![]() |
Mamuca ta , precum si tatucul tau , in cei sapte ani de baza de acasa , te-au invatat sa te speli pe manute , pe picioruse , pe dintisori , sa fi cat de cat in rand cu copilasii , apoi cu oamenii maturi !
Nu-i moft si sensibilitate in secolul XXI sa te dai cu putina apita la sub brat , sa te speli pe manute , si de poti si pe picioruse , daca lucri in conditii extrem de grele .Imputitul , nespalatul , puturosul , va gasi motive precum insirate de mosul din povestea de mai sus . Sa nu confundam parfumatul , cu minimul de igiena al omului cu bun simt . A merge in comun acasa , nu-i egal cu a ne mirosi . . . . . . impreuna ! Bun simt , mosulica , bun simt . . . ! |
Pacat ca limba mea pare chineza pentru tine. Sunt sigur ca nu din prostie ci din rautate nu vrei sa vezi ca eu ma refer la cei ce se intorc de la munca, unde nu cunoastem nimic despre conditiile in care lucreaza, nicidecum la cei ce pleaca nespalati de-acasa.
Am stat in genunchi intr-o manastire foarte populara, in spatele unui om care trecuse prin grajd, inainte sa vina acolo. Am luat-o ca pe o incercare la care, zic eu ca am facut fata. Cine sunt eu sa intreb de ce? Daca mintea mi-ar sta la rugaciune, asa cum spun mereu altora sa faca, n-as mai avea timp sa judec pe cel de langa mine, mai mult decat pe mine insumi. Dar pentru asta e nevoie de niste ani... Ceva mai multi de... sapte... |
Pentru Neagu Mosu - articol de pe site-ul de fata
Ingrijirea trupului si atitudinea in fata bolii
http://str.crestin-ortodox.ro/foto/7...eeias_w180.jpg Mareste imaginea. Ingrijirea trupului si atitudinea in fata bolii Igiena este un domeniu unde factorii culturali si contextul uman joaca un rol important. Pe vechii calugari ai desertului, radicalismul ascezei ii incita sa urmeze exemplul stilului de viata al filosofilor pagani, care afisau cu placere o infatisare exterioara foarte neglijenta, care se traducea prin absenta aproape completa a ingrijirilor trupului. Dar mai tarziu, mai ales in comunitatile cenobitice, a fost acordata curateniei corporale ceva mai multa atentie, fara ca vreodata calugarii sa se fi modelat dupa obiceiurile cele mai rafinate ale lumii contemporane. Cat despre laici, chiar daca sunt crestini ferventi, ei ar trebui sa tina o masura dreapta in acest domeniu. In ce priveste boala, traditia crestina ne invata ca este legata de decaderea naturii noastre, dar ca nu exista legatura obligatorie intre ea si pacatul individual. Este normala incercarea de a o preveni printr-o igiena de viata rezonabila, dar nicicand aceasta grija nu trebuie sa devina la crestin o preocupare care sa-i absoarba; de asemenea, nu trebuie sa-i impiedice in practicarea unei asceze dupa dreapta socoteala. Atunci cand crestinul este atins de boala, este de asemenea firesc sa caute vindecarea, recurgand inainte de toate la rugaciune si la mijlocirea sfintilor (prin folosirea ulei ului de la icoanele lor, a mirului care izvoraste din moastele acestora sau a icoanelor facatoare de minuni). Potrivit Sfantului Macarie Egipteanul, Dumnezeu a pus la dispozitie pentru vindecarea trupului leacuri le si ingrijirea doctorilor, ierburile pamantului si doctoriile doar pentru cei slabi si necredinciosi, cei care duc o viata solitara trebuind sa se increada doar in Dumnezeu cu credinta. Trebuie sa retinem, din aceasta atitudine extrema fata de medicina, ca niciodata crestinul nu trebuie sa se lase captivat de preocuparile pamantesti, nici chiar in vederea sanatatii trupului, si ca intraga sa atitudine trebuie sa se inspire din credinta in providenta parinteasca a lui Dumnezeu, spre deosebire de "pagani", la care grija pentru dieta si sanatate poate sa devina uneori un inlocuitor al religiei. Sfantul V asile cel Mare, adoptand o pozitie moderata, ne ofera o invatatura care pastreaza, la randul ei, specificul atitudinii cresti ne in acest sens: Fiecare arta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba. Spre exemplu: agricultura ne-a fost data intrucat cele ce cresc de la sine din pamant nu sunt indeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi arta tesutului, fiindca purtarea imbracamintei este necesara si pentru buna-cuviinta si pentru apararea de influenta daunatoare a aerului; si arhitectura la fel si tot astfel si arta medicala (...). Asadar, nici nu trebuie sa fugim cu totul de aceasta arta, nici nu trebuie sa ne punem toata nadejdea in ea. Ci precum folosim agricultura, dar roadele le cerem de la Dumnezeu, si precum carma o incredintam conducatorului, dar pentru salvarea din mare ne rugam lui Dumnezeu, la fel si cand chemam pe medic, daca ar fi nevoie, sa nu parasim nadejdea in Dumnezeu. Dar mie mi se pare ca aceasta arta contribuie mult si la infranare. Caci eu vad ca ea suprima desfatarile, dispretuieste saturarea (peste masura) si inlatura ca nepriitoare varietatea bucatelor dietei si abundenta netrebuitoare a condimentelor si in general ea numeste sobrietatea ca maica a sanatatii. In sfarsit, daca nu-si recapata sanatatea in ciuda mijloacelor utilizate, crestinul trebuie sa-si aminteasca de faptul ca, dupa Sfintii Parinti, boala suportata cu rabdare si multumire aduce omului aceeasi cununa ca si martiriul. Aceste conceptii antropologice au fost, in ansamblu, cele ale intregii crestinatati in timpul primului mileniu si mai tarziu. In Occidentul latin, influenta covarsitoare a doctrinei Fericitului Augustin a introdus, e adevarat, o apreciere mai pesimista a naturii si a posibilitatilor sale, ca de altfel si a sexualitatii. In general, spiritul roman (si cel germanic) era mai sensibil la aspectul moral si juridic al realitatilor crestine, decat la marile perspective teologice privind indumnezeirea si transfigurarea omului. Dar aici era vorba de diferente de accent mai degraba decat de divergente fundamentale, iar Parintii greci, mai mult sau mai putin cunoscuti, e adevarat, faceau de asemenea parte din patrimoniul Occidentului crestin. Dar incepand cu scolastica tarzie, cu Renasterea si cu epoca Luminilor, in cultura occidentala s-a ivit o viziune foarte diferita asupra omului. Conditia prezenta a omului, a tmpului sau, a facultatilor sale, a fost tot mai mult considerata ca normala si normativa. Chiar atunci cand perspectivele eschatologice ale transfigurarii si slavirii omului nu erau negate, ele devenisera dificil de integrat intr-o viziune coerenta a lumii. Umanismul modern nu mai este un "umanism eschatologic", unde omul inviat si intrat in conditia slavita a Imparatiei care va sa vina aparea ca implinire a planului dumnezeiesc, ca si om cu adevarat desavarsit, in plenitudinea destinului sau. De acum, omul este conceput, inainte de toate, ca un individ. De aceea societatile moderne oscileaza fara incetare intre un model totalitar, unde individul este obligat sa se conformeze ansamblului printr-o constrangere exterioara care violeaza demnitatea persoanei mai mult decat "drepturile" omului individual, si un model liberal, in care jocul liber al intereselor tndividuale si al propriei vointe risca intotdeauna sa instaureze legea junglei. In acelasi mod in care principiul personalist al coeziunii sociale este pierdut, cel al unitatii interioare a persoanei este ocultat. Individul apare disociat, hartuit intre idealuri abstracte si vise repede dezmintite de realitate, intre un apetit de putere si de consum care il alieneaza, si pulsiuni agresive pe care nu le stapaneste. Modernitatea risca in acest mod sa nu fie decat o tragica renastere a vechii lumi si a vechilor sai demoni, daca nu regaseste sensul noutatii crestine, conceptia personalista despre om si credinta in destinul dumnezeiesc al acestuia. Placide Deseille |
In seara asta a castigat vrajmasul... Fiindca se pare ca suntem amandoi, tulburati. Doar un lucru as vrea sa-ti spun: daca imi ingaduie Dumnezeu, iti promit ca ne vom cunoaste intr-o zi. Nu sa ne "luptam", se intelege, ci pentru ca m-ai facut tare curios intr-o privinta. De un lucru sunt oricum lamurit, dar de altul... trebuie sa ma conving neaparat...
O noapte cu somn binecuvantat. |
Citat:
|
Citat:
Iar sa mergi la biserica sau la manastire direct din grajd e intr'adevar foarte frumos! |
Citat:
@Mihnea Dragomir Citat:
Dumnezeu ne-a lasat liberi. Tu crezi ce vrei, iar eu nu sunt aici sa pun la dispozitie semnele cuielor Mantuitorului, pentru ca necredinciosii sa vada si sa creada. Totusi, daca eu as merge pe un forum catolic (ceea ce nu cred nici intr-o mie de ani) as sta intr-un colt, n-as fluiera in biserica. Tie ti se pare ca ti s-a dat drept de predicare, iar maine-poimane vei sustine hirotonia femeii lezbiene si dreptul ei de a sluji in sf Altar. (Pai unde scrie ca nu-i voie?) Daca tatuajul este un pacat sau nu, ti se va infatisa negru pe alb la dumnezeiasca judecata. Pana atunci ma tem ca trebuie sa mai ai nitintica rabdare. |
Citat:
|
Războiul nevăzut
In cuvintele Sf Nicodim Aghiortul cred ca ne putem regasi fiecare. Iata si cateva raspunsuri multora de aici:
• Cea mai mare trebuință este a ști să-ți cârmuiești limba cum se cuvine și s-o înfrânezi. Foarte adeseori multă vorbire vine din mândrie. • Se cuvine a-ți păzi cu mare băgare de seamă ochii și nu-i lăsa să se întindă la fețele oamenilor, frumoae ori urâte, ale bărbaților ori ale tinerilor și fără barbă sau la goliciunea trupurilor străine ori a trupului tău. Pe lângă acestea ferește-te a nu iscodi cu privirea la mâncărurile și băuturile alese. Nu căuta cu dulceață la hainele frumoase, la bani, la argint ori la gloriile mărețe ale lumii (Ps. 119, 37). Păzește-ți privirea de dansuri, jocuri, mese, banchete, discuții, lupte, alergări și tot felul de lucruri dezordonate și necuviincioase iubite de lumea nebună și oprite de Legea lui Dumnezeu. • Se cuvine a-ți păzi auzul. Întâi, să n-auzi cuvinte urâte și exotice, cântece și instrumente muzicale, de care se îndulcește sufletul și inima se apropie de pofta trupească (Prov. 17, 1). Al doilea, evită să auzi glumele și cuvintele de râs, cum sunt îndeosebi basmele, fabulele și diferitele închipuiri ale lumii, veselindu-te și delectându-te înr-însele (2 Tim. 4, 3-4). Al treilea, să nu asculți cu plăcere osârdirile și clevetirile făcute de unii aproapelui lor, ci, dacă poți oprește-le, iar de nu, să nu stai să le auzi. Al patrulea, ferește-te a auzi cuvinte banale, deșarte și bârfiri, cu care se ocupă multă lume, fiindcă e scris: „Nu primi mărturie deșartă” (Eșire 23, 1), (Matei 12, 36). Păzește-te a auzi toate acele cuvinte cuvinte care-ți pot vătăma sufletul; mai ales momirile amăgitorilor și laudele. (Iasaia 3, 11). Să-ți placă mai ales să auzi necinstirile și insultele ce ți le fac alții. • Păzește-ți mirosul de mirodenii și de orice aromate mirositoare. Să nu le porți cu tine, să nu te ungi cu ele și să nu le miroși cu poftă. Ele slăbesc bărbăția sufletului, prăvălindu-l în patimi și pofte dsfrânate. (Isaia 3, 24), (Amos 6, 6) • Păzește-ți gustul și pântecee să nu cadă rob bucatelor grase, delicioase și variate, nici băuturilor dulci și aromate. „Vai celor ce mănâncă iezi din turme și viței sugători din mijlocul cirezilor”. (Amos 6, 4) • Să te ferești a pune mâna nu numai pe trup străin, de bărbat ori de femeie, bătrân sau tânăr, dar nici pe trupul tău. |
Războiul nevăzut
• Această imaginație este o impresie irațională și aproape informă a celor cinci simțuri și își imaginează lucruirle văzute în forma, chipul, culoarea, după cum am spus, de aceea ia seama la cele de mai jos.
• A. Să știi , că după cum Dumnezeu este în afară de toate simțurile și lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanță și loc, ca o fijnță fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni și mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginație. Prin urmare, să știi că fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei. • B. Al doilea, află că cel ce a fost Lucifer, (luceafărul) întâiul între Îngeri, la început fiind mai înalt decât imaginația irațională și afară de orice formă, chip, simțire, cu minte rațională, imaterială, fără formă și fără trup, mai apoi imaginându-și și socotindu-și mintea egala cu Dumnezeu a căzut, după cum gândesc mulți teologi, în această mult divizată, grosolană și mutiformă imaginație. Astfel, din Înger fără formă, impasibil și imaterial devenit diavol, oarecum material, în multe forme și pătimaș. • Al treilea, să știi că după concepția marelui teolog, Sf. Maxim, Adam a fost creat fără imaginație. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeași activitate. De aceea nu-și închipuia numic, nici nu se robea simțurilor și formelor lucrurilor ce decad sub simțuri. Ci fără a întrebuința puterea inferioară a fanteziei a-și imagina forme, culori, chipuri și distanțe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezo și spirituale. • Nu-i nici o patimă trupească sau sufletească care să poată veni în minte pe altă cale decât prin închipuirea celor simțite. Sârguiește-te, deci a-ți păstra mintea curată fără forme, culori distanțe, și orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu. Dar aceasta nu se poate face altfel decât prin întoarcerea și adunarea ei în locul cel strâmt al inimii și al întregului om lâuntric. Fiindcă, cum spun naturiliștii, după cum șarpele când voiește să-și lepede pielea veche se duce și trece printr-un loc strâmt, tot astfel mintea, prin locul strâmt, al inimii al rugăciunii mintale din inimă, se strecoară de imaginație, devine clară, curată, strălucită, capabilă a se uni cu Dumnezeu, prin asemănarea ce o are cu El. |
Războiul nevăzut
• De aceea nu lua vreodată hotărârile tale drept fapte și realizări, chiar de ai fi deprins în virtuți de câtva timp cu metode foarte potrivite. Fii smerit, teme-te de tine și de neputița ta. Nădăjduiește numai în Dumnezeu, aleargă la El cu dese rugăciuni să tă întărească și să te apere de primejdii, dar mai ales de orice prejumție și naădejde în tine.
• Dă-ți seama că într-adevăr nu ești altceva decât nimic, nu poți nimic, n-ai decât neputință, ticăloșii, răutăți, vicii și defecte și nu ești vrednic de altceva decât de osânda veșnică. • Deci cei ce caută smerenia trebuie să aibă conștiință de sine și să considere aceste trei lucruri: că sunt mai păcătoși decât toți păcătoșii și mai urâți decât toate făpturile ca unii ce sunt în afară de fire, și, în fine, mai ticăloși decât dracii fiindcă sunt robii dracilor. • Când se întâmplă că cineva te iubește și te laudă pentru vreun bine ce ți-a dat Dumnezeu, reculege-te, nu ieși nicidecum din nimicnicia ta, ci întoarce-te întâi la Dumnezeu, zicând din toată inima: „Domnul meu să nu-mi îngădui vreodată a deveni fur al cinstei și darului Tău; Ție se cuvine laudă, mărire, și cinste, iar mie rușine”. • De voiești a lăuda pe Dumnezeu, smerește-te și dorește a fi prigonit de alții. Smerește-te cu toți și sub toți, dacă voiești a slăvi pe Dumnezeu. Dacă vrei a-L afla nu te înălța, că El fuge. Smerește-te și smerește-te cât poți și El va veni să te afle și să te îmbrățișeze. • Cei ce nu se pot da la aceste asprimi asemenea sfinților, pot a-și îmbunătăți viața cu alte mijloace: cu rugăciuni fierbinți, cu alergare la cununi mai de cinste ale adevăratelor războaie pemtru Iisus Hristos, cu disprețuirea lumii și defăimarea de sine, cu tăcere și singurătate, cu smerenie și blândețe, față de toți, cu pătimiri, bine făcând vrăjmașilor și nemulțumitorilor lor, păzindu-se de orice greșeală, fie orâcât de ușoară. • Cu cât avem mai multă cinste și o idee mai mare de noi, cu atât ne îndemnăm mai mult a osândi și a defăima pe ceilalți. Ni se pare că suntem departe de acele imperfecțiuni și scăderi ce le avem la alții. • Orice defăimare, judecată cutezătoare și grăire de rău de aproapele ies din răutatea noastră și din îndemnul diavolesc. • În rugăciune trebuie să păzești cele patru reguli fixate de Sf. Vasile cel Mare: a preamări pe Dumnezeu, a-I mulțumi pentru binefacerile dăruite ție, a te mărturisi Lui că ești un păcătos și un călcător al poruncilor Lui și a cere numai ceea ce-ți este de folos pentru mântuire. • Dacă lipsa și cauza neascultării nu ești tu, fii încedințat că vei primi tot ce vei cere. Iar de nu primești ce ceri, poate nu-ți este de folos. Atunci iar ai luat, poate mai mult decât ceea ce ceri, căci din neprimire ai avut un mare folos. Cu cât nu vei fi ascultat, cu atât smerește-te înaintea lui Dumnezeu. |
in Vechiul Testament, Dumnezeu interzisese tatuarea (Levitic 19:28). Acum fiecare considera cum vrea, insa eu cred ca tatuarea nu e pe placul Domnului deoarece trupul nostru este templul Duhului Sfant si trebuie sa-l respectam.
|
Citat:
iar "templul" il stricam, mai degraba, cu ce bagam in el, nu cu simbolurile cu care il insemnam. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
iar cu privire la tatuaje chiar si opinia publica dezaproba in general aceasta practica, si atunci de ce un crestin ar folosi-o? |
Citat:
eu am parul lung. sunt in afara Legii? |
Eu am o singura intrebare: ce foloase, ce binefaceri, aduce omului? (la tatuat ma refer).
|
Citat:
|
Citat:
|
parere !
cred ca tatuajul este profund necrestinesc !
el avand mai degraba origini pagne ! Deasemenea se stie ca figurile geometrice si cifrele,au o anumita energie,fiind caramizile facute de catre Creator,pentru a ridica Templul infinit al Universului,deci ele emit o anumita energie de sorginte transcendenta,si nu e bine sa le purtam zugravite pe trup,deoarece ne pot dauna(caci unele vin si de la Spiritul de Rau !). Tatuajele sunt de fapt niste lucruri diavolesti,o maculare a trupului uman,ele fiind doar apanajul diferitelor confrerii oculte (membrii ss, erau tatuati,de asemenea bandele interlope din inchisori,mafia,homosexuali,etc...etc ) menite sa confere unitate membrilor ! |
si cand te tatuezi, suporti o durere foarte puternica, pt ce sa chinui propriul trup in felul acesta? in loc sa fii multumit ca nu ai boli, iti provoci singur durere!
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
m-am intepat cu stiloul in clasa a 3a :P |
Tatuaje
Am vazut tatuaje care chiar erau artistice si sunt unii oameni care isi dedica viata ca sa le deseneze. Deobicei eu sfatuiesc cine ma intreaba sa nu isi faca tatuaj. In primu rand, personal, eu nu mi-as permite se iau decizii si sa fiu constient ca o sa imi marcheze toata viata. Viata e o continua transformare si maturizare si stiu ca peste cativa ani voi privi altcumva lucrurile. Ar fi nedrept fata de mine insumi, sa iau niste decizii pentru acel ''eu'' de peste cativa ani.
In al doilea rand, vad mult teribilism in tatuare. Adica la majoritatea oamenilor, nu la toti. Vrei sa iesi in evidenta, sa te expui, sa te stigmezi, sa imbraci o imagine manipulata a persoanei tale. Virtutiile si calitatile, la fel si viciile si defecte;e au glasul lor, ca vrei ca nu vrei, vorbesc de la sine. Am mai intalnit o situatie cand tatuarea devine o boala, o obsesie. Primul tatuaj incepe la o varsta cand esti nesigur pe tine si multi si le fac fiind in stare de ebrietate. Insa ca sa areti lumii ca esti sigur pe tine, iti faci tot mai multe si negi faptul ca esti frustrat. Asta o zic din propria experienta cu oameni de genu. In concluzie, cred ca ar fi intelept sa nu se apeleze la acest gen de manifestare. Vizavi de ortodoxism, e clar ca nu se admite asa ceva. Ortodoxismul e reteta intelepciunii din punctul meu de vedere, asa ca intelept si ortodox e sa eviti orice gest care sa te tulbure intr-un timp mai mult sau mai putin scurt. Hristos a Inviat! Griji de voi... |
Citat:
Cand spui ca acele persoane isi fac tatuaje pt a masca faptul ca sunt frustati la ce te referi?adica cunosti motivele pt care-s frustati?Ceva de genul:sunt un nimeni,am o criza de identitate,nu reprezint mare lucru pt nimeni dar macar sa-mi fac un fizic interesant,poate asa voi sari in ochi..."??? |
vor sa iasa din comun si nu au cu ce (aici intervine frustrarea)...de aia aleg astfel de "manifestari teribiliste" ...
|
Eu am trei tatuaje, le-am facut pentru ca mi-au placut si unul din ele reprezinta istoria adevarata a romanilor, draconul dacic, care a fost drapelul Daciei.
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 11:52:59. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.