În prealabil postat de andreea.MG (Post 531554)

Fetitele sunt marisoare deja, eu nu am cum sa le iau locul mamei lor. Pot doar sa le fiu o prietena si sa le dau un sfat. Mama lor va fi mereu prezenta in sufletul lor si nu le pot lua acest lucru. Pentru mine nu au fost, nu sunt si nici nu vor si un impediment. Ele nu au nici o vina. Problema e ca ai mei sigur nu vor intelege. Eu am doar 24 de ani. Si de aici...se intelege tot...cred!

În prealabil postat de Ekaterina (Post 531501)

Si eu m-am gandit ca este posibil sa fie la mijloc aspecte ce ne scapa din vedere, iar un duhovnic cu experienta in scaunul spovedaniei sa vada problema in perspectiva, cunoscand mai bine persoana pe care o sfatuieste.

În prealabil postat de andreea.MG (Post 531492)

si cu sentimentele ce fac?

În prealabil postat de Lady Brightside (Post 531429)

Doamne fereste, nu asta era ideea, Aline! :) Ideea era ca poate duhovnicul si parintii ei se asteapta la altceva de la ea, si anume sa nu se complice si sa inceapa de "la inceput".

În prealabil postat de AlinB (Post 531630)

Nici nu trebuie sa "le iei" acest lucru.
Este loc si de doua mame in viata unui copil.

Ai tai au ceva sa-i reproseze ceva real, concret, viitorului tau sot?

În prealabil postat de Mena59 (Post 531609)

Nu stiu cat de mari sunt fetitele dar pot sa presupun ca nu au mai mult de 10 ani. Mama lor a murit. Deci nu mai au mama. Ele au nevoie de o mama mai mult decat are nevoie tatal lor de o sotie. Sunt micute si dupa casatoria ta cu tatal lor o sa fii mama lor. Convingerea ta cum ca nu ai cum sa iei locul mamei lor in viata de zi cu zi si in sufletul lor, si ideia ca le poti fi doar o prietena pentru un sfat, doua, acolo, ma face sa presupun ca nu prea te trage inima sa te implici, prea mult, in cresterea lor.
Asa ca, sfatul meu este sa renunti. Asculta-ti duhovnicul, asculta-ti parintii si lasa-i pe cei trei (fetitele cu tatal lor). Poate ca Dumnezeu le va scoate in cale o femeie care sa vrea, si sa stie cum sa ia locul mamei lor, si care sa le fie mai mult decat prietena.
Mama lor va fi prezenta in inima lor, sigur, dar sa sti ca nu pentru mult timp. Copii uita destul de repede un parinte decedat, mai ales daca cel care-l inlocuieste le arata interes si dragoste.
Iarta-ma, te rog, pentru cele ce ti-am spus, dar mi-am permis deoarece tu ai pus poveste ta in dezbatere publica.
Sa te ajute Dumnezeu sa faci cum este mai bine, nu pentru tine, nu pentru acel barbat ci pentru cei doi copii.

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia (Post 531583)

Sunteti majora. Si, din felul postarilor dvs., se simte ca aveti si multa intelepciune. Nu mai urmati, deci, autoritatile de orice fel (parinti, duhovnic, etc.) in dauna propriei dvs. persoane. Nu atit diferenta de virsta, cit si virsta in sine conteaza. 24+11=35. E 35, nu 53. Aveti, amindoi, inca, viata inainte. Nu trebuie sa transformati duhovnicul in oracolul din Delphi sau parintii intr-un fel de guru sau Papa.
Cerul sa va ajute sa va cuceriti si mentineti fericirea!

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 531646)

După atâtea pagini citite eu nu pricep un lucru: bărbatul în cauză ... ştie la ce vă gândiţi?
Ştie că îl iubiţi?
Ştie că vă preocupă gândul de a-i fi soţie?...

Iar dacă ştie: dânsul ce v-a spus? E de acord, nu e de acord, se mai gândeşte.... etc.

Nu ne-aţi spus nimic despre opinia domnului.
Îmi pot închipui că, pur şi simplu, pentru motivul că aveţi "o relaţie" (aşa scrieţi) cu un bărbat văduv, vă imaginaţi că ar urma o căsătorie. Aşa o fi?

Cred, aşadar, că ar fi de folos să clarificaţi şi acest aspect: ce vă spune domnul însuşi despre perspectiva căsătoriei?
Aţi discutat clar? Suficient de explicit?
(Sper că nu aţi purtat doar un dialog imaginar, animat de sentimente, ori, din anumite rezerve, deocamdată doar i-aţi sugerat câte ceva pe ici, pe colo............)

În prealabil postat de andreea.MG (Post 531641)

Ei inca nu stiu de el. Nu stiu cum sa le spun. Nu vreau sa le fac nici un rau, nici lor, nici barbatului iubit si mai ales fetitelor. Tind sa mentionez ca nu am cunoscut fetitele, motivul fiind in caz de ceva nu merge sa nu fie si ele implicate. Si da...ar avea ce sa ii reproseze...tatal meu, mai exact, are idei mai comuniste. Sper ca m-am facut inteleasa.

În prealabil postat de AlinB (Post 531649)

Ioana, are 24, nu e un copil cu fantezii.

Sigur ca au discutat si desi poate nu s-a luat o decizie 100% categorica, ferma in acest sens, ambii se gandesc la aceasta posibilitate.

În prealabil postat de sophia (Post 531509)

Pai da, dar uite ca duhovnicul celei care intreaba chiar nu vrea s-o cunune cu acel barbat si ea este foarte tulburata. El a hotarat ceva. Ea ori il asculta, ori se duce in alta parte si se cununa cu cel pe care il iubeste.

În prealabil postat de VladCat (Post 531628)

Am spus ca „oricine poate”. Mesajul tau il consider nefolositor pentru ca nu vorbeste despre problema esentiala care ramane a asculta sau nu de duhovnic. Nu am intentionat totusi sa il incadrez la capitolul „balarii” desi imi dau seama de ce te-ai atacat. In orice caz, trebuia sa fiu mai atent cand am postat. Iarta-ma te rog ca te-am suparat.
Noapte buna!

În prealabil postat de AlinB (Post 531629)

Tragi concluziile pripite. Eu vad ca dimpotriva, ea intelege ce inseamna sa fii mama unor copii atata timp, ce loc are in inima lor, si vrea sa respecte lucrul asta, e ca un loc sacru in care nu poti sa intri cum vrei, cand vrei, sa dai totul afara si sa te instalezi tu in loc.

Eu cred ca asa a perceput ea lucrul asta, nu ca "nu o trage inima" sa fie mama.

Desigur, si tu ai dreptate cand spui ca fetitele au nevoie de o mama si da, poate sa fie mama lor, pentru cel putin inca 10 ani pana "isi vor lua zborul" si fara sa "atenteze" la memoria mamei lor biologice.



Duhovnicul i-a dat un motiv stupid.
In Biserica Ortodoxa se casatoresc oameni intre care este si mai mult de 10 ani diferenta, fara sa se faca mare caz de asta, si din cate stiu nu exista o interdictie expresa care sa necesite dezlegare speciala de la episcop sau mai stiu eu ce chestie iesita din comun.

Parintii, stim cum sunt: "vai a fost casatorit".
Daca era divortat, intelegeam cat de cat, desi nici asa nu ne putem pripi cu judecata.
Dar ce vina are ca i-a murit sotia? E un deces suspect, a fost arestat preventiv, juddecat, achitat la limita?
E un om rau, betiv, drogat, ce are?

E drept, este o situatie care comporta si riscuri specifice diferentei de varsta, dar cred ca mai multe sanse are un astfel de cuplu, in care macar unul din cei doi este mai copt la minte decat cand ambii sunt tineri care se casatoresc mai degraba din motivele specifice varstei, ca sa zic asa.



Si de ce n-ar fi ea aia, si te grabesti sa judeci superficial?
`


Nu este asa si ii dau dreptate aici lui Vlad cu "balariile", mari cat casa la ce ai afirmat mai sus.

Nu, nu trebuie sa o uite si nici nu trebuie sa o inlocuiasca, li se poate explica frumos sau cel mai bine demonstra cu fapta ca este loc si pentru o a doua mama in viata lor.



Urata insinuare.

În prealabil postat de andreea.MG (Post 531642)

Daca nu ma atragea inima, cum spuneti dvs, nu mai incepeam sa am o relatie cu el. Cea mica e in clasa a IV-a, iar cea mare in clasa a VI-a. Deci ele sunt destul de marisoare ca sa faca diferenta. Din tot ce stiu de la tatal lor, ele vor pe cineva cu care ar putea vorbi fara retineri. Eu nu pot lua locul mamei lor, chiar nu pot. Daca erau mai mici, da, le-as fi putut fi ca o mama. Dar chiar si asa, o sa tin la ele ca si la fetitele mele. Sunt doua fetite nevinovate ramase orfane si as face orice sa le alin durerea. Nu le-as lasa sa isi uite mama, din contra, le-as spune ca mama lor vegheaza pentru ele si ca mereu o sa le iubeasca. Eu vreau doar sa stie ca o sa poata conta pe mine oricand si la orice ora.

În prealabil postat de Ekaterina (Post 531697)

Cred ca are si duhovnicul dreptul sa hotarasca intr-un fel sau altul.

În prealabil postat de Mena59 (Post 531710)

Cum de nu va dati seama, si se pare ca nimeni nu atinge acest subiect, ca binele celor doua fetite este crucial ? Ei doi se iubesc, se doresc si daca in alte cazuri obisnuite, cu El si Ea si atat, ar fi fost suficient, in cazul de fata altceva si altcineva primeaza: fetitele si viata lor.

În prealabil postat de Mena59 (Post 531717)

Acea urata insinuare cum ii spui tu, nu a fost o insinuare, Alin. Ii uram clar si pe fata sa o ajute Dumnezeu ca decizia ei sa fie in primul rand spre binele fetitelor si mai la urma spre binele si placerea celorlati doi. Daca asta e ceva urat, imi pare rau, sa ma ierte!

În prealabil postat de Mena59 (Post 531609)

Sa te ajute Dumnezeu sa faci cum este mai bine, nu pentru tine, nu pentru acel barbat ci pentru cei doi copii.

În prealabil postat de AlinB (Post 531689)

Ioane, iar esti in perioada in care sari calul? :)

În prealabil postat de andrei_elena (Post 531803)

Ba eu cred ca Ioan are dreptate, fata si-a luat talpasita iar userii duc discutii in contradictoriu, fac presupuneri, etc. S-ar putea sa mai scrie la un moment dat cateva vorbe sa alimenteze telenovela.

În prealabil postat de AlinB (Post 531818)

Si daca nu are asa des acces la internet ca altii?
Pentru ce sa ofensezi gratuit o persoana?
Doar in baza unor suspiciuni, paranoia?

Nici macar nu e o problema indecenta, daca ar fi fost, topicul era sters, cum s-a mai intamplat.

Tu vezi doar certuri, eu vad ca de la problema initiala s-a ajuns la dezbaterea unor idei interesante si poate utile si altora:

1. Duhovnicul este sau nu obligat sa fie sincer cu ucenicii? Poate oferi pretexte in loc de motive, este corect?
2. Duhovnicul poate fi influentat, subiectiv? Poate fi schimbat atunci cand ia decizii care nu le consideri corecte? (s-a mai discutat)
3. Un copil poate avea mai mult de o mama?
4. Cand binecuvantarea parintilor e absolut necesara? (s-a mai discutat)
5. Este corect sa condamni un barbat doar pentru ca a mai fost casatorit (si nici macar nu e divortat!)?
etc.

În prealabil postat de AlinB (Post 531796)

Duhovnicul trebuie sa indrume, nu sa hotarasca in locul ucenicului.

În prealabil postat de Ekaterina (Post 531826)

Duhovnicul nu a hotarat in locul ucenicului, a hotarat pentru el (are libertatea sa o cunune cu acel barbat sau nu). Daca el nu crede ca este bine ce face poate sa isi spuna parerea, mai ales ca nu este un simplu preot este chiar duhovnicul ei.

În prealabil postat de andrei_elena (Post 531824)

Ai dreptate, sunt paranoica. Ma uit foarte mult la telenovele si emisiuni gen "Iubiri secrete" si "Mireasa pentru fiul meu". De-asta m-a si prins firul povestii.

În prealabil postat de Ekaterina (Post 531826)

Cunosc si eu cazuri in care duhovnicul nu a fost de acord cu anumite casatorii si din nefericire s-au terminat cu un divort traumatizant.

În prealabil postat de VladCat (Post 531834)

Din câte am observat eu prin Vietile Sfintilor si alte scrieri bisericesti, mai mult sau mai putin contemporane, iesirea din ascultare se termina negresit cu ceva traumatizant :)

(Acum e drept ca sunt si cazuri in care ascultarea de duhovnic poate sa nu fie chip al ascultarii de Hristos deci situatia poate fi mai complicata...)

În prealabil postat de AlinB (Post 531829)

Stai linistita, important e sa constientizezi problema, pe urma cauti sa indrepti situatia.

În prealabil postat de AlinB (Post 531828)

Motiv sau pretext, asta e problema.
Poate sa o cunune si altcineva.

În prealabil postat de AlinB (Post 531828)

Nu cred ca duhovnicul i-a pus in vedere "opozitia parintilor" ci asa cum a scris, ea s-a gandit deja la asta pentru ca stie cum gandesc.

În prealabil postat de AlinB (Post 531828)

Alte aspecte, daca sunt mai putin importante decat diferenta de 1 an (10 vs. 11) chiar nici nu mai merita puse in discutie.

În prealabil postat de AlinB (Post 531828)

Vorbesti serios?
Adica tu consideri ca e normal, la o diferenta de 10 ani sa se poata casatori dar la 11 nu?

În prealabil postat de Ekaterina (Post 531697)

Cred ca are si duhovnicul dreptul sa hotarasca intr-un fel sau altul. Pana la urma el raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru sufletul ei, iar casnicia este un pas important. Noi nu stim exact care sunt toate motivele care l-au determinat sa ia aceasta hotarare, nu trebuie sa-l judecam fara sa cunoastem toate datele problemei. Se poate sa greseasca, se poate sa nu greseasca (sa priveasca cu alta maturitate situatia si complicatiile unei asemenea decizii).

În prealabil postat de Parascheva16 (Post 531907)

Nici nu trebuie sa stim noi tot ce a vb. cu duhovnicul ei. Din cate am inteles de la Parinti, discutiile dintre duhovnic si fiul/fiica duhovniceasca ar trebui sa ramana intre ei 2.

În prealabil postat de Ekaterina (Post 531879)

Ba din contra, celelalte aspecte sunt extrem de importante. Eu una nu cred ca duhovnicul nu i-a pomenit nimic de cele doua fetite.

În prealabil postat de andrei_elena (Post 531873)

Promit sa indrept situatia, voi urmari si emisiunea "Ochiul din umbra" :3:

În prealabil postat de AlinB (Post 531940)

Nu stiu ce sunt astea, dar evident tu stii mai multe pe domeniul asta asa ca te las la mana ta (aia care tine telecomanda) :)

În prealabil postat de AlinB (Post 531938)

Problema cu cele doua fetite fiind..care? Ca trebuie sa creasca fara mama?

În prealabil postat de Ekaterina (Post 531947)

Lucrurile nu se opresc aici. Daca ea se casatoreste cu tatal fetitelor le va deveni mama vitrega. Asta inseamna ca isi ia angajamentul sa le ingrijeasca, sa le faca mancare, sa le duca la scoala, sa stea cu ele in spital atunci cand sunt bolnave...si altele. Pe langa sotie ea devine automat si mama. Nu cred ca este usor sa porti o asemenea cruce, este vorba de multa jertfa, dragoste, bunatate, noblete dar si putere. Sa crezi ca este neimportant daca barbatul pe care il iubesti are sau nu copii, nu este realist.

În prealabil postat de AlinB (Post 531689)

Ioane, iar esti in perioada in care sari calul? :)

În prealabil postat de AlinB (Post 531977)

Deci sa ai 2 copii in ziua de azi e un mare sacrificiu, ceva ce tine de domeniul suprarealismului.
Fara doar si poate sa iei un copil de la 0 luni pana la 10 ani e mult mai usor decat sa-l crestin avand deja 10 ani.

Toti cei care se casatoresc ar trebui sa treaca prin teste dure ca sa dovedeasca ca isi pot asuma acest rol de parinte, in caz contrar trebuind sa li se refuze cununia, explicandu-le ca ortodoxia nu permite casatoria pentru o diferenta mai mare de 10 ani dintre soti (vs.11) sau 3 (vs. 4) sau chiar si un an iar daca au aceeasi varsta..ca nu s-au nascut in aceeasi luna/zi/ora, etc.

În prealabil postat de AlinB (Post 531427)

Si daca a fost insurat si are copii, care e problema? E un pacat, sau cum?

Pana si la romano-catolici cu prostia lor cu indisolubilitatea casatoriei dusa pana in panzele albe, macar dupa moartea sotului/sotiei, omul e liber sa se recasatoreasca, nu?

E o femeie matura, nu un copchil care sa il duci de nas cu minciuna pentru ca adevarul e prea complicat sa-l priceapa, daca asta ar fi adevarul, ceea ce nu vad sa fie.