti sigur?!
ia fi atent aici:
ro.wikipedia.org/wiki/Codex_Sinaiticus
sau direct la sursa:
codexsinaiticus.org/en/manuscript.aspx?=Submit&book=60&lid=en&side=r&zoom Slider=0

e asa cum am zis ...

ma scuzi.Ai dreptate. Nu am fost eu atent. Doamne ajuta!

Imi pare rau ca n-am fost "pe-aproape" intre timp... Nici nu stiu ce raspunsuri s-au mai dat pentru mesajul de mai jos, fiindca timpul nu-mi prea permite si le-am citit pe fuga. Totusi, desi stiu ca e inutil, incerc sa adaug si eu parerea mea, fiindca, dintre toate mesajele, acesta mi se pare cel mai edificator pentru momentul ratacirii cuiva, iar asta este extrem de trist
Daca acum ai alta impresie, cu siguranta nu este rodul Duhului Sfant. Sunt monahi mult-ostenitori pe care diavolul ii amageste, iar pentru asta fac lucruri cu adevarat uimitoate. La tine nici n-a fost nevoie, fiindca i-a fost relativ usor sa te determine sa-ti schimbi directia care nu-i convenea sub nici o forma

Desi se pare ca te osteneai foarte mult, nu ai inteles sa faci din smerenie ci din mandrie, iar aici nu are biserica nici o vina, ci tu care inca nu erai patruns de har. Urmarindu-te cu atentie, vei intelege cum de a putut diavolul gasi "acoperisul spart".

Imi pare rau ca dupa atatia ani de ortodoxie, n-ai inteles ca in biserica ortodoxa poti afla credinciosi si monahi cu inima cu adevarat curata, si nu care sunt in inselase si cred ei ca ar avea inima curata. In momentul in care spunem ca avem inima curata, suntem deja pe abatuta!!

Nasterea din nou de care vorbesti tu, este o sfidate la adresa Duhului Sfant, a botezului facut de preot, asa cum a fost indrituit din sfintii parinti. Daca ai intelege ce fel de viata duc unii calugari pusnici din padurile noastre, care se marturisesc totusi unui duhovnic (desi poate duhovnicul este mai putin induhovnicit decat ei) care recunosc rolul sfintei biserici in mantuirea sufletului, ai intelege cum stau lucrurile. Trupurile multora dintre acesti calugari, ajung peste ani si ani, sfinte moaste. Daca ai fi cuprins de duhul sfant, ai intelege ca tu esti in inselare si nu acesti oameni cu adevarat ostenitori in credinta.

Tu nu poti ataca o doctrina consfintita de doua mii de ani de sfintii parinti, pe care, daca i-ai fi citit, n-ai mai fi plecat niciodata din mijlocul celei mai frumoase biserici si care inca mai da sfinti, ceea ce nu se intampla in decat in randul aceleiasi biserici ortodoxe, dar de pe stil vechi din Muntele Athos.
Deci sustii ca stii care e doctrina ortodoxa, dar...

Hai sa ne amintim de Psalmul 44 de exemplu:

11. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.
12. Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,
13. Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.
14. Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.
15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.
16. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.
17. Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie
18. Aduce-se-vor în palatul Împăratului.
19. În locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pământul.
20. Pomeni-vor numele tău în tot neamul;
21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.

Asta scria proorocul David cu mult inainte de venirea Mantuitorului pe pamant... Oare chiar nu-ti spune nimic, sau inca esti stapanit de mandrie si nu intelegi ca fecioarele de care vorbeste nu sunt metrese ale vreunui imparat, ci maicutele care urmeaza calea Lui Hristos. Iar "fii" si "capateniile", nu sunt altceva decat sfintii care au dus o viata smerita si au primit (multi dintre ei) moarte muceniceasca, pentru credinta neamului, credinta pe care noi o ignoram, alegandu-ne o... alta cale decat cea dusa de ei.

Inchei spunand doar ata: nu scriu acest mesaj pentru tine, fiindca stiu ca puterea mea de convingere este mult prea redusa fata de puterea pe care o are diavolul asupra ta si a celor care ati parasit biserica apostolica, a sfintilor parinti si care s-a consfintit odata in plus la Niceea cand eretucul Arie amagit de diavol spera sa prabuseasca Lumina Lumii. Ceea ce incercati voi este praf in ochi, in a caror plasa pot insa cadea destui saraci in credinta asa cum erai si tu, desi te osteneai. Dar nu te mai amagi, si mai ales... nu ne mai pune pe tava ganduri care chiar aduc hula lui Dumnezeu, prin nuantele ce se intrevad printre randuri. Scriu acest mesaj pentru ca potentialele voastre victime, sa fie ceva mai prudente, cand va asculta vorbele pline de "intelepciune"...

Domnule OmBun, fi te rog bun şi lasă interpretarea dinainte, altfel traducerea aceasta (oricum destul de pocită) se transformă într-o blasfemie inimaginabilă la adresa Sfântului Dumnezeu! Şi chiar la adresa fecioarei Maria...

Ortodoxul spune ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu reuseste sa inteleaga cu adevarat importanta jertfei lui Hristos pentru el, si tot cu ajutorul lui Dumnezeu reuseste sa se curete, sa se indrepte si sa primeasca firea cea noua. Si stie ca schimbarile sunt la nivel sufletesc, ca firea cea noua inseamna o haina curata a sufletului. Ortodoxul trebuie sa parcurga o etapa ca sa inteleaga ca faptele facute cu scopul mantuirii de fapt trebuie sa fie fapte facute cu scopul curatirii iar mai apoi sa prisoseasca virtutea, sa faca totul din iubire pentru Hristos. Acelasi lucru il spuneti si dvs. Din acest punct de vedere nu inteleg de ce socotiti ca este vinovata biserica ortodoxa, care inseamna toti credinciosii ortodocsi ca inainte nu ati inteles asta? Cu ce sunt de vina eu, ca membru al bisericii ortodoxe ca dvs nu ati inteles de la inceput ce inseamna credinta ortodoxa? Ca sa va suparati pe biserica ortodoxa deci pe madularele ei,deci si pe mine si sa o parasiti pentru neintelegerea dvs de atunci>? Eu chiar nu inteleg ce vina gasiti bisericii ortodoxe de ati parasit-o. Vedeti dvs, interactionam cu oameni , oameni pacatosi, mai mult sau mai putin, unii cu o intelegere mai buna a credintei altii cu o intelegere mai putina, asta nu inseamna ca credinta ortodoxa este gresita ci oamenii , datorita pacatelor lor nu reusesc sa inteleaga corect. Asta nu inseamna sa parasim biserica ortodoxa cand ne dam seama ca am gresit, pentru ca unii membrii nu inteleg credinta.

in legatura cu iubirea. Noi oamenii avem o iubire omeneasca, care nu este desavarsita, ci este plina de mandrie si egoism, deci a spune ca ne aliniem la standardele de dragoste pentru Hristos este o mare greseala, pentru ca noi nu ne aliniem ca nu stim, nu suntem capabili, sa dam iubirea cea adevarata dumnezeiasca. doar aceea este adevarata iubire, doar iubirea dumnezeiasca este cea care ne face sa iubim cu adevarat tot ce ne inconjoara curat si frumos. Cel care ne "aliniaza" la iubirea dumnezeiasca este Hristos. Dumnezeu prin Duhul Sau ne invata cum sa iubim, iar noi nu vom reusi niciodata sa primim aceasta invatatura, aceasta dragoste dumnezeiasca daca nu invatam smerenia. Smerenia inseamna sa ne nevoim, sa ne plangem pacatele, si sa servim aproapelui neconditionat , nevazut si nestiut. Si sa stim tot timpul ca suntem pacatosi, sa ne socotim mai prejos decat oricare alt seaman al nostru. Si sa revarsam iubire dumnezeiasca fara ca noi sa stim asta. iar oamenii sa alerge la noi, sa se bucure de iubirea noastra, si noi atunci sa stim ca nu e iubirea noastra ci este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni ce se revarsa si prin noi catre ei.
Iar noi cand vom ajunge la aceasta masura sa ne bucuram de acest dar minunat care este iubirea dumnezeasca nu vom mai cauta oamenii sa le spunem ce dar minunat am primit ci oamenii ne vor cauta pe noi sa se bucure si ei de darul lui Dumnezeu.


Pana atunci eu o sa imi plec genunchii, sa cer mila lui Dumnezeu pentru pacatele mele ce le fac sau le-am facut, si prin post , rugaciune si nevointa nadajduiesc ca voi invata smerenia.

Sa ma cert cu voi este ultimul lucru pe care il am in vedere, sau poate nici macar ultimul. Daca interpretarea mea este sau nu "pocita" (pentru un pretins induhovnicit, cred ca nu e cazul sa mai vorbim de veninul care vine din inima) asta doar cel ce vrea sa priveasca fara ura si fara partinire, poate intelege. Interpretarea cu pricina se referea strict la:
Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.
Nu de Preasfanta Fecioara vorbeam, pentru ca totul se subantelege, ci de cele care, datorita venirii pe lume a Mantuitorului din aceasta Fecioara, vor urma lui Hristos si-L vor considera Mire. Daca pentru tine asta este blasfemie, eu nu pot schimba nimic in sufletul tau, ci tu insuti.

Dar cine a solicitat "ceartă", fratele meu bun? Trebuie doar folosită logica "înduhovnicită" şi aprecierea de ansamblu a învăţăturii biblice! Iar dacă nici aceasta nu ajută... nu e nicio supărare... vom urma în continuare pe drumul nostru, respectându-ne alegerea fiecăruia.

N-am spus că e pocită interpretarea (de altfel nici nu cred că vă aparţine), ci traducerea.

Înseamnă că am greşit eu şi-mi cer scuze! Am fost derutat de citarea a 10 versete în loc de unul singur...

Iar eu de această "subînţelegere" eronată vorbeam...

Afară de diferenţele semnificative între originalul ebraic şi Septuaginta (care să nu uităm, e doar o traducere a originalului) sunt de notat şi diferenţele de interpretare ale acestui verset la diverşi teologi ai primelor secole:

- Origen vede aici simbolizată "înţelepciunea multiformă a lui Dumnezeu",
- Eusebiu, varietatea limbilor,
- Vasile cel Mare, întregul învăţăturii creştine, iar
- Theodoret,toate darurile Duhului Sfânt.

Poate există şi alte interpretări precum cea a dumneavoastră (că ar fi vorba despre călugăriţe) în Patristică, eu nu am cunoştinţă de ele...

Nu exista "logica induhovnicita" ci doar credinta si har. Cel ce vorbeste, n-o face urmand o logica, fie ea si induhovnicita, ci asculta de Harul lui Dumnezeu. Filozoful pe care se baza Arie la Niceea avea o logica aparent infailibila, doar ca Sf. Spiridon la redus la tacere doar prin cateva cuvinte: "Muta sa fie gura aceluia care huleste Cuvantul Adevarului!" Putea sa amuteasca chiar el. Dar nu. Cel mai mare atu pe care-l avea Arie in "logica" lui, a fost spulberat intr-o secunda de un batran cu haine ponosite, care a aparut tarziu dupa inceperea dezbaterilor. Dupa ce, Sf Spiridon s-a rugat sa-i revina graiul filozofului, acesta n-a mai fost niciodata de partea lui Arie. Oare de ce?

Pai ce facem, ne jucam cu vorbele. Parca se punea problema nerecunoasterii Sfintei Fecioare in cadrul Bisericii, ca si milosarda si mijlocitoare, nu? In acest sens am considerat ca sunt necesare TOATE cele 10 versete. Restul conteaza mai putin.

Bine domnule OmBun, fie cum zici matale, să rămână doar credinţa şi harul. Amin!
Eu mă gândeam că Cuvântul Domnului a fost transpus prin inspiraţie în cuvinte omeneşti tocmai pentru a recunoaşte că adevărurile dumnezeieşti nu sunt ilogice, ci sunt pline de ordine şi frumuseţe, iar Tatăl Ceresc nu e un Dumnezeu al confuziei (άκαταστασία), ci al limpezimii şi păcii (1 Cor.14,33). Dar poate că greşesc...

Aşa se pare că ne jucăm cu vorbele... când e vorba doar de călugăriţele fecioare (fac această specificare aparent ilogică, deoarece se întâmplă multe în ultima vreme), când de fecioara Maria... după cum bat vânturile prielnice în pânzele proprii...

Faptul ca ma numesti "domnule" sau "fratele meu bun" imi face mai mult rau decat rautatea intentionata a mesajelor. Eu sunt convins ca esti suficient de intelept ca sa intelegi clar ca nu despre "calugarite" era vorba, ci despre altceva. Aspectul cinstirii Sfintei Fecioare, deriva din cuprinsul celor 10 versete. De aici aluzia mea ca ne jucam cu vorbele. Tu, prefacandu-te ca nu intelegi mesajul in sine, aluneci, ducand discutia catre o directie din care cu siguranta ar putea iesi prost pentru toti.
In sfarsit, fie tie dupa cum doresti!

Spre deosebire de tine, eu te consider încă bine intenţionat şi sincer...

Asta şi spuneam, că textul în original nu se referă la călugăriţe, fecioara Maria, ori mai ştiu eu ce... Psalmul 44 (45 în originalul ebraic) descrie o nuntă împărătească, câteva versete (atenţie, nu toate!) având şi o anumită valenţă mesianică. Desigur, aplicaţii omiletice putem face câte-n lună şi-n stele, important rămânând textul sacru în sine şi nu interpretările noastre mai mult sau mai puţin fanteziste...

Sf. Nicolae Velimirovici
 

"Predică


Despre frumuseţea fiicei împăratului

Toată slava fiicei împăratului este înăuntru (Psalmul 44: 15).

Biserica lui Dumnezeu este fiica împăratului. Oricît de săracă şi de lipsită de farmec ar putea ea părea celor care o privesc cu ochiul trupesc, din afară, oricît de prigonită sau de umilită, ea este plină de strălucire regală şi de frumuseţea dinlăuntru.
Regele, Cel Care este împodobit cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor (Psalmul 44: 1), dăruieşte din frumuseţea Lui şi fiicei Lui regale.
Biserica lui Dumnezeu este ca un strai al lui Hristos; Hristos sălăşluieşte întru dînsa. Nici o frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea cea dinăuntru, adică, cu frumuseţea lui Hristos.
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu este fiica împăratului. Ea este îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Psalmul 44: 11). Această haină este virtutea sufletului ei. Că trebuie să înţelegem cuvîntul „haină” ca „suflet” se vede din parabola nunţii fiului de împărat. Omul care nu este îmbrăcat în haină de nuntă este izgonit de la masa împăratului şi pedepsit cu moarte (cf. Matei 22: 1l-l3). Adevărata credinţă în Dumnezeu a fost haina aurită şi prea înfrumuseţată a Preasfintei Fecioare.
Fecioria, blîndeţea, milostivirea, sfinţenia, evlavia, supunerea desăvîrşită faţă de voia lui Dumnezeu, şi toate celelalte virtuţi, au fost ca nişte alesături cusute cu fir scump pe această haină aurită.
Cu toate acestea, frumuseţea ei adevărată a fost dinăuntru, de la Domnul Hristos Care S-a ascuns în ea şi S-a născut din ea.
Sufletul fiecărui creştin credincios este ca o fiică a împăratului. Toată frumuseţea sufletului este în Hristos şi vine de la Hristos, Care este în suflet. Sufletul lipsit de Hristos Soarele Dreptăţii este întunecat şi trist, fără chip şi fără frumuseţe, precum şi lumea din care soarele trupesc ar dispărea desăvîrşit.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Cela ce eşti Izvorul milostivirilor şi Chivernisitorul cel iubitor de oameni al vieţilor noastre, îmbracă-ne pre noi cu straiul virtuţii, ca să nu ne aflăm goi şi acoperiţi de ruşine în Ziua înfricoşată a Judecăţii.
Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin."

Ajuta-ne Doamne sa fim mai buni si sa nu ne transformam viata intr-un continuu si permanent meci de tenis, in care sa ne straduim sa dam mai frumos cu mingea, mai maistru, mai bine tintit, minunandu-ne cat de frumos stim sa oprim mingea la fileu.

Invata-ne Doamne sa fim umili, sa fim sinceri, sa fim smeriti si sa iubim cu adevarat semenii nostrii.

Sf. Nicolae Velimirovici
 

Predică

Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor (Psalmul 44: 3).

Sfînta Scriptură nu atribuie nici o valoare deosebită frumuseţii fizice, şi în general nici unui lucru din cele trecătoare. De aceea oricine citeşte Sfintele Scripturi trebuie să se înarmeze cu multă atenţie şi înţelepciune, spre a şti să vadă că aparenta laudă a frumuseţii fizice are în vedere de fapt frumuseţea sufletului şi a valorilor spirituale.
Fără îndoială, frumuseţea spirituală face ca să fie minunat de atrăgător şi cel mai puţin frumos chip, tot aşa cum urîţenia sufletească urîţeşte şi cel mai frumos chip.
Prorocul David, cel care revarsă cuvînt bun din inima lui (Psalmul 44: 1), spune împăratului lui, Domnul Iisus Hristos: împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor.
Domnul Şi-a făurit Lui-Şi trupul Său omenesc aşa cum a dorit. Dacă ar fi dorit să Se întrupeze pe pămînt ca cel mai frumos dintre oameni, aşa ar fi şi făcut. Dar nimic din Sfintele Scripturi nu ne arată că El ar fi atras la El mulţimile prin frumuseţea Lui fizică izbitoare sau prin felul înfăţişării Lui.
El Însuşi a zis: trupul nu foloseşte la nimic (Ioan 6: 66). Prin urmare, limpede este că Prorocul David nu grăieşte aici de frumuseţea trupească a Mîntuitorului, ci de dumnezeiasca Lui frumuseţe duhovnicească. Aceasta se vede din următoarele cuvinte ale Pslamistului: revărsatu-s-a har de pe buzele Tale (Psalmul 44: 3).
Aşadar, frumuseţea Fiului lui Dumnezeu nu stă în forma buzelor gurii Lui, ci în bogăţia harului care se revarsă de pe ele. Despre Hristos grăişte şi Prorocul Isaia: nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea Căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă (Isaia 53: 2-3).
Putem vedea oare un acord între David şi Isaia? Cu adevărat, putem, cuvintele lor stau într-un acord desăvîrşit. David grăieşte de frumuseţea interioară a lui Hristos, pe cînd Isaia grăieşte de umilirea şi batjocorirea Lui ca fiinţă umană exterioară. Isaia a zis că în El oamenii nu vor vedea nici chip de rege, nici de om bogat, ci vor vedea în El pe rob şi pe omul care este cunoscător al suferinţei.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti mai frumos decît toţi oamenii pămînteşti şi îngerii cereşti! Slava Ta este nepieritoare iar frumuseţea Ta, fără de sfîrşit!
O Stăpîne Preablînde, îndepărtează urîţenia sufletelor noastre celor desfigurate de păcat, rugămu-ne şi ne cucerim Ţie!
Căci a Ta este toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

O Stapane Preablande, indeparteaza uratenia sufletelor noastre celor desfigurate de pacat.
O Stapane Preablande, indeparteaza uratenia sufletelor noastre celor desfigurate de pacat.
O Stapane Preablande, indeparteaza uratenia sufletelor noastre celor desfigurate de pacat.

Doamne-ajuta-ne si ne fereste ca nu de dispute avem nevoie, ci de inteleptire.
Foarte interesanta mi se pare varianta prezentata de Sf Nicolaie Velimirovici. Sincer, desi sunt un cautator de astfel de raspunsuri, marturisesc ca nu am avut inca vreme pentru a afla si varianta spusa de sfintii parinti in cazul acesta. Totusi, fara sa par ca ma impotrivesc acestei variante, un lucru nu mi-e foarte clar.
Asculta, fiica si vezi, si pleaca urechea ta, si uita poporul tau si casa parintelui tau. Cum am putea sa-i cerem bisericii sa-si uite "poporul" sau si "casa parintelui" sau? Eu credeam ca se face trimitere clara catre Fecioara Maria, fiica lui Ioachim si a Anei, menita sa primeasca in pantecele ei pe Mantuitorul intregii lumi (nu doar a unui singur popor).
Mai mult: in Sfintitul Paraclis al Maicii Domnului, acelasi stih ne scoate in evidenta exact acelasi lucru si nu varianta Sf. Nicolaie Velimirovici.
Mai departe:
Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.
Trecand peste lipsa de talc a sensului de "poftit" pentru "fiica", tu spui (sau citezi):
Biserica lui Dumnezeu este fiica împăratului.
apoi:
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu este fiica împăratului.
Deci metaforic ar insemna acelasi lucru. Si totusi, nu Biserica L-a zamislit pe Mantuitor, ci prin Mantuitor a aparut Biserica.
Astazi nu am timp sa caut, dar sunt convins ca putem afla si alte talmaciri ale psalmului 44, si in special a acestui fragment, din invataturile Sfintilor Parinti. Ceea ce cred eu este departe de a avea caracter sigur si nu pretind deloc asta. Vreau totusi sa ma lamuresc mai bine!

Eradicarea urateniei, cand mintea este in rugaciune, poate fi facuta in doua feluri:

1. prin "indepartarea urateniei" (este ca o spalare - usurare de pacate a sufletului si ramanerea frumusetii dintru inceput)

2. prin "absorbtia urateniei" din suflet si exprimarea acesteia in forme terifiante, pentru ca sufletul sa invete adevarata forma a pacatelor (ignoranta, gelozie, pofta si manie) - este o lucrare duhovniceasca care nu este specifica crestinismului.

Fiecare scrie cand are timp si dupa cum il indeamna inima. Suntem pe un forum public iar scopul lui e ca oamenii sa isi exprime opinia asa ca ai facut bine ca ai raspuns si nu e deloc inutil. Nu s-au dat multe raspunsuri la mesajul acesta si la care s-au dat am incercat sa le raspund asa cum am crezut de cuviinta. Ma bucur ca mesajul meu ti-a atras atentia pentru ca in felul acesta avem ocazia de a purta un dialog. As vrea sa imi spui mai multe (daca se poate) despre faptul ca ti se pare extrem de trist. In ce sens?

Pentru vedea daca este sau nu rodul Duhului Sfant trebuie sa vedem care sunt roadele Duhului Sfant.
In Epistola catre Galateni capitolul 5 zice:

22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.

Toate acestea au inceput in viata mea abia dupa ce Domnul prin Harul lui a decis sa ma invie din greselile mele. Chiar daca ar fi sa ma gandesc la asta logic (desi sunt lucruri spirituale) mi-ar fi greu sa dau o explicatie cum diavolul m-a indreptat spre asa ceva. Cum, fiind in religia perfecta, nu am cunoscut nici unul din roadele astea iar in momentul in care El a decis sa ma salveze toate acestea au inceput sa lucreze in viata mea?


Aveti dreptate, nu am inteles asta, doar ca atunci cand le-am facut nu am considerat deloc ca le fac din mandrie. Abia acum cand ma uit inapoi pot sa imi dau seama de asta. Abia acum pot sa imi dau seama ce inseamna smerenie si asta se datoreaza Lui si nu mie. Din nou sunt deacord ca biserica nu are nici o vina, nici macar nu incerc sa ii gasesc o vina. Biserica nu poate sa invie oameni, doar Hristos poate. Si asta merge in continuare si pentru har. Nu am fost patruns de har din contra am fost copil al lui Satana. Abia cand prin Harul Lui Dumnezeu care a decis sa ma invie am putut sa spun ca sunt copil al Lui si asta bazat pe promisiunea lui si prin credinta (care si asta vine de la el) si nu pe ceea ce am facut eu.


Nu stiu unde ati gasit asta in mesajele mele. Nu am sustinut si nu o sa sustin niciodata asta. Din contra intr-o discutie cu Domnul Mihnea Dragomir pe un alt topic am spus si o repet si aici oricine crede in Jertfa lui Isus, iubeste pe Dumnezeu cu toata fiinta lui si pe vecinul lui ca pe sine insusi e un copil a lui Dumnezeu indiferent de ce religie e. Sunt oameni in ortodoxie (la fel ca si in catolicism si protestanti) care si-au dat viata pentru Hristos - e destul de greu sa afirmi despre acesti oameni ca nu au fost credinciosi. Nu am o inima curata dar stiu ca Hristos poate sa o curateasca - a Lui sa fie toata slava.


Din nou, nu sunt sigur de unde ai inteles tu ca ceea ce cred eu e ca oamenii din Biserica Ortodoxa sunt in inselare. Eu am luat un citat din Biblie si l-am discutat asa cum il vad eu prin experienta mea fara a acuza pe nimeni. Nu imi dau seama unde anume am zis ca oamenii aceia sunt din Biserica Ortodoxa dar daca asta a reiesit de acolo imi cer scuze dar nu asta am vrut sa spun. Vorbeam de activitate religioasa in general indiferent de religia din care face parte individul. Cat despre nasterea din nou, tot ceea ce am spus e ca atunci cand mi-am vazut cu adevarat firea pacatoasa in lumina lucrarii de la Cruce a lui Hristos tot ce am stiut pana atunci nu au reprezentat decat un gunoi. A trebuit sa pornesc totul de la zero ca si cum m-as fi nascut din nou. Din ceea ce ati spus as avea si eu o intrebare, daca poti sa imi raspunzi. Care este rolul bisericii in mantuirea sufletului?


Vorbeam despre doctrina ortodoxa in ceea ce priveste nasterea din nou si nu ca as stii toata doctrina ortodoxa. Nu incerc sa atac deloc doctrina pentru ca nu ar aduce nici un folos la nimeni. Doar imi spun parerea mea bazat pe ce am inteles din Biblie si din experienta proprie despre nasterea din nou. Intentia mea nu a fost nici sa atac doctrina ortodoxa si nici sa smintesc pe nimeni din ceea ce crede. Cat despre biserica dand sfinti nu stiu ce sa spun despre asta. Nu stiu care e doctrina ortodoxa dar din cat m-a luminat pana acum Domnul, Dumnezeu e cel care face sfinti si nu biserica. Acum vin ei doar din Biserica Ortodoxa? Vom sti cu certitudine doar cand ne intilnim fata in fata cu Domnul.


Cred ca trebuie sa repet ce am spus nu stiu care este doctrina apropo daca este nascatoare de Dumnezeu sau nu nici la ortodoxie nici la catolicism nici la protestanti. Nu imi dau seama la momentul acesta daca e important sau nu pentru cresterea mea spirituala dar am certitudinea ca Domnul o sa ma lumineze. Din nou nu stiu ce se intelege prin nascatoare de Dumnezeu in ortodoxism si care e pozitia protestantilor apropo de aceasta.

Nu inteleg exact ce anume incerci sa ma convingi dar un lucru il stiu sigur, diavolul nu are putere asupra mea. Si asta nu din cauza mea ci din cauza lui Hristos care l-a invins la cruce. Pentru ca cel care este in mine este mai mare decat cel care este in lume. Cat despre ceea ce as incerca eu, nu sunt sigur ce acuzatii incerci sa imi aduci dar ca si un sfat iti spun ca daca esti convins ca Biserica Ortodoxa este singura cale spre mantuire si inima iti arde pentru mantuirea aproapelui asa cum ar trebui sa arda la fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui sa o faci in dragoste si nu acuzand. Astfel ai arata calea lui Hristos si nu alta cale

@morroshan, acum e deja tarziu si nici nu stiu cand voi mai avea timp sa intru. Acum doar cateva cuvinte. Nu e vorba de o vina anume, in sensul de a te acuza, ci de faptul ca datorita unor aparente, multi ortodocsi pot cadea victime numai fiindca nu stapanesc inca bine ortodoxia si nu L-au cunoscut pe Mantuitor in cadrul Bisericii Ortodoxe. Aici am considerat ca este pericolul.
Faptul ca ai abandonat biserica din care faceai parte odinioara, iti ingradeste privilegiul de a fi invitat la "cina" unde credinciosii TREBUIE sa primeasca jertfa Lui Hristos (Trupul si Sangele) ca sfanta impartasanie. Eu cred ca e inutil sa mai vorbim. De aceea am facut aluzie la pustnicii care, desi se ostenesc si practic nu au pacate lumesti, merg regulat si se impartasesc la manastiri, unde - ciudat - unii nu sunt vazuti decat de catre cel care le da sfanta impartasanie, si de nimeni altcineva... Ei au inteles ca nu se pot mantui altfel, fiindca daca ar fi putut, la ce le-ar mai fi folosit sfanta impartasanie. Tu nu te mai poti numara printre oile Mantuitorului, fiindca prin proprie vointa ai ales "alt pastor" care iti ofera pacea in suflet. E greu de acceptat, aproape imposibil, fiindca asa iti prezinta diavolul situatia, nu ca nu s-ar mai putea schimba nimic.
Mantuitorul s-a jertfit ca sa ma scoata pe mine din iad, daca ma caiesc pentru pacate dar mai ales daca Il primesc ca si jertfa. Altfel e o amagire. Cine imi poate oferi Trupul si Sangele Lui? NUMAI acei care sunt "unsi" si care dau din Potirul Sfant, si celor ca mine, si celor precum pustnicii padurilor.
Rolul Bisericii in mantuirea sufletului este sa ne apropie de Dumnezeu, sa ne smereasca si sa ne faca pe deplini constienti de starea noastra de pacatosenie, dar si de sansa reala pe care o are fiecare dintre noi, facand voia lui Dumnezeu. Atat timp cat lasam acoperisul spart, nu putem vorbi de Har. E greu sa-l primim, noi, mirenii si trebuie multa osteneala, rugaciune, smerenie si rabdare. Dar intr-o zi oricare poate afla adevarul proorocului David: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul!" Cu siguranta, nu doar ortodocsii se vor mantui. Circula undeva un banc care spunea cum doua persoane au ajuns la portile raiului, din care doar unul ortodox. Sf Petru iesind spune ca in catastiful lui nu-i decat unul si ca merge sa-L intrebe pe Dumnezeu. Apoi se intoarce si spune ca celalalt trebuie sa intre. "Pai cum Sf. Petru, ca noi stim ca numai ortodocsii se mantuiesc!" Atunci Sf Petru scoate o stampila si o pune pe fruntea celuilalt: "Ei, acum e si el ortodox!"
Numai Dumnezeu stie cum le oranduieste, dar in principiu, noi am invatat ca cine nu-L primeste pe Hristos prin spovedire si sf impartasanie, nu poate sa se intre in Imparatia Tatalui.

In primul rand as vrea sa va spun ca daca ati parasit credinta ortodoxa, fara ca macar sa stiti credinta ortodoxa, ("nu stiu ce se intelege prin Nascatoare de Dumnezeu") inseamna ca ati fost foarte superficial. daca ati fi zis, stiu ce este credinta ortodoxa, am patruns adanc in ea dar am parasit-o, macar o faceati in cunostiinta de cauza. Dar a parasi ceva ce nici nu stiti este mai mult decat superficialitate mai ales ca este in joc soarta sufletului dvs.

"Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara Maria Nascatoare de Dumnezeu, caci in aceasta se implica marturisirea ca Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a nascut din ea, dupa firea Sa omeneasca. Niciodata nu se naste o fire, ci un ipostas, care in ordinea omeneasca este o persoana, daca firea nu vine la subzistenta reala decat ca persoana. Persoana care Se naste din Fecioara Maria este identica cu Persoana Cuvantului dumnezeiesc, Care prin intrupare Se face si persoana firii omenesti." (http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...e-de-dumnezeu/)

Atunci cand relele s-au inmultit pe pamant si cand oamenii s-au incalcit in pacate prea multe Dumnezeu a voit sa vina pe pamant sa predea oamenilor lectia iubirii , legea schimbarii firii. Atunci s-a intrupat, a luat trup omenesc din Fecioara Maria si s-a facut om , pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat.
Iata ca o Fecioara neprihanita , care n-a cunoscut barbat, a nascut pe Iisus Hristos - Cuvantul - pe Dumnezeu.

Dumnezeu s-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Pogorarea lui Dumnezeu s-a facut prin Duhul Sfant. Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu pe pamant este prin Duhul Sau.

"Leontiu de Bizant foloseste un alt argument pentru unitatea Persoanei care Se naste din Fecioara Maria, deci pentru faptul ca aceasta Persoana este Dumnezeu-Cuvantul: unicitatea Persoanei manifestata in toata multiplicitatea actelor Ei, in orice amanunt al manifestarilor Ei. “Corespunzator dominarii partii dumnezeiesti si urmand cu evlavie Sfintei Scripturi, numim Dumnezeu pe intregul Hristos, mai ales pentru ca trasatura cea mai proprie a lui Dumnezeu o observam in El intreg, si nu numai intr-o parte. Aceasta este nepatimirea. Pe langa aceea,toata fapta vrednica de Dumnezeu o cunoastem in El intreg."

A nu admite ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu este ca si cum a nu adminte ca Iisus Hristos este Dumnezeu intrupat.

"Din Fecioara Maria Se naste deci Fiul lui Dumnezeu insusi, ca persoana a firii omenesti. A respinge calitatea aceasta a Fecioarei Maria inseamna a respinge intruparea Fiului lui Dumnezeu, a contesta ca Fiul lui Dumnezeu insusi S-a facut om, a nega ca Iisus Hristos este Insusi Fiul lui Dumnezeu cel intrupat pentru un dialog etern cu noi, facandu-Se in acest scop si persoana omeneasca. A nega ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu inseamna a nega ca Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiul ei, deci Fiul omului. De ce a pus Iisus Hristos atata accent pe numirea Sa de Fiul omului? Daca era numai om, aceasta era de la sine inteles. El a insistat sa Se numeasca Fiul omului, pentru a arata ca, desi e Dumnezeu, S-a facut cu adevarat Fiul omului El Insusi. Numai intrucat Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiul Fecioarei, El S-a facut Fiul omului si Fratele oamenilor si prin aceasta i-a facut pe oameni fii ai lui Dumnezeu, prin har. Numai asa Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a impartasit de patimirile noastre si de moartea noastra si prin aceasta le-a biruit. Numai asa a indumnezeit firea omeneasca."

Acum ma gandesc ca stiti de ce Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu si ii veti da cinstea cuvenita ca fiind NASCATOARE DE DUMNEZEU.

Legat de ultima parte a celor spuse de dvs, cu diavolul si ce aveti in dvs mai mare decat in lume va spun urmatoarele:

1) As dori sa stiu daca atunci cand vorbiti de diavol stiti cu cine aveti de a face. Daca il cunoasteti pe diavol ca sa puteti aprecia cum este si cata putere are vizavi de dvs. Cum arata, cum lucreaza el, cum ii simtiti prezenta fizic, real nu imaginar si cum va luptati cu el.

retineti un aspect: daca nu ati ajuns la masura de a simti diavolul fizic, si a va impotrivi lui tot fizic inseamna ca nu v-ati impotrivit lui. Urechiatul acesta nu deranjeaza pe cei care nu il deranjeaza prin impotrivire. Nici nu isi face simtita prezenta daca ceea ce face omul este pe voia lui.
Dar insa daca omul se apropie de Hristos atunci nu ii mai facea voia uratului. Si incepe lupta, in ganduri si idei, si mai apoi fizic , la propriu. Majoritatea oamenilor cad la primul asalt. La asaltul de idei. Nu se oboseste uratul catusi de putin cu acestia. cam pe acolo sunteti dvs. O idee micuta in capul dvs a fost suficient sa va intoarca din drum.
Ideea aceasta micuta a prins radacini adanci sio s-a transformat in ditamai slava desarta.

O povestioara:
la una din spovedanii, parintele meu mi-a zis deodata cu voce blanda: "Maiculita Sfanta ce minunati suntem noi, ce frumos vorbim de Dumnezeu, cum ne cerceteaza Duhul Sfant pe noi, cat suntem de drepti, de curati, ca Hristos , care nu sufera amestec, sa intre in inima noastra. Ce frumos ne apara Hristos si noi stam asa si ne minunam cat suntem de plini de Har. Nu-i asa?
Ca imediat cu voce grava sa imi spuna asa: suntem cu slava desarta pe muchie de cutit. Au cazut monahi cand erau mai plini de Har din cauza aceasta. Plecati genunchii , umiliti-va si aduceti-va aminte de pacatele ce le-ati facut. Intr-una acest ciocan al pacatelor savarsite sa va bata in cap pana la moarte. Tineti mintea in iad si nu deznadajduiti.

Hristos va intra in noi atunci cand inima noastra este pe deplin curata. Insa asta se va intampla doar atunci cand noi nu ne mai dam seama de asta. Cand nu stim decat ca suntem niste pacatosi, ce isi plang umili pacatele savarsite.

Si de ce intra doar in inima curatita?
Pentru ca Lumina nu sufera amestec cu intunericul si nici nepatimirea cu patimirea. Iar curatenia o facem noi insine cu ajutorul lui Dumnezeu, prin nevointa si rugaciune. Dra oare noi acestia mirenii, cand ajungem sa spunem ca suntem pe deplin curatati?

La multi ani! cu multa sanatate si Dumnezeu sa va miluiasca!

Nimeni nu ştie judecata lui Dumnezeu, dar, totuşi, adevărul este unul singur. Iar dacă tu alegi să trăieşti în minciună, ştiind adevărul dar necrezându-l, nu înseamnă că nu-l doreşti pe Dumnezeu? Că-l renegi?...Dumnezeu îţi dă liberul arbitru. Nu te ia nimeni cu forţa. Dumnezeu într-adevăr este PreaMilostiv şi Bun, dar este şi Drept Judecător. Iar dacă tu te întorci de la faţa Lui, nici El nu se va uita la tine la Judecata de Apoi.

Intorcandu-te, smerit, la ortodoxie, precum fiul risipitor la tatal lui, care l-a primit cu dragoste si bucurie mare, pentru ca fiul lui era mort si a inviat.