Accidente la Sfinta Impartasanie
 

La multi ani tuturor!

In primul rind, va rog sa nu lasati topicul sa fie deturnat de catolicii belicosi care vor sa-l transforme in vesnica intrecere cu titlul "Io-s mai breaz".

Cei care nu raspund strict la topic, trebuiesc ignorati. Initiatorul acestui topic a pus o intrebare, si pare-se ca, in timp ce cei de alta confesiune se lupta cu ei insisi si cu ortodocsii de pe forum, cel care a intrebat ceva nu-si primeste nici acum raspunsul...

Eu am o fetita mica de 15 luni, care inca maninca mai mult tituca. O impartasesc cit de des pot, in medie saptaminal, dar, in functie de sarbatori, se poate intimpla chiar mai des. O impartasesc dimineata, in timpul Utreniei, parintele avind intotdeauna Impartasanie pentru bebelusi. Motivul pentru care o impartasesc dimineata este acela ca nu pot s-o tin nemincata pina la 12, si atunci mai bine sa ia Sfintele dimineata, mai "pe stomacul gol" (chiar daca ea suge laptic si noaptea) In genere, este bine sa treaca macar doua ceasuri de la ultimul supt, ca o..ajunare simbolica. Pentru bebelusi asa mici nu se aplica aceeasi iconomie ca la copiii mai mari, care nu maninca noaptea, si pot chiar sa reziste mai mult.

In ce priveste "irosirea" unor picaturi din Sfintele, aici este intr-adevar o problema grava. Textilele pe care a cazut Sfinta Impartasanie trebuiesc arse, iar canoanele prevad caterisirea preotului care este in mod repetat neglijent in aceasta privinta. Mi s-a intimplat si mie, si am dat hainutele respective surorii mele, care este monahie, sa le arda acolo, la manastire.

In ce priveste regurgitatul, se aplica aceeasi "regula" ca in cazul alaptatului.Adica, "nu se pune". La urma urmei, copilul poate chiar sa scape laptic din gurita in timpul suptului, daca fluxul laptelui este prea puternic. Aici Dumnezeu procedeaza prin pogoramint, avind mila de cei care nu sunt inca "la virsta intelegerii", dupa expresia domnului catolic de mai sus, pe care il rog sa mearga, impreuna cu ceilalti confrati catolici, la un forum catolic, si sa se abtina de la sfaturi savante si superioare date in chestiuni care nu-l privesc.

Doamne ajuta!
Toate cele bune!

Nu, deoarece:
-botezarea nu expune la sacrilegiu, aşa cum cuminecarea expune la sacrilegiu. Dacă un copil scuipă apa sfinţită a botezului, aceasta nu este un sacrilegiu, pe când dacă scuipă Sf Trup şi Sânge este cu totul altceva. Sincer, nu sesizaţi diferenţa ?

-În Biblie scrie de 5 ori că oamenii s-au botezat "cu toată casa lor", din care noi înţelegem "şi copiii". Nu scrie nicăieri că s-au cuminecat cu toată casa lor.

-Un copil nebotezat suferă de păcatul ancestral şi, din câte cunoaştem, nu se poate mântui. Dimpotrivă, un copil mic botezat, dar necuminecat, NU SUFERĂ DE NICIUN PĂCAT. Nimic nu este mai sigur că un astfel de copil s-ar mântui.

Aici un răspuns al cuiva care a studiat în mod special liturgica şi tipicul ar fi de mult ajutor. Tot ce pot eu să vă spun este că AMBELE specii au slujit Liturghiei încă de la începutul Bisericii Catolice şi că însuşi Cristos aşa i-a învăţat să facă pe Petru şi pe ceilalţi apostoli. Biserica nu poate face altceva decât a fost învăţată de Domnul.

Uitaţi, mă bag şi eu în seamă cu o părere strict personală:

Am putea să facem, oare, o distincţie între două categorii de sânge ?

Avem, pe de o parte, Sângele care, după cum ne învaţă Conciliul Tridentin (şi, în ultimă instanţă, bunul simţ comun) nu poate fi disociat de Trup, Sângele din Trup;

Iar pe de altă parte, avem Sângele vărsat din Trup, aşa cum ne învaţă Mântuitorul: "Care se varsă pentru voi"....

Ce părere aveţi ?

Domnule Dragomir ati afirmat ca e bine sa nu-i impartasim pe copii pentru ca nu sunt constienti de acest lucru. De aceea am afirmat ca nu trebuie facut nici botezul conform judecatii dumneavoastra. Nu e nevoie sa-mi faceti o argumentatie despre diferenta dintre euharistie si botez.

Daca spuneti ca "AMBELE specii au slujit Liturghiei încă de la începutul Bisericii Catolice şi că însuşi Cristos aşa i-a învăţat să facă pe Petru şi pe ceilalţi apostoli", nu vi se pare firesc sa ne impartasim cu ambele specii?

Domnul Isus, parcă prevăzând că primele erezii creştine în vor pune la îndoială realitatea Patimilor şi Morţii Sale, aşa cum fac mulţi "creştini" şi azi, a insistat mult asupra acestor lucruri. De aceea a şi înviat a treia zi, că putea să învieze a treia oră.
Vărsarea sângelui înseamnă sacrificiu real. La fel, "aici e sângele, acolo e trupul" arăta că respectivul animal de jertfă este cu adevărat mort.
Dar Isus din Sf Taină este un Isus viu. Înviat. El are, acolo, în acea bucăţică de pâine aparentă şi în acea picătură de vin aparent şi trup, şi sânge.

Dar exact această diferenţă ne arată de ce trebuie neapărat să botezăm copiii, dar nu trebuie neapărat să împărtăşim copiii.

Aţi observat că, la ortodocşi, numai preoţii se cuminecă din Sf Potir, pe când credincioşilor le dau cu linguriţa ? V-aţi întrebat vreodată de ce această deosebire dintre felul cum preoţii ortodocşi se împărtăşesc ei înşişi şi felul cum o fac cu laicii ? De ce, dacă la Cina cea de Taină înţelegem că fiecare şi-a trecut Potirul ?

Răspunsul este foarte simplu: toţi cei 12 care şedeau cu Isus erau preoţi. De altfel, chiar atunci a instituit Domnul nostru Sacramentul Preoţiei. Prin urmare, aşa cum pentru ortodocşi modul concret de cuminecare (trecând Potirul) de la Cina cea de Taină nu este normativ pentru laici, dar este normativ pentru preoţi, şi pentru catolici cuminecarea cu ambele specii săvârşită la acea Cină nu este normativă pentru laici, dar e normativă pentru preoţi.

Aţi mai observat că, în Biblie, scrie că se întruneau credincioşii şi "frângeau pâinea", dar acolo nu scrie că beau vinul ? Ei bine, tot aşa fac şi credincioşii de rit apusean de azi. De câte ori nu pricepem de unde vine o practică a Bisericii Catolice, e o bună idee să deschidem Biblia şi să citim, poate că prindem un fir.

Chiar nu observaţi că e o diferenţă între "cum" şi "cu ce"?

Nu m-am intrebat si nu am de ce, de vreme ce atat ei cat si noi ne impartasim cu ambele "specii". Nu uitati ca preotul le da credinciosilor cu lingurita o particica din trupul Domnului si cateva picaturi din Sangele Sau.

Repet, mi se pare nepotrivit sa folosesc paine si vin la Sfanta Liturghie, dar sa ma impartasesc doar cu Trupul, pe motiv ca acesta ar avea in sine si sangele.

Noi avem trei copii pe care i-am impartasit, dupa botez, la fiecare Sf. Liturghie la care am asistat. cat au fost bebelusi s-a mai intamplat sa picure Sf. Impartasanie pe hainute, pe care ulterior le-am ars. O solutie, pentru a evita aceasta este folosirea unei bavetici, la care se poate renunta mai usor decat la o hainuta. Si mare atentie la cum este sters copilasul cu stergarul special folosit la Impartasanie. Nu cred ca este candva un copil prea mic pentru a-L primi pe Hristos. Nu vad rostul trecerii a 7-8 ani, o perioada atat de pretioasa, ca un copil sa primeasca Sf. Impartasanie. Copilul cel mai mare ne-a anuntat deja ca dupa ce implineste 7 ani se va spovedi saptamanal, pentru a se putea impartasi saptamanal, dar si pentru a nu se aduna prea multe pacate nespovedite. Deci as putea spune ca nu e la varsta intelegerii,pentru ca are doar 6 ani?
Cat despre regurgitare.. intr-adevar este o problema, o solutie pe care ne-a oferit-o parintele a fost sa spalam hainele pe care a regurgitat iar prima apa sa o aruncam intr-un loc curat (cam greu la bloc). Dar cand s-a intamplat sa regurgiteze la scurta vreme dupa impartasanie, si am vazut clar pe haine rosu din Sf. Impartasanie, le-am ars (cel mai sigur). Acum am depasit perioada critica, cel mai mic are aproape doi ani si nu mai sunt probleme de genul acesta.

Desigur că este o mare diferenţă. Numai că, adesea, credincioşii ortodocşi, precum dna Sophia, sugerează că deosebirea între cuminecarea cu ambele specii a preoţilor şi cea uzuală, cu o singură specie, a laicilor se explică printr-o discriminare la care pătura mai favorizată a Bisericii, adică sacerdoţii, ar face-o asupra păturii mai defavorizate, sau handicapate, a Bisericii, recte laicii.
Alţi ortodocşi, în urma unei viziuni numită de Sf Pius al X-lea "arheologism biblic" susţin că laicii trebuie să se cuminece cu ambele specii doarece aşa au făcut apostolii la Sf Cină.
În acest context, comparaţia mea cu trecerea Sf Potir faţă de linguriţă nu e menită să susţină că e acelaşi lucru cu binomul ambele specii-o specie, ci că:
-dacă luăm în braţe ideea că laicii sunt discriminaţi, iată că sunt discriminaţi şi în Biserica Greco-Catolică şi Ortodoxă prin neoferirea Sf Potir.
-Modalitatea de împărtăşire de la Sf Cină nu poate fi normativă PENTRU LAICI, fiindcă acolo a fost o masă a preoţilor.




Aveţi tot dreptul să vi se pară dv nepotrivit, tot aşa cum fraţii de rit apusean au dreptul să aibă convingerea că, atunci când se împărtăşesc cu o Ostie consacrată, Îl iau pe Isus întreg, şi nu o parte a Lui.

"Vârsta înţelegerii", în ceea ce priveşte Sf Împărtăşanie, înseamnă acea vârstă la care un anumit copil înţelege că în Sf Împărtăşanie se află Cristos şi are capabilitatea de a o distinge de hrana obişnuită.

Problema pusa de initiatorul topicului chiar ma intereseaza tinand cont ca am o fetita de 6 luni, asa ca rog pe cei ce nu se incadreaza cu raspunsurile in subiect sa isi gaseasca alt loc de "joaca".

La noi parintele este foarte atent cu impartasirea copiilor, iar dc s-a intamplat ca copilul imediat sa regurgiteze, preotul cere sa i se aduca haina respectiva...ma gandesc pt a o curata el asa cum stie. De la botez pana acum am impartasit copilul saptamanal sau mai des si am observat ca cantitatea de Sf.Impartasanie din lingurita la inceput era infima, ca acum sa i se dea din ce in ce mai multisor.

Domnule Dragomir, si noi, crestinii ortodocsi, avem certitudinea - si marturisim - ca pruncii/copii sunt lipsiti de pacat.

Dar cine ne da noua certitudinea ca diavolul ar astepta, la randul sau, "varsta intelegerii" pentru a-i ispiti, si pentru a-si pune, sub o forma sau alta, "amprenta" asupra lor?

O sa spuneti, probabil, ca aceasta perspectiva vadeste necredinta, ca pentru aceasta s-au facut lepadarile la Botez sau ca trairea noastra curata are puterea de a-l tine departe pe vrasmaj.

Dar diavolul este perfid si neiertator. De aceea, cred ca avem nevoie de Trupul si Sangele Domnului, fara intrerupere, de cand ne nastem in Biserica, prin Botez, pana la mutarea din aceasta viata. In tot acest rastimp, vrasmajul ne pandeste neobosit.

Care ar fi pericolul major la care l-ai supune pe un bebelus privandu-l de impartasanie?Doar este un suflet nevinovat?De parca copiii nu ar fi deja in comuniune cu Iisus prin nevinovatia lor!
Ca apoi sa vomite dupa cateva ore,nu este pacat?
Cred ca este un mod exagerat de a vedea lucrurile .

In fine,chiar si cu aceste minime precautii ,la varsta intelegerii copiii sau maturii vor hotari daca vor sa mearga pe aceasta cale sau nu,caci credinta nu este o deprindere de familie.Este o traire individuala profunda.

Desigur ca este inaltator faptul sa ai inaintasi spirituali in familie cu care sa dezbati anumite chestiuni religioase sau sa ai motivatii si principii inca din adolescenta pt a nu cadea prada tentatiilor de mai tarziu,insa nu cred ca toate acestea incep cu impartasirea bebelusilor.
De ce nu cred?Pt ca este un ritual robotic la care micutul nu participa afectiv,ii mai trebuie si putina intelegere pt asta,adica inca cativa ani.
Intelegere dar si acceptare,adica sa poata face uz de acel liber arbitru de care se vb.Sa ajunga sa vrea el asta,sa tanjeasca dupa.

Eu asa vad lucrurile.

Si eu cred ca este o exagerare aici, dar nu inteleg motivul.
De ce sa arzi hainele bebelusului pentru un strop?
Si mai stiam ca se da ceva sa bea/manance, tocmai ca sa se "duca" impartasania.
Adultii iau anafura, in unele biserici mai capata un paharut de vin.

@Mihnea
Intrebarea marea nu se referea la discriminare, pentru ca si alti preoti sau ce or mai fi cei care sunt sus in altar la slujba primesc numai ostie si nu din cupa.
Intrebarea mea se referea in general, de ce numai ostia uscata.(la romano-catolici).
Si cum in B.Ortodoxa si B. Greco-Catolica nu primesc Sf. Potir?
Te referi la faptul ca primesc cu lingurita?
Pai e vorba in primul rand ca nu au voie sa atinga Sf. Potir si nici sa se impartaseasca singuri, ci primesc de la preot Sf. Impartasanie.

Eu cred ca este o confuzie din partea dvs.

Prin botez natura umana nu este restaurata in intregime in starea de dinainte de cadere.
Un copil chiar daca nu are o intelegere morala profunda asa cum o are un adult, inca poate pacatui si pacatuieste.
Parintele trebuie sa faca un efort constant de a-l pune pe linia de plutire (moral vorbind).

Dar nu cred ca trebuie sa va mai explic asta, doar ati crescut copii.

Sacrilegiul e discutabil.

Una, sacrilegiul n-ar trebui sa fie un act voluntar?

Aa doua, daca varsa cateva ore mai tarziu, sa fie oare un sacrilegiu iar daca digestia urmeaza procesul natural si se sfarseste intr-un mod chiar mai..penibil ca sa zic asa, nu este?

Explicatiile astea ating doar partea superficiala a problemei, n-ati raspuns la cea mai consistenta, sa fie sacrilegiul o chestiune de "traditie"?

Adica copilul romano-catolic este expus la a comite un sacrilegiu pe cand cel greco-catolic nu?
Sau in cazul celui greco-catolic, aceeasi biserica sa fie indiferenta fata de problema sacrilegiului desi are drept de decizie in aceasta chestiune si ar putea sa opreasca o practica potential desacralizanta?

Deasemeni vad ca ati ezitat sa atingenti un alt aspect f. sensibil si f. important.

"Varsta intelegerii" care va apropie foarte mult ca si gandire de atitudinea neoprotestanta fata de botez, trecuta prin acelasi filtru al capacitatii intelectuale.
Doar ca in cazul traditiei dvs. se pare ca este mai degraba un pretext decat un argument, deoarece nu tine atat de o intelegere intelectuala cat capacitatea de a imita un gest, mai exact a rosti cuvantul "amin" intr-un context dat.

Offtopic: nu orice doctor este neaparat doctor cel putin atat timp cat este tributar unor sisteme de gandire straine de medicina autentica.

Sau poate tu si sotia sunteti de acord si cu homeopatia..
Domnul Mihnea o practica.

Sa nu cadem in ridicol, singura metoda prin care se poate evita 100% orice sacrilegiu este sa nu se mai tina Sf. Liturghie.
Spre asta tindenti?

Acolo unde este atentie, nu se intampla nimic rau, acolo unde este neglijenta se poate intampla orice si oricum.

Sa nu-mi spuneti ca decizia s-a luat pe baza unui studiu statistic vizavi de accidentele petrecute in conditiile in care se impartasesc si din potir vs. doar ostie.

Inclin sa cred mai degraba ca s-a ajuns la aceasta practica din motive de presupusa igiena si greata a unora de a se impartasi dupa altii, dat fiind ca impartasirea din potir ridica aceste probleme.

Ma intreb totusi de ce nu s-a pastrat macar obiceiul de a inmuia ostia in potir?

Supuneti copilul la canoane inchipuite, desi stiti ca nu exista asa ceva, asta este o ravna nu tocmai sanatoasa care va poate impinge in alte imprejurari intr-o directie gresita chiar si mai ales vizavi de copilul dvs.

Poate nu stiati, dar primii crestini se impartaseau dupa o masa copioasa, adica care nu era deloc simbolica, gen rontzait o prescura.

Este un fals argument pentru ca:
1. Chiar daca ne inchipuim ca erau si copii, nu cred ca putem merge cu imaginatia atat de departe incat sa spuneti si ce varsta aveau.
Iar daca puteau sa zica "amin" cred ca puteau fi si impartasiti, asa ca de ce
nu?

SAU

2. Daca va puteti imagina ca erau copii care s-au botezat, puteti sa va imaginati ca au fost si impartasiti mai tarziu.

3. Nu in ultimul rand: argumentul o ia pe panta protestantismului: daca nu este scris in Bilie, nu exista, nu e bun, nu trebuie practicat.

Repet, este incredibil ca in ditamai invatatura catolica bine documentata si pusa la punct nu exista absolut nicaieri conceptul ca un copil ar putea pacatui, chiar daca fara a fi deplin constient de greseala pe care o face.

Adica daca poate sa ia jucaria fratelui/surorii sale eventual sa-l loveasca, nu pacatuieste?
Sa fie asta oare comportamentul adamic de dinainte de cadere?
Adica daca Adam ar fi avut copii inainte sa fi fost alungat din rai, ar fi facut astfel?

Daca ar fi asa, si BRC ar urma acea practica, vinul ar trebui sa lipseasca de la liturghia catolica.
Dar faptul ca nu lipseste poate ca tocmai arata ca frangerea painii era insotita si de prezenta vinului care nu cred ca era rezervat unei clase anume, dupa cum si cuvintele Mantuitorului sunt: "beti dintru acesta toti ..."

Mesajul suferă de incoerenţă logică. În prima parte susţineţi că un copil poate păcătui, deşi lipseşte latura subiectivă. În a doua parte susţineţi că, pentru ca să fie un sacrilegiu, trebuie să fie un act voluntar, adică păcatul necesită latură subiectivă.

Nu, deoarece în Sfintele Daruri (sau în fragmentele ori picăturile lor) Cristos este prezent atâta timp cât ele îşi păstrează accidentele, adică pot fi recunoscute ca atare.


1. Eu nu am susţinut că împărtăşirea copiilor din Biserica apuseană este evitată din cauză că se urmăreşte evitarea incidentelor euharistice. Am susţinut că, în acea Biserică, împărtăşirea cu o singură specie s-ar putea explica prin această dorinţă, împreună cu aceea de a se eradica utraquismul.

2. Ca regulă generală, am observat o diferenţă de pastoraţie între apuseni şi răsăriteni. Ştacheta apusenilor este o ştachetă jos plasată, la minima rezistenţă. "Asta este minimul a ceea ce trebuie să faceţi ca să vă mântuiţi. Cine vrea să facă mai mult, felicitările noastre. Dar în niciun caz nu trebuie să faceţi mai puţin !" Dimpotrivă, ştacheta răsăriteană este o ştachetă sus situată, sunt canoane pentru călugări. "Atâta de sus trebuie să vă ridicaţi ! Cine nu reuşeşte, mai trecem cu vederea, îi zicem "pogorământ" sau "iconomie". Această deosebire este vizibilă peste tot.

Ştacheta de vest: "vinerea nu trebuie să mănânci carne. Ai mâncat carne, la revedere stare de graţie, nu poţi fi iertat decât prin spovadă". Ştacheta de est: "vinerea, şi miercurea, şi în zile de peste an, şi în toate zilele din postul Paştelui şi Crăciunului nu ai voie să mănânci nici carne. Nici brânză. Nici ouă. Ba chiar nici miere, că a trecut prin albine. Ai mâncat din acestea ? Trecem cu vederea, era o simplă recomandare, doar nu te-o trimite Dumnezeu în iad pentru atâta lucru !"

Ştacheta de vest: "nu ai voie să foloseşti decât abstinenţa periodică şi numai dacă există motive grave. Ai folosit prezervativul ? La revedere stare de graţie, trebuie să faci penitenţă". Ştacheta de est: "nu ai voie să foloseşti nici măcar abstinenţa periodică. Sigur, dacă cei doi sunt aşa, mai începători în ale credinţei, înţelegem. De la duhovnic la duhovnic, pot folosi şi prezervativul, ba chiar şi anticoncepţionalele".

Dacă înţelegem această deosebire, vom înţelege şi de ce apusenii nu cer ceva care nu este necesar pentru mântuirea copiilor.

Tradiţia mea este tradiţia răsăriteană. Nici în tradiţia fraţilor mei din apus nu există, de fapt, "amin-ul" de la recepţia Sfântului Sacrament, acesta fiind o noutate a ultimelor decenii, de la ultima modificare majoră a Missei lor. În schimb, există tradiţia că, în mod obişnuit (dacă sunt sănătoşi) copiii nu se cuminecă decât atunci când au capacitatea să răspundă la întrebarea: "cu Cine anume te hrăneşti aici ?".

Aşa se practică în prezent în Biserica Română Unită: se înmoaie o bucată de pânie consacrată în Potir. Ei primesc de la preot, în timp ce doi credincioşi ţin Sfântul Aer dedesupt. După ce toţi credincioşii se cuminecă, eventuale firmituri căzute pe Sf Aer se adună şi se varsă în Potir. Numai în Episcopia Maramureşului am auzit că s-ar mai practica împărtăşania cu linguriţa.

Şi la fraţii apuseni, atunci când se face cuminecarea cu ambele specii, se înmoaie Ostia în Potir, preotul, în loc de "corpus Christi" rosteşte "corpus et sanguis Christi". Am observat, însă, că pâinea nedospită din ostii se solvă mai repede în comparaţie cu pâinea dospită, trebuie consumată imediat.

Nu, nu există.
La dv există ? În acest caz, trebuie să vă puneţi de acord cu dl marius22:

Nu, noi credem că, dacă un copil nu este la vârsta înţelegerii, ci are, să zicem, 3 ani, acesta nu este un păcat şi suntem absolut siguri că un astfel de copil, dacă ar fi să moară, va merge în Rai.

Confundaţi răul cu păcatul. Păcatul este întotdeauna rău, dar răul nu este întotdeauna păcat. Nu numai că un copil care ia jucăria fratelui ori surorii, ba chiar îl loveşte, nu comite niciun păcat, dar nici când scuipă Sfintele din gură nu face niciun păcat. Dar face un rău, face un lucru care nu ar trebui să se întâmple. Un lucru pe care noi, adulţii, bineştiind despre ce şi despre Cine este vorba, ar trebui să îl preîntâmpinăm, aşa cum preîntâmpinăm cazurile în care copiii îşi dau în cap cu jucăriile.

Răul a apărut ca urmare a corupţiei naturii umane şi a naturii în general. Cât păcat face câinele dv pt că ia osul altui câine, tot atâta face şi copilul care ia jucăria altuia. Sper că sunteţi de acord că, în vremea lui Adam, câinii nu-şi furau oasele unul altuia. Nici măcar iarba, din care mâncau pe atunci.

Desigur ca este foarte bine sa-ti duci copii la impartasit, iar ceea ce scrii tu aici este mai o problema de administrare a Tainei, lucru ce priveste mai mult pe preot, care ar trebui sa fie atent cum administreaza aceasta Taina copiilor, poate in cazul bebelusilor ar fi indicat ca preotul sa ia in lingurita doar putin din Trupul si Sangele Domnului, iar apoi cel care a dus copilul la impartasit sa-i dea biberonul cu ceai sau cu lapte, cat despre partea cu scapatul Sangelui pe fular, aici este evident neglijenta preotului, iar randuiala tipiconala de la sfarsitul Liturghierului ii spune ce masuri sa ia.

Copilul nostru bea doar lapte matern, deci soluția cu biberonul cade.

M-am hotărît să o împărtășesc numai la un preot care este foarte atent cu cinstitele Daruri și cu care vorbesc dinainte despre modul în care o va face. Și nu e neapărat să fie duminica, deoarece bebelușii nu trebuie să ajuneze înainte.

Chiar dacă vina e a preotului, este și responsabilitatea mea - așa îmi spune conștiința.

Ce faceţi dacă imediat după împărtăşanie copilul dă Sîngele pe mînă? Eu am păţit-o recent şi am folosit un şerveţel pe care l-am pus la colecţia cu şerveţele şi bucăţi de tricouri care urmează să fie arse.

Am văzut cîndva la o tipă care i-a arătat soţului că avea mîna udă şi el s-a împărtăşit practic de pe mîna soţiei. M-a tentat să fac şi eu la fel, dar pînă la urmă m-am şters. Problema este că oricît de bine te-ai şterge, pe piele tot rămîn cîteva molecule invizibile care se vor duce la spălat... Deci nu ştiu cum e mai bine de procedat.

Cum e mai bine , numai duhovnicul tau decide , nu un forumist sau altul !
Cred totusi , asta ca o parere personala , colectia ta nu ar trebui arsa , ci pastrata la loc de cinste intr o cutiuta , vas , recipient , si puse langa coltisorul tau cu icoane , unde se afla si candela , cartile de rugaciuni , etc . Arderea nu mi se pare o masura buna , caci prin ardere prefacem totul in scrum , in nepasare , este exact ca atunci cand vrem sa stergem urmele unei infractiuni , ori nu asta vrem in situatia de fata !

Salut Cristi,

Pe moment a trebuit să iau o decizie imediată, atunci nu aveam cum suna duhovnicul. Iar pe viitor, nu ştiu, poate că ar trebui să merg în altă parte şi/sau să vorbesc cu preotul înainte, să-l rog să nu exagereze cu cantitatea de Împărtăşanie. De fapt de fiecare dată îi spun preotului să dea cît mai puţin, dar de data asta pînă am spus eu tot el s-a grăbit şi... s-a întîmplat.

Duhovnicul meu este la o mănăstire, nu am cum merge săptămînal acolo să o împărtăşesc pe fiică-mea.

Sfatul cu arderea mi se pare şi mie ciudat, de aceea încă păstrez acele obiecte într-o cutie specială în cămară.

Daca va face de fiecare data la fel,veti avea o colectie impresionanat de servetele :)
Este chiar raspunsul la dilema cand sa impartasim copiii?
La momentul intelegerii!

Pe baietelul nostru de noua luni am hotarat sa il impartasim mai rar, cam o data pe luna si atunci marturisesc sincer ca imi tremura picioarele. Parintele de la Biserica la care mergem are o lingurita mai mica si nu pune foarte mult din Trupul si Sangele Mantuitorului. Are grija sa stearga gurita foarte bine dupa si nu ni s-a intamplat sa cada pe hainute sau pe mana noastra. Merg cu mare teama si ma rog sa nu se intample sa cada o parte din Sfantul Trupul si Sange. Am mers la o Manastire intr-o duminica si am hotarat sa ne impartasim acolo. Cand l-am vazut pe Parinte ca a venit cu o lingura plina de Sfanta Impartasanie ca pentru un om mare, am avut mari emotii, de atunci nu ne mai impartasim decat la Biserica noastra. Am gasit la Parintele Cleopa urmatorul sfat: Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 - 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.

Si eu stiu ca trebuie arse servetelele sau bucatile de material pe care a cazut Sfanta Impartasanie, dar e bine sa-l intrebi pe Parintele duhovnic.

Eu după momentul cuminecării stau acolo cu şervetul cel roşu al preotului şi şterg guriţa fetiţei mele. După ce mă încredinţez că totul e bine, abia atunci plec, avînd pregătit mereu un şerveţel de hîrtie în mînă. Din cauza asta, prefer să merg printre ultimii la împărtăşit.

Duminică însă nu ştiu ce s-a întîmplat, o fi fost vinul mai acru, fiică-mea a ţinut o vreme în gură Împărtăşania şi abia după vreo 10 secunde s-a strîmbat şi m-am trezit cu probleme grave. De acum nu o mai împărtăşesc decît dacă preotul e de acord să îi dea foarte, foarte puţin.

Am observat oameni care nu-şi prea fac griji pentru hainele pătate. Cînd le spun că trebuie să dea preotului hăinuţa copilului în caz de accident sau să o ardă, se amuză. Din motivul ăsta, preoţii ar trebui să facă o mini-cateheză înainte de a chema copiii la altar, explicîndu-le părinţilor cum se procedează în astfel de cazuri nedorite.

E discutabil momentul intelegerii. pe toti trei copii mei i-am dus la impartasit de la 6-8 saptamani(in urma botezului). ii duceam la impartasit saptamanal.In primele saptamani a fost un pic mai greu,pana invatau sa primeasca ceva difert de biberon, cu lingurita.
Incidente neplacute nu am avut aproape niciodata.Zic aproape, deoarece pe la vreo 3 ani fetita se simtea rau dar totusi a vrut sa se impartaseasca.Am impartasit-o si la scurt timp a dat totul afara. A fost un caz unic, izolat.
Servetelele cu saliva sau ceea ce bebele regurgita le strangeam si apoi le ardeam.

E adevarat ca sotul meu foloseste un vin liturgic special,dulce astfel ca dupa ce se impartasesc copilasii incep sa se linga pe buze. Si vin multi copii la impartasit, dar cu rabdare ii impartaseste pe toti, acordand o grija speciala fiecaruia(in special bebelusilor).

Ionut,prietenul tau Ieromonahul Pruteanu, da un raspuns la aceasta intrebare.
http://forum.teologie.net/viewtopic.php?p=21550

Te inteleg perfect, si eu cred ca mai bine iei masuri (in sensul ca vorbesti cu preotul inainte, mergi mai rar), asta pana mai creste si vei vedea ca aceasta problema se va rezolva, decat sa se intample asta (iti spun din experienta cu fetita noastra care acum la doi ani si patru luni primeste frumos Sfanta Impartasanie). Cand era micuta am avut si noi o lunga perioada in care nu am impartasit-o si asta dupa ce ne-am consultat cu duhovnicul si ne-a sfatuit asta.

Sunt de acord cu ce spui, o mini-cateheza este absolut necesara (sa ne gandim cu ce anume se impartasesc copiii, cu Trupul si Sangele Mantuitorului), ceva mai de pret nu exista, trebuie multa atentie si grija.