De unde deduceti ca am ceva cu impartasania sau ca nu ma impartasesc?
Am spus doar ca e insuficienta,daca ea nu duce la rodirea in fapte, adica exact ce ati afirmat si dv.
.Pentru ca lumea are tendinta de a spune ca cei ce nu indeplinesc tainele nu se mantuiesc,dar uita sa spuna ca si cei ce nu iubesc pe aproapele ,la fel ,nu se mantuiesc.
Adevarul este privit mereu pe jumatate , si atunci devine motiv de vrajba .
Trebuie sa ne umplem de har prin toate mijloacele puse la dispozitie de Biserica,dar trebuie la fel de mult si sa aratam acest har ca rodeste in viata noastra.
Ori punind verdicte de genul 'cutare nu se mantuieste pentru ca nu crede in Dumnezeu' sau chiar pentru ca nu face parte din biserica, inseamna ca ne-am facut noi judecatori ai aproapelui,pentru care a murit Hristos .
Sa ne limitam deci la mantuirea noastra ,si sa nu mai punem verdicte asupra aproapelui ,caci " de va sta in picioare sau va cadea e treaba Stapanului sau. "
Iar daca cineva are har,sa il arate in a ajuta pe cel care are nevoie sa se ridice de jos, si nu in a ii omori si bruma de umanitate care o are.
Incercati sa castigati un om numind bine,ceea ce face bine,si doar aratandu-i ca exista un 'si mai bine'.
Ca sa nu fiti gasiti buni paznici ai talantului ce vi s-a dat ,dar care nu l-au inmultit.

Sfanta Impartasanie se da celor care sunt vrednici ,nu celor care nu isi iubesc aproapele.
Rautatea nu are ca rezultat binecuvantare pt.Sf.Impartasanie.
In rai exista mai multe locasuri ,e loc si pt.cei mai putin virtuosi dar care il iubesc pe Dumnezeu si implicit pe cei apropiati.

Daca s-ar da celor vrednici,am ramane toti neimpartasiti .Cred ca se da celor care au aspiratia de a deveni vrednici . Si care isi regreta nevrednicia lor.
Da harul vine prin impartasanie ,pentru ca Hristos s-a jertfit tocmai pentru aceasta .
dar harul nu ne duce automat de manuta catre mantuire. Trebuie ca noi apoi sa conlucram cu el ,si sa il facem sa rodeasca in virtuti . Si neaparat trebuie sa si aratam acele virtuti in viata reala , sa ne transformam, sa ne deschidem sufletele. Altfel,ne vom mantui poate si asa ,macar ca am avut speranta in Mantuitor ,dar mult mai greu ii va fi celui care nu imprastie iubiree in jur ,sa se contopeasca cu Hristos.
Si ca lucrurile sa se incurce de tot,avem exemple de oameni ,care desi fara credinta explicita in Hristos,ajung la iubirea de semeni ,si implinesc ceea ce noi cu greu reusim ,si doar dupa ce primim harul prin impartasanie. Cumva parca se implineste aici versetul :" i-a inchis pe toti in neascultare,ca sa aiba mila de toti "

Am afirmat eu vreodata ca cei care nu iubesc aproapele se mantuiesc? Unde am afirmat eu ca fara iubire exista mantuire?
Eu nu uit niciodata de iubirea de aproapele. De pilda, cat de multe jigniri subtile mi-ati adus si eu nu m-am suparat? ba din contra. Vorbesc cu dvs, dialoghez cu drag si chiar va multumesc ca prin asta imi aduceti aminte in fiecare clipa ca nu sunt decat o simpla pacatoasa. Bine ar fi ca toti se ne aducem aminte de asta macar uneori daca nu in fiecare clipa.

Atunci cand nu este motiv de vrajba se gaseste intotdeauna cineva care il cauta doar pentru a denigra ortodoxia sau ortodocsii.

Am afirmat eu ca a-ti afirmat dv :) ? Unde apare numele dv in postarea mea ? De ce va simtiti mereu atacat/a si o luati ca pe ceva personal ? Eu vorbeam in general ,nu de dv anume .Pentru ca oricum e o problema foarte grea aceasta , a excluderii altora,mie insumi imi e greu sa o port. Caci pe de o parte as vrea sa fie totul matematic ,sa se stie clar cine se mantuieste si ce avem de facut, dar pe de alta stiu ca Dumnezeu traieste printre oameni . A-ti observat oricum,ca atunci cand se pune aceasta problema,se formeaza 2 tabere ,unii matematici,care interpreteaza strict cuvintele ortodoxiei ,si altii umani , care incearca sa vada si in restul omenirii samanta dumnezeirii .Si cum altfel sa vada ceva bun in aceasta lume decat in sclipirile ei de dragoste si frumusete,daca pe Dumnezeu nu il afirma explicit,sau il afirma dar sint straini de ortodoxie ?
Primii spun ca stiu cum e treaba si cine se va mantui,ai doile-a chiar daca stiu si cred la fel ca primii ,nu pot sa nu considere,dincolo de logica,ca poate Dumnezeu in mila Sa nemarginita , va da si acelora indurarea coborata prin Fiul sau

Nu stiam ca ma citati pe mine dar de fapt va refereati la altcineva. este o noua metoda de comunicare. Probabil comunicare indirecta.

Eu am scris de zeci de ori, ca nu e doar harul, ci sunt trei, har, dreapta credinta si faptele credintei. De multe ori aceasta spun cei ce au aceste idei pe care le-as numi ecumenist-umaniste, le spun celor ce spun despre invatatura ca nu au dragoste, ca uita asta, etc. Dar invatatura e completa, nici vorba sa fie uitatat ceva, doar ca unii nu vor sa accepte invatatura, ei cred ca a lor e mai buna decat ce inavata Biserica si sfintii.

Pentru MariS si Iustin, daca ati citit tot articolul sfantului, nu dupa cum credem noi ca e mai bine si ni se pare corect sa faca Dumnezeu trebuie sa ne luam, pentru ca nu avem judecata deplina. Invatatura Bisericii trebuie sa fie baza, nu ce gandim noi sau conceptiile luate din alta parte, ca altfel ne facem noi o religie din ce invaturi avem noi, nu cele revelate de Dumnezeu. Cugetarea noastra se cheama filozofie, iar crestinismul e religie revelata, tot ce stim ne-a fost spus de Dumnezeu, ca oamenii puteau sa stea mult si bine sa cugete ca tot nu stiau nimic. Dupa capul lor si-au facut vitel de aur, ca ei spuneau ca sa inteleg ei divinitatea.
Iata citatul din Sfantul Igantie:

"Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Dar Sfântul Ignatie o cam dă în bară în fragmentul pe care îl tot citaţi, pentru că, într-adevăr, am avut o revelaţie de sus cu privire la ceea ce este conform cu milostenia lui Dumnezeu.

Nu mă credeţi ? Citiţi Scriptura.

Asta pe de o parte; pe de altă parte, cei care refuză interpretările fanatice care se înghesuie să-i arunce pe toţi cei ce nu ţin de propriul cult în iad nu o fac neapărat din "raţiunea sănătoasă" la care se tot referă Sfântul, ci dimpotrivă, din autentică simţire creştină.

Cunoastem din vietile sfintilor doua cazuri exceptionale, in care doi sfinti s-au rugat pentru doi pagani si au primit raspunsul ca au fost trecuti in Rai din Iad. Dar sfantul Grigorie a primit rapsunsul sa nu s emai roage pentru paganii morti, deci acest lucrur nu e pe placul lui Dumnezeu, doar ca a ascultat de sfant, la fel cum s-a intamplat si cu sf. Ilie si seceta. Si in Vechiul Testament au fost doua exceptii, desi scrie ca toti oamenii mor, doi nu au murit. Acestea sunt exceptii: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=24

Această poveste cu mântuirea lui Traian are două mari neajunsuri:

1. În primul rând, prezintă imaginea unui dumnezeu nedrept (practic, recunoaşte că a mântuit pe cineva, deşi nu trebuia sau nu voia să facă acest lucru, pentru că solicită în mod expres ca acest lucru să nu se mai întâmple);

2. În al doilea rând, sabotează întregul eşafodaj logic (atenţie, logic, nu duhovnicesc) pe care se sprijină interpretările extremiste de genul celei a lui Cătălin2.

Introduce o contradicţie logică directă între ceea ce învaţă Catehismul şi ceea ce învaţă Sfinţii (în Catehism scrie că nimeni nu se poate mântui fără a fi membru al Bisericii, iar Cătălin2, culmea, consideră catehismul adevărat 100%).

Prezintă imaginea unui om mântuit fără niciun fel de merit, fără fapte, fără credinţă şi fără har, şi a unui dumnezeu care regretă că l-a mântuit (pentru că numai atunci când regreţi ceri să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat).

Pe scurt, nu este o poveste creştină.

Usere Erethorn, nu exista contradictii in catehism, este exact ce scrie si in Sfanta Scriptura. Acelea doua sunt exceptii, iar exceptiile nu sunt reguli. Toti oamneii mor dar doi nu au murit, asta nu insemana ca nu toti mor, au fost doar doua exceptii, pentru ca Dumnezeu poate orice. Iar acei doi nu s-au mantuit in urma faptelor lor, ca de la asta pornise discutia, ci sfinti ai Bisericii s-au rugat pentru ei. Iar din raspunsul dat sf. Grigorie reiese ca nu e bineplacut ca cineva nebotezat sa ajunga in Rai.
Discutia despre dogma catolica nu pornise de la contradictia fata de cea de acum, ci am aratat ca si catolcii aveau aceeasi dogma. Chiar mai mult, la catolici era clarificata ca si dogma obligatorie, la ortodocsi nu stiu daca exista chiar o dogma special despre asta.
Cum vezi, iar m-ai acuzat gresit (ca intotdeauna pana acum am avut dreptate ca eu as fi sectar fata de ortodoxie, aceasta e chiar o invatatura ortodoxa, nu am spus ceva diferit, de la mine. Ar trebui sa incep sa spun acum ca sa recunosti ca ai gresit, sa iti ceri scuze, cum faci de obicei, dar nici gand sa fac asa ceva, as fi doar ridicol.

Deci, după părerea dumneavoastră, învăţătura Bisericii Ortodoxe ar fi că sufletul împăratului Traian se află în Rai, deşi acest lucru nu este bineplăcut (bineplăcut lui Dumnezeu, evident). Deci Dumnezeu face lucruri care nu îi sunt bineplăcute Lui. Şi vă mai miraţi când afirm că nu sunteţi ortodox (sau că, mă rog, nu prea înţelegeţi adevărata învăţătură ortodoxă).

Pe de altă parte, se pare că aveţi o imagine destul de confuză cu privire la legile logicii.

Un singur contra-exemplu este suficient pentru a anula o lege de ordin general.

Propoziţia "Niciun A nu este B" devine falsă în secunda în care acceptăm că "Un A este B". Prin urmare, în secunda în care acceptaţi prezenţa în Rai a unui Traian care nu face parte din Biserică, introduceţi o contradicţie directă cu Catehismul.

Despre aceasta intamplare cu Sf. Grigorie si Traian ne spune sf. Ioan Damaschin: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsm..._dialogul.html

"Se scrie şi aceasta pentru acest mare plăcut al lui Dumnezeu, că pe Traian, împăratul Romei (98-117), care a fost închinător la idoli, după mulţi ani de la moartea lui l-a izbăvit sfîntul din veşnicele munci cu rugăciunile sale. De acest lucru Sfîntul Ioan Damaschin, în cuvîntul său pentru cei adormiţi, scrie astfel: "Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum ştiu toţi, era vestit întru sfinţenie şi înţelegere şi, cînd slujea, avea părtaş un înger din cer slujind împreună cu dînsul. Acesta, călătorind oarecînd pe podul cel de piatră şi stînd într-adins, a făcut rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci, a auzit îndată glas de la Dumnezeu, zicînd: "Rugăciunea ta am auzit-o şi dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgîni".

Şi dacă scrie aşa Sf. Ioan Damaschinul, înseamnă că este adevărat 100%, sau că s-a întâmplat exact aşa cum relatează Sfântul ? Atenţie, foarte mare atenţie la nuanţe !

Întreb: Dacă a fost mântuit Traian, a fost botezat sau nu ?

Dacă a fost mântuit Traian, este sau nu membru al Bisericii ?

Dacă a fost mântuit Traian, s-a mântuit sau nu prin Harul lui Isus Cristos ?

Dacă a fost mântuit Traian, este acest lucru bineplăcut lui Dumnezeu ?

Haideţi, domnule Cătălin, nu vă fie frică să gândiţi singur !

Iisus nu a spus niciodata ca cine nu maninca pasca euharistica este osindit vesnic.
A spus ca sa bem si sa mincam asa pentru pomenire chiar daca in sensul mai profund al binecuvintarii oameii evident ca nu pot propasi spiritual fara aceste binecuvintari insa ele nu sint legate cu lanturi de o anumita practica liturgica .

Este vorba de o simbolistica care depaseste cu mult momentul Euharistic care poate sau nu fi insotit de binecuvintari de inaltare spirituala dupa cum este Voia Sa.

Nu este vorba de o hrana concreta ci de o hrana spirituala care este dincolo de pasca.
Este vorba si de hranirea spiritului cu binecuvintari dar si cu lucruri bune duhovnicesti fie ca vb de invataturi fie ca vb de conduita si traire.

Chiar daca si la alte neamuri mincarea si bautul cu caracter religios este si el prezent in specificul religiei respective , bucatele fiind la fel vazute ca find putatoare de binecuvintari venite in urma invocarii Creatorului.

Deci a spune ca doar crestinii au euharistie si taine si altii nu au si din acest motiv doar ei sint mintuiti este o tema falsa caci nu ele te mintuie ci binecuvintarile lui Dumnezeu venite din dragostea SA care nu este legata cu lanturi sau contractual de o anumita religie .Desi au si altii aceste taine dar in alte forme protocolare.
In definitiv nu forma si numele conteaza ci binecunintarea din spatele ei care poate veni in urma oricarei rugaciuni sau nazuinte curate sau chiar cadou asacum si viata o avem cadou si toate cite exista si care ne sint de folos.

Nu cumva se mantuie si cei care au o "relatie personala" cu Dumnezeu ?
Sant oameni care n-au nevoie de biserica ca "sa-L inteleaga " .Unii nu au nevoie nici de biblie .Pentru ca "Dumnezeu este Dragoste " nu poate el fi "cuprins intr-o carte scrisa de oameni ".
Uite aici :
"Let's look at some of the traits mankind holds. Mankind is controlling, ruling,blaming,judging,punishing, and hateful. Are these things in your Holy Book?? God is above such petty things. God has no Ego that gets in the way of so much in life. People say their Holy Book comes from God, however, clearly, mankind has a hand in all of them. After all, mankind is the one who actually wrote them."

E cu adevarat amuzant
 

faptul ca, de fiecare data, fratele Erethorn demosntreaza niste adevaruri, unele de bun-simt evident, si tot d-l Catalin2 se indarjeste sa eternizeze niste rani in pieptul firav al logicii. Acum, serios, nu vede chiar nimeni subiectivismul de-a dreptul politic si partinic implicit din ideologiile personale, unele de-a dreptul paracrestine, ale unor personalitati, unele chiar sfinti?! Se pare ca e o chestie de psihologia religiilor: doar pentru ca e asezat cuvantul "sfant" in fata numelui unei persoane, automat devine demn de incredere, mai ales in indrumarile implicite din opera sa scrisa si in efectele postume ale acelor indrumari. Si mai este psihologia organizatiei: cand zice cineva ceva care intareste pozitia organizatiei X, fie ea Biserica (de exemplu "doar ai nostri se mantuiesc", sau ceva de genul asta), sau oricare alta mai de anvegura, automat are loc o "strangere a randurilor" in plan mental, ceva precum "da, are dreptate, ai nostri au adevarul". Trebuie sa spun, cu tot regretul si raspunderea, ca etologia gaseste radacinile acestui comportament, de-a dreptul tribal, in lumea necuvantatoarelor. Cautati pe internet si/sau in bilioteci, si veti gasi; nu risc sa fac afirmati gratuite, care mi-ar putea atrage banarea.
Asa ca, d-le Catalin2, nu este, in nici un caz, un impuls cu intemeiere in credinta, ortodoxa sau nu, ceea ce aparati, aproape identificand frumoasa credinta a fratilor dvs. ortodocsi cu aceste deviatii regretabile, cu aceste tumori de subiectivism organizational.

La o adica din moment ce stim , simtim si proorocim doar in parte cine poate sti cu adevarat adevarul in aceasta privinta?

La urma urmei i se da din marele adevar doar atita cit poate primi fiecare.

Repet din punctul revelatiilor cunoscute de mine si al trairilor inclin sa cred ca Sf Ignatie a avut o opnie conforma cu trairea crestina si cu adevarul biblic izvorit dintr-un studiu temeinic mai cu seama al VT si nu doar al NT.

Fiinda lucrurile trebuie intelese intr-un mod unitar

In rest nu inteleg cu ce te face mai important in ochi lui Dumnezeu faptul de a participa la Euharistie sau a fi un oarecare crestin .

Nu sint convins de parerea apostolului care spune ca doar credinta in Iisus limitata la simpla credinta te face automat sa fii in lista celor alesi avind in vedere faptul ca el doar a interpretat civintul salvare al lui IIsus ca fiind salvarea cea deplina si nici nu a mentionat ca vechii sfinti ca este revelatie de la Domnul care ii spune sa spuna la rindul lui .

Deci in concluzie deocamdata sintem intr-u dialog al sirzilor .

desi credinta in Iisus exista si la alte ramuri religioase si acre ar putea afrma cit si diferite forme de taine .

Acum depinde doar cum interpretezi textul Primului Legamint si avertizarea lui Dumnezeu in legatura cu vina judecarii altora cu partinire din cauza uitarii acestuia.

Cea ce inseamna ca in adevarata lui interpretare nu-ti permite sa judeci neamurile cu partinire .

In VT judecata lui Dumnezeu se face fara partinire mentionindu-se ca toate popoarele astepta mintuirea Sa iar apoi deodata Iisus limiteaza juecata cu nepartinire doar asupra celor care cred in El...? Oare?

In acest fel Iisus a completat legea veche?? dind oportunitatea udecarii altora cu partinire? atnci ce rost mai are viata lor ? ste doar de decor? ce rost mai are nazuinta lor si trairea binelui si legii firi atit de apreciata de Domnul?
Adica daca o apreciaza o va respinge si va alege taman invers pacatosi credinciosi doar pt ca Iisus a spus ceva intr-un anume contezt pe care noi il generalizam?

Ioan Gura de aur spunea ca din 1000 de treoti doar unul singur va fi mintuit .. si atunci despre ce mintuire vorbim?

Nu cumva sint mai multe? nu cumva salvarea nu este una si aceasi ci se refera la lucruri diferite? si la osinde diferite? fiindca nu orice osinda este automat cea vesnica.

Logica
 

"rani in pieptul firav al logicii". Am parerea ca nu cu logica il intelegem pe Dumnezeu

Mihai de ce exista discutia asta despre mantuire in si in afara bisericii ? Ne intereseaza pe noi soarta paganilor, cei care n-au auzit evanghelia ? Pai in masura in care putem de noi depinde ca ei sa auda Evanghelia si asta este unul din minusurile BO.E ca si cum Iisus ar fi stat intr-o casa si ar fi predicat numai acolo.Cine a vrut sa intre s-a mantuit,cine nu ...nu.Ori Iisus a umblat intre oameni si apostolii au calatorit pana la marginile pamantului sa raspandeasca Evanghelia.
In masura in care nu-i putem ajuta pe pagani ar trebui sa ne incredem in judecata lui Dumnezeu.El este cel care va decide ce va face cu fiecare suflet, nu este treaba noastra sa trimitem oamenii in iad sau in rai.
Dar de ce exista discutia despre mantuire ? Care e adevaratul motiv pentru care unii sustin ca numai in cadrul bisericii exista mantuire, altii ca Dumnezeu e "iubire " si toate celelalte.
Pai uite de ce : Cand spui ca mantuirea e numai in cadrul bisericii incerci sa feresti pe oameni de erezie.Mintea umana poate creea "portite " prin care constiinta sa fie eliberata chiar daca in carte scrie clar ca negrul e negru si albul e alb.Oamenii ajung sa-l faca pe Dumnezeu sclavul propriilor lor pacate ( fumatul nu e un pacat ,sexul liber nu e un pacat, iubirea de bani nu e un pacat etc ). Daca nu ai pe cineva care sa te traga de maneca o sa-ti traiesti toata viata subjugat de pacat si o sa-l faci pe Dumnezeu partas la pacatele tale.Relatia personala este desavarsirea si nu punctul de start.Daca nu exista cineva care detine adevarul si care sa-ti arate unde gresesti atunci nu vei gasi niciodata adevarul singur.In sensul asta vad eu ca este corect sa spunem ca mantuirea exista numai in cadrul bisericii.Planurile lui Dumnezeu nu ne sant cunoscute in intregime.Dar trebuie sa spunem mereu ca nu exista mantuire in afara bisericii.

Omul va fi judecat dupa ce a facut .
Hristos nu este o eticheta ,care sa o purtam pe mana ,Hristos e sufletul omului. Al fiecarui om.
Cine nu crede in Hristos ,este cel care nu lasa o urma in viata.
Hristos e Dumnezeul tuturor ,al salbaticilor,al hindusilor,musulmanilor,new age,atei ,al crestinilor,proetsatntilor si ortodocsilor
Hristos e prototipul omului din orice vreme si din orice loc.
Ultimu om de pe lumea asta ,traieste prin El "Lumina era viata,pentru fiecare om care vine in lume"
Cine are sansa sa auda Cuvantul Lui si sa il mai si implineasca e cel mai fericit om de pe pamant
Cine nu are sansa sa il cunoasca, are sansa sa cunoasca pe aproapele sau,care tot Hristos este ,dupa cum e scris :"Adevarat va spun ca de cate ori a-ti avut grija de unul dintre acesti micuti,Mie mi-ati dat "
Asa ca judecata e limpede si simpla :ai iubit,ai fost linga Hristos ,fara sa stii chiar .

Orotdoxul sa urmeze ortodoxia.Ereticul sa lase erezia .Musulmanul sa faca ce o stii,habar n-am. Dar fiecare din acestia sa implineasca dragostea ,asa cum stie el mai bine. Ortodoxul inarmat cu toate armele sfintilor,si cu toate invataturile si harurile Duhului. Ereticul inarmat macar cu Cuvintele lui Hristos,ca macar crestin tot este Iar musulmanul inarmat cu cele ale firii umane( si nu numai,caci dupa Hristos,parca si in cultura universala a patruns mai puternic ideea trairii in armonie cu ceilalti)
Dragostea nu trebuie facuta pentru a ne mantui,ci pentru ca acesta e adevarul omului ,si de aceea a venit Hristos pe pamant . Hristos e adevarul insusi,iar cei ce iubesc ,dovedesc prin faptele lor ,ca acela e adevarul ,chiar daca apare in cele mai neasteptate locuri.

Hristos nu este sufletul omului. Hristos este cel care s-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si s-a facut om pentru noi oamenii. Este Cel care s-a rastignit pentru noi, la propriu, da, pe cruce, cu adevarat, si a patimit si s-a ingropat si a inviat. este fiinta, exista, este a doua persoana a Sfintei Treimi , deci nu este sufletul omului, al fiecarui om.
Poate intra in inima noastra, daca ne despatimim si Il primim daca nu in inima troneaza satana. In noi poate fi Imparatia cerurilor dar poate fi si iadul.
Sufletul nostru este pacatos. Ceea ce este pacatos nu poate fi Hristos. Pentru ca Hristos este fara de pacat.

Hristos cheama la el sufletele noastre pacatoase. Noi trebuie degraba sa alergam la chemarea Sa. Atunci El ne va invata sa devenim asemenea Tatalui.
Cate pacate nu face un om din clipa cand deschide ochii dimineata! Chiar daca degrab alearga la aproapele sau sa ii dea o cana cu apa el tot pacatos este daca nu primeste sa il invete Hristos despatimirea.
Inca din clipa cand deschidem ochii facem pacat, ca nu multumim poate cu primul gand al nostru Domnului pentru inca o zi din viata, ci poate primul gand se duce, la noi insine sau la dragii nostrii si apoi la Dumnezeu.
o intreaga zi trece si cate pacate nu face omul , fara sa isi dea seama. un gand trece prin minte si e rau, dar cate ganduri rele nu trec prin minte intr-o zi?
Seara cand mergem la somn, ultimul gand ce trece in minte este la Domnul? inainte de a adormi?
Asta este. Cand vom ajunge sa avem intr-una pe Dumnezeu in gand atunci vom reusi despatimirea, vom avea pe Hristos in inima si vom avea o haina a sufletului curata.
Dar sa spunem ca Hristos este sufletul nostru? Pana unde vrem sa ridicam pe marele om, ce piedestal ii construim noi! Dumnezeu sa ne ierte!

Ca ne indeamna sa fim desavarsiti precum Tatal este, da! sa fim, asta nu inseamna ca suntem.
Fiti toti hristosi, da, sa fim, dar asta nu inseamna ca suntem.
Putem deveni, nimic nu e cu neputinta la Dumnezeu, insa ca sa devenim trebuie sa reusim sa fim fara de pacat.
Cine este fara de pacat?

Nu ne ramanem decat sa tindem sa fim fara de pacat. sa ne dorim, sa vrem, sa alegem.

Am exemplu concret de persoana care dupa ce s-a impartasit mai des a inceput harul sa lucreze in ea si sa pacatuiasca mai putin.
Iesirile manioase s-au imputinat ,a inceput sa aiba constiinta pacatului .

Cu iertare. In Scriptura nu scrie revelatiile dvs personale.
Nu orice inchipuire a omului este revelatie fie ea si ca explicatie a Scripturii.
Sfantul Ignatie a exprimat un adevar incontestabil.
Iar cuvintele omului spuse in desert vor trage si ele in jos la mantuire.

Dar nu despre revelaţiile mele personale este vorba, ci despre faptul că în Scriptură ni se spune, de atâtea ori, ce vrea Dumnezeu de la noi, şi despre care sunt criteriile în funcţie de care judecă Dumnezeu.

Mântuitorul cu cuvintele Sale ne spune de atâtea ori ce se aşteaptă de la noi.... Şi atunci cum să susţinem că "nu ştim".....

Sfântul Ignatie a exprimat un adevăr doar în măsura în care ar fi susţinut că revelaţiile personale nu sunt esenţiale, dar Scriptura face parte din revelaţia publică.

Deci, ştim în funcţie de ce judecă Dumnezeu. De ce, atunci, susţine Sfântul că nu ştim, şi, cu atât mai mult, într-un context în care vorbeşte nu doar despre judecată, ci şi despre condamnare ?!

Pentru că, MARE ATENŢIE, Sfântul nu spune: "Nu ştim cum o să-i judece Dumnezeu pe heterodocşi", ci dă de înţeles că pentru heterodocşi nu există mântuire.

Legat de Sfanta Impartasanie si importanta ei in mantuire
 

"De ceva timp m-a cuprins un sentiment de frica , frica de judecata Domnului, pentru multele si marile mele pacate. Atat de tare era acest sentiment , seara , dupa rugaciune incat era de nestapanit. Gandul ca s-ar putea sa pun capul pe perina si ca "au patul acesta nu imi va fi mie groapa?" ma strabatea fara incetare. Pacate multe si grele sinteam ca atarna de grumazul meu ca o piatra de moara. Si frica de judecata Domnului ma coplesea seara de seara. Zile intregi tanguia sufletul meu pana tarziu in noapte. Am spus asta duhovnicului meu. Iar el m-a sfatuit: schimba rugaciunea lui Iisus cu iertarea: spune Doamne te rog ma iarta!
Si asa am facut. Ore in sir in noapte pana cadeam franta era un continuu Doamne te rog ma iarta!

Intr-o seara, tarziu in noapte dupa cateva ore de rugaciune de iertare s-a intamplat. Deodata cugetul, sufletul s-a departa de trup, nu fizic, ci spiritual, greu de explicat in cuvinte omenesti. Prima impresie a fost de sperietura si am incercat sa ma tin aproape de trup. Insa ceva ma tragea. Si m-am lasat purtata de noul simtamant. deodata rugaciunea : Doamne te rog ma iarta a inceput sa curga singura, mintea o spunea singura fara ca eu sa mai fac efortul creierului. Era spusa de suflet. Curgea lin fara oprire. Nici un gand in plus nu mai exista. Un sentiment de pace si liniste greu de descris am simtit. Nu imi mai simteam trupul de parca nici nu aveam. Stateam atenta si nu simteam trupul. Cugetul era limpede si clar cum nu a fost niciodata. Am avut sentimentul sigurantei depline de parca eram pruncul abia nascut la sanul maicii sale. Liniste si pace, calm si siguranta. Cat de frumos era! ce sentiment minunat! Si cantecul rugaciunii de iertare.
Nu stiu cat am stat asa. deodata un gand clar , ca o voce, insa ce voce! Si calma si iubitoare si blanda si dreapta deopotriva la fel si deopotriva deodata a spus: Trebuie sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului.
Brusc am simtit un sentiment de dorinta arzatoare sa primesc Impartasania, ca un canceros care tanjeste dupa medicamentul miraculos. Exact acesta era sentimentul: eu pacatoasa si canceroasa de pacate trebuia sa primesc medicamentul miraculos , datator de viata.
Dintr-o data un alai de ganduri galcevitoare, multe si felurite au patruns in mintea mea. Iar pacea si linistea si bucuria am simtit-o ca se departeaza. Nuuu! am strigat! Nuuuu! Nu pleca te rog!
incet si trist pentru mine a spus: daca ai dat importanta gandurilor ce au venit!
Si gandurile au patruns mai tare in minte si m-au umplut la fel ca inainte. Am revenit spiritual, m-am uitat la trup, am cugetat, ah gandurile felurite si multe, de toate felurile si din firea mea, si care nu erau din firea mea. Of gandurile astea sa fie in mintea mea in loc sa fie Domnul!

Dar stiam. Trebuia sa merg iute la parintele meu sa ma spovedesc si sa ma impartasesc.
El mi-a aratat ca singura cale de iertare este aceasta."

"Scriptura face parte din revelatia publica."
Ar fi trebuit atunci ca Scriptura inca sa se scrie cu toate revelatiile adevarate ale sfintilor stiuti si nestiuti care l-au intalnit pe Dumnezeu precum si a revelatiilor personale ale dreptilor si miluitilor de Dumnezeu.
Revelatiile personale nu sunt esentiale ca pot fi prada inchipuirii. Mai ales cand e vorba de revelatii dogmatice.
Asadar Sfantul are perfecta dreptate.

Insa ca sa puteti avea intelepciune duhovniceasca inainte de a citi cuvintele Sfantului ca sa il intelegeti, faceti rugaciuni la Domnul.
Nu orice filosof este si intelept duhovnicesc. insa un intelept duhovnicesc poate fi filosof daca asa vrea Domnul.

Nu cumva persoana in cauza s-a imbunatatit sufleteste tocmai apropindu-se de Dumnezeu, iar aparenta legatura dintre Euharistie si acest proces e de fapt un fenomen gen placebo? Este evident ca neinsotita de lucrarea Duhului Sfant si a propriei bune-vointe venit in intampinarea Domnului, Euharistia ramane doar un ritual sec, ceva cu efect de tip placebo, si nici acela permanent evident in credinciosul X sau Y. Inserata in procesul metanoiei, Euharistia este intr-adevar MEDICAMENTUL par excellence. Altfel, evident, nu...cel putin, nu constatabil cu ochii fizici si mentali de catre cei din jur.
Ma iertati, am dat si eu cu parerea, nu cu parul! :)

Daca vedem lucrurile din acest punct de vedere s-ar putea intelege ca in alte religii nu exista o educatie si norme morale insa nu este intru totul adevarat.

Ma refer la religiile serioase . Indiferent daca le numim monoteiste sau poate politeiste.

In prezent spiritualitatea din afara crestimisnului nu este reprezentata de asociatia de 24 de doctrine micute ramase neamestecate intre care unele de ispiratie orientala.

Acest lucru -lipsa normelor morale- era valabil doar in cadrul vechilor religii politeiste din zonele semitice unde normele morale daca au existat vreodata au fost cu siguranta uitate.

Insa azi daca facem o analiza serioasa vedem ca lucrurile stau oarecum bine insa sint cumva invechite si trebuiesc reformulate si completate.

Sa luam in analiza pe rind cele 3 mari religii .

Buddhismul contine norme morale care daca este sa facem un rezumat ar suna in sensul de respingere si renuntare la placerile lumesti .

Buddhismul fiind inspirat de hinduismul traditional ne face sa concluzinam ca si aici normele morale sint prezente si anume indicate prin cuvintul Dharma precum si de alte cuvinte care exprima aspecte particulare ale Legii firii .
daca este sa facem o comparatie a manifestarii moralitatii intre lumea oocidentala si cea orientala intotdeauna orientul va fi peprimul loc ian noi din occident sintem considerati pacatosi .
Desigur hinduismul din india nu este cel pacatos pacticat pe la noi prin occident , ei au renuntat la erorile istorice chiar daca numele a fost pastrat. Desi exista si la noi versiuni yoghine curate comparabile cu calugaria crestina cu deosebirea ca relatia matrimoniala este permisa - doar ca acestea nu sint destul popularizate si nu ies cu nimic in evidenta.

In ceea ce priveste islamul intradevar aici apar unele mici probleme insa nu pot spune daca ele au fost asa de la inceputurile lui sau au fost aparute pe parcurs.
Cu toate astea si aici exista anumite reguli morale iar in lumea lor calugaeasca -sufi- ele sint prezente la nivele acceptabile.

In islam Mohammed a acceptat poligamia (posibila moraliceste prin binecuvintare divina) insa cu precizarea ca a acceptat cu greu si doar pentru acea generatie cind nr barbatilor in urma raboiului ramasese f mic insa azi poligamia care ar fi trebuit sa inceteze dupa acea generatie ii afecteaza pe barbatii care nu-si mai gasesc sotie din cauza ca cei cu bani le cumpara pe toate iar ei sint astfel fortati sa aiba o viata dezordonata din acest punct de vedere in locul uneia asezate.

In afara de aceste 4 mari religii mai eista si taosimul si altele din ce in ce mai restrinse unde normele morale sint prezente in diferite masuri mai mult sau mai putin acceptabile.

Insa normele morale nu acopera pe de-a intregul necesitatile une vieti spirituale.
Aceste necesitati se refera la conceptii si trairi intr-o anume pace- pace care te tine departe de polemici si lupte intercongesionale sau intereligioase.
Findca daca si altii primesc in felul lor speciic binecuvintari de la acelasi Dumenzeu atunci oare cu cine te lupti? Si care poate fi rezultatul luptei?

Deci azi marea problema este lipsa unitatii religioase , dezbiare care trage spre lupta si adincirea dezbinarii de noi insine - ea trebuie sa inceteze ca sa se faca pace cu Dumnezeu inlauntrul nostru.

Aceasta dezbinare si lupta antagonica de orgolii este cea mai raspindita hula si erezie totodata.

Ea ar trebui sa ne faca sa intelegem ca pacea religioasa trebuie sa fie o prioritate insa noua pamintenilor ne este greu sa o eradicam in totalitate daca nu exista o interventie divina care sa aibe intre misiuni si aceasta misiune de convertire a intregului pamint la o singura si eventual noua religie.

Referitor la politeismul hinduismului el este doar unul aparent caci altfel si despre noi musulmanii ar oputea spune ca sintem politeisti -pentru ca atit ei cit si noi au conceptul de Dumnezeu unic format din uitatea tuturor aspectelor particulare perfect imbinate functional.

Pentru ca in realitate desfasurarea pantheonului lor nu este f diferit de al nostru Insa modul de prezentare si de intelegere are oaecari deosebiri.

Au si ei conceptul de Tata -Sadashiva care are 3 specte principale si unele secundare , e ca si cum ai spune ca un om este si profesor si medic si gradinar in acelasi timp eroarea consta in considerarea ca aspecete sale sint complet separate intre ele .

Daca in VT Zaharia pomneste de "doi Fii unsi ai lui Dumnezeu" si unul il stim sub numele de Hristos la fel au si ei doua [rincipii filiale intre care una mai proeminenta decit alta .

Apoi Duhul Sfint este numit Puterea Primosdiala (necreata_) -Adi Shakti

cei doi arhangheli principali sint si ei prezenti doar ca noi la prima vedere nu ii putem deosebi iar restul sint aspecte divine feminine care sint doar puteri particulare ale Duhului sfint cit si Tronuri care la ei au anumite personificari si atributii.

caci altfel nici noi nu putem spune ca le stim pe toate -daca ne intreaba cineva ce sint cele 4 fapturi asemuite cu 4 fiinte din Apocalipsa nu stim sa spunem insa daca ne uitam mai atent in pantheonul lor poate vedem anumite concordante intelegind ca forma aparenta nu este una reala ci ascunde in sine cite un principiu divin particular.
In definitiv peste tot exista o anumita simbolsitica care nu trebuie judecta cu partinire, intelegind ca Dumnezeu este capabil de o mare complexitate , mai mare decit ne-am inchipui noi , mai mare cu mult decit complexitatea omului . O compelxitate care depaseste cu mult puterea omului de intelegere.

Insa problema este ca pantheonul hindus este pe nedrept demonizat punindu-se un sablon vechi care se aplica cunoasterii vechilor evrei si acelor vremuri si locuri.
In rest daca aruncam oprivire arupra realitatii nu avem de ce demoniza nste zei care au personificari pozitive , datatoare de beneficii spirituale , creatori a tot ceea ce exista si care se lupta ci fortele intunericului care vor sa creeze imoralitate si dezordine si nefericire .

Apoi trebuie sa aruncam o privire generala si nu una in care sa cautam intentionat mostre eronate -o privire in conduita si in sufletul credincosilor de rind care se presupune ca ar trebui sa fie demonizati din moment ce toata viata si generatii intregi s-ar inchina la demoni , insa acestia nu doar ca nu sint demonizati dar dovedesc prin acea pace launtrica, simtire si moralitate ca ei sint mult mai aproape de Dumnezeu decit multi dintre cei care pretind ca il urmeza pe Hristos si care au in suflet numai valuri si razboi ideologic.

Orice om are dreptul la mantuire. Absolut oricine. Mantuirea inseamna iertarea de pacate.
Ca nu intra un pacatos in Imparatia Cerurilor.
Chiar daca acum am primit iertare de pacate, nu ca asa a spus duhovnicul ci fiindca asa simtim in cuget si constiinta, fiindca nu suntem deplin curatati tot nu avem certitudinea mantuirii. Pentru ca fiind inca necuratati, iarasi pacatuim in clipa urmatoare fie si cu un gand.
de aceea spovedanie deasa si impartasanie.
Fara spovada nu poti primi impartasanie cu vrednicie. Fara impartasanie nu poti fi iertat. Si cum nu am fi iertati prin Sfanta Impartasanie ? Cum nu am fi iertati prin Trupul si Sangele Domnului? Si cum nu am fi iertati prin Hristos?

Iertarea de pacate nu este ceva abstract, nici imaginar, ci este iertare asa cum iertam si noi gresitilor nostri.
Prin Hristos primim iertare. Insa Hristos nu este nici fapta buna, nici iubirea noastra si nici oamenii din jurul nostru. caci faptele bune si iubirea sunt mijloace de dobandire a lui Hristos, de dobandire a Duhului Sfant. Cand Sfantul spune: Dumnezeu este iubire, asta inseamna ca El daruieste iubire desavarsita, nu ca El este sentimentul de iubire al omului. Nu este un sentiment Dumnezeu.
Insa ca sa dobandim Duhul Sfant trebuie sa aruncam desaga cu pacate jos. ea se arunca si scade prin iertare, iar iertare fara Taine, fara nevointa , nu va fi in veci.
Iar o fapta buna nu iarta un pacat. ca numai Domnul are puterea de a ierta pacatele noastre.
O fapta buna stinge in noi dorinta de pacat. Daca sunt egoist, nu spal acest pacat prin impartirea cu ceilalti sau daruire, ci il spal prin spovedanie si impartasanie. insa daruind si impartind cu ceilalti , omoram in noi dorinta de a mai fi egoisti. Prin impartasanie primim si puterea de a face asta.

daca sunt egoist de pilda si ma apuc singur sa daruiesc nu spal pacatul. ca lipseste harul. Mai intai ma duc , ma spovedesc , ma impartasesc si apoi cu harul primit daruiesc. Voi simti atunci cum Domnul ma va invata sa daruiesc. In final vom darui cu bucurie din inima din firea cea schimbata si imbracata in haina noua , in care nu mai exista peticul numit egoism.
Si asa cu toate pacatele.

Acum un om din afara Bisericii , cum poate obtine iertare de pacate? Cum? Mai ales daca a auzit de Hristos si nu il urmeaza? dar cei care aduc hule Duhului Sfant? cum sterg acest pacat de pe haina sufletului?

Bine ar fi ca toti sa vina la Biserica lui Hristos si sa nu se mai poticneasca de erezii. rugaciune sa inaltam cu totii pentru asta si Domnul se va indura. Le va purta pasii spre calea Lui.

Aceasta pentru ca se impartasesc cu nevrednicie.
Nu spune Hristos, ca cine se imartaseste cu nevrednicie spre osanda ii va fi?
ce sa vezi cu ochii fizici si mentali la cel care se impartaseste cu nevrednicie?
Ma duc si ma impartasesc dar eu nu am spus toate pacatele mele. Am lasat unul ascuns , unul mare nespus, de rusine.

[quote=Mihai36]
Insa normele morale nu acopera pe de-a intregul necesitatile une vieti spirituale.
[QUOTE/]
Pai aceasta dovedeste chiar incapacitatea acelor religii de a genera norme morale care sa fie suficiente omului ,si sa recunoasca pe Dumnezeu in ele.
Crestinismul este singura religie adevarata,tocmai pentru ca normele sale morale sunt singurele care se aplica orcarui om ,din orice cultura . Crestinismul nu introduce ziduri in plus,fata de celalalte religii ,ci darima orice ziduri dintre oameni ,dovedind cea mai adinca cunoastere a sufletului uman si, a relatiei sale cu Dumnezeu.
Restul religiilor au o oarecare doza de bunatate in ele.Crestinismul e singurul care are desavarsirea.
Bineinteles veti incepe cu cruciadele ,inchizitia sau alte manifestari.
Dar esenta crestinismului este lupta cu tine insuti,si nu cu ceilalti .
Crestinismul este si acea religie universala dorita de multi ,pentru ca e valabil pentru toti oamenii si e modelul desavarsit de relatie cu Dumnezeu.
Mai concret,si un hindus cand e atacat are tot 2 optiuni : sa riposteze ,sau sa iubeasca pe cel ce l-a agesat .Una e optiunea fireasca,care au descoperit-o toate celalte religii ,precum si filozofii ,iar cealta este optiunea dumnezeiasca ,care implica sa te gandesti la agresorul tau ,ca poate chiar are nevoie sa te loveasca .Si el va pleca bratul rusinat...
Nici o religie nu a nascut ceva mai desavarsit si mai frumos pentru relatia : eu-tu , eu-eu , eu-Dumnezeu

Toate religiile spun ca doar prin ele te mantuiesti . Chiar si curentele universaliste,care vad mantuirea intr-un dumnezeu global ,de fapt il golesc de continut
Hristos e singurul care lasa cumva deoparte cinstirea ce i se cuvine si daruieste mantuirea Sa tuturor,rezumand-o la un fapt simplu,cerandu-le nu sa il iubeasca pe El,ci pe aproapele din preajma lor. Si atunci vor descoperi uimiti,ca de fapt, iubind pe aproapele ,in viata de zi cu zi , il descopera cu uimire pe Dumnezeul cel atotputernic,peste tot,in jurul lor
Cat de mare smerenia si dragostea lui Hristos : a luat chip de om, a murit pentru toti ,pentru ca toti sa intre prin usa aproapelui ,la Hristos,si prin Hristos,la Dumnezeu.

A-ti vorbit asa frumos pina aici,intru totul de acord. Chiar vroiam sa ne asociem, dv sa sustineti mantuirea celor care Il cunosc,iar eu mantuirea celor care nu Il cunosc pe El.Caci El si doar El este imparatul si Mantuitorul intregului pamant.

Dar citind fraza care a urmat ,sufletul meu s-a umplut de tristete...

Domnul meu, Hristos este a doua persoana a Sfintei Treimi. Este Dumnezeu intrupat.
El nu se identifica cu fapta buna si nici cu oamenii sau iubirea oamenilor. Poate nu sunt eu pe deplin explicita. Ca nu am darul oratoriei.
De la Hristos vine puterea si invatatura faptei cele bune, si a iubirii. Insa sunt oameni care nu cred in Hristos si totusi fac fapte bune. Nu toate faptele bune sunt mantuitoare. Daca fapta buna ar fi Hristos atunci toate faptele bune ar trebui sa fie mantuitoare. pentru ca Hristos este Mantuitorul. de aceea nu se identifica cu fapta buna. Doar faptele facute in credinta intru Hristos doar acelea sunt mantuitoare. Deci in credinta in EL.

Trebuie sa depasiti pragul simplist de revelare a lui Hristos. Nu toti oamenii care fac fapte bune il au pe Hristos. De pilda, un hot , sau un talhar, care fura si talhareste nu il are pe Hristos, si nici nu este Hristos.. Insa se duce acasa si ajuta familia sa, cu iubire, poate ingrijeste de mama sa bolnava la pat (care poate nici nu stie ce face fiul si il vede ca pe Hristos) cu iubire omeneasca, si partinitoare (doar mamei lui sau prietenilor sau apropiatilor) deci acest om care face fapta buna cu mama lui , cu prietenii lui, cu apropiatii lui, dar face fapte rele cu stainii, il are pe Hristos? Sau cand face o fapta buna are pe Hristos cand face o fapta rea nu il are? Hristos sufera amestec cu raul?
Oamenii sunt pacatosi. Chiar daca fac fapte bune tot poarta pacate. Cum s-ar identifica ei cu Hristos, care este fara de pacat?
Sigur ca trebuie sa ne intristam de starea noastra, a oamenilor. Cum spunea Sf. Ioan Gura de Aur in Omilii la Matei? Daca am fi destul de curati ar trebui ca Legea sa fie scrisa in inimi de Duhul Sfant si sa nu mai avem nevoie de scrierea Scripturilor pe hartie.

"Ar fi trebuit sa nu avem nevoie de scrierea Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. Si dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa si inimile noastre sa fi fost scrise cu Duhul cel Sfant. Dar pentru ca am indepartat aceasta, haideti sa pornim pe o noua cale, ca sa-l dobandim iarasi." Sf. Ioan Gura de Aur

L-am indepartat prin pacat. Oamenii sunt pacatosi si fiindca sunt pacatosi indeparteaza pe Hristos de la ei. Atunci cum sa fie ei Hristos?

Si un animal poate face o fapta buna inconstient. Au fost cazuri in care au fost salvati oameni de la moarte de animalele lor fidele.

Ma gandesc insa acum asa. In ceea ce priveste faptele bune deci si iubirea noi doi cam vorbim despre acelasi lucru dar in mod diferit. in sfarsit va inteleg viziunea. Vreti sa spuneti ca oamenii, chiar daca nu il cunosc pe Hristos, ca nu vor sau ca nu au auzit de El, fac fapte bune tot cu ingaduinta si ajutorul lui Hristos. de aceea spuneti ca Hristos este fapta buna, necunoscandu-l dvs cu adevarat, la propriu.


Insa apare aici o diferenta. Da Hristos infaptuie fapta buna atunci, insa o infaptuie pentru a veni in ajutorul celui ce are nevoie de acea fapta. Iar omul care infaptuie este mijlocul prin care Hristos ajuta pe acel om. Insa sufletul celui ce infaptuie binele, fara ca macar sa stie ca este de fapt un imbold de la Hristos si deci nu il reveleaza si nu il recunoaste, deci acel suflet se mantuie daca il prinde vremea sfarsitului in aceasta stare de necredinta si de neintelegere? Da, daca are neputinte sigur. Am vazut deunazi un reportaj, un staret cu maicutele dintr-o manastire din Serbia au creat un centru pentru copii abandonati cu probleme grave si diverse handicapuri. era acolo un copil de vreo 10 ani, mut, surd si orb. Acest copil cred ca se va mantui chiar daca nu l-a cunoscut pe Hristos.
insa prin aceste fapte conduse de Hristos, si inconstient de om in masura in care sa nu atribuie lui Hristos meritul, se prea poate daca Dumnezeu ingaduie destula vreme a vietii lui, sa il aduca la Hristos si sa il faca sa il recunoasca si sa creada in El.

Insa in acel om concura mai multe. masura faptelor rele ce le face si a pacatelor lui. de aceea unii ajung sa creada si altii nu pana la vremea sfarsitului. Insa fara credinta nimeni nu se mantuie. Nu este suficient sa infaptui fapta buna inconstient de valoarea sa ca sa te mantui. Trebuie sa ajungi la credinta.
Dar aceste fapte bune nu sunt asemenea faptelor bune facute de un om credincios. deja aici vine si vointa curata a omului de a crede. Vointa ce vine din credinta in Hristos. Acest om este constient de puterea lui Hristos si o recunoaste. Stie si atribuie toate virtutile ce le are lui Hristos. Se recunoaste neputincios spre deosebire de celalalt care nu se recunoaste neputincios.

Usere Erethorn, ti-am aratat explicit ce crede BO, pentru ca ai spus un neadevar, ca eu nu sunt ortodox si as fi un fel de sectar. Cum iti spuneam la inceput, desi ai vazut nu o sa recunosti, o sa o intorci, o sa cauti chichite avocatesti. Acum catehismul e gresit, dar era vorba de altceva, ca eu nu as crede ce spune BO ci altceva. De aceea iti spuneam ca nu se poate purta o discutie normala cu dvs. pentru ca nu are nicio importanta vreo dovada, adevarul e doar cel pe care il spui. Si fariseii procedau la fel, nu ii interesa deloc adevarul, cautau doar chichite sa bage pricina de acuzare. Foarte interesant e ca tu spui ca stii invatatura ortodoxa si o intelegi, iar eu nu. Mai mult, spui acum ca sa vad bine, ca de fapt catehismul e gresit, sa gandesc mai bine altceva. Doar ca sa iasa cum vreti dvs.

Acum legat de cealalta problema, ca in catehism exista contraziceri. Desi ti-am explicat nu poti intelege, si chiar daca ai intelege nu ai recunoaste. Deci vorbim degeaba, nu? Asadar sa scriu si eu cateva randuri degeaba pentru dvs., dar poate vor citi alti useri. Cei care au aceste idei probabil nu au citit viata unui sfant sau ceva din primul mileniu, la fel foarte probabil ai citit doar despre cativa sfinti catolici de dupa schisma.
Ti-am explicat dar repet a treia oara, afirmatia ca toti oamenii mor e la fel de adevarata si daca doi oamni nu au murit. Acestea sunt exceptiile, pentru ca asa cum ai afirmat la Dumnezeu totul e posibil, inclusiv sa nu moara un om. Dumnezeu nu e limitat de ceva, oamenii sunt limitati, si pot intra doar daca sunt vrednici in imparatie. La fel cum apocatastaza lui Origen e o erezie, dar nu pentru ca Dumnezeu nu ar putea face asta.
Acum, ca ai inteles toate astea, sa vedem in ce context s-au produs acele mantuiri. Sf. Damaschin voia sa arate ce poate face rugaciunea unui sfant, cat de puternica e ca poate scoate si un pagan din Iad. Si am dat exemplul cu Sf. Ilie, ca la rugaciunea sa Domnul a inchis cerurile si l-a trimis la acea femeie ca sa vada ca nu e bine sa continue, ca mor oamenii, dar bunul Dumnezeu nu a dat ploaie decat cand sf. Ilie a spus asta.

Avem la viata sf. Tecla o expicatie mai completa, uitati si ce spune sf. Damaschin: http://paginiortodoxe.tripod.com/vss...-sf_tecla.html
De retinut si ca mama acelei pagane a ajuns apoi sfanta cinstita in calendar.
"Şi o trimise iar la cinstita Trifena, care, primind pe Tecla de la privelişte sănătoasă, se bucura foarte, căci fiica ei ce murise i se arătase ei în vedenie, zicîndu-i: "Să ai pe Tecla în locul meu şi s-o rogi pe ea să se roage pentru mine la adevăratul Dumnezeu, ca să fiu mutată de aici la locul drepţilor".[SIZE=4] [/SIZE]
"Despre acest lucru mărturiseşte Sfîntul Ioan Damaschin, zicînd aşa: "Deci, au doar pe Falconilla nu a mîntuit-o întîia muceniţă după moarte? Dar, vei zice poate, că aceasta s-a petrecut după vrednicie, ca fiind întîia muceniţă, şi se cădea să i se asculte rugăciunea. Însă eu la aceasta îţi zic: Bine, era întîia muceniţă. Dar gîndeşte-te pentru cine era rugăciunea! Nu pentru o păgînă şi slujitoare de idoli şi cu totul nesfinţită şi străină de Domnul?" Acelaşi Damaschin ne dă aceeaşi mărturie şi a doua oară, cînd istoriceşte pentru Traian împăratul, cel mîntuit după moarte prin rugăciunile Sfîntului Grigore Dialogul, adăugînd la povestirea aceea şi ceva de Falconilla, zicînd aşa: "Aceasta zic şi de Falconilla ce s-a zis mai sus, că ea nici de o răutate alta n-a fost vinovată. Iar acesta, adică Traian, a rînduit la mulţi mucenici amară moarte. Minunat eşti, Stăpîne şi minunate sînt lucrurile Tale, şi pe a Ta negrăită milostivire o slăvim!".

Teodor, nici tu nu ai inteles ca asa scrie si in catehism, nu e parerea personala a acelui vrednic de cinstire sfant (spun asta pentru ca vad ca ai inceput sa il ponegresti pe nedrept). Dar dogma catolica de ce am dat-o?

Pentru cei ce nu au citit din vietile sfintilor, iata la sfanta Ecaterina de exemplu ce scrie: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ina-73044.html

Sfanta Ecaterina era pagana de neam mare, dar si ainte de a se boteza era fecioara curata, inteleapta si vrednica. Si iata ce ii spune Iisus:

"Si dupa ce a innoptat s-a inchis singura in camera sa si s-a rugat precum o invatase batranul. Deci rugandu-se, a adormit de osteneala si a vazut in vedenie pe imparatea*sa ingerilor, precum era inchipuita pe icoa*na, cu Preasfantul Prunc in brate care dadea raze mai stralucite decat soarele. Dar isi intorcea fata catre Maica Sa, incat nu putea Ecaterina sa-l vada in fata; deci a mers in acea parte, iar Hristos si-a intors fata Sa si de acolo. Aceasta facandu-se de trei ori, a auzit pe Preasfanta Fecioara zicand catre Fiul sau: "Vezi, Fiule pe roaba Ta Ecaterina cat este de frumoasa si cu chip cuvios?" Iar El a raspuns: Foarte intunecata este si grozava, incot nu pot privi la dansa!" Apoi iarasi a zis Preasfan*ta Nascatoare de Dumnezeu: "Dar oare nu este mult mai inteleapta decat toti ritorii, mai bogata si mai de bun neam decat fecioarele tuturor cetatenilor?" Iar Hristos a raspuns: "Adevar zic tie, Maica Mea, ca fecioara aceasta este fara de minte, saraca si de neam prost; caci se afla in paganatate si de aceea nu voi cauta spre dansa, nici nu voiesc ca sa Ma vada la fata".
Iar Preabinecuvantata Maica a zis catre Dansul: "Rogu-te, Fiul meu preadulce, nu tre*ce cu vederea zidirea Ta, ci o invata pe ea si-i spune ce sa faca, ca sa se indulceasca de sla*va Ta si sa vada prealuminata si preadorita Ta fata pe care doresc ingerii sa o vada". Iar Hristos a raspuns: "Sa mearga la batranul care i-a dat ei icoana si precum o va invata acela, asa sa faca; si atunci Ma va vedea si va afla de la Mine dar".